Bac matematică M2 științe ale naturii 2016, simulare clasa a XI-a: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Determinați partea reală a numărului complex z=i(1+i)2\displaystyle z=i(1+i)^2.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm (1+i)2\displaystyle (1+i)^2 folosind formula (a+b)2=a2+2ab+b2\displaystyle (a+b)^2=a^2+2ab+b^2.
    (1+i)2=1+2i+i2\displaystyle (1+i)^2=1+2i+i^2
  2. Folosim i2=−1\displaystyle i^2=-1 și reducem termenii: 1+2i−1=2i\displaystyle 1+2i-1=2i.
    (1+i)2=2i\displaystyle (1+i)^2=2i
  3. Înmulțim cu i\displaystyle i: z=i⋅2i=2i2\displaystyle z=i\cdot 2i=2i^2.
    z=i(1+i)2=2i2\displaystyle z=i(1+i)^2=2i^2
  4. Înlocuim i2=−1\displaystyle i^2=-1, deci z=2⋅(−1)=−2\displaystyle z=2\cdot(-1)=-2. Numărul este real, iar partea lui reală este −2\displaystyle -2.
    Re⁡(z)=−2\displaystyle \operatorname{Re}(z)=-2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați numerele reale m\displaystyle m, știind că imaginea funcției f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2+mx+1\displaystyle f(x)=x^2+mx+1 este intervalul [−1,+∞)\displaystyle [-1,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f(x)=x2+mx+1\displaystyle f(x)=x^2+mx+1 are coeficientul dominant 1>0\displaystyle 1>0, deci graficul este o parabolă cu ramurile în sus. Imaginea ei este [fmin⁡,+∞)\displaystyle [f_{\min},+\infty). Deci trebuie ca valoarea minimă să fie egală cu −1\displaystyle -1.
    Im⁡f=[fmin⁡,+∞), cu fmin⁡=−1\displaystyle \operatorname{Im} f=[f_{\min},+\infty)\text{, cu }f_{\min}=-1
  2. Valoarea minimă se atinge în vârful parabolei și este −Δ4a\displaystyle -\dfrac{\Delta}{4a}. Aici Δ=m2−4⋅1⋅1=m2−4\displaystyle \Delta=m^2-4\cdot 1\cdot 1=m^2-4 și a=1\displaystyle a=1, deci fmin⁡=−m2−44\displaystyle f_{\min}=-\dfrac{m^2-4}{4}.
    fmin⁡=−m2−44\displaystyle f_{\min}=-\dfrac{m^2-4}{4}
  3. Egalăm valoarea minimă cu −1\displaystyle -1: −m2−44=−1\displaystyle -\dfrac{m^2-4}{4}=-1. Înmulțim cu −4\displaystyle -4 și obținem m2−4=4\displaystyle m^2-4=4, deci m2−8=0\displaystyle m^2-8=0.
    −m2−44=−1⇔m2−8=0\displaystyle -\dfrac{m^2-4}{4}=-1\Leftrightarrow m^2-8=0
  4. Din m2=8\displaystyle m^2=8 rezultă m=±8=±22\displaystyle m=\pm\sqrt{8}=\pm 2\sqrt{2}. Ambele valori convin, pentru că pentru oricare dintre ele valoarea minimă este −1\displaystyle -1.
    m=−22 sau m=22\displaystyle m=-2\sqrt{2}\text{ sau }m=2\sqrt{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 22x+2x+1=4−2x\displaystyle 2^{2x}+2^{x+1}=4-2^x.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem 2x+1=2⋅2x\displaystyle 2^{x+1}=2\cdot 2^x și mutăm toți termenii în membrul stâng: 22x+2⋅2x+2x−4=0\displaystyle 2^{2x}+2\cdot 2^x+2^x-4=0.
    22x+2⋅2x+2x−4=0\displaystyle 2^{2x}+2\cdot 2^x+2^x-4=0
  2. Reducem termenii asemenea: 2⋅2x+2x=3⋅2x\displaystyle 2\cdot 2^x+2^x=3\cdot 2^x.
    22x+3⋅2x−4=0\displaystyle 2^{2x}+3\cdot 2^x-4=0
  3. Notăm 2x=t\displaystyle 2^x=t. Cum 22x=(2x)2=t2\displaystyle 2^{2x}=\left(2^x\right)^2=t^2, obținem ecuația t2+3t−4=0\displaystyle t^2+3t-4=0.
    t2+3t−4=0\displaystyle t^2+3t-4=0
  4. Căutăm două numere cu suma 3\displaystyle 3 și produsul −4\displaystyle -4, adică 4\displaystyle 4 și −1\displaystyle -1. Deci t2+3t−4=(t−1)(t+4)\displaystyle t^2+3t-4=(t-1)(t+4). Revenind la t=2x\displaystyle t=2^x, ecuația devine echivalentă cu forma de mai jos.
    22x+3⋅2x−4=0⇔(2x−1)(2x+4)=0\displaystyle 2^{2x}+3\cdot 2^x-4=0\Leftrightarrow \left(2^x-1\right)\left(2^x+4\right)=0
  5. Un produs este nul când un factor este nul, deci 2x−1=0\displaystyle 2^x-1=0 sau 2x+4=0\displaystyle 2^x+4=0, adică t=1\displaystyle t=1 sau t=−4\displaystyle t=-4.
    2x=1 sau 2x=−4\displaystyle 2^x=1\text{ sau }2^x=-4
  6. Deoarece 2x>0\displaystyle 2^x>0 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}, ecuația 2x=−4\displaystyle 2^x=-4 nu are soluții. Din 2x=1=20\displaystyle 2^x=1=2^0 rezultă x=0\displaystyle x=0.
