Bac matematică M3 tehnologic 2019, simulare clasa a XI-a: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Rezultatul calculului 12+1+13+2−(3−2)\displaystyle \frac{1}{\sqrt{2}+1}+\frac{1}{\sqrt{3}+\sqrt{2}}-\left(\sqrt{3}-2\right) este: A. 2−1\displaystyle \sqrt{2}-1 B. 1\displaystyle 1 C. 1+3\displaystyle 1+\sqrt{3} D. 3\displaystyle 3
Vezi rezolvarea
  1. Raționalizăm prima fracție: amplificăm cu conjugatul numitorului, 2−1\displaystyle \sqrt{2}-1. Numitorul devine (2)2−12=1\displaystyle (\sqrt{2})^{2}-1^{2}=1.
    12+1=2−12−1=2−1\displaystyle \frac{1}{\sqrt{2}+1}=\frac{\sqrt{2}-1}{2-1}=\sqrt{2}-1
  2. Raționalizăm a doua fracție: amplificăm cu 3−2\displaystyle \sqrt{3}-\sqrt{2}. Numitorul devine (3)2−(2)2=3−2=1\displaystyle (\sqrt{3})^{2}-(\sqrt{2})^{2}=3-2=1.
    13+2=3−23−2=3−2\displaystyle \frac{1}{\sqrt{3}+\sqrt{2}}=\frac{\sqrt{3}-\sqrt{2}}{3-2}=\sqrt{3}-\sqrt{2}
  3. Înlocuim fracțiile cu forma raționalizată și eliminăm parantezele, schimbând semnul termenilor din paranteza precedată de minus.
    2−1+3−2−3+2\displaystyle \sqrt{2}-1+\sqrt{3}-\sqrt{2}-\sqrt{3}+2
  4. Reducem termenii opuși: 2\displaystyle \sqrt{2} cu −2\displaystyle -\sqrt{2} și 3\displaystyle \sqrt{3} cu −3\displaystyle -\sqrt{3}. Rămâne −1+2=1\displaystyle -1+2=1. Rezultatul corespunde variantei B.
    1, deci varianta B\displaystyle 1\text{, deci varianta }\text{B}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Punctul de intersecție a graficelor funcțiilor f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=2x−1\displaystyle f(x)=2x-1 și g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=−3x+9\displaystyle g(x)=-3x+9 este: A. P(1,1)\displaystyle P(1,1) B. P(2,1)\displaystyle P(2,1) C. P(2,3)\displaystyle P(2,3) D. P(3,2)\displaystyle P(3,2)
Vezi rezolvarea
  1. Punctul de intersecție are coordonatele (x,y)\displaystyle (x,y) care verifică simultan y=f(x)\displaystyle y=f(x) și y=g(x)\displaystyle y=g(x). Egalăm cele două expresii: 2x−1=−3x+9\displaystyle 2x-1=-3x+9.
    2x−1=−3x+9\displaystyle 2x-1=-3x+9
  2. Aducem termenii cu x\displaystyle x în stânga și numerele în dreapta: 2x+3x=9+1\displaystyle 2x+3x=9+1, deci 5x=10\displaystyle 5x=10, de unde x=2\displaystyle x=2.
    x=2\displaystyle x=2
  3. Calculăm ordonata punctului înlocuind x=2\displaystyle x=2 în f\displaystyle f: f(2)=2⋅2−1=3\displaystyle f(2)=2\cdot 2-1=3. Verificare cu g\displaystyle g: g(2)=−3⋅2+9=3\displaystyle g(2)=-3\cdot 2+9=3, deci valorile coincid.
    y=f(2)=g(2)=3\displaystyle y=f(2)=g(2)=3
  4. Punctul de intersecție este P(2,3)\displaystyle P(2,3), adică varianta C.
    P(2,3), varianta C\displaystyle P(2,3)\text{, varianta C}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Mulțimea soluțiilor ecuației 3⋅2x+2x+3=44\displaystyle 3\cdot 2^x+2^{x+3}=44 este: A. {0}\displaystyle \{0\} B. {1}\displaystyle \{1\} C. {2}\displaystyle \{2\} D. {4}\displaystyle \{4\}
Vezi rezolvarea
  1. Scriem 2x+3=2x⋅23=8⋅2x\displaystyle 2^{x+3}=2^x\cdot 2^3=8\cdot 2^x, deci ecuația devine 3⋅2x+8⋅2x=44\displaystyle 3\cdot 2^x+8\cdot 2^x=44.
    3⋅2x+8⋅2x=44\displaystyle 3\cdot 2^x+8\cdot 2^x=44
  2. Dăm factor comun 2x\displaystyle 2^x: (3+8)⋅2x=44\displaystyle (3+8)\cdot 2^x=44, deci 11⋅2x=44\displaystyle 11\cdot 2^x=44.
    11⋅2x=44\displaystyle 11\cdot 2^x=44
  3. Împărțim la 11\displaystyle 11: 2x=4411=4\displaystyle 2^x=\dfrac{44}{11}=4.
    2x=4\displaystyle 2^x=4
  4. Cum 4=22\displaystyle 4=2^2, avem 2x=22\displaystyle 2^x=2^2, deci x=2\displaystyle x=2. Mulțimea soluțiilor este {2}\displaystyle \{2\}, deci răspunsul corect este C.
    C\displaystyle \text{C}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de două cifre, acesta să aibă produsul cifrelor egal cu 0\displaystyle 0 este egală cu:
Vezi rezolvarea
  1. Numărăm cazurile posibile: numerele naturale de două cifre sunt de la 10\displaystyle 10 la 99\displaystyle 99, deci sunt 99−10+1=90\displaystyle 99-10+1=90 de numere.
