Bac matematică M1 mate-info 2017, simulare: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Arătați că 2+i2−i+2−i2+i=65\displaystyle \frac{2+i}{2-i}+\frac{2-i}{2+i}=\frac{6}{5}, unde i2=−1\displaystyle i^2=-1.
Vezi rezolvarea
  1. Aducem cele două fracții la numitorul comun (2−i)(2+i)\displaystyle (2-i)(2+i), amplificând prima fracție cu 2+i\displaystyle 2+i și a doua fracție cu 2−i\displaystyle 2-i.
    (2+i)2+(2−i)2(2−i)(2+i)\displaystyle \frac{(2+i)^2+(2-i)^2}{(2-i)(2+i)}
  2. Dezvoltăm pătratele de la numărător cu formulele (a+b)2=a2+2ab+b2\displaystyle (a+b)^2=a^2+2ab+b^2 și (a−b)2=a2−2ab+b2\displaystyle (a-b)^2=a^2-2ab+b^2. Termenii 4i\displaystyle 4i și −4i\displaystyle -4i se reduc.
    (2+i)2+(2−i)2=4+4i+i2+4−4i+i2=8+2i2\displaystyle (2+i)^2+(2-i)^2=4+4i+i^2+4-4i+i^2=8+2i^2
  3. Numitorul este o diferență de pătrate: (2−i)(2+i)=22−i2\displaystyle (2-i)(2+i)=2^2-i^2.
    (2−i)(2+i)=22−i2=4−i2\displaystyle (2-i)(2+i)=2^2-i^2=4-i^2
  4. Înlocuim i2=−1\displaystyle i^2=-1 la numărător și la numitor: numărătorul este 8+2⋅(−1)=6\displaystyle 8+2\cdot(-1)=6, iar numitorul este 4−(−1)=5\displaystyle 4-(-1)=5. Astfel se obține rezultatul cerut.
    4+4i+i2+4−4i+i222−i2=8−24+1=65\displaystyle \frac{4+4i+i^2+4-4i+i^2}{2^2-i^2}=\frac{8-2}{4+1}=\frac{6}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră x1\displaystyle x_1 și x2\displaystyle x_2 soluțiile ecuației x2−(2m+3)x+m2+3m+2=0\displaystyle x^2-(2m+3)x+m^2+3m+2=0. Arătați că (x1−x2)2=1\displaystyle (x_1-x_2)^2=1, pentru orice număr real m\displaystyle m.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem relațiile lui Viète pentru ecuația x2−(2m+3)x+m2+3m+2=0\displaystyle x^2-(2m+3)x+m^2+3m+2=0, cu a=1\displaystyle a=1, b=−(2m+3)\displaystyle b=-(2m+3), c=m2+3m+2\displaystyle c=m^2+3m+2. Suma rădăcinilor este −ba\displaystyle -\dfrac{b}{a}, iar produsul este ca\displaystyle \dfrac{c}{a}.
    x1+x2=2m+3\displaystyle x_1+x_2=2m+3,x1x2=m2+3m+2\displaystyle \quad x_1x_2=m^2+3m+2
  2. Exprimăm pătratul diferenței prin sumă și produs, folosind identitatea (x1−x2)2=x12−2x1x2+x22=(x1+x2)2−4x1x2\displaystyle (x_1-x_2)^2=x_1^2-2x_1x_2+x_2^2=(x_1+x_2)^2-4x_1x_2.
    (x1−x2)2=(x1+x2)2−4x1x2\displaystyle (x_1-x_2)^2=(x_1+x_2)^2-4x_1x_2
  3. Înlocuim suma și produsul din relațiile lui Viète și dezvoltăm (2m+3)2=4m2+12m+9\displaystyle (2m+3)^2=4m^2+12m+9.
    (x1−x2)2=(2m+3)2−4(m2+3m+2)=4m2+12m+9−4m2−12m−8\displaystyle (x_1-x_2)^2=(2m+3)^2-4(m^2+3m+2)=4m^2+12m+9-4m^2-12m-8
  4. Reducem termenii asemenea: 4m2−4m2=0\displaystyle 4m^2-4m^2=0, 12m−12m=0\displaystyle 12m-12m=0, iar 9−8=1\displaystyle 9-8=1. Rezultatul nu depinde de m\displaystyle m, deci egalitatea are loc pentru orice număr real m\displaystyle m.
    (x1−x2)2=1\displaystyle (x_1-x_2)^2=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x−3=5−x\displaystyle \sqrt{x-3}=5-x.
Vezi rezolvarea
  1. Ecuația conține radical, deci cerem x−3≥0\displaystyle x-3\ge 0, iar membrul drept, fiind egal cu o rădăcină pătrată, trebuie să fie pozitiv sau nul: 5−x≥0\displaystyle 5-x\ge 0. Rezultă x≥3\displaystyle x\ge 3 și x≤5\displaystyle x\le 5.
    x∈[3,5]\displaystyle x\in[3,5]
  2. Ridicăm ambii membri ai ecuației la pătrat: (x−3)2=(5−x)2\displaystyle \left(\sqrt{x-3}\right)^{2}=(5-x)^{2}, adică x−3=(5−x)2\displaystyle x-3=(5-x)^{2}.
    x−3=(5−x)2\displaystyle x-3=(5-x)^{2}
  3. Desfacem pătratul: (5−x)2=25−10x+x2\displaystyle (5-x)^{2}=25-10x+x^{2}. Ecuația devine x−3=x2−10x+25\displaystyle x-3=x^{2}-10x+25. Mutăm termenii în dreapta: 0=x2−10x+25−x+3\displaystyle 0=x^{2}-10x+25-x+3, deci x2−11x+28=0\displaystyle x^{2}-11x+28=0.
    x−3=(5−x)2\displaystyle x-3=(5-x)^{2}, x2−11x+28=0\displaystyle \ x^{2}-11x+28=0
  4. Calculăm discriminantul: Δ=(−11)2−4⋅1⋅28=121−112=9\displaystyle \Delta=(-11)^{2}-4\cdot 1\cdot 28=121-112=9. Atunci x=11±32\displaystyle x=\dfrac{11\pm 3}{2}, deci x=7\displaystyle x=7 sau x=4\displaystyle x=4.
    x=7 sau x=4\displaystyle x=7\text{ sau }x=4
  5. Ridicarea la pătrat poate introduce soluții străine, deci verificăm în ecuația inițială. Pentru x=7\displaystyle x=7: 7−3=2\displaystyle \sqrt{7-3}=2, iar 5−7=−2\displaystyle 5-7=-2, deci 2≠−2\displaystyle 2\ne -2 și x=7\displaystyle x=7 nu verifică (nici nu aparține lui [3,5]\displaystyle [3,5]). Pentru x=4\displaystyle x=4: 4−3=1\displaystyle \sqrt{4-3}=1, iar 5−4=1\displaystyle 5-4=1, deci x=4\displaystyle x=4 verifică. Singura soluție a ecuației este x=4\displaystyle x=4.
    x=7, care nu verifica˘ \displaystyle x=7\text{, care nu verifică }ecuația, sau x=4, care verifica˘ ecuația\displaystyle \text{ecuația, sau }x=4\text{, care verifică ecuația}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați câte numere naturale de trei cifre distincte se pot forma doar cu cifre pare.
