Bac matematică M1 mate-info 2015, sesiunea a II-a rezervă varianta 03: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Calculați rația progresiei aritmetice (an)n≥1\displaystyle (a_n)_{n\geq 1}, știind că a1=1\displaystyle a_1=1 și a2=2015\displaystyle a_2=2015.
Vezi rezolvarea
  1. Într-o progresie aritmetică, rația este diferența dintre oricare doi termeni consecutivi. Aici folosim primii doi termeni: r=a2−a1\displaystyle r=a_2-a_1.
    r=a2−a1\displaystyle r=a_2-a_1
  2. Înlocuim valorile date, a2=2015\displaystyle a_2=2015 și a1=1\displaystyle a_1=1, în formula rației: r=2015−1\displaystyle r=2015-1.
    r=2015−1\displaystyle r=2015-1
  3. Efectuăm scăderea și obținem rația progresiei aritmetice: r=2014\displaystyle r=2014.
    r=2014\displaystyle r=2014
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați valoarea maximă a funcției f:[1,4]→R\displaystyle f:[1,4]\to\mathbb{R}, f(x)=x+1\displaystyle f(x)=x+1.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că funcția f(x)=x+1\displaystyle f(x)=x+1 este o funcție de gradul întâi cu panta 1>0\displaystyle 1>0, deci este strict crescătoare pe R\displaystyle \mathbb{R}. Prin urmare, pe intervalul [1,4]\displaystyle [1,4] valoarea maximă se atinge în capătul din dreapta, adică în x=4\displaystyle x=4.
    fmax⁡=f(4)\displaystyle f_{\max}=f(4)
  2. Calculăm valoarea funcției în 4\displaystyle 4: înlocuim x\displaystyle x cu 4\displaystyle 4 în f(x)=x+1\displaystyle f(x)=x+1 și obținem f(4)=4+1=5\displaystyle f(4)=4+1=5. Deci valoarea maximă a funcției este 5\displaystyle 5.
    f(4)=4+1=5\displaystyle f(4)=4+1=5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log⁡3(x2−8x)=log⁡39\displaystyle \log_3\left(x^2-8x\right)=\log_3 9.
Vezi rezolvarea
  1. Condiția de existență a logaritmului: argumentul trebuie să fie strict pozitiv, deci x2−8x>0\displaystyle x^{2}-8x>0. Cum 9>0\displaystyle 9>0, logaritmul din dreapta există. Vom verifica la final soluțiile.
    x2−8x>0\displaystyle x^{2}-8x>0
  2. Logaritmul în baza 3\displaystyle 3 este injectiv, deci egalăm argumentele celor doi logaritmi: x2−8x=9\displaystyle x^{2}-8x=9.
    x2−8x=9\displaystyle x^{2}-8x=9
  3. Mutăm 9\displaystyle 9 în membrul stâng și obținem ecuația de gradul al doilea x2−8x−9=0\displaystyle x^{2}-8x-9=0.
    x2−8x−9=0\displaystyle x^{2}-8x-9=0
  4. Calculăm discriminantul: Δ=(−8)2−4⋅1⋅(−9)=64+36=100\displaystyle \Delta=(-8)^{2}-4\cdot 1\cdot(-9)=64+36=100, deci Δ=10\displaystyle \sqrt{\Delta}=10.
    Δ=100\displaystyle \Delta=100
  5. Aplicăm formula rădăcinilor: x=8±102\displaystyle x=\dfrac{8\pm 10}{2}, deci x1=−1\displaystyle x_1=-1 și x2=9\displaystyle x_2=9.
    x1=−1 și x2=9\displaystyle x_1=-1\text{ și }x_2=9
  6. Verificăm condiția de existență. Pentru x=−1\displaystyle x=-1: (−1)2−8⋅(−1)=1+8=9>0\displaystyle (-1)^{2}-8\cdot(-1)=1+8=9>0. Pentru x=9\displaystyle x=9: 81−72=9>0\displaystyle 81-72=9>0. Ambele soluții convin, iar ecuația are soluțiile −1\displaystyle -1 și 9\displaystyle 9.
    x1=−1 și x2=9, care verifica˘ ecuația\displaystyle x_1=-1\text{ și }x_2=9\text{, care verifică ecuația}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați câte numere naturale de trei cifre distincte se pot forma cu elementele mulțimii A={1,2,3,4}\displaystyle A=\{1,2,3,4\}.
Vezi rezolvarea
  1. Un număr de trei cifre distincte are cifra sutelor, cifra zecilor și cifra unităților, toate alese din mulțimea A={1,2,3,4}\displaystyle A=\{1,2,3,4\} și diferite între ele. Folosim regula produsului: alegem cifrele pe rând și înmulțim numărul de posibilități de la fiecare alegere.
    cifre: a\displaystyle \text{cifre: }a, b\displaystyle \ b, c∈{1,2,3,4}\displaystyle \ c\in\{1,2,3,4\}, a≠b≠c≠a\displaystyle \ a\neq b\neq c\neq a
  2. Pentru prima cifră putem alege oricare dintre cele 4\displaystyle 4 elemente ale mulțimii A\displaystyle A. După ce am ales-o, rămân 3\displaystyle 3 elemente, deci a doua cifră se poate alege în 3\displaystyle 3 moduri.