    90\displaystyle 90
  2. Produsul cifrelor este 0\displaystyle 0 când cel puțin o cifră este 0\displaystyle 0. Cifra zecilor nu poate fi 0\displaystyle 0, deci cifra unităților trebuie să fie 0\displaystyle 0.
    a0‾\displaystyle \overline{a0}, a∈{1,2,…,9}\displaystyle \ a\in\{1,2,\ldots,9\}
  3. Numerele favorabile sunt 10,20,…,90\displaystyle 10, 20, \ldots, 90, adică 9\displaystyle 9 numere.
    9\displaystyle 9
  4. Probabilitatea este raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile: P=990=110\displaystyle P=\dfrac{9}{90}=\dfrac{1}{10}, deci varianta D.
    P=990=110⇒D\displaystyle P=\dfrac{9}{90}=\dfrac{1}{10}\Rightarrow \text{D}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(0,a)\displaystyle A(0,a), B(3,4)\displaystyle B(3,4) și C(6,0)\displaystyle C(6,0), unde a\displaystyle a este număr real. Dacă OB∥AC\displaystyle OB\parallel AC, atunci numărul real a\displaystyle a este egal cu: A. −8\displaystyle -8 B. −92\displaystyle -\frac{9}{2} C. 92\displaystyle \frac{9}{2} D. 8\displaystyle 8
Vezi rezolvarea
  1. Panta dreptei OB\displaystyle OB este mOB=yB−yOxB−xO\displaystyle m_{OB}=\dfrac{y_B-y_O}{x_B-x_O}, adică mOB=4−03−0\displaystyle m_{OB}=\dfrac{4-0}{3-0}.
    mOB=43\displaystyle m_{OB}=\dfrac{4}{3}
  2. Panta dreptei AC\displaystyle AC este mAC=yC−yAxC−xA=0−a6−0\displaystyle m_{AC}=\dfrac{y_C-y_A}{x_C-x_A}=\dfrac{0-a}{6-0}.
    mAC=−a6\displaystyle m_{AC}=-\dfrac{a}{6}
  3. Dreptele OB\displaystyle OB și AC\displaystyle AC sunt paralele, deci au pante egale: mOB=mAC\displaystyle m_{OB}=m_{AC}.
    43=−a6\displaystyle \dfrac{4}{3}=-\dfrac{a}{6}
  4. Înmulțim ambii membri cu 6\displaystyle 6: −a=4⋅63=8\displaystyle -a=\dfrac{4\cdot 6}{3}=8, deci a=−8\displaystyle a=-8. Aceasta corespunde variantei A.
    a=−8, varianta A\displaystyle a=-8\text{, varianta A}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC dreptunghic în A\displaystyle A cu AB=5\displaystyle AB=5 și BC=13\displaystyle BC=13. Tangenta unghiului B\displaystyle B este egală cu: A. 513\displaystyle \frac{5}{13} B. 512\displaystyle \frac{5}{12} C. 1312\displaystyle \frac{13}{12} D. 125\displaystyle \frac{12}{5}
Vezi rezolvarea
  1. Triunghiul este dreptunghic în A\displaystyle A, deci ipotenuza este BC=13\displaystyle BC=13, iar AB=5\displaystyle AB=5 este cateta alăturată unghiului B\displaystyle B. Tangenta unghiului B\displaystyle B este raportul dintre cateta opusă (AC\displaystyle AC) și cateta alăturată (AB\displaystyle AB): tg⁡B=ACAB\displaystyle \operatorname{tg} B=\dfrac{AC}{AB}.
    tg⁡B=ACAB\displaystyle \operatorname{tg} B=\dfrac{AC}{AB}
  2. Calculăm cateta AC\displaystyle AC cu teorema lui Pitagora: AC2=BC2−AB2=132−52=169−25=144\displaystyle AC^{2}=BC^{2}-AB^{2}=13^{2}-5^{2}=169-25=144, deci AC=12\displaystyle AC=12.
    AC=169−25=144=12\displaystyle AC=\sqrt{169-25}=\sqrt{144}=12
  3. Înlocuim în formula tangentei: tg⁡B=125\displaystyle \operatorname{tg} B=\dfrac{12}{5}. Acest rezultat corespunde variantei D.
    tg⁡B=125⇒D\displaystyle \operatorname{tg} B=\dfrac{12}{5}\Rightarrow \text{D}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră determinantul D(a)=∣a+12a+2a2−1235124∣\displaystyle D(a)=\begin{vmatrix} a+1 & 2a+2 & a^2-1 \\ 2 & 3 & 5 \\ 1 & 2 & 4 \end{vmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că D(0)=−5\displaystyle D(0)=-5.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim a=0\displaystyle a=0 în determinant: a+1\displaystyle a+1 devine 1\displaystyle 1, 2a+2\displaystyle 2a+2 devine 2\displaystyle 2, iar a2−1\displaystyle a^{2}-1 devine −1\displaystyle -1. Celelalte două linii nu depind de a\displaystyle a.
    D(0)=∣12−1235124∣\displaystyle D(0)=\begin{vmatrix} 1 & 2 & -1 \\ 2 & 3 & 5 \\ 1 & 2 & 4 \end{vmatrix}
  2. Aplicăm regula lui Sarrus. Mai întâi calculăm produsele pe diagonala principală și pe paralelele ei: 1⋅3⋅4\displaystyle 1\cdot 3\cdot 4, 2⋅5⋅1\displaystyle 2\cdot 5\cdot 1 și (−1)⋅2⋅2\displaystyle (-1)\cdot 2\cdot 2.