    2x>0, soluția ecuației este x=0\displaystyle 2^x>0\text{, soluția ecuației este }x=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați numărul elementelor mulțimii M={1,2,3,…,2016}\displaystyle M=\{1,2,3,\ldots,2016\} care sunt divizibile cu 5\displaystyle 5 și nu sunt divizibile cu 10\displaystyle 10.
Vezi rezolvarea
  1. Un număr divizibil cu 5\displaystyle 5 și nedivizibil cu 10\displaystyle 10 este multiplu impar de 5\displaystyle 5, adică are forma 5(2k+1)\displaystyle 5(2k+1), deci se termină cu cifra 5\displaystyle 5.
    n=5(2k+1)=10k+5\displaystyle n=5(2k+1)=10k+5
  2. Cel mai mare număr de forma 10k+5\displaystyle 10k+5 care nu depășește 2016\displaystyle 2016 este 2015\displaystyle 2015. Numerele cerute sunt:
    5\displaystyle 5,15\displaystyle 15,25\displaystyle 25,…\displaystyle \ldots,2005 și 2015\displaystyle 2005\text{ și }2015
  3. Din 10k+5≤2016\displaystyle 10k+5\le 2016 obținem 10k≤2011\displaystyle 10k\le 2011, deci k≤201\displaystyle k\le 201. Cum k\displaystyle k este număr natural, k∈{0,1,2,…,201}\displaystyle k\in\{0,1,2,\ldots,201\}.
    k∈{0,1,…,201}\displaystyle k\in\{0,1,\ldots,201\}
  4. Numărul valorilor lui k\displaystyle k de la 0\displaystyle 0 la 201\displaystyle 201 este 201−0+1=202\displaystyle 201-0+1=202. Verificare: 2015−510+1=202\displaystyle \dfrac{2015-5}{10}+1=202.
    202\displaystyle 202
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC și punctul M\displaystyle M astfel încât CM→=2BM→\displaystyle \overrightarrow{CM}=2\overrightarrow{BM}. Arătați că AM→=2AB→−AC→\displaystyle \overrightarrow{AM}=2\overrightarrow{AB}-\overrightarrow{AC}.
Vezi rezolvarea
  1. Avem CM→=2BM→\displaystyle \overrightarrow{CM}=2\overrightarrow{BM}. Descompunem CM→=CB→+BM→\displaystyle \overrightarrow{CM}=\overrightarrow{CB}+\overrightarrow{BM}.
    CB→+BM→=2BM→\displaystyle \overrightarrow{CB}+\overrightarrow{BM}=2\overrightarrow{BM}
  2. Reducem termenii și obținem CB→=BM→\displaystyle \overrightarrow{CB}=\overrightarrow{BM}. Vectorii au aceeași direcție, același sens și aceeași lungime, deci B\displaystyle B se află pe segmentul CM\displaystyle CM, la distanțe egale de capete.
    CB→=BM→\displaystyle \overrightarrow{CB}=\overrightarrow{BM}
  3. Din CB→=BM→\displaystyle \overrightarrow{CB}=\overrightarrow{BM} rezultă că B\displaystyle B este mijlocul segmentului MC\displaystyle MC.
    B este mijlocul segmentului MC\displaystyle B\text{ este mijlocul segmentului }MC
  4. Deoarece B\displaystyle B este mijlocul lui MC\displaystyle MC, pentru orice punct A\displaystyle A avem AB→=12(AM→+AC→)\displaystyle \overrightarrow{AB}=\dfrac{1}{2}\left(\overrightarrow{AM}+\overrightarrow{AC}\right).
    AB→=12(AM→+AC→)\displaystyle \overrightarrow{AB}=\frac{1}{2}\left(\overrightarrow{AM}+\overrightarrow{AC}\right)
  5. Înmulțim cu 2\displaystyle 2: 2AB→=AM→+AC→\displaystyle 2\overrightarrow{AB}=\overrightarrow{AM}+\overrightarrow{AC}. Izolăm AM→\displaystyle \overrightarrow{AM} și obținem relația cerută.
    AB→=12(AM→+AC→)⇒AM→=2AB→−AC→\displaystyle \overrightarrow{AB}=\frac{1}{2}\left(\overrightarrow{AM}+\overrightarrow{AC}\right)\Rightarrow \overrightarrow{AM}=2\overrightarrow{AB}-\overrightarrow{AC}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Determinați numerele reale x∈[0,π]\displaystyle x\in[0,\pi], pentru care sin⁡2x=sin⁡x\displaystyle \sin 2x=\sin x.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula sinusului unghiului dublu: sin⁡2x=2sin⁡xcos⁡x\displaystyle \sin 2x=2\sin x\cos x. Înlocuim în ecuație: 2sin⁡xcos⁡x=sin⁡x\displaystyle \ 2\sin x\cos x=\sin x.
    2sin⁡xcos⁡x=sin⁡x\displaystyle 2\sin x\cos x=\sin x
  2. Mutăm totul în membrul stâng și dăm factor comun pe sin⁡x\displaystyle \sin x. Nu împărțim la sin⁡x\displaystyle \sin x, ca să nu pierdem soluții: 2sin⁡xcos⁡x−sin⁡x=0\displaystyle 2\sin x\cos x-\sin x=0.
    sin⁡x(2cos⁡x−1)=0\displaystyle \sin x(2\cos x-1)=0
  3. Un produs este zero când unul dintre factori este zero, deci avem două ecuații simple: sin⁡x=0\displaystyle \sin x=0 sau 2cos⁡x−1=0\displaystyle 2\cos x-1=0, adică cos⁡x=12\displaystyle \cos x=\dfrac{1}{2}.