    4 moduri pentru prima \displaystyle 4\text{ moduri pentru prima }cifra˘, 3 moduri pentru a doua \displaystyle \text{cifră, }3\text{ moduri pentru a doua }cifra˘\displaystyle \text{cifră}
  3. După alegerea primelor două cifre rămân 2\displaystyle 2 elemente, deci a treia cifră se poate alege în 2\displaystyle 2 moduri.
    2 moduri pentru a treia \displaystyle 2\text{ moduri pentru a treia }cifra˘\displaystyle \text{cifră}
  4. Aplicăm regula produsului: înmulțim numărul de posibilități de la cele trei alegeri. Se pot forma 24\displaystyle 24 de numere.
    4⋅3⋅2=24\displaystyle 4\cdot 3\cdot 2=24
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(3,3)\displaystyle A(3,3), B(6,3)\displaystyle B(6,3) și C(4,0)\displaystyle C(4,0). Determinați coordonatele punctului D\displaystyle D, știind că ABCD\displaystyle ABCD este paralelogram.
Vezi rezolvarea
  1. Într-un paralelogram ABCD\displaystyle ABCD diagonalele AC\displaystyle AC și BD\displaystyle BD au același mijloc. Notăm D(xD,yD)\displaystyle D(x_D,y_D) și scriem egalitatea mijloacelor: xA+xC2=xB+xD2\displaystyle \dfrac{x_A+x_C}{2}=\dfrac{x_B+x_D}{2} și yA+yC2=yB+yD2\displaystyle \dfrac{y_A+y_C}{2}=\dfrac{y_B+y_D}{2}.
    xA+xC=xB+xD și yA+yC=yB+yD\displaystyle x_A+x_C=x_B+x_D\text{ și }y_A+y_C=y_B+y_D
  2. Înlocuim xA=3\displaystyle x_A=3, xB=6\displaystyle x_B=6, xC=4\displaystyle x_C=4 în xA+xC=xB+xD\displaystyle x_A+x_C=x_B+x_D: 3+4=6+xD\displaystyle 3+4=6+x_D, deci xD=7−6\displaystyle x_D=7-6.
    xD=1\displaystyle x_D=1
  3. Înlocuim yA=3\displaystyle y_A=3, yB=3\displaystyle y_B=3, yC=0\displaystyle y_C=0 în yA+yC=yB+yD\displaystyle y_A+y_C=y_B+y_D: 3+0=3+yD\displaystyle 3+0=3+y_D, deci yD=0\displaystyle y_D=0. Așadar punctul căutat este D(1,0)\displaystyle D(1,0).
    yD=0, deci D(1,0)\displaystyle y_D=0\text{, deci }D(1,0)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Calculați lungimea laturii BC\displaystyle BC a triunghiului ABC\displaystyle ABC în care AB=1\displaystyle AB=1, B=π3\displaystyle B=\frac{\pi}{3} și C=π6\displaystyle C=\frac{\pi}{6}.
Vezi rezolvarea
  1. Suma unghiurilor unui triunghi este π\displaystyle \pi, deci A=π−B−C=π−π3−π6\displaystyle A=\pi-B-C=\pi-\dfrac{\pi}{3}-\dfrac{\pi}{6}.
    A=π−π3−π6=π2\displaystyle A=\pi-\dfrac{\pi}{3}-\dfrac{\pi}{6}=\dfrac{\pi}{2}
  2. Cum A=π2\displaystyle A=\dfrac{\pi}{2}, triunghiul ABC\displaystyle ABC este dreptunghic în A\displaystyle A, deci BC\displaystyle BC este ipotenuza, iar AB\displaystyle AB este cateta opusă unghiului C\displaystyle C.
    sin⁡C=ABBC\displaystyle \sin C=\dfrac{AB}{BC}
  3. Înlocuim AB=1\displaystyle AB=1 și sin⁡π6=12\displaystyle \sin\dfrac{\pi}{6}=\dfrac{1}{2}, deci 12=1BC\displaystyle \dfrac{1}{2}=\dfrac{1}{BC}, de unde BC=ABsin⁡C\displaystyle BC=\dfrac{AB}{\sin C}.
    BC=112=2\displaystyle BC=\dfrac{1}{\frac{1}{2}}=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}, O3=(000000000)\displaystyle O_3=\begin{pmatrix}0&0&0\\0&0&0\\0&0&0\end{pmatrix} și A(a)=(1aa+101a+2001)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1&a&a+1\\0&1&a+2\\0&0&1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că det⁡(A(1))=1\displaystyle \det(A(1))=1.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim a=1\displaystyle a=1 în matricea A(a)\displaystyle A(a): elementele a\displaystyle a, a+1\displaystyle a+1 și a+2\displaystyle a+2 devin 1\displaystyle 1, 2\displaystyle 2 și 3\displaystyle 3.