    1⋅3⋅4+2⋅5⋅1+(−1)⋅2⋅2=12+10+(−4)\displaystyle 1\cdot 3\cdot 4+2\cdot 5\cdot 1+(-1)\cdot 2\cdot 2=12+10+(-4)
  3. Calculăm produsele pe diagonala secundară și pe paralelele ei: (−1)⋅3⋅1\displaystyle (-1)\cdot 3\cdot 1, 1⋅5⋅2\displaystyle 1\cdot 5\cdot 2 și 2⋅2⋅4\displaystyle 2\cdot 2\cdot 4. Acestea se scad din suma precedentă.
    (−1)⋅3⋅1+1⋅5⋅2+2⋅2⋅4=−3+10+16\displaystyle (-1)\cdot 3\cdot 1+1\cdot 5\cdot 2+2\cdot 2\cdot 4=-3+10+16
  4. Scădem suma produselor de pe diagonala secundară din suma produselor de pe diagonala principală: 12+(−4)+10−(−3)−10−16\displaystyle 12+(-4)+10-(-3)-10-16. Obținem 18−23\displaystyle 18-23, adică −5\displaystyle -5.
    D(0)=12+(−4)+10−(−3)−10−16=18−23=−5\displaystyle D(0)=12+(-4)+10-(-3)-10-16=18-23=-5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră determinantul D(a)=∣a+12a+2a2−1235124∣\displaystyle D(a)=\begin{vmatrix} a+1 & 2a+2 & a^2-1 \\ 2 & 3 & 5 \\ 1 & 2 & 4 \end{vmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Demonstrați că D(a)=(a−5)(a+1)\displaystyle D(a)=(a-5)(a+1), pentru orice număr real a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Aplicăm regula lui Sarrus: adunăm produsele elementelor de pe diagonala principală și de pe paralelele ei, apoi scădem produsele de pe diagonala secundară și de pe paralelele ei. Obținem D(a)=(a+1)⋅3⋅4+(2a+2)⋅5⋅1+(a2−1)⋅2⋅2−(a2−1)⋅3⋅1−(a+1)⋅5⋅2−(2a+2)⋅2⋅4\displaystyle D(a)=(a+1)\cdot 3\cdot 4+(2a+2)\cdot 5\cdot 1+(a^2-1)\cdot 2\cdot 2-(a^2-1)\cdot 3\cdot 1-(a+1)\cdot 5\cdot 2-(2a+2)\cdot 2\cdot 4.
    D(a)=12(a+1)+5(2a+2)+4(a2−1)−3(a2−1)−10(a+1)−8(2a+2)\displaystyle D(a)=12(a+1)+5(2a+2)+4(a^{2}-1)-3(a^{2}-1)-10(a+1)-8(2a+2)
  2. Grupăm termenii care conțin aceeași expresie: a+1\displaystyle a+1, 2a+2\displaystyle 2a+2 și a2−1\displaystyle a^2-1, adică adunăm coeficienții lor: 12−10=2\displaystyle 12-10=2, 5−8=−3\displaystyle 5-8=-3, 4−3=1\displaystyle 4-3=1.
    D(a)=2(a+1)−3(2a+2)+(a2−1)\displaystyle D(a)=2(a+1)-3(2a+2)+(a^{2}-1)
  3. Desfacem parantezele: D(a)=2a+2−6a−6+a2−1\displaystyle D(a)=2a+2-6a-6+a^2-1. Reducem termenii asemenea: 2a−6a=−4a\displaystyle 2a-6a=-4a și 2−6−1=−5\displaystyle 2-6-1=-5.
    D(a)=a2−4a−5\displaystyle D(a)=a^{2}-4a-5
  4. Factorizăm trinomul: scriem −4a=−5a+a\displaystyle -4a=-5a+a, deci a2−4a−5=a(a−5)+(a−5)=(a−5)(a+1)\displaystyle a^2-4a-5=a(a-5)+(a-5)=(a-5)(a+1). Astfel D(a)=(a−5)(a+1)\displaystyle D(a)=(a-5)(a+1) pentru orice număr real a\displaystyle a.
    D(a)=a2−4a−5=(a−5)(a+1)\displaystyle D(a)=a^{2}-4a-5=(a-5)(a+1)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră determinantul D(a)=∣a+12a+2a2−1235124∣\displaystyle D(a)=\begin{vmatrix} a+1 & 2a+2 & a^2-1 \\ 2 & 3 & 5 \\ 1 & 2 & 4 \end{vmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numerele întregi a\displaystyle a pentru care D(a)<−3a−3\displaystyle D(a)<-3a-3.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că prima linie are factorul comun a+1\displaystyle a+1: a+1\displaystyle a+1, 2(a+1)\displaystyle 2(a+1) și (a+1)(a−1)\displaystyle (a+1)(a-1). Îl scoatem în fața determinantului.
    D(a)=(a+1)∣12a−1235124∣\displaystyle D(a)=(a+1)\begin{vmatrix} 1 & 2 & a-1 \\ 2 & 3 & 5 \\ 1 & 2 & 4 \end{vmatrix}
  2. Calculăm determinantul rămas prin dezvoltare după prima linie: 1⋅(12−10)−2⋅(8−5)+(a−1)⋅(4−3)=2−6+a−1=a−5\displaystyle 1\cdot(12-10)-2\cdot(8-5)+(a-1)\cdot(4-3)=2-6+a-1=a-5. Deci D(a)=(a+1)(a−5)\displaystyle D(a)=(a+1)(a-5).