    sin⁡x=0 sau cos⁡x=12\displaystyle \sin x=0\text{ sau }\cos x=\frac{1}{2}
  4. Pe intervalul [0,π]\displaystyle [0,\pi], ecuația sin⁡x=0\displaystyle \sin x=0 are soluțiile x=0\displaystyle x=0 și x=π\displaystyle x=\pi.
    x=0 sau x=π\displaystyle x=0\text{ sau }x=\pi
  5. Pe intervalul [0,π]\displaystyle [0,\pi], ecuația cos⁡x=12\displaystyle \cos x=\dfrac{1}{2} are singura soluție x=π3\displaystyle x=\dfrac{\pi}{3}, deoarece cosinusul este injectiv pe acest interval.
    x=π3\displaystyle x=\frac{\pi}{3}
  6. Reunind soluțiile obținute, mulțimea soluțiilor din [0,π]\displaystyle [0,\pi] este formată din numerele de mai jos.
    x=0, x=π3 sau x=π\displaystyle x=0\text{, }x=\frac{\pi}{3}\text{ sau }x=\pi
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(11120152016x2015220162x2)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}1&1&1\\2015&2016&x\\2015^2&2016^2&x^2\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Calculați det⁡(A(2016))\displaystyle \det(A(2016)).
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x=2016\displaystyle x=2016 în matricea A(x)\displaystyle A(x). A doua și a treia coloană devin formate din aceleași elemente: 1\displaystyle 1, 2016\displaystyle 2016, 20162\displaystyle 2016^{2}.
    A(2016)=(111201520162016201522016220162)\displaystyle A(2016)=\begin{pmatrix}1&1&1\\2015&2016&2016\\2015^{2}&2016^{2}&2016^{2}\end{pmatrix}
  2. Scriem determinantul matricei A(2016)\displaystyle A(2016). Se observă că ultimele două coloane sunt identice.
    det⁡(A(2016))=∣111201520162016201522016220162∣\displaystyle \det(A(2016))=\begin{vmatrix}1&1&1\\2015&2016&2016\\2015^{2}&2016^{2}&2016^{2}\end{vmatrix}
  3. Un determinant care are două coloane identice este egal cu zero (scăzând coloana a doua din a treia, obținem o coloană nulă). Deci determinantul este 0\displaystyle 0.
    det⁡(A(2016))=0\displaystyle \det(A(2016))=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(11120152016x2015220162x2)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}1&1&1\\2015&2016&x\\2015^2&2016^2&x^2\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real. Demonstrați că det⁡(A(x))=(2015−x)(2016−x)\displaystyle \det(A(x))=(2015-x)(2016-x), pentru orice număr real x\displaystyle x.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a crea zerouri pe prima linie, scădem coloana a treia din prima coloană și din a doua coloană, adică C1→C1−C3\displaystyle C_1\to C_1-C_3 și C2→C2−C3\displaystyle C_2\to C_2-C_3. Valoarea determinantului nu se schimbă.
    det⁡(A(x))=∣0012015−x2016−xx20152−x220162−x2x2∣\displaystyle \det(A(x))=\begin{vmatrix}0&0&1\\2015-x&2016-x&x\\2015^2-x^2&2016^2-x^2&x^2\end{vmatrix}
  2. Descompunem diferențele de pătrate de pe linia a treia, folosind a2−x2=(a−x)(a+x)\displaystyle a^2-x^2=(a-x)(a+x), pentru a=2015\displaystyle a=2015 și a=2016\displaystyle a=2016: 20152−x2=(2015−x)(2015+x)\displaystyle 2015^2-x^2=(2015-x)(2015+x) și 20162−x2=(2016−x)(2016+x)\displaystyle 2016^2-x^2=(2016-x)(2016+x).
    20152−x2=(2015−x)(2015+x)\displaystyle 2015^2-x^2=(2015-x)(2015+x)
  3. Scoatem factorul comun 2015−x\displaystyle 2015-x din prima coloană și factorul comun 2016−x\displaystyle 2016-x din a doua coloană.
    det⁡(A(x))=(2015−x)(2016−x)∣00111x2015+x2016+xx2∣\displaystyle \det(A(x))=(2015-x)(2016-x)\begin{vmatrix}0&0&1\\1&1&x\\2015+x&2016+x&x^2\end{vmatrix}
  4. Dezvoltăm determinantul după prima linie, care are un singur element nenul, 1\displaystyle 1, pe poziția (1,3)\displaystyle (1,3). Semnul este plus, deoarece 1+3\displaystyle 1+3 este par. Rămâne un determinant de ordin 2.
    (2015−x)(2016−x)∣112015+x2016+x∣\displaystyle (2015-x)(2016-x)\begin{vmatrix}1&1\\2015+x&2016+x\end{vmatrix}
  5. Calculăm determinantul de ordin 2: (2016+x)−(2015+x)=1\displaystyle (2016+x)-(2015+x)=1. Deci det⁡(A(x))=(2015−x)(2016−x)\displaystyle \det(A(x))=(2015-x)(2016-x), pentru orice x\displaystyle x real.
    det⁡(A(x))=(2015−x)(2016−x)⋅1=(2015−x)(2016−x)\displaystyle \det(A(x))=(2015-x)(2016-x)\cdot 1=(2015-x)(2016-x)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(11120152016x2015220162x2)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}1&1&1\\2015&2016&x\\2015^2&2016^2&x^2\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Determinați numărul real x\displaystyle x pentru care det⁡(A(x))\displaystyle \det(A(x)) are valoarea minimă.