Vezi rezolvarea
  1. Cifrele pare sunt 0,2,4,6,8\displaystyle 0, 2, 4, 6, 8, deci avem 5\displaystyle 5 cifre pare. Numărul are trei cifre, deci cifra sutelor nu poate fi 0\displaystyle 0.
    {0,2,4,6,8}\displaystyle \{0,2,4,6,8\}
  2. Cifra sutelor se alege dintre 2,4,6,8\displaystyle 2, 4, 6, 8, adică în 4\displaystyle 4 moduri.
    4 moduri pentru cifra \displaystyle 4\text{ moduri pentru cifra }sutelor\displaystyle \text{sutelor}
  3. Cifra zecilor poate fi orice cifră pară diferită de cifra sutelor. Acum putem folosi și 0\displaystyle 0, deci rămân 5−1=4\displaystyle 5-1=4 cifre posibile.
    4 moduri pentru cifra \displaystyle 4\text{ moduri pentru cifra }sutelor, caˆte 4 moduri pentru cifra \displaystyle \text{sutelor, câte }4\text{ moduri pentru cifra }zecilor\displaystyle \text{zecilor}
  4. Cifra unităților trebuie să fie diferită de primele două cifre alese, deci rămân 5−2=3\displaystyle 5-2=3 moduri.
    3 moduri pentru cifra \displaystyle 3\text{ moduri pentru cifra }unita˘ților\displaystyle \text{unităților}
  5. Aplicăm regula produsului: înmulțim numărul de alegeri pentru fiecare cifră. Obținem 4⋅4⋅3=48\displaystyle 4\cdot 4\cdot 3=48, deci se pot forma 48\displaystyle 48 de numere.
    4⋅4⋅3=48\displaystyle 4\cdot 4\cdot 3=48
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC și punctele M\displaystyle M, N\displaystyle N și P\displaystyle P, mijloacele laturilor AB\displaystyle AB, BC\displaystyle BC, respectiv AC\displaystyle AC. Demonstrați că BM→+BN→=BP→\displaystyle \overrightarrow{BM}+\overrightarrow{BN}=\overrightarrow{BP}.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că M\displaystyle M este mijlocul lui AB\displaystyle AB, iar P\displaystyle P este mijlocul lui AC\displaystyle AC. Segmentul MP\displaystyle MP unește mijloacele a două laturi ale triunghiului ABC\displaystyle ABC, deci este linie mijlocie.
    MP este linie mijlocie ıˆn △ABC\displaystyle MP\text{ este linie mijlocie în }\triangle ABC
  2. Linia mijlocie MP\displaystyle MP este paralelă cu a treia latură, adică BC\displaystyle BC. La fel, N\displaystyle N este mijlocul lui BC\displaystyle BC și P\displaystyle P este mijlocul lui AC\displaystyle AC, deci NP\displaystyle NP este linie mijlocie și este paralelă cu AB\displaystyle AB.
    MP∥BC\displaystyle MP\parallel BC, NP∥AB\displaystyle \ NP\parallel AB
  3. Punctele M\displaystyle M și B\displaystyle B sunt pe dreapta AB\displaystyle AB, iar N\displaystyle N și B\displaystyle B sunt pe dreapta BC\displaystyle BC. Din MP∥BN\displaystyle MP\parallel BN și NP∥BM\displaystyle NP\parallel BM rezultă că patrulaterul BNPM\displaystyle BNPM are laturile opuse paralele două câte două, deci este paralelogram.
    BNPM este paralelogram\displaystyle BNPM\text{ este paralelogram}
  4. În paralelogramul BNPM\displaystyle BNPM, B\displaystyle B și P\displaystyle P sunt vârfuri opuse, iar BM\displaystyle BM și BN\displaystyle BN sunt laturi care pornesc din B\displaystyle B. Conform regulii paralelogramului, suma vectorilor BM→\displaystyle \overrightarrow{BM} și BN→\displaystyle \overrightarrow{BN} este vectorul diagonalei BP→\displaystyle \overrightarrow{BP}.
    BNPM paralelogram, deci BM→+BN→=BP→\displaystyle BNPM\text{ paralelogram, deci }\overrightarrow{BM}+\overrightarrow{BN}=\overrightarrow{BP}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Determinați numerele reale x\displaystyle x, știind că sin⁡2x=cos⁡x\displaystyle \sin 2x=\cos x și x∈[π2,π]\displaystyle x\in\left[\frac{\pi}{2},\pi\right].
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula sinusului unghiului dublu, sin⁡2x=2sin⁡xcos⁡x\displaystyle \sin 2x=2\sin x\cos x, și înlocuim în ecuație: 2sin⁡xcos⁡x=cos⁡x\displaystyle 2\sin x\cos x=\cos x.
    2sin⁡xcos⁡x=cos⁡x\displaystyle 2\sin x\cos x=\cos x
  2. Mutăm tot în membrul stâng și dăm factor comun cos⁡x\displaystyle \cos x: 2sin⁡xcos⁡x−cos⁡x=0\displaystyle 2\sin x\cos x-\cos x=0. Nu împărțim la cos⁡x\displaystyle \cos x, ca să nu pierdem soluții.
    cos⁡x (2sin⁡x−1)=0\displaystyle \cos x\,(2\sin x-1)=0
  3. Un produs este zero când un factor este zero, deci cos⁡x=0\displaystyle \cos x=0 sau 2sin⁡x−1=0\displaystyle 2\sin x-1=0, adică sin⁡x=12\displaystyle \sin x=\dfrac{1}{2}.
    cos⁡x=0 sau sin⁡x=12\displaystyle \cos x=0\text{ sau }\sin x=\frac{1}{2}
  4. Rezolvăm cos⁡x=0\displaystyle \cos x=0 pe intervalul [π2,π]\displaystyle \left[\dfrac{\pi}{2},\pi\right]. Pe acest interval, cosinusul se anulează doar în π2\displaystyle \dfrac{\pi}{2}.