    D(a)=(a+1)(a−5)\displaystyle D(a)=(a+1)(a-5)
  3. Înlocuim în inegalitate: (a+1)(a−5)<−3a−3\displaystyle (a+1)(a-5)<-3a-3. Cum −3a−3=−3(a+1)\displaystyle -3a-3=-3(a+1), mutăm termenul în stânga și scoatem factorul comun a+1\displaystyle a+1: (a+1)(a−5+3)<0\displaystyle (a+1)(a-5+3)<0.
    (a−5)(a+1)<−3(a+1)⇔(a+1)(a−2)<0\displaystyle (a-5)(a+1)<-3(a+1)\Leftrightarrow(a+1)(a-2)<0
  4. Funcția (a+1)(a−2)\displaystyle (a+1)(a-2) are rădăcinile −1\displaystyle -1 și 2\displaystyle 2 și coeficientul dominant pozitiv, deci este negativă între rădăcini.
    a∈(−1,2)\displaystyle a\in(-1,2)
  5. Singurele numere întregi din intervalul (−1,2)\displaystyle (-1,2) sunt 0\displaystyle 0 și 1\displaystyle 1.
    a=0 sau a=1\displaystyle a=0\text{ sau }a=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră matricea M(x)=(1−xx−x1+x)\displaystyle M(x)=\begin{pmatrix} 1-x & x \\ -x & 1+x \end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că M(−1)+M(1)=2M(0)\displaystyle M(-1)+M(1)=2M(0).
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm M(−1)\displaystyle M(-1) înlocuind x=−1\displaystyle x=-1 în M(x)\displaystyle M(x): 1−x=2\displaystyle 1-x=2, x=−1\displaystyle x=-1, −x=1\displaystyle -x=1, 1+x=0\displaystyle 1+x=0.
    M(−1)=(2−110)\displaystyle M(-1)=\begin{pmatrix} 2 & -1 \\ 1 & 0 \end{pmatrix}
  2. Calculăm M(1)\displaystyle M(1) înlocuind x=1\displaystyle x=1 în M(x)\displaystyle M(x): 1−x=0\displaystyle 1-x=0, x=1\displaystyle x=1, −x=−1\displaystyle -x=-1, 1+x=2\displaystyle 1+x=2.
    M(1)=(01−12)\displaystyle M(1)=\begin{pmatrix} 0 & 1 \\ -1 & 2 \end{pmatrix}
  3. Adunăm cele două matrice element cu element: 2+0=2\displaystyle 2+0=2, −1+1=0\displaystyle -1+1=0, 1+(−1)=0\displaystyle 1+(-1)=0, 0+2=2\displaystyle 0+2=2.
    M(−1)+M(1)=(2−110)+(01−12)=(2002)\displaystyle M(-1)+M(1)=\begin{pmatrix} 2 & -1 \\ 1 & 0 \end{pmatrix}+\begin{pmatrix} 0 & 1 \\ -1 & 2 \end{pmatrix}=\begin{pmatrix} 2 & 0 \\ 0 & 2 \end{pmatrix}
  4. Calculăm M(0)\displaystyle M(0) înlocuind x=0\displaystyle x=0 în M(x)\displaystyle M(x): obținem matricea unitate de ordinul 2\displaystyle 2.
    M(0)=(1001)\displaystyle M(0)=\begin{pmatrix} 1 & 0 \\ 0 & 1 \end{pmatrix}
  5. Înmulțim M(0)\displaystyle M(0) cu 2\displaystyle 2 și observăm că rezultatul coincide cu suma M(−1)+M(1)\displaystyle M(-1)+M(1) obținută mai sus, deci egalitatea este adevărată.
    M(−1)+M(1)=(2002)=2(1001)=2M(0)\displaystyle M(-1)+M(1)=\begin{pmatrix} 2 & 0 \\ 0 & 2 \end{pmatrix}=2\begin{pmatrix} 1 & 0 \\ 0 & 1 \end{pmatrix}=2M(0)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră matricea M(x)=(1−xx−x1+x)\displaystyle M(x)=\begin{pmatrix} 1-x & x \\ -x & 1+x \end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Demonstrați că M(x)⋅M(y)=M(x+y)\displaystyle M(x)\cdot M(y)=M(x+y), pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem produsul M(x)⋅M(y)\displaystyle M(x)\cdot M(y), înlocuind pe rând x\displaystyle x și y\displaystyle y în forma lui M\displaystyle M. Fiecare element al produsului se obține înmulțind o linie a primei matrice cu o coloană a celei de-a doua.
    M(x)⋅M(y)=(1−xx−x1+x)(1−yy−y1+y)\displaystyle M(x)\cdot M(y)=\begin{pmatrix} 1-x & x \\ -x & 1+x \end{pmatrix}\begin{pmatrix} 1-y & y \\ -y & 1+y \end{pmatrix}
  2. Elementul din linia 1, coloana 1: înmulțim linia 1 a primei matrice cu coloana 1 a celei de-a doua și reducem termenii care se anulează: (1−x)(1−y)+x⋅(−y)\displaystyle (1-x)(1-y)+x\cdot(-y).
    (1−x)(1−y)−xy=1−x−y+xy−xy=1−x−y\displaystyle (1-x)(1-y)-xy=1-x-y+xy-xy=1-x-y
  3. Elementul din linia 1, coloana 2: înmulțim linia 1 a primei matrice cu coloana 2 a celei de-a doua, adică (1−x)⋅y+x⋅(1+y)\displaystyle (1-x)\cdot y+x\cdot(1+y).