Vezi rezolvarea
  1. Dezvoltăm determinantul după prima linie, care conține numai elemente egale cu 1\displaystyle 1. Rezultă suma celor trei minori, cu semnele +\displaystyle +, −\displaystyle - și +\displaystyle +.
    det⁡(A(x))=∣2016x20162x2∣−∣2015x20152x2∣+∣201520162015220162∣\displaystyle \det(A(x))=\begin{vmatrix}2016&x\\2016^2&x^2\end{vmatrix}-\begin{vmatrix}2015&x\\2015^2&x^2\end{vmatrix}+\begin{vmatrix}2015&2016\\2015^2&2016^2\end{vmatrix}
  2. Calculăm fiecare minor de ordinul 2\displaystyle 2, ca produsul diagonalei principale minus produsul diagonalei secundare. Al treilea minor se scoate factor comun 2015⋅2016\displaystyle 2015\cdot 2016.
    (2016x2−20162x)−(2015x2−20152x)+2015⋅2016⋅(2016−2015)\displaystyle \left(2016x^2-2016^2x\right)-\left(2015x^2-2015^2x\right)+2015\cdot 2016\cdot(2016-2015)
  3. Grupăm termenii după puterile lui x\displaystyle x. Coeficientul lui x2\displaystyle x^2 este 2016−2015=1\displaystyle 2016-2015=1. Coeficientul lui x\displaystyle x este −(20162−20152)=−(2016−2015)(2016+2015)=−4031\displaystyle -(2016^2-2015^2)=-(2016-2015)(2016+2015)=-4031. Termenul liber este 2015⋅2016\displaystyle 2015\cdot 2016.
    det⁡(A(x))=x2−(2015+2016)x+2015⋅2016=x2−4031x+2015⋅2016\displaystyle \det(A(x))=x^2-(2015+2016)x+2015\cdot 2016=x^2-4031x+2015\cdot 2016
  4. Determinantul este o funcție de gradul al doilea în x\displaystyle x, cu coeficientul dominant 1>0\displaystyle 1>0. Parabola are ramurile în sus, așa că valoarea minimă se atinge în vârful parabolei, la x=−b2a\displaystyle x=-\dfrac{b}{2a}.
    xV=−−40312⋅1\displaystyle x_V=-\dfrac{-4031}{2\cdot 1}
  5. Calculăm abscisa vârfului. Aceasta este valoarea lui x\displaystyle x pentru care determinantul are valoarea minimă.
    x=40312\displaystyle x=\dfrac{4031}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră matricele A=(−1−111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}, I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1&0\\0&1\end{pmatrix} și X(a)=I2+aA\displaystyle X(a)=I_2+aA, unde a\displaystyle a este număr real.

Calculați A⋅A\displaystyle A\cdot A.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem produsul A⋅A\displaystyle A\cdot A, cu A=(−1−111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}. Elementul de pe linia i\displaystyle i și coloana j\displaystyle j al produsului se obține înmulțind elementele liniei i\displaystyle i din prima matrice cu elementele coloanei j\displaystyle j din a doua matrice și adunând produsele.
    A⋅A=(−1−111)⋅(−1−111)\displaystyle A\cdot A=\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}\cdot\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}
  2. Aplicăm definiția produsului pentru fiecare dintre cele patru elemente: linia întâi cu coloana întâi, linia întâi cu coloana a doua, linia a doua cu coloana întâi, linia a doua cu coloana a doua.
    A⋅A=((−1)⋅(−1)+(−1)⋅1(−1)⋅(−1)+(−1)⋅11⋅(−1)+1⋅11⋅(−1)+1⋅1)\displaystyle A\cdot A=\begin{pmatrix}(-1)\cdot(-1)+(-1)\cdot 1&(-1)\cdot(-1)+(-1)\cdot 1\\1\cdot(-1)+1\cdot 1&1\cdot(-1)+1\cdot 1\end{pmatrix}
  3. Calculăm fiecare element: prima linie are 1+(−1)=0\displaystyle 1+(-1)=0, iar a doua linie are −1+1=0\displaystyle -1+1=0. Toate elementele sunt 0\displaystyle 0, deci produsul este matricea nulă.
    A⋅A=(0000)\displaystyle A\cdot A=\begin{pmatrix}0&0\\0&0\end{pmatrix}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră matricele A=(−1−111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}, I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1&0\\0&1\end{pmatrix} și X(a)=I2+aA\displaystyle X(a)=I_2+aA, unde a\displaystyle a este număr real.

Demonstrați că X(a)⋅X(b)=X(a+b)\displaystyle X(a)\cdot X(b)=X(a+b), pentru orice numere reale a\displaystyle a și b\displaystyle b.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem produsul cu definiția lui X(a)\displaystyle X(a) și X(b)\displaystyle X(b) și înmulțim parantezele, distribuind înmulțirea. Folosim faptul că I2\displaystyle I_2 este element neutru la înmulțire, deci I2⋅I2=I2\displaystyle I_2\cdot I_2=I_2, I2⋅bA=bA\displaystyle I_2\cdot bA=bA și aA⋅I2=aA\displaystyle aA\cdot I_2=aA. Scalarii a\displaystyle a și b\displaystyle b se scot în fața produsului de matrice.
    X(a)⋅X(b)=(I2+aA)(I2+bA)=I2+(a+b)A+ab⋅A⋅A\displaystyle X(a)\cdot X(b)=(I_2+aA)(I_2+bA)=I_2+(a+b)A+ab\cdot A\cdot A
  2. Calculăm A⋅A\displaystyle A\cdot A (rezultatul de la punctul a)). Fiecare element al produsului este suma produselor dintre linia din prima matrice și coloana din a doua: pe prima linie (−1)(−1)+(−1)⋅1=0\displaystyle (-1)(-1)+(-1)\cdot 1=0, iar pe a doua linie 1⋅(−1)+1⋅1=0\displaystyle 1\cdot(-1)+1\cdot 1=0, la fel pentru ambele coloane, deci A⋅A\displaystyle A\cdot A este matricea nulă.