    x=π2\displaystyle x=\frac{\pi}{2}
  5. Rezolvăm sin⁡x=12\displaystyle \sin x=\dfrac{1}{2} pe [π2,π]\displaystyle \left[\dfrac{\pi}{2},\pi\right]. Soluțiile de bază sunt π6\displaystyle \dfrac{\pi}{6} și 5π6\displaystyle \dfrac{5\pi}{6}, iar în interval se află doar 5π6\displaystyle \dfrac{5\pi}{6}, deoarece π6<π2\displaystyle \dfrac{\pi}{6}<\dfrac{\pi}{2}.
    x=5π6\displaystyle x=\frac{5\pi}{6}
  6. Reunim soluțiile găsite în intervalul dat: x=π2\displaystyle x=\dfrac{\pi}{2} sau x=5π6\displaystyle x=\dfrac{5\pi}{6}.
    x=π2 sau x=5π6\displaystyle x=\frac{\pi}{2}\text{ sau }x=\frac{5\pi}{6}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(a)=(1111a313a)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1&1&1\\1&a&3\\1&3&a\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+y+z=1x+ay+3z=2x+3y+az=2\displaystyle \begin{cases}x+y+z=1\\x+ay+3z=2\\x+3y+az=2\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că det⁡(A(a))=(a+1)(a−3)\displaystyle \det(A(a))=(a+1)(a-3), pentru orice număr real a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem determinantul matricei A(a)\displaystyle A(a) și îl calculăm cu regula lui Sarrus: adunăm produsele elementelor de pe diagonala principală și de pe cele două paralele cu ea, apoi scădem produsele de pe diagonala secundară și de pe paralelele ei.
    det⁡(A(a))=∣1111a313a∣\displaystyle \det(A(a))=\begin{vmatrix}1&1&1\\1&a&3\\1&3&a\end{vmatrix}
  2. Termenii cu plus sunt 1⋅a⋅a\displaystyle 1\cdot a\cdot a, 1⋅3⋅1\displaystyle 1\cdot 3\cdot 1 și 1⋅1⋅3\displaystyle 1\cdot 1\cdot 3, adică a2\displaystyle a^{2}, 3\displaystyle 3 și 3\displaystyle 3. Termenii cu minus sunt 1⋅a⋅1\displaystyle 1\cdot a\cdot 1, 1⋅3⋅3\displaystyle 1\cdot 3\cdot 3 și 1⋅1⋅a\displaystyle 1\cdot 1\cdot a, adică a\displaystyle a, 9\displaystyle 9 și a\displaystyle a.
    det⁡(A(a))=a2+3+3−a−9−a\displaystyle \det(A(a))=a^{2}+3+3-a-9-a
  3. Reducem termenii asemenea: 3+3−9=−3\displaystyle 3+3-9=-3 și −a−a=−2a\displaystyle -a-a=-2a.
    det⁡(A(a))=a2−2a−3\displaystyle \det(A(a))=a^{2}-2a-3
  4. Descompunem trinomul în factori: căutăm două numere cu suma −2\displaystyle -2 și produsul −3\displaystyle -3, adică 1\displaystyle 1 și −3\displaystyle -3. Scriem −2a=a−3a\displaystyle -2a=a-3a și dăm factor comun: a2+a−3a−3=a(a+1)−3(a+1)\displaystyle a^{2}+a-3a-3=a(a+1)-3(a+1).
    a2−2a−3=a(a+1)−3(a+1)=(a+1)(a−3)\displaystyle a^{2}-2a-3=a(a+1)-3(a+1)=(a+1)(a-3)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(a)=(1111a313a)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1&1&1\\1&a&3\\1&3&a\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+y+z=1x+ay+3z=2x+3y+az=2\displaystyle \begin{cases}x+y+z=1\\x+ay+3z=2\\x+3y+az=2\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numerele reale m\displaystyle m pentru care A(m)A(2−m)=A(2−m)A(m)\displaystyle A(m)A(2-m)=A(2-m)A(m).
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm produsul A(m)A(2−m)\displaystyle A(m)A(2-m). Observăm că în A(2−m)\displaystyle A(2-m) apare numărul 2−m\displaystyle 2-m în locul lui a\displaystyle a, iar m(2−m)=2m−m2\displaystyle m(2-m)=2m-m^{2}. Înmulțim fiecare linie a primei matrice cu fiecare coloană a celei de-a doua.
    m(2−m)=2m−m2\displaystyle m(2-m)=2m-m^{2}
  2. Prima linie a produsului: 1+1+1=3\displaystyle 1+1+1=3, apoi 1+(2−m)+3=6−m\displaystyle 1+(2-m)+3=6-m, iar pe a treia coloană 1+3+(2−m)=6−m\displaystyle 1+3+(2-m)=6-m. Prima coloană: 1+m+3=m+4\displaystyle 1+m+3=m+4 și 1+3+m=m+4\displaystyle 1+3+m=m+4. Elementul din mijloc: 1+m(2−m)+9=−m2+2m+10\displaystyle 1+m(2-m)+9=-m^{2}+2m+10. Elementul de pe linia 2, coloana 3: 1+3m+3(2−m)=7\displaystyle 1+3m+3(2-m)=7. Elementul de pe linia 3, coloana 2: 1+3(2−m)+3m=7\displaystyle 1+3(2-m)+3m=7. Elementul de pe linia 3, coloana 3 este la fel ca cel din mijloc.
    A(m)A(2−m)=(36−m6−mm+4−m2+2m+107m+47−m2+2m+10)\displaystyle A(m)A(2-m)=\begin{pmatrix}3&6-m&6-m\\m+4&-m^{2}+2m+10&7\\m+4&7&-m^{2}+2m+10\end{pmatrix}
  3. Calculăm A(2−m)A(m)\displaystyle A(2-m)A(m) la fel; rolurile lui m\displaystyle m și 2−m\displaystyle 2-m se schimbă. Prima linie devine 3\displaystyle 3, 1+m+3=m+4\displaystyle 1+m+3=m+4 și 1+3+m=m+4\displaystyle 1+3+m=m+4. Prima coloană devine 3\displaystyle 3, 1+(2−m)+3=6−m\displaystyle 1+(2-m)+3=6-m și 6−m\displaystyle 6-m. Celelalte elemente rămân la fel, deoarece produsul m(2−m)\displaystyle m(2-m) este același, iar 1+3m+3(2−m)=7\displaystyle 1+3m+3(2-m)=7 și 1+3(2−m)+3m=7\displaystyle 1+3(2-m)+3m=7.
    A(2−m)A(m)=(3m+4m+46−m−m2+2m+1076−m7−m2+2m+10)\displaystyle A(2-m)A(m)=\begin{pmatrix}3&m+4&m+4\\6-m&-m^{2}+2m+10&7\\6-m&7&-m^{2}+2m+10\end{pmatrix}
  4. Egalăm elementele corespunzătoare ale celor două matrice. Elementele 3\displaystyle 3, −m2+2m+10\displaystyle -m^{2}+2m+10 și 7\displaystyle 7 coincid pentru orice m\displaystyle m. Singura condiție rămasă este 6−m=m+4\displaystyle 6-m=m+4, din pozițiile (1,2)\displaystyle (1,2), (1,3)\displaystyle (1,3), (2,1)\displaystyle (2,1) și (3,1)\displaystyle (3,1).