    (1−x)y+x(1+y)=y−xy+x+xy=x+y\displaystyle (1-x)y+x(1+y)=y-xy+x+xy=x+y
  4. Elementul din linia 2, coloana 1: înmulțim linia 2 a primei matrice cu coloana 1 a celei de-a doua, adică −x(1−y)+(1+x)(−y)\displaystyle -x(1-y)+(1+x)(-y).
    −x(1−y)−(1+x)y=−x+xy−y−xy=−x−y\displaystyle -x(1-y)-(1+x)y=-x+xy-y-xy=-x-y
  5. Elementul din linia 2, coloana 2: înmulțim linia 2 a primei matrice cu coloana 2 a celei de-a doua, adică −x⋅y+(1+x)(1+y)\displaystyle -x\cdot y+(1+x)(1+y).
    −xy+(1+x)(1+y)=−xy+1+x+y+xy=1+x+y\displaystyle -xy+(1+x)(1+y)=-xy+1+x+y+xy=1+x+y
  6. Adunăm cele patru elemente calculate într-o singură matrice: produsul M(x)⋅M(y)\displaystyle M(x)\cdot M(y).
    M(x)⋅M(y)=(1−x−yx+y−x−y1+x+y)\displaystyle M(x)\cdot M(y)=\begin{pmatrix} 1-x-y & x+y \\ -x-y & 1+x+y \end{pmatrix}
  7. Grupăm termenii x+y\displaystyle x+y și observăm că matricea obținută are exact forma lui M\displaystyle M în punctul x+y\displaystyle x+y. Deci produsul este M(x+y)\displaystyle M(x+y), pentru orice x\displaystyle x și y\displaystyle y reale.
    (1−(x+y)x+y−(x+y)1+(x+y))=M(x+y)\displaystyle \begin{pmatrix} 1-(x+y) & x+y \\ -(x+y) & 1+(x+y) \end{pmatrix}=M(x+y)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră matricea M(x)=(1−xx−x1+x)\displaystyle M(x)=\begin{pmatrix} 1-x & x \\ -x & 1+x \end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Demonstrați că pentru orice număr real a\displaystyle a, există un număr real x\displaystyle x astfel încât M(x)⋅M(x)=M(a)\displaystyle M(x)\cdot M(x)=M(a).
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm produsul M(x)⋅M(x)\displaystyle M(x)\cdot M(x) direct. Elementul din poziția (1,1): (1−x)2+x⋅(−x)=1−2x\displaystyle (1-x)^{2}+x\cdot(-x)=1-2x. Poziția (1,2): (1−x)x+x(1+x)=2x\displaystyle (1-x)x+x(1+x)=2x. Poziția (2,1): −x(1−x)+(1+x)(−x)=−2x\displaystyle -x(1-x)+(1+x)(-x)=-2x. Poziția (2,2): −x⋅x+(1+x)2=1+2x\displaystyle -x\cdot x+(1+x)^{2}=1+2x.
    M(x)⋅M(x)=(1−2x2x−2x1+2x)\displaystyle M(x)\cdot M(x)=\begin{pmatrix} 1-2x & 2x \\ -2x & 1+2x \end{pmatrix}
  2. Observăm că matricea obținută are forma matricei M(t)\displaystyle M(t) cu t=2x\displaystyle t=2x, deci M(x)⋅M(x)=M(2x)\displaystyle M(x)\cdot M(x)=M(2x). Aceasta este relația de la punctul b).
    M(x)⋅M(x)=M(2x)\displaystyle M(x)\cdot M(x)=M(2x)
  3. Ecuația M(x)⋅M(x)=M(a)\displaystyle M(x)\cdot M(x)=M(a) devine M(2x)=M(a)\displaystyle M(2x)=M(a). Două matrice sunt egale dacă elementele lor coincid; elementele din poziția (1,2) dau 2x=a\displaystyle 2x=a. Reciproc, dacă 2x=a\displaystyle 2x=a, toate elementele coincid, deci avem echivalență.
    M(2x)=M(a)⇔2x=a\displaystyle M(2x)=M(a)\Leftrightarrow 2x=a
  4. Rezolvăm ecuația 2x=a\displaystyle 2x=a în x\displaystyle x. Pentru orice număr real a\displaystyle a, valoarea x=a2\displaystyle x=\dfrac{a}{2} este un număr real și verifică egalitatea M(x)⋅M(x)=M(a)\displaystyle M(x)\cdot M(x)=M(a), deci există x\displaystyle x cu proprietatea cerută.
    x=a2\displaystyle x=\dfrac{a}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−5x+4\displaystyle f(x)=x^2-5x+4.

Arătați că lim⁡x→1f(x)x−1=−3\displaystyle \lim_{x\to 1}\frac{f(x)}{x-1}=-3.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=x2−5x+4\displaystyle f(x)=x^{2}-5x+4 în limita cerută: lim⁡x→1f(x)x−1=lim⁡x→1x2−5x+4x−1\displaystyle \lim_{x\to 1}\dfrac{f(x)}{x-1}=\lim_{x\to 1}\dfrac{x^{2}-5x+4}{x-1}.
    lim⁡x→1x2−5x+4x−1\displaystyle \lim_{x\to 1}\dfrac{x^{2}-5x+4}{x-1}
  2. Pentru x=1\displaystyle x=1 numărătorul este 12−5⋅1+4=0\displaystyle 1^{2}-5\cdot 1+4=0, iar numitorul este 1−1=0\displaystyle 1-1=0. Avem nedeterminarea 00\displaystyle \dfrac{0}{0}, deci trebuie să simplificăm fracția.