    A⋅A=(−1−111)(−1−111)=(0000)=O2\displaystyle A\cdot A=\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}0&0\\0&0\end{pmatrix}=O_2
  3. Înlocuim A⋅A\displaystyle A\cdot A cu matricea nulă în expresia obținută. Termenul ab⋅A⋅A\displaystyle ab\cdot A\cdot A este ab⋅O2=O2\displaystyle ab\cdot O_2=O_2, deci dispare. Recunoaștem apoi în rezultat definiția lui X(a+b)\displaystyle X(a+b), obținută prin înlocuirea lui a\displaystyle a cu a+b\displaystyle a+b în X(a)=I2+aA\displaystyle X(a)=I_2+aA.
    X(a)⋅X(b)=I2+(a+b)A+ab⋅O2=I2+(a+b)A=X(a+b), pentru orice a\displaystyle X(a)\cdot X(b)=I_2+(a+b)A+ab\cdot O_2=I_2+(a+b)A=X(a+b)\text{, pentru orice }a,b∈R\displaystyle b\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră matricele A=(−1−111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}-1&-1\\1&1\end{pmatrix}, I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1&0\\0&1\end{pmatrix} și X(a)=I2+aA\displaystyle X(a)=I_2+aA, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați inversa matricei M=X(−3)⋅X(−2)⋅X(−1)⋅X(0)⋅X(1)⋅X(2)⋅X(3)⋅X(4)\displaystyle M=X(-3)\cdot X(-2)\cdot X(-1)\cdot X(0)\cdot X(1)\cdot X(2)\cdot X(3)\cdot X(4).
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm A2\displaystyle A^{2}. Înmulțim matricea A\displaystyle A cu ea însăși: pe prima linie (−1)(−1)+(−1)(1)=0\displaystyle (-1)(-1)+(-1)(1)=0 și (−1)(−1)+(−1)(1)=0\displaystyle (-1)(-1)+(-1)(1)=0, iar pe a doua linie 1⋅(−1)+1⋅1=0\displaystyle 1\cdot(-1)+1\cdot 1=0 și 1⋅(−1)+1⋅1=0\displaystyle 1\cdot(-1)+1\cdot 1=0.
    A2=(0000)=O2\displaystyle A^{2}=\begin{pmatrix}0&0\\0&0\end{pmatrix}=O_2
  2. Calculăm X(a)⋅X(b)=(I2+aA)(I2+bB)\displaystyle X(a)\cdot X(b)=(I_2+aA)(I_2+bB) cu B=A\displaystyle B=A, adică X(a)X(b)=I2+(a+b)A+abA2\displaystyle X(a)X(b)=I_2+(a+b)A+abA^{2}. Cum A2=O2\displaystyle A^{2}=O_2, rămâne X(a)X(b)=I2+(a+b)A\displaystyle X(a)X(b)=I_2+(a+b)A.
    X(a)⋅X(b)=X(a+b)\displaystyle X(a)\cdot X(b)=X(a+b)
  3. Aplicăm regula pentru toți factorii: M=X((−3)+(−2)+(−1)+0+1+2+3+4)\displaystyle M=X\left((-3)+(-2)+(-1)+0+1+2+3+4\right). Termenii opuși se reduc, deci suma este 4\displaystyle 4.
    M=X(4)\displaystyle M=X(4)
  4. Verificăm că X(−4)\displaystyle X(-4) este inversa lui X(4)\displaystyle X(4): X(4)⋅X(−4)=X(4+(−4))=X(0)=I2+0⋅A=I2\displaystyle X(4)\cdot X(-4)=X(4+(-4))=X(0)=I_2+0\cdot A=I_2. La fel, X(−4)⋅X(4)=I2\displaystyle X(-4)\cdot X(4)=I_2.
    X(4)⋅X(−4)=X(0)=I2\displaystyle X(4)\cdot X(-4)=X(0)=I_2
  5. Calculăm X(−4)=I2−4A\displaystyle X(-4)=I_2-4A. Avem −4A=(44−4−4)\displaystyle -4A=\begin{pmatrix}4&4\\-4&-4\end{pmatrix}, iar adunând I2\displaystyle I_2 obținem inversa matricei M\displaystyle M.
    M−1=X(−4)=(54−4−3)\displaystyle M^{-1}=X(-4)=\begin{pmatrix}5&4\\-4&-3\end{pmatrix}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(1,+∞)→R\displaystyle f:(1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=mx2+4x−mx−1\displaystyle f(x)=\frac{mx^2+4x-m}{x-1}, unde m\displaystyle m este număr real. Arătați că dreapta de ecuație x=1\displaystyle x=1 este asimptotă verticală la graficul funcției f\displaystyle f, pentru orice număr real m\displaystyle m.
Vezi rezolvarea
  1. Deoarece funcția este definită pe (1,+∞)\displaystyle (1,+\infty), în x=1\displaystyle x=1 are sens doar limita la dreapta. Pentru a arăta că dreapta x=1\displaystyle x=1 este asimptotă verticală, calculăm lim⁡x→1, x>1f(x)\displaystyle \lim_{x\to 1,\,x>1}f(x).
    lim⁡x→1, x>1f(x)=lim⁡x→1, x>1mx2+4x−mx−1\displaystyle \lim_{x\to 1,\,x>1}f(x)=\lim_{x\to 1,\,x>1}\frac{mx^{2}+4x-m}{x-1}
  2. Grupăm termenii care conțin m\displaystyle m: mx2−m=m(x2−1)=m(x−1)(x+1)\displaystyle mx^{2}-m=m(x^{2}-1)=m(x-1)(x+1). Rămâne termenul 4x\displaystyle 4x, deci mx2+4x−m=m(x−1)(x+1)+4x\displaystyle mx^{2}+4x-m=m(x-1)(x+1)+4x.