    6−m=m+4\displaystyle 6-m=m+4
  5. Rezolvăm ecuația: 6−m=m+4\displaystyle 6-m=m+4 conduce la 2=2m\displaystyle 2=2m, deci m=1\displaystyle m=1. Pentru m=1\displaystyle m=1 cele două matrice sunt egale, deoarece 2−m=1\displaystyle 2-m=1, iar A(1)\displaystyle A(1) comută cu ea însăși.
    m=1\displaystyle m=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(a)=(1111a313a)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1&1&1\\1&a&3\\1&3&a\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+y+z=1x+ay+3z=2x+3y+az=2\displaystyle \begin{cases}x+y+z=1\\x+ay+3z=2\\x+3y+az=2\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numerele întregi a\displaystyle a pentru care sistemul are soluție unică (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0), iar x0\displaystyle x_0, y0\displaystyle y_0 și z0\displaystyle z_0 sunt numere întregi.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm determinantul matricei sistemului, dezvoltat după prima linie: det⁡A(a)=(a2−9)−(a−3)+(3−a)\displaystyle \det A(a)=(a^{2}-9)-(a-3)+(3-a), adică a2−2a−3\displaystyle a^{2}-2a-3.
    det⁡A(a)=a2−2a−3=(a−3)(a+1)\displaystyle \det A(a)=a^{2}-2a-3=(a-3)(a+1)
  2. Sistemul are soluție unică exact când det⁡A(a)≠0\displaystyle \det A(a)\neq 0, deci a≠−1\displaystyle a\neq -1 și a≠3\displaystyle a\neq 3.
    a≠−1\displaystyle a\neq -1, a≠3\displaystyle \ a\neq 3
  3. Scădem a treia ecuație din a doua: (a−3)y+(3−a)z=0\displaystyle (a-3)y+(3-a)z=0, adică (a−3)(y−z)=0\displaystyle (a-3)(y-z)=0. Cum a≠3\displaystyle a\neq 3, rezultă y=z\displaystyle y=z.
    y=z\displaystyle y=z
  4. Înlocuind z=y\displaystyle z=y în primele două ecuații obținem x+2y=1\displaystyle x+2y=1 și x+(a+3)y=2\displaystyle x+(a+3)y=2. Scăzând prima ecuație din a doua, rezultă (a+1)y=1\displaystyle (a+1)y=1.
    (a+1)y=1\displaystyle (a+1)y=1
  5. Cum a≠−1\displaystyle a\neq -1, avem y=z=1a+1\displaystyle y=z=\dfrac{1}{a+1}. Din x+2y=1\displaystyle x+2y=1 obținem x=1−2a+1=a−1a+1\displaystyle x=1-\dfrac{2}{a+1}=\dfrac{a-1}{a+1}.
    (x0,y0,z0)=(a−1a+1,1a+1,1a+1)\displaystyle (x_0,y_0,z_0)=\left(\frac{a-1}{a+1},\frac{1}{a+1},\frac{1}{a+1}\right)
  6. Pentru ca y0=1a+1\displaystyle y_0=\dfrac{1}{a+1} să fie întreg, a+1\displaystyle a+1 trebuie să fie divizor al lui 1\displaystyle 1, deci a+1∈{−1,1}\displaystyle a+1\in\{-1,1\}.
    a+1=−1 sau a+1=1\displaystyle a+1=-1\text{ sau }a+1=1
  7. De aici a=−2\displaystyle a=-2 sau a=0\displaystyle a=0, valori diferite de −1\displaystyle -1 și de 3\displaystyle 3. Pentru a=0\displaystyle a=0 soluția este (−1,1,1)\displaystyle (-1,1,1), iar pentru a=−2\displaystyle a=-2 soluția este (3,−1,−1)\displaystyle (3,-1,-1). În ambele cazuri x0,y0,z0\displaystyle x_0,y_0,z_0 sunt întregi.
    a=−2 sau a=0\displaystyle a=-2\text{ sau }a=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=−5xy+10x+10y−18\displaystyle x*y=-5xy+10x+10y-18.

Arătați că x∗y=2−5(x−2)(y−2)\displaystyle x*y=2-5(x-2)(y-2), pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y.
Vezi rezolvarea
  1. Pornim de la definiția x∗y=−5xy+10x+10y−18\displaystyle x*y=-5xy+10x+10y-18.
    x∗y=−5xy+10x+10y−18\displaystyle x*y=-5xy+10x+10y-18
  2. Scriem −18=−20+2\displaystyle -18=-20+2, ca să pregătim gruparea termenilor.
    x∗y=−5xy+10x+10y−20+2\displaystyle x*y=-5xy+10x+10y-20+2
  3. Grupăm −5xy+10x\displaystyle -5xy+10x, unde factorul comun este −5x\displaystyle -5x, și 10y−20\displaystyle 10y-20, unde factorul comun este 10\displaystyle 10.
    x∗y=−5x(y−2)+10(y−2)+2\displaystyle x*y=-5x(y-2)+10(y-2)+2
  4. Scoatem factorul comun y−2\displaystyle y-2: (y−2)(−5x+10)\displaystyle (y-2)(-5x+10). Apoi scriem −5x+10=−5(x−2)\displaystyle -5x+10=-5(x-2).
    x∗y=(y−2)(−5x+10)+2=−5(x−2)(y−2)+2\displaystyle x*y=(y-2)(-5x+10)+2=-5(x-2)(y-2)+2
  5. Rearanjăm termenii și obținem forma cerută, pentru orice x,y∈R\displaystyle x,y\in\mathbb{R}.
    x∗y=2−5(x−2)(y−2)\displaystyle x*y=2-5(x-2)(y-2)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=−5xy+10x+10y−18\displaystyle x*y=-5xy+10x+10y-18. Determinați numerele naturale n\displaystyle n, știind că (n∗n)∗n=n\displaystyle (n*n)*n=n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem legea de compoziție într-o formă mai comodă, grupând termenii: x∗y=−5(x−2)(y−2)+2\displaystyle x*y=-5(x-2)(y-2)+2. Verificare: −5(xy−2x−2y+4)+2=−5xy+10x+10y−18\displaystyle -5(xy-2x-2y+4)+2=-5xy+10x+10y-18.
    x∗y=2−5(x−2)(y−2)\displaystyle x*y=2-5(x-2)(y-2)
  2. Calculăm n∗n\displaystyle n*n, înlocuind x=n\displaystyle x=n și y=n\displaystyle y=n în forma obținută.
    n∗n=2−5(n−2)2\displaystyle n*n=2-5(n-2)^{2}
  3. Calculăm (n∗n)∗n\displaystyle (n*n)*n. Avem (n∗n)−2=−5(n−2)2\displaystyle (n*n)-2=-5(n-2)^{2}, deci (n∗n)∗n=2−5⋅(−5(n−2)2)⋅(n−2)\displaystyle (n*n)*n=2-5\cdot\left(-5(n-2)^{2}\right)\cdot(n-2).