    12−5⋅1+4=0\displaystyle 1^{2}-5\cdot 1+4=0,1−1=0 ⇒ 00\displaystyle \quad 1-1=0\ \Rightarrow\ \dfrac{0}{0}
  3. Rădăcinile trinomului x2−5x+4\displaystyle x^{2}-5x+4 sunt x1=1\displaystyle x_1=1 și x2=4\displaystyle x_2=4, deoarece x1+x2=5\displaystyle x_1+x_2=5 și x1x2=4\displaystyle x_1x_2=4. Deci x2−5x+4=(x−1)(x−4)\displaystyle x^{2}-5x+4=(x-1)(x-4), iar limita devine lim⁡x→1(x−4)(x−1)x−1\displaystyle \lim_{x\to 1}\dfrac{(x-4)(x-1)}{x-1}.
    lim⁡x→1(x−4)(x−1)x−1\displaystyle \lim_{x\to 1}\dfrac{(x-4)(x-1)}{x-1}
  4. Pentru x≠1\displaystyle x\neq 1 simplificăm fracția cu x−1\displaystyle x-1 și obținem lim⁡x→1(x−4)\displaystyle \lim_{x\to 1}(x-4). Înlocuim x=1\displaystyle x=1: 1−4=−3\displaystyle 1-4=-3. Deci limita este −3\displaystyle -3.
    lim⁡x→1(x−4)=1−4=−3\displaystyle \lim_{x\to 1}(x-4)=1-4=-3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−5x+4\displaystyle f(x)=x^2-5x+4.

Calculați lim⁡x→+∞f(x)f(x+1)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{f(x+1)}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem limita cerută înlocuind f(x)\displaystyle f(x) și f(x+1)\displaystyle f(x+1) cu expresiile lor. Pentru f(x+1)\displaystyle f(x+1) înlocuim x\displaystyle x cu x+1\displaystyle x+1 în formula funcției.
    lim⁡x→+∞x2−5x+4(x+1)2−5(x+1)+4\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{x^2-5x+4}{(x+1)^2-5(x+1)+4}
  2. Dezvoltăm numitorul: (x+1)2=x2+2x+1\displaystyle (x+1)^2=x^2+2x+1, iar −5(x+1)=−5x−5\displaystyle -5(x+1)=-5x-5. Adunăm termenii asemenea: x2+2x+1−5x−5+4=x2−3x\displaystyle x^2+2x+1-5x-5+4=x^2-3x.
    f(x+1)=x2−3x\displaystyle f(x+1)=x^2-3x
  3. Pentru x→+∞\displaystyle x\to+\infty, dăm factor comun x2\displaystyle x^2 la numărător și la numitor. Numărătorul devine x2(1−5x+4x2)\displaystyle x^2\left(1-\dfrac{5}{x}+\dfrac{4}{x^2}\right), iar numitorul x2(1−3x)\displaystyle x^2\left(1-\dfrac{3}{x}\right).
    lim⁡x→+∞x2−5x+4x2−3x=lim⁡x→+∞x2(1−5x+4x2)x2(1−3x)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{x^2-5x+4}{x^2-3x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{x^2\left(1-\frac{5}{x}+\frac{4}{x^2}\right)}{x^2\left(1-\frac{3}{x}\right)}
  4. Simplificăm fracția cu x2\displaystyle x^2, care este nenul când x→+∞\displaystyle x\to+\infty.
    lim⁡x→+∞1−5x+4x21−3x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{1-\frac{5}{x}+\frac{4}{x^2}}{1-\frac{3}{x}}
  5. Trecem la limită: 5x\displaystyle \dfrac{5}{x}, 4x2\displaystyle \dfrac{4}{x^2} și 3x\displaystyle \dfrac{3}{x} tind la 0\displaystyle 0 când x→+∞\displaystyle x\to+\infty. Rămâne raportul 1−0+01−0=1\displaystyle \dfrac{1-0+0}{1-0}=1.
    lim⁡x→+∞f(x)f(x+1)=1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{f(x+1)}=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−5x+4\displaystyle f(x)=x^2-5x+4.

Determinați ecuația asimptotei oblice spre +∞\displaystyle +\infty la graficul funcției g:(0,+∞)→R\displaystyle g:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, g(x)=f(x)x\displaystyle g(x)=\frac{f(x)}{x}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem funcția g\displaystyle g explicit: g(x)=f(x)x=x2−5x+4x\displaystyle g(x)=\dfrac{f(x)}{x}=\dfrac{x^{2}-5x+4}{x}, pentru x>0\displaystyle x>0.
    g(x)=x2−5x+4x\displaystyle g(x)=\dfrac{x^{2}-5x+4}{x}
  2. O asimptotă oblică spre +∞\displaystyle +\infty are ecuația y=mx+n\displaystyle y=mx+n, unde m=lim⁡x→+∞g(x)x\displaystyle m=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{g(x)}{x} și n=lim⁡x→+∞(g(x)−mx)\displaystyle n=\lim_{x\to+\infty}(g(x)-mx). Scriem raportul g(x)x=x2−5x+4x2\displaystyle \dfrac{g(x)}{x}=\dfrac{x^{2}-5x+4}{x^{2}}.
    g(x)x=x2−5x+4x2\displaystyle \dfrac{g(x)}{x}=\dfrac{x^{2}-5x+4}{x^{2}}
  3. Calculăm panta m\displaystyle m: numărătorul și numitorul au gradul 2\displaystyle 2, deci limita este raportul coeficienților dominanți, adică 11\displaystyle \dfrac{1}{1}. Echivalent, x2−5x+4x2=1−5x+4x2→1\displaystyle \dfrac{x^{2}-5x+4}{x^{2}}=1-\dfrac{5}{x}+\dfrac{4}{x^{2}}\to 1.