    mx2+4x−m=m(x−1)(x+1)+4x\displaystyle mx^{2}+4x-m=m(x-1)(x+1)+4x
  3. Împărțim la x−1\displaystyle x-1 și simplificăm primul termen: m(x−1)(x+1)+4xx−1=m(x+1)+4xx−1\displaystyle \dfrac{m(x-1)(x+1)+4x}{x-1}=m(x+1)+\dfrac{4x}{x-1}. Deci limita devine limita acestei sume.
    lim⁡x→1, x>1(m(x+1)+4xx−1)\displaystyle \lim_{x\to 1,\,x>1}\left(m(x+1)+\frac{4x}{x-1}\right)
  4. Primul termen are limita m(1+1)=2m\displaystyle m(1+1)=2m, număr real, oricare ar fi m\displaystyle m. La al doilea termen, numărătorul 4x\displaystyle 4x tinde la 4>0\displaystyle 4>0, iar numitorul x−1\displaystyle x-1 tinde la 0\displaystyle 0 prin valori strict pozitive, deoarece x>1\displaystyle x>1. Deci 4xx−1→+∞\displaystyle \dfrac{4x}{x-1}\to+\infty.
    lim⁡x→1, x>14xx−1=+∞\displaystyle \lim_{x\to 1,\,x>1}\frac{4x}{x-1}=+\infty
  5. Suma dintre numărul real 2m\displaystyle 2m și un termen care tinde la +∞\displaystyle +\infty tinde la +∞\displaystyle +\infty, pentru orice m\displaystyle m real. Limita laterală la dreapta în 1\displaystyle 1 este infinită, deci dreapta x=1\displaystyle x=1 este asimptotă verticală la graficul funcției f\displaystyle f, pentru orice număr real m\displaystyle m.
    lim⁡x→1, x>1f(x)=+∞\displaystyle \lim_{x\to 1,\,x>1}f(x)=+\infty
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(1,+∞)→R\displaystyle f:(1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=mx2+4x−mx−1\displaystyle f(x)=\frac{mx^2+4x-m}{x-1}, unde m\displaystyle m este număr real.

Determinați numărul real m\displaystyle m, pentru care dreapta de ecuație y=3\displaystyle y=3 este asimptotă orizontală la graficul funcției g:(1,+∞)→R\displaystyle g:(1,+\infty)\to\mathbb{R}, g(x)=f(x)x\displaystyle g(x)=\frac{f(x)}{x}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem funcția g\displaystyle g explicit: din g(x)=f(x)x\displaystyle g(x)=\dfrac{f(x)}{x} obținem g(x)=mx2+4x−mx(x−1)\displaystyle g(x)=\dfrac{mx^{2}+4x-m}{x(x-1)}, pentru x∈(1,+∞)\displaystyle x\in(1,+\infty).
    g(x)=mx2+4x−mx(x−1)\displaystyle g(x)=\dfrac{mx^{2}+4x-m}{x(x-1)}
  2. Domeniul funcției este (1,+∞)\displaystyle (1,+\infty), deci singura asimptotă orizontală posibilă este la +∞\displaystyle +\infty. Dreapta y=3\displaystyle y=3 este asimptotă orizontală dacă limita lui g\displaystyle g la +∞\displaystyle +\infty este egală cu 3\displaystyle 3.
    lim⁡x→+∞g(x)=3\displaystyle \lim_{x\to+\infty}g(x)=3
  3. Desfacem numitorul: x(x−1)=x2−x\displaystyle x(x-1)=x^{2}-x. Numărătorul și numitorul au gradul 2\displaystyle 2, deci limita este raportul coeficienților dominanți. Verificăm împărțind numărătorul și numitorul la x2\displaystyle x^{2}.
    lim⁡x→+∞mx2+4x−mx2−x=lim⁡x→+∞m+4x−mx21−1x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{mx^{2}+4x-m}{x^{2}-x}=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{m+\frac{4}{x}-\frac{m}{x^{2}}}{1-\frac{1}{x}}
  4. Fracțiile 4x\displaystyle \dfrac{4}{x}, mx2\displaystyle \dfrac{m}{x^{2}} și 1x\displaystyle \dfrac{1}{x} tind la 0\displaystyle 0, deci limita este m1=m\displaystyle \dfrac{m}{1}=m. Din condiția lim⁡x→+∞g(x)=3\displaystyle \lim_{x\to+\infty}g(x)=3 obținem m=3\displaystyle m=3.
    lim⁡x→+∞mx2+4x−mx(x−1)=m, obținem m=3\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{mx^{2}+4x-m}{x(x-1)}=m\text{, obținem }m=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(1,+∞)→R\displaystyle f:(1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=mx2+4x−mx−1\displaystyle f(x)=\frac{mx^2+4x-m}{x-1}, unde m\displaystyle m este număr real.