    (n∗n)∗n=2+25(n−2)3\displaystyle (n*n)*n=2+25(n-2)^{3}
  4. Punem condiția (n∗n)∗n=n\displaystyle (n*n)*n=n și obținem o ecuație în n\displaystyle n.
    2+25(n−2)3=n\displaystyle 2+25(n-2)^{3}=n
  5. Scriem n−2\displaystyle n-2 în dreapta: 2+25(n−2)3=n\displaystyle 2+25(n-2)^{3}=n devine 25(n−2)3=n−2\displaystyle 25(n-2)^{3}=n-2. Mutăm totul în stânga și dăm factor comun n−2\displaystyle n-2.
    (n−2)(25(n−2)2−1)=0\displaystyle (n-2)\left(25(n-2)^{2}-1\right)=0
  6. Din primul factor, n=2\displaystyle n=2. Din al doilea factor, (n−2)2=125\displaystyle (n-2)^{2}=\dfrac{1}{25}, deci n=2±15\displaystyle n=2\pm\dfrac{1}{5}, adică 115\displaystyle \dfrac{11}{5} sau 95\displaystyle \dfrac{9}{5}, care nu sunt numere naturale. Reținem doar soluția naturală.
    n=2\displaystyle n=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=−5xy+10x+10y−18\displaystyle x*y=-5xy+10x+10y-18.

Arătați că, dacă a∗a=b\displaystyle a*a=b și b∗b=a\displaystyle b*b=a, atunci a=b=2\displaystyle a=b=2 sau a=b=95\displaystyle a=b=\frac{9}{5}.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că legea se poate scrie sub forma x∗y=2−5(x−2)(y−2)\displaystyle x*y=2-5(x-2)(y-2). Verificare: −5(x−2)(y−2)=−5xy+10x+10y−20\displaystyle -5(x-2)(y-2)=-5xy+10x+10y-20, iar adunând 2\displaystyle 2 obținem exact −5xy+10x+10y−18\displaystyle -5xy+10x+10y-18.
    x∗y=2−5(x−2)(y−2)\displaystyle x*y=2-5(x-2)(y-2)
  2. Folosim forma găsită pentru prima relație, a∗a=b\displaystyle a*a=b. Obținem b=2−5(a−2)2\displaystyle b=2-5(a-2)^2, adică b−2=−5(a−2)2\displaystyle b-2=-5(a-2)^2.
    b−2=−5(a−2)2\displaystyle b-2=-5(a-2)^2
  3. La fel, pentru a doua relație, b∗b=a\displaystyle b*b=a, obținem a−2=−5(b−2)2\displaystyle a-2=-5(b-2)^2.
    a−2=−5(b−2)2\displaystyle a-2=-5(b-2)^2
  4. Înlocuim b−2=−5(a−2)2\displaystyle b-2=-5(a-2)^2 în a doua relație. Cum (−5(a−2)2)2=25(a−2)4\displaystyle \left(-5(a-2)^2\right)^2=25(a-2)^4, rezultă a−2=−5⋅25⋅(a−2)4=−125(a−2)4\displaystyle a-2=-5\cdot 25\cdot(a-2)^4=-125(a-2)^4.
    a−2=−125(a−2)4\displaystyle a-2=-125(a-2)^4
  5. Notăm t=a−2\displaystyle t=a-2. Ecuația devine t=−125t4\displaystyle t=-125t^4, adică t(125t3+1)=0\displaystyle t(125t^3+1)=0.
    t(125t3+1)=0\displaystyle t\left(125t^3+1\right)=0
  6. Fie t=0\displaystyle t=0, fie 125t3=−1\displaystyle 125t^3=-1, adică t3=−1125\displaystyle t^3=-\dfrac{1}{125}. Singura soluție reală a acesteia este t=−15\displaystyle t=-\dfrac{1}{5}.
    t=0 sau t=−15\displaystyle t=0\text{ sau }t=-\dfrac{1}{5}
  7. Dacă a−2=0\displaystyle a-2=0, atunci a=2\displaystyle a=2 și b−2=−5⋅0=0\displaystyle b-2=-5\cdot 0=0, deci b=2\displaystyle b=2. Dacă a−2=−15\displaystyle a-2=-\dfrac{1}{5}, atunci a=95\displaystyle a=\dfrac{9}{5} și b−2=−5⋅125=−15\displaystyle b-2=-5\cdot\dfrac{1}{25}=-\dfrac{1}{5}, deci b=95\displaystyle b=\dfrac{9}{5}. În ambele cazuri a=b\displaystyle a=b.
    a−2=0, de unde a=b=2 sau a−2=−15, de unde a=b=95\displaystyle a-2=0\text{, de unde }a=b=2\text{ sau }a-2=-\frac{1}{5}\text{, de unde }a=b=\frac{9}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=xx2+2x+2\displaystyle f(x)=\frac{x}{\sqrt{x^2+2x+2}}.

Determinați intervalele de monotonie ale funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Trinomul x2+2x+2\displaystyle x^{2}+2x+2 are discriminantul Δ=4−8=−4<0\displaystyle \Delta=4-8=-4<0 și coeficientul dominant pozitiv, deci x2+2x+2>0\displaystyle x^{2}+2x+2>0 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}. Funcția f\displaystyle f este derivabilă pe R\displaystyle \mathbb{R}.
    x2+2x+2>0\displaystyle x^{2}+2x+2>0, ∀x∈R\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}
  2. Aplicăm formula (uv)′=u′v−uv′v2\displaystyle \left(\dfrac{u}{v}\right)'=\dfrac{u'v-uv'}{v^{2}} cu u=x\displaystyle u=x și v=x2+2x+2\displaystyle v=\sqrt{x^{2}+2x+2}. Avem u′=1\displaystyle u'=1 și v′=2x+22x2+2x+2=x+1x2+2x+2\displaystyle v'=\dfrac{2x+2}{2\sqrt{x^{2}+2x+2}}=\dfrac{x+1}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}.