    m=lim⁡x→+∞x2−5x+4x2=1\displaystyle m=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{x^{2}-5x+4}{x^{2}}=1
  4. Pentru termenul liber calculăm n=lim⁡x→+∞(g(x)−x)\displaystyle n=\lim_{x\to+\infty}(g(x)-x). Avem g(x)−x=x2−5x+4x−x=x2−5x+4−x2x=−5x+4x\displaystyle g(x)-x=\dfrac{x^{2}-5x+4}{x}-x=\dfrac{x^{2}-5x+4-x^{2}}{x}=\dfrac{-5x+4}{x}.
    g(x)−x=−5x+4x\displaystyle g(x)-x=\dfrac{-5x+4}{x}
  5. Calculăm limita: −5x+4x=−5+4x→−5\displaystyle \dfrac{-5x+4}{x}=-5+\dfrac{4}{x}\to -5, deci n=−5\displaystyle n=-5. Asimptota oblică spre +∞\displaystyle +\infty este y=x−5\displaystyle y=x-5.
    n=lim⁡x→+∞−5x+4x=−5, deci y=x−5\displaystyle n=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{-5x+4}{x}=-5\text{, deci }y=x-5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={1−x,x∈(−∞,1)2−x−x2x,x∈[1,+∞)\displaystyle f(x)=\begin{cases}\sqrt{1-x}, & x\in(-\infty,1) \\ \frac{2-x-x^2}{x}, & x\in[1,+\infty)\end{cases}.

Demonstrați că funcția f\displaystyle f este continuă în x=1\displaystyle x=1.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a arăta că f\displaystyle f este continuă în x=1\displaystyle x=1, trebuie ca limita la stânga, limita la dreapta și valoarea funcției în 1\displaystyle 1 să fie egale. Începem cu limita la stânga: pentru x<1\displaystyle x<1 funcția este 1−x\displaystyle \sqrt{1-x}.
    lim⁡x→1, x<1f(x)=lim⁡x→1, x<11−x=1−1=0\displaystyle \lim_{x\to1,\,x<1}f(x)=\lim_{x\to1,\,x<1}\sqrt{1-x}=\sqrt{1-1}=0
  2. Calculăm limita la dreapta: pentru x≥1\displaystyle x\ge1 funcția este 2−x−x2x\displaystyle \dfrac{2-x-x^{2}}{x}. Numitorul tinde la 1≠0\displaystyle 1\neq0, deci putem înloculi direct, iar numărătorul tinde la 2−1−1=0\displaystyle 2-1-1=0.
    lim⁡x→1, x>1f(x)=lim⁡x→1, x>12−x−x2x=2−1−11=0\displaystyle \lim_{x\to1,\,x>1}f(x)=\lim_{x\to1,\,x>1}\frac{2-x-x^{2}}{x}=\frac{2-1-1}{1}=0
  3. Calculăm valoarea funcției în 1\displaystyle 1: punctul 1\displaystyle 1 aparține intervalului [1,+∞)\displaystyle [1,+\infty), deci folosim a doua formulă.
    f(1)=2−1−121=0\displaystyle f(1)=\frac{2-1-1^{2}}{1}=0
  4. Limitele laterale în 1\displaystyle 1 sunt egale (ambele 0\displaystyle 0) și egale cu f(1)=0\displaystyle f(1)=0. Deci limita funcției în 1\displaystyle 1 există și este egală cu valoarea funcției în 1\displaystyle 1, adică f\displaystyle f este continuă în x=1\displaystyle x=1.
    f(1)=0, deci lim⁡x→1f(x)=f(1)\displaystyle f(1)=0\text{, deci }\lim_{x\to1}f(x)=f(1)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={1−x,x∈(−∞,1)2−x−x2x,x∈[1,+∞)\displaystyle f(x)=\begin{cases}\sqrt{1-x}, & x\in(-\infty,1) \\ \frac{2-x-x^2}{x}, & x\in[1,+\infty)\end{cases}.

Calculați lim⁡x→−3f(x)−2x+3\displaystyle \lim_{x\to-3}\frac{f(x)-2}{x+3}.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru x\displaystyle x apropiat de −3\displaystyle -3 avem x<1\displaystyle x<1, deci f(x)=1−x\displaystyle f(x)=\sqrt{1-x}. Limita devine lim⁡x→−31−x−2x+3\displaystyle \lim_{x\to-3}\dfrac{\sqrt{1-x}-2}{x+3}.
    lim⁡x→−3f(x)−2x+3=lim⁡x→−31−x−2x+3\displaystyle \lim_{x\to-3}\frac{f(x)-2}{x+3}=\lim_{x\to-3}\frac{\sqrt{1-x}-2}{x+3}
  2. Verificăm: pentru x=−3\displaystyle x=-3 numărătorul este 4−2=0\displaystyle \sqrt{4}-2=0, iar numitorul este 0\displaystyle 0. Avem nedeterminarea 00\displaystyle \dfrac{0}{0}.