Pentru m=−1\displaystyle m=-1, calculați lim⁡x→2f(x)−5x−2\displaystyle \lim_{x\to 2}\frac{f(x)-5}{x-2}.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru m=−1\displaystyle m=-1 obținem f(x)=−x2+4x+1x−1\displaystyle f(x)=\dfrac{-x^{2}+4x+1}{x-1}, deci limita cerută este lim⁡x→2−x2+4x+1x−1−5x−2\displaystyle \lim_{x\to 2}\dfrac{\frac{-x^{2}+4x+1}{x-1}-5}{x-2}.
    f(x)=−x2+4x+1x−1\displaystyle f(x)=\dfrac{-x^{2}+4x+1}{x-1}
  2. Avem f(2)=−4+8+12−1=5\displaystyle f(2)=\dfrac{-4+8+1}{2-1}=5, deci f(x)−5→0\displaystyle f(x)-5\to 0 și x−2→0\displaystyle x-2\to 0. Limita este o nedeterminare de forma 00\displaystyle \dfrac{0}{0}.
    f(2)=5⇒00\displaystyle f(2)=5\Rightarrow \dfrac{0}{0}
  3. Scriem −x2+4x+1x−1−5=−x2+4x+1−5(x−1)x−1=−x2−x+6x−1\displaystyle \dfrac{-x^{2}+4x+1}{x-1}-5=\dfrac{-x^{2}+4x+1-5(x-1)}{x-1}=\dfrac{-x^{2}-x+6}{x-1}. Atunci expresia devine −x2−x+6(x−1)(x−2)\displaystyle \dfrac{-x^{2}-x+6}{(x-1)(x-2)}.
    lim⁡x→2−x2−x+6(x−1)(x−2)\displaystyle \lim_{x\to 2}\dfrac{-x^{2}-x+6}{(x-1)(x-2)}
  4. Ecuația x2+x−6=0\displaystyle x^{2}+x-6=0 are rădăcinile 2\displaystyle 2 și −3\displaystyle -3, deci −x2−x+6=−(x−2)(x+3)\displaystyle -x^{2}-x+6=-(x-2)(x+3).
    −x2−x+6=−(x−2)(x+3)\displaystyle -x^{2}-x+6=-(x-2)(x+3)
  5. Simplificăm cu x−2\displaystyle x-2: lim⁡x→2−(x−2)(x+3)(x−1)(x−2)=lim⁡x→2−x−3x−1\displaystyle \lim_{x\to 2}\dfrac{-(x-2)(x+3)}{(x-1)(x-2)}=\lim_{x\to 2}\dfrac{-x-3}{x-1}. Înlocuim x=2\displaystyle x=2: −2−32−1=−5\displaystyle \dfrac{-2-3}{2-1}=-5.
    lim⁡x→2−x−3x−1=−5\displaystyle \lim_{x\to 2}\dfrac{-x-3}{x-1}=-5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={x2+2a,x<2ax+log⁡2x,x≥2\displaystyle f(x)=\begin{cases}\frac{x}{2}+2a,&x<2\\ax+\log_2 x,&x\geq 2\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Pentru a=0\displaystyle a=0, calculați f(−1)⋅f(4)\displaystyle f(-1)\cdot f(4).
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a=0\displaystyle a=0, funcția devine f(x)=x2\displaystyle f(x)=\dfrac{x}{2} pentru x<2\displaystyle x<2 și f(x)=log⁡2x\displaystyle f(x)=\log_2 x pentru x≥2\displaystyle x\geq 2.
    f(x)={x2,x<2log⁡2x,x≥2\displaystyle f(x)=\begin{cases}\dfrac{x}{2},&x<2\\ \log_2 x,&x\geq 2\end{cases}
  2. Deoarece −1<2\displaystyle -1<2, folosim prima ramură: f(−1)=−12\displaystyle f(-1)=\dfrac{-1}{2}.
    f(−1)=−12\displaystyle f(-1)=-\dfrac{1}{2}
  3. Deoarece 4≥2\displaystyle 4\geq 2, folosim a doua ramură: f(4)=log⁡24\displaystyle f(4)=\log_2 4, iar 4=22\displaystyle 4=2^{2}, deci f(4)=2\displaystyle f(4)=2.
    f(4)=log⁡222=2\displaystyle f(4)=\log_2 2^{2}=2
  4. Înmulțim cele două valori: (−12)⋅2=−1\displaystyle \left(-\dfrac{1}{2}\right)\cdot 2=-1.
    f(−1)⋅f(4)=−1\displaystyle f(-1)\cdot f(4)=-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={x2+2a,x<2ax+log⁡2x,x≥2\displaystyle f(x)=\begin{cases}\frac{x}{2}+2a,&x<2\\ax+\log_2 x,&x\geq 2\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Demonstrați că funcția f\displaystyle f este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}, pentru orice număr real a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Pe intervalul (−∞,2)\displaystyle (-\infty,2) funcția este x2+2a\displaystyle \dfrac{x}{2}+2a, o funcție polinomială, deci continuă. Pe intervalul (2,+∞)\displaystyle (2,+\infty) funcția este ax+log⁡2x\displaystyle ax+\log_2 x, sumă de funcții elementare continue pe acest interval. Rămâne de verificat continuitatea în punctul de separare x=2\displaystyle x=2.
    De verificat: lim⁡x→2, x<2f(x)=lim⁡x→2, x>2f(x)=f(2)\displaystyle \text{De verificat: }\lim_{x\to2,\,x<2}f(x)=\lim_{x\to2,\,x>2}f(x)=f(2)
  2. Calculăm limita la stânga în 2\displaystyle 2, înlocuind x\displaystyle x cu 2\displaystyle 2 în expresia x2+2a\displaystyle \dfrac{x}{2}+2a.
    lim⁡x→2, x<2f(x)=lim⁡x→2, x<2(x2+2a)=22+2a=1+2a\displaystyle \lim_{x\to2,\,x<2}f(x)=\lim_{x\to2,\,x<2}\left(\frac{x}{2}+2a\right)=\frac{2}{2}+2a=1+2a
  3. Calculăm limita la dreapta în 2\displaystyle 2, înlocuind x\displaystyle x cu 2\displaystyle 2 în expresia ax+log⁡2x\displaystyle ax+\log_2 x. Folosim faptul că log⁡22=1\displaystyle \log_2 2=1.