    f′(x)=x2+2x+2−x⋅x+1x2+2x+2x2+2x+2\displaystyle f'(x)=\dfrac{\sqrt{x^{2}+2x+2}-x\cdot\dfrac{x+1}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}}{x^{2}+2x+2}
  3. Amplificăm primul termen din numărător cu radicalul: x2+2x+2=x2+2x+2x2+2x+2\displaystyle \sqrt{x^{2}+2x+2}=\dfrac{x^{2}+2x+2}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}. Numărătorul devine x2+2x+2−x2−xx2+2x+2=x+2x2+2x+2\displaystyle \dfrac{x^{2}+2x+2-x^{2}-x}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}=\dfrac{x+2}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}. Împărțind la x2+2x+2\displaystyle x^{2}+2x+2 obținem derivata.
    f′(x)=x+2(x2+2x+2)x2+2x+2\displaystyle f'(x)=\dfrac{x+2}{\left(x^{2}+2x+2\right)\sqrt{x^{2}+2x+2}}, x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
  4. Numitorul (x2+2x+2)x2+2x+2\displaystyle \left(x^{2}+2x+2\right)\sqrt{x^{2}+2x+2} este strict pozitiv pe R\displaystyle \mathbb{R}, deci semnul lui f′(x)\displaystyle f'(x) coincide cu semnul lui x+2\displaystyle x+2.
    sgn⁡f′(x)=sgn⁡(x+2)\displaystyle \operatorname{sgn} f'(x)=\operatorname{sgn}(x+2)
  5. Dacă x∈(−∞,−2]\displaystyle x\in(-\infty,-2], atunci x+2≤0\displaystyle x+2\leq 0, deci f′(x)≤0\displaystyle f'(x)\leq 0. Prin urmare f\displaystyle f este descrescătoare pe (−∞,−2]\displaystyle (-\infty,-2].
    x∈(−∞,−2]⇒f′(x)≤0, deci f este descresca˘toare pe (−∞,−2]\displaystyle x\in(-\infty,-2]\Rightarrow f'(x)\leq 0\text{, deci }f\text{ este descrescătoare pe }(-\infty,-2]
  6. Dacă x∈[−2,+∞)\displaystyle x\in[-2,+\infty), atunci x+2≥0\displaystyle x+2\geq 0, deci f′(x)≥0\displaystyle f'(x)\geq 0. Prin urmare f\displaystyle f este crescătoare pe [−2,+∞)\displaystyle [-2,+\infty).
    x∈[−2,+∞)⇒f′(x)≥0, deci f este cresca˘toare pe [−2,+∞)\displaystyle x\in[-2,+\infty)\Rightarrow f'(x)\geq 0\text{, deci }f\text{ este crescătoare pe }[-2,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=xx2+2x+2\displaystyle f(x)=\frac{x}{\sqrt{x^2+2x+2}}.

Arătați că lim⁡x→+∞(f(x))2x=1e2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\left(f(x)\right)^{2x}=\frac{1}{e^2}.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm lim⁡x→+∞f(x)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x). Pentru x>0\displaystyle x>0 avem x2+2x+2=x1+2x+2x2\displaystyle \sqrt{x^2+2x+2}=x\sqrt{1+\dfrac{2}{x}+\dfrac{2}{x^2}}, deci f(x)=11+2x+2x2\displaystyle f(x)=\dfrac{1}{\sqrt{1+\frac{2}{x}+\frac{2}{x^2}}}, care tinde la 1\displaystyle 1.
    lim⁡x→+∞f(x)=1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=1
  2. Din f(x)→1\displaystyle f(x)\to 1 și 2x→+∞\displaystyle 2x\to+\infty, limita are forma nedeterminată 1∞\displaystyle 1^{\infty}. Folosim limita remarcabilă lim⁡u→0(1+u)1/u=e\displaystyle \lim_{u\to 0}(1+u)^{1/u}=e.
    1∞\displaystyle 1^{\infty}
  3. Scriem (f(x))2x=(f(x)2)x\displaystyle \left(f(x)\right)^{2x}=\left(f(x)^2\right)^{x}, iar f(x)2=x2x2+2x+2\displaystyle f(x)^2=\dfrac{x^2}{x^2+2x+2} (radicalul dispare prin ridicare la pătrat).
    (f(x))2x=(x2x2+2x+2)x\displaystyle \left(f(x)\right)^{2x}=\left(\frac{x^2}{x^2+2x+2}\right)^x
  4. Scriem baza ca 1+u(x)\displaystyle 1+u(x): x2x2+2x+2=1+−2x−2x2+2x+2\displaystyle \dfrac{x^2}{x^2+2x+2}=1+\dfrac{-2x-2}{x^2+2x+2}, unde u(x)=−2x−2x2+2x+2→0\displaystyle u(x)=\dfrac{-2x-2}{x^2+2x+2}\to 0 când x→+∞\displaystyle x\to+\infty.
    x2x2+2x+2=1+−2x−2x2+2x+2\displaystyle \frac{x^2}{x^2+2x+2}=1+\frac{-2x-2}{x^2+2x+2}
  5. Scriem expresia sub forma ((1+u)1/u)u⋅x\displaystyle \left((1+u)^{1/u}\right)^{u\cdot x}, cu u=−2x−2x2+2x+2\displaystyle u=\dfrac{-2x-2}{x^2+2x+2}.
    lim⁡x→+∞((1+−2x−2x2+2x+2)x2+2x+2−2x−2)−2x−2x2+2x+2⋅x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\left(\left(1+\frac{-2x-2}{x^2+2x+2}\right)^{\frac{x^2+2x+2}{-2x-2}}\right)^{\frac{-2x-2}{x^2+2x+2}\cdot x}
  6. Baza interioară tinde la e\displaystyle e. Exponentul este −2x−2x2+2x+2⋅x=−2x2−2xx2+2x+2\displaystyle \dfrac{-2x-2}{x^2+2x+2}\cdot x=\dfrac{-2x^2-2x}{x^2+2x+2}, iar limita lui este raportul coeficienților dominanți: −21=−2\displaystyle \dfrac{-2}{1}=-2.
    lim⁡x→+∞−2x2−2xx2+2x+2=−2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{-2x^2-2x}{x^2+2x+2}=-2
  7. Deci limita cerută este e−2=1e2\displaystyle e^{-2}=\dfrac{1}{e^2}.
    elim⁡x→+∞−2x2−2xx2+2x+2=e−2=1e2\displaystyle e^{\lim_{x\to+\infty}\frac{-2x^2-2x}{x^2+2x+2}}=e^{-2}=\frac{1}{e^2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=xx2+2x+2\displaystyle f(x)=\frac{x}{\sqrt{x^2+2x+2}}.

Demonstrați că pentru orice număr real a\displaystyle a, a∈(−2,−1)\displaystyle a\in(-\sqrt{2},-1), ecuația f(x)=a\displaystyle f(x)=a are exact două soluții reale distincte.