    1−(−3)−2−3+3=00\displaystyle \frac{\sqrt{1-(-3)}-2}{-3+3}=\frac{0}{0}
  3. Amplificăm fracția cu conjugata numărătorului, 1−x+2\displaystyle \sqrt{1-x}+2. Folosind (a−b)(a+b)=a2−b2\displaystyle (a-b)(a+b)=a^{2}-b^{2}, numărătorul devine (1−x)−4=−x−3\displaystyle (1-x)-4=-x-3.
    lim⁡x→−31−x−2x+3=lim⁡x→−3(1−x)−4(x+3)(1−x+2)=lim⁡x→−3−x−3(x+3)(1−x+2)\displaystyle \lim_{x\to-3}\frac{\sqrt{1-x}-2}{x+3}=\lim_{x\to-3}\frac{(1-x)-4}{(x+3)(\sqrt{1-x}+2)}=\lim_{x\to-3}\frac{-x-3}{(x+3)(\sqrt{1-x}+2)}
  4. La numărător scoatem factor comun: −x−3=−(x+3)\displaystyle -x-3=-(x+3). Simplificăm factorul x+3\displaystyle x+3, nenul pentru x≠−3\displaystyle x\neq-3.
    lim⁡x→−3−(x+3)(x+3)(1−x+2)=lim⁡x→−3−11−x+2\displaystyle \lim_{x\to-3}\frac{-(x+3)}{(x+3)(\sqrt{1-x}+2)}=\lim_{x\to-3}\frac{-1}{\sqrt{1-x}+2}
  5. Înlocuim x=−3\displaystyle x=-3: 1−(−3)+2=4+2=4\displaystyle \sqrt{1-(-3)}+2=\sqrt{4}+2=4. Deci limita este −14\displaystyle -\dfrac{1}{4}.
    −14+2=−14\displaystyle \frac{-1}{\sqrt{4}+2}=-\frac{1}{4}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={1−x,x∈(−∞,1)2−x−x2x,x∈[1,+∞)\displaystyle f(x)=\begin{cases}\sqrt{1-x}, & x\in(-\infty,1) \\ \frac{2-x-x^2}{x}, & x\in[1,+\infty)\end{cases}.

Demonstrați că, pentru orice număr real a\displaystyle a, ecuația f(x)=a\displaystyle f(x)=a are cel puțin o soluție.
Vezi rezolvarea
  1. Studiem comportarea funcției la +∞\displaystyle +\infty. Pentru x≥1\displaystyle x\ge 1 folosim a doua ramură și împărțim numărătorul la x\displaystyle x: f(x)=2x−1−x\displaystyle f(x)=\dfrac{2}{x}-1-x.
    f(x)=2x−1−x\displaystyle f(x)=\frac{2}{x}-1-x
  2. Când x→+∞\displaystyle x\to+\infty, 2x→0\displaystyle \dfrac{2}{x}\to 0 și −1−x→−∞\displaystyle -1-x\to-\infty, deci limita este minus infinit.
    lim⁡x→+∞f(x)=lim⁡x→+∞2−x−x2x=−∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=\lim_{x\to+\infty}\frac{2-x-x^2}{x}=-\infty
  3. Pentru x<1\displaystyle x<1 avem f(x)=1−x\displaystyle f(x)=\sqrt{1-x}. Când x→−∞\displaystyle x\to-\infty, 1−x→+∞\displaystyle 1-x\to+\infty, deci și rădăcina pătrată tinde la +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→−∞f(x)=lim⁡x→−∞1−x=+∞\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=\lim_{x\to-\infty}\sqrt{1-x}=+\infty
  4. Pe (−∞,1)\displaystyle (-\infty,1) funcția 1−x\displaystyle \sqrt{1-x} este continuă. Pe [1,+∞)\displaystyle [1,+\infty) funcția 2−x−x2x\displaystyle \dfrac{2-x-x^2}{x} este continuă, deoarece x≠0\displaystyle x\ne 0. Rămâne de verificat punctul x=1\displaystyle x=1.
    f este continua˘ pe (−∞,1) și pe (1,+∞)\displaystyle f\text{ este continuă pe }(-\infty,1)\text{ și pe }(1,+\infty)
  5. În x=1\displaystyle x=1: limita la stânga este lim⁡x→1−1−x=0\displaystyle \lim_{x\to1^-}\sqrt{1-x}=0, iar limita la dreapta și valoarea funcției sunt f(1)=2−1−11=0\displaystyle f(1)=\dfrac{2-1-1}{1}=0. Cele trei valori coincid, deci f\displaystyle f este continuă în 1\displaystyle 1.
    f(1)=lim⁡x→1−f(x)=lim⁡x→1+f(x)=0\displaystyle f(1)=\lim_{x\to1^-}f(x)=\lim_{x\to1^+}f(x)=0
  6. Concluzie: f\displaystyle f este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}, cu limita −∞\displaystyle -\infty la +∞\displaystyle +\infty și +∞\displaystyle +\infty la −∞\displaystyle -\infty. Pentru orice a∈R\displaystyle a\in\mathbb{R} există x1\displaystyle x_1 cu f(x1)<a\displaystyle f(x_1)<a și x2\displaystyle x_2 cu f(x2)>a\displaystyle f(x_2)>a. Din proprietatea lui Darboux, f\displaystyle f ia valoarea a\displaystyle a într-un punct dintre x1\displaystyle x_1 și x2\displaystyle x_2. Deci mulțimea valorilor lui f\displaystyle f este R\displaystyle \mathbb{R} și ecuația f(x)=a\displaystyle f(x)=a are cel puțin o soluție.
    f continua˘ pe R, deci mulțimea valorilor \displaystyle f\text{ continuă pe }\mathbb{R}\text{, deci mulțimea valorilor }este R, deci f(x)=a are cel puțin o soluție\displaystyle \text{este }\mathbb{R}\text{, deci }f(x)=a\text{ are cel puțin o soluție}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.