    lim⁡x→2, x>2f(x)=lim⁡x→2, x>2(ax+log⁡2x)=2a+log⁡22=2a+1\displaystyle \lim_{x\to2,\,x>2}f(x)=\lim_{x\to2,\,x>2}(ax+\log_2 x)=2a+\log_2 2=2a+1
  4. Calculăm valoarea funcției în 2\displaystyle 2, folosind a doua ramură (pentru x≥2\displaystyle x\geq2). Obținem că limitele laterale și valoarea funcției în 2\displaystyle 2 sunt egale.
    f(2)=2a+log⁡22=2a+1\displaystyle f(2)=2a+\log_2 2=2a+1,lim⁡x→2, x<2f(x)=lim⁡x→2, x>2f(x)=f(2)=2a+1\displaystyle \quad \lim_{x\to2,\,x<2}f(x)=\lim_{x\to2,\,x>2}f(x)=f(2)=2a+1
  5. Deoarece limitele laterale în 2\displaystyle 2 sunt egale cu f(2)\displaystyle f(2), funcția este continuă în 2\displaystyle 2. Fiind continuă și pe restul domeniului, f\displaystyle f este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}, oricare ar fi numărul real a\displaystyle a.
    f este continua˘ pe R\displaystyle f\text{ este continuă pe }\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={x2+2a,x<2ax+log⁡2x,x≥2\displaystyle f(x)=\begin{cases}\frac{x}{2}+2a,&x<2\\ax+\log_2 x,&x\geq 2\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Demonstrați că, dacă a∈(−12,14)\displaystyle a\in\left(-\frac{1}{2},\frac{1}{4}\right), ecuația f(x)=0\displaystyle f(x)=0 are cel puțin o soluție în intervalul (−1,4)\displaystyle (-1,4).
Vezi rezolvarea
  1. Studiem continuitatea funcției f\displaystyle f pe intervalul [−1,4]\displaystyle [-1,4]. Pe (−∞,2)\displaystyle (-\infty,2) funcția f(x)=x2+2a\displaystyle f(x)=\dfrac{x}{2}+2a este polinomială, deci continuă. Pe [2,∞)\displaystyle [2,\infty) funcția f(x)=ax+log⁡2x\displaystyle f(x)=ax+\log_2 x este suma dintre o funcție liniară și un logaritm, deci continuă. Rămâne de verificat continuitatea în x=2\displaystyle x=2.
    f este continua˘ pe (−∞,2) și pe [2,∞)\displaystyle f\text{ este continuă pe }(-\infty,2)\text{ și pe }[2,\infty)
  2. Calculăm limita la stânga în x=2\displaystyle x=2: lim⁡x→2−f(x)=22+2a=1+2a\displaystyle \lim_{x\to2^-}f(x)=\dfrac{2}{2}+2a=1+2a. Valoarea în 2 este f(2)=2a+log⁡22=2a+1\displaystyle f(2)=2a+\log_2 2=2a+1. Cele două coincid, deci f\displaystyle f este continuă în x=2\displaystyle x=2, iar f\displaystyle f este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}.
    lim⁡x→2−f(x)=1+2a=f(2)\displaystyle \lim_{x\to2^-}f(x)=1+2a=f(2)
  3. Deoarece −1<2\displaystyle -1<2, folosim prima ramură: f(−1)=−12+2a\displaystyle f(-1)=\dfrac{-1}{2}+2a.
    f(−1)=−12+2a\displaystyle f(-1)=-\frac{1}{2}+2a
  4. Deoarece 4≥2\displaystyle 4\geq2, folosim a doua ramură: f(4)=4a+log⁡24=4a+2\displaystyle f(4)=4a+\log_2 4=4a+2.
    f(4)=4a+2\displaystyle f(4)=4a+2
  5. Scriem −12+2a=4a−12\displaystyle -\dfrac{1}{2}+2a=\dfrac{4a-1}{2} și 4a+2=2(2a+1)\displaystyle 4a+2=2(2a+1). Atunci produsul este egal cu 4a−12⋅2(2a+1)=(4a−1)(2a+1)\displaystyle \dfrac{4a-1}{2}\cdot 2(2a+1)=(4a-1)(2a+1).
    f(−1)⋅f(4)=(−12+2a)(4a+2)=(4a−1)(2a+1)\displaystyle f(-1)\cdot f(4)=\left(-\frac{1}{2}+2a\right)(4a+2)=(4a-1)(2a+1)
  6. Pentru a∈(−12,14)\displaystyle a\in\left(-\dfrac{1}{2},\dfrac{1}{4}\right) avem a<14\displaystyle a<\dfrac{1}{4}, deci 4a−1<0\displaystyle 4a-1<0, și a>−12\displaystyle a>-\dfrac{1}{2}, deci 2a+1>0\displaystyle 2a+1>0. Rezultă că produsul (4a−1)(2a+1)\displaystyle (4a-1)(2a+1) este negativ.
    (4a−1)(2a+1)<0\displaystyle (4a-1)(2a+1)<0
  7. Funcția f\displaystyle f este continuă pe [−1,4]\displaystyle [-1,4] și f(−1)⋅f(4)<0\displaystyle f(-1)\cdot f(4)<0, deci f(−1)\displaystyle f(-1) și f(4)\displaystyle f(4) au semne opuse. Conform proprietății lui Darboux, ecuația f(x)=0\displaystyle f(x)=0 are cel puțin o soluție în intervalul (−1,4)\displaystyle (-1,4).
    f(−1)⋅f(4)<0, ecuația f(x)=0 are cel puțin o soluție \displaystyle f(-1)\cdot f(4)<0\text{, ecuația }f(x)=0\text{ are cel puțin o soluție }ıˆn intervalul (−1,4)\displaystyle \text{în intervalul }(-1,4)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.