Vezi rezolvarea
  1. Definim funcția g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=f(x)−a\displaystyle g(x)=f(x)-a. Numitorul x2+2x+2=(x+1)2+1\displaystyle x^{2}+2x+2=(x+1)^{2}+1 este strict pozitiv, deci f\displaystyle f este derivabilă pe R\displaystyle \mathbb{R}. Soluțiile ecuației f(x)=a\displaystyle f(x)=a sunt zerourile funcției g\displaystyle g, iar g′(x)=f′(x)\displaystyle g'(x)=f'(x).
    g(x)=xx2+2x+2−a\displaystyle g(x)=\dfrac{x}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}-a,g′(x)=f′(x)\displaystyle \quad g'(x)=f'(x)
  2. Calculăm derivata lui f\displaystyle f cu formula pentru derivata câtului. Avem (x2+2x+2)′=x+1x2+2x+2\displaystyle \left(\sqrt{x^{2}+2x+2}\right)'=\dfrac{x+1}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}. După aducerea la același numitor, numărătorul devine x2+2x+2−x(x+1)=x+2\displaystyle x^{2}+2x+2-x(x+1)=x+2.
    f′(x)=x2+2x+2−x(x+1)x2+2x+2x2+2x+2=x+2(x2+2x+2)x2+2x+2\displaystyle f'(x)=\dfrac{\sqrt{x^{2}+2x+2}-\dfrac{x(x+1)}{\sqrt{x^{2}+2x+2}}}{x^{2}+2x+2}=\dfrac{x+2}{\left(x^{2}+2x+2\right)\sqrt{x^{2}+2x+2}}
  3. Numitorul derivatei este strict pozitiv, deci semnul lui g′(x)\displaystyle g'(x) este semnul lui x+2\displaystyle x+2. Pentru x<−2\displaystyle x<-2 derivata este negativă, iar pentru x>−2\displaystyle x>-2 este pozitivă. Deci g\displaystyle g este strict descrescătoare pe (−∞,−2)\displaystyle (-\infty,-2) și strict crescătoare pe (−2,+∞)\displaystyle (-2,+\infty), iar x=−2\displaystyle x=-2 este punct de minim.
    g strict descresca˘toare pe (−∞,−2) și strict cresca˘toare pe (−2,+∞)\displaystyle g\text{ strict descrescătoare pe }(-\infty,-2)\text{ și strict crescătoare pe }(-2,+\infty)
  4. Calculăm limitele lui g\displaystyle g la capetele domeniului. Scoatem x2\displaystyle x^{2} de sub radical: x2+2x+2=∣x∣1+2x+2x2\displaystyle \sqrt{x^{2}+2x+2}=|x|\sqrt{1+\dfrac{2}{x}+\dfrac{2}{x^{2}}}. Pentru x→−∞\displaystyle x\to-\infty avem ∣x∣=−x\displaystyle |x|=-x, deci f(x)→−1\displaystyle f(x)\to-1. Pentru x→+∞\displaystyle x\to+\infty avem ∣x∣=x\displaystyle |x|=x, deci f(x)→1\displaystyle f(x)\to1.
    lim⁡x→−∞g(x)=−1−a\displaystyle \lim_{x\to-\infty}g(x)=-1-a,lim⁡x→+∞g(x)=1−a\displaystyle \qquad \lim_{x\to+\infty}g(x)=1-a
  5. Calculăm valoarea minimă a lui g\displaystyle g, în punctul x=−2\displaystyle x=-2. Aici x2+2x+2=4−4+2=2\displaystyle x^{2}+2x+2=4-4+2=2, deci f(−2)=−22=−2\displaystyle f(-2)=\dfrac{-2}{\sqrt{2}}=-\sqrt{2}.
    g(−2)=−2−a\displaystyle g(-2)=-\sqrt{2}-a
  6. Folosim ipoteza −2<a<−1\displaystyle -\sqrt{2}<a<-1. Din a<−1\displaystyle a<-1 rezultă −1−a>0\displaystyle -1-a>0 și 1−a>0\displaystyle 1-a>0. Din a>−2\displaystyle a>-\sqrt{2} rezultă −2−a<0\displaystyle -\sqrt{2}-a<0. Deci g\displaystyle g are limită pozitivă la −∞\displaystyle -\infty, valoare negativă în −2\displaystyle -2 și limită pozitivă la +∞\displaystyle +\infty. Funcția g\displaystyle g este continuă. Pe (−∞,−2)\displaystyle (-\infty,-2) este strict descrescătoare și trece de la valori pozitive la o valoare negativă, deci are exact un zero. Pe (−2,+∞)\displaystyle (-2,+\infty) este strict crescătoare și trece de la o valoare negativă la valori pozitive, deci are exact un zero. Cele două zerouri sunt în intervale disjuncte, deci sunt distincte, iar în x=−2\displaystyle x=-2 funcția nu se anulează. Prin urmare ecuația f(x)=a\displaystyle f(x)=a are exact două soluții reale distincte.
    lim⁡x→−∞g(x)=−1−a>0\displaystyle \lim_{x\to-\infty}g(x)=-1-a>0, g(−2)=−2−a<0\displaystyle \ g(-2)=-\sqrt{2}-a<0, lim⁡x→+∞g(x)=1−a>0 ⇒ f(x)=a are exact doua˘ soluții \displaystyle \ \lim_{x\to+\infty}g(x)=1-a>0\ \Rightarrow\ f(x)=a\text{ are exact două soluții }reale distincte\displaystyle \text{reale distincte}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=1x+1\displaystyle f(x)=\frac{1}{\sqrt{x+1}} și, pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01xnf(x) dx\displaystyle I_n=\int_0^1 x^n f(x)\,dx.

Arătați că ∫01f(x) dx=2(2−1)\displaystyle \int_0^1 f(x)\,dx=2\left(\sqrt{2}-1\right).
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim pe f(x)\displaystyle f(x) cu expresia dată și obținem integrala ∫01f(x) dx=∫011x+1 dx\displaystyle \int_0^1 f(x)\,dx=\int_0^1 \dfrac{1}{\sqrt{x+1}}\,dx.
    ∫01f(x) dx=∫011x+1 dx\displaystyle \int_0^1 f(x)\,dx=\int_0^1\frac{1}{\sqrt{x+1}}\,dx
  2. Scriem 1x+1=(x+1)−12\displaystyle \dfrac{1}{\sqrt{x+1}}=(x+1)^{-\frac{1}{2}}. Cum (x+1)′=12x+1\displaystyle \left(\sqrt{x+1}\right)'=\dfrac{1}{2\sqrt{x+1}}, o primitivă a funcției este F(x)=2x+1\displaystyle F(x)=2\sqrt{x+1}, deoarece F′(x)=1x+1\displaystyle F'(x)=\dfrac{1}{\sqrt{x+1}}.
    F(x)=2x+1\displaystyle F(x)=2\sqrt{x+1}
  3. Aplicăm formula Leibniz-Newton: ∫011x+1 dx=2x+1∣01\displaystyle \int_0^1 \dfrac{1}{\sqrt{x+1}}\,dx=2\sqrt{x+1}\Big|_0^1.
    ∫011x+1 dx=2x+1∣01\displaystyle \int_0^1\frac{1}{\sqrt{x+1}}\,dx=2\sqrt{x+1}\Big|_0^1
  4. Calculăm 21+1−20+1=22−2\displaystyle 2\sqrt{1+1}-2\sqrt{0+1}=2\sqrt{2}-2, iar prin factor comun obținem 2(2−1)\displaystyle 2\left(\sqrt{2}-1\right), ceea ce trebuia arătat.
    22−2=2(2−1)\displaystyle 2\sqrt{2}-2=2\left(\sqrt{2}-1\right)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=1x+1\displaystyle f(x)=\frac{1}{\sqrt{x+1}} și, pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01xnf(x) dx\displaystyle I_n=\int_0^1 x^n f(x)\,dx.

Demonstrați că In≤1n+1\displaystyle I_n\leq\frac{1}{n+1}, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem integrala In\displaystyle I_n explicit, folosind definiția lui f\displaystyle f: In=∫01xnx+1 dx\displaystyle I_n=\int_0^1 \dfrac{x^{n}}{\sqrt{x+1}}\,dx.
    In=∫01xnx+1 dx\displaystyle I_n=\int_0^1\frac{x^{n}}{\sqrt{x+1}}\,dx
  2. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem x+1≥1\displaystyle x+1\geq 1, deci x+1≥1\displaystyle \sqrt{x+1}\geq 1, iar inversul său verifică 1x+1≤1\displaystyle \dfrac{1}{\sqrt{x+1}}\leq 1.
    1x+1≤1\displaystyle \frac{1}{\sqrt{x+1}}\leq 1
  3. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem xn≥0\displaystyle x^{n}\geq 0. Înmulțim inegalitatea precedentă cu xn\displaystyle x^{n}, care este nenegativ, deci sensul inegalității se păstrează.
    x∈[0,1]⇒xnx+1≤xn\displaystyle x\in[0,1]\Rightarrow \frac{x^{n}}{\sqrt{x+1}}\leq x^{n}
  4. Integrăm inegalitatea pe intervalul [0,1]\displaystyle [0,1]. Integrala păstrează inegalitatea, deoarece limitele sunt în ordine crescătoare.
    In=∫01xnx+1 dx≤∫01xn dx\displaystyle I_n=\int_0^1\frac{x^{n}}{\sqrt{x+1}}\,dx\leq\int_0^1 x^{n}\,dx
  5. Calculăm integrala din membrul drept cu o primitivă a lui xn\displaystyle x^{n}, anume xn+1n+1\displaystyle \dfrac{x^{n+1}}{n+1}: ∫01xn dx=xn+1n+1∣01=1n+1\displaystyle \int_0^1 x^{n}\,dx=\dfrac{x^{n+1}}{n+1}\Big|_0^1=\dfrac{1}{n+1}. Deci In≤1n+1\displaystyle I_n\leq\dfrac{1}{n+1}, pentru orice n∈N∗\displaystyle n\in\mathbb{N}^*.
    In≤∫01xn dx=xn+1n+1∣01=1n+1\displaystyle I_n\leq\int_0^1 x^{n}\,dx=\frac{x^{n+1}}{n+1}\Big|_0^1=\frac{1}{n+1}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=1x+1\displaystyle f(x)=\frac{1}{\sqrt{x+1}} și, pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01xnf(x) dx\displaystyle I_n=\int_0^1 x^n f(x)\,dx.

Demonstrați că (2n+1)In=22−2nIn−1\displaystyle (2n+1)I_n=2\sqrt{2}-2nI_{n-1}, pentru orice număr natural n\displaystyle n, n≥2\displaystyle n\geq 2.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că (x+1)′=12x+1\displaystyle \left(\sqrt{x+1}\right)'=\dfrac{1}{2\sqrt{x+1}}, deci f(x)=2(x+1)′\displaystyle f(x)=2\left(\sqrt{x+1}\right)'. Atunci In\displaystyle I_n se scrie ca integrala lui xn\displaystyle x^n ori această derivată, înmulțită cu 2.
    In=2∫01xn(x+1)′dx\displaystyle I_n=2\int_0^1 x^n\left(\sqrt{x+1}\right)'dx
  2. Integrăm prin părți, cu u=xn\displaystyle u=x^n și dv=(x+1)′dx\displaystyle dv=\left(\sqrt{x+1}\right)'dx. Termenul în afara integralei se evaluează între 0\displaystyle 0 și 1\displaystyle 1: în 0\displaystyle 0 este 0\displaystyle 0 (deoarece n≥1\displaystyle n\geq 1), iar în 1\displaystyle 1 este 2\displaystyle \sqrt{2}.
    In=2xnx+1∣01−2n∫01xn−1x+1 dx=22−2n∫01xn−1x+1 dx\displaystyle I_n=2x^n\sqrt{x+1}\Big|_0^1-2n\int_0^1 x^{n-1}\sqrt{x+1}\,dx=2\sqrt{2}-2n\int_0^1 x^{n-1}\sqrt{x+1}\,dx
  3. Scriem x+1=x+1x+1\displaystyle \sqrt{x+1}=\dfrac{x+1}{\sqrt{x+1}}, ca să apară din nou funcția f\displaystyle f sub integrală.
    In=22−2n∫01xn−1x+1x+1 dx\displaystyle I_n=2\sqrt{2}-2n\int_0^1 x^{n-1}\frac{x+1}{\sqrt{x+1}}\,dx
  4. Înmulțim xn−1(x+1)=xn+xn−1\displaystyle x^{n-1}(x+1)=x^n+x^{n-1} și despărțim integrala în două, pe care le recunoaștem ca In\displaystyle I_n și In−1\displaystyle I_{n-1}.
    In=22−2n∫01xn+xn−1x+1 dx=22−2nIn−2nIn−1\displaystyle I_n=2\sqrt{2}-2n\int_0^1\frac{x^n+x^{n-1}}{\sqrt{x+1}}\,dx=2\sqrt{2}-2nI_n-2nI_{n-1}
  5. Mutăm termenul −2nIn\displaystyle -2nI_n în partea stângă: In+2nIn=(2n+1)In\displaystyle I_n+2nI_n=(2n+1)I_n. Obținem egalitatea cerută.
    (2n+1)In=22−2nIn−1\displaystyle (2n+1)I_n=2\sqrt{2}-2nI_{n-1}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.