    A(1)=(112013001)\displaystyle A(1)=\begin{pmatrix}1&1&2\\0&1&3\\0&0&1\end{pmatrix}
  2. Scriem det⁡(A(1))\displaystyle \det(A(1)). Matricea este superior triunghiulară, deci în regula lui Sarrus toți termenii care conțin un element de sub diagonala principală sunt nuli.
    det⁡(A(1))=∣112013001∣\displaystyle \det(A(1))=\begin{vmatrix}1&1&2\\0&1&3\\0&0&1\end{vmatrix}
  3. Aplicăm regula lui Sarrus: produsul elementelor de pe diagonala principală este 1⋅1⋅1=1\displaystyle 1\cdot 1\cdot 1=1, iar ceilalți cinci termeni conțin câte un element nul. Rezultă că determinantul este 1\displaystyle 1, adică egal cu produsul elementelor de pe diagonală.
    det⁡(A(1))=1+0+0−0−0−0=1\displaystyle \det(A(1))=1+0+0-0-0-0=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}, O3=(000000000)\displaystyle O_3=\begin{pmatrix}0&0&0\\0&0&0\\0&0&0\end{pmatrix} și A(a)=(1aa+101a+2001)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1&a&a+1\\0&1&a+2\\0&0&1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numerele reale a\displaystyle a, știind că A2(a)−2A(a)+I3=O3\displaystyle A^2(a)-2A(a)+I_3=O_3, unde A2(a)=A(a)A(a)\displaystyle A^2(a)=A(a)A(a).
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm A2(a)=A(a)A(a)\displaystyle A^2(a)=A(a)A(a), înmulțind linie cu coloană. Elementul din poziția (1,2) este 1⋅a+a⋅1=2a\displaystyle 1\cdot a+a\cdot 1=2a. Elementul din poziția (1,3) este 1⋅(a+1)+a⋅(a+2)+(a+1)⋅1=a2+4a+2\displaystyle 1\cdot(a+1)+a\cdot(a+2)+(a+1)\cdot 1=a^2+4a+2. Elementul din poziția (2,3) este 1⋅(a+2)+(a+2)⋅1=2a+4\displaystyle 1\cdot(a+2)+(a+2)\cdot 1=2a+4. Diagonala are elemente 1\displaystyle 1, iar sub diagonală avem zerouri.
    A2(a)=(12aa2+4a+2012a+4001)\displaystyle A^2(a)=\begin{pmatrix}1&2a&a^2+4a+2\\0&1&2a+4\\0&0&1\end{pmatrix}
  2. Înmulțim fiecare element al lui A(a)\displaystyle A(a) cu 2\displaystyle 2 și obținem 2A(a)\displaystyle 2A(a).
    A2(a)=(12aa2+4a+2012a+4001)\displaystyle A^2(a)=\begin{pmatrix}1&2a&a^2+4a+2\\0&1&2a+4\\0&0&1\end{pmatrix}, 2A(a)=(22a2a+2022a+4002)\displaystyle \ 2A(a)=\begin{pmatrix}2&2a&2a+2\\0&2&2a+4\\0&0&2\end{pmatrix}
  3. Calculăm A2(a)−2A(a)+I3\displaystyle A^2(a)-2A(a)+I_3 element cu element. Pe diagonală: 1−2+1=0\displaystyle 1-2+1=0. În poziția (1,2): 2a−2a=0\displaystyle 2a-2a=0. În poziția (1,3): a2+4a+2−(2a+2)+0=a2+2a\displaystyle a^2+4a+2-(2a+2)+0=a^2+2a. În poziția (2,3): (2a+4)−(2a+4)=0\displaystyle (2a+4)-(2a+4)=0. Restul elementelor sunt zero.
    A2(a)−2A(a)+I3=(00a2+2a000000)\displaystyle A^2(a)-2A(a)+I_3=\begin{pmatrix}0&0&a^2+2a\\0&0&0\\0&0&0\end{pmatrix}
  4. Matricea obținută trebuie să fie egală cu matricea nulă O3\displaystyle O_3, deci singurul element posibil nenul, a2+2a\displaystyle a^2+2a, trebuie să fie zero. Dăm factor comun pe a\displaystyle a: a(a+2)=0\displaystyle a(a+2)=0, deci a=0\displaystyle a=0 sau a=−2\displaystyle a=-2.
    a2+2a=0⇔a(a+2)=0⇔a1=−2 și a2=0\displaystyle a^2+2a=0\Leftrightarrow a(a+2)=0\Leftrightarrow a_1=-2\text{ și }a_2=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}, O3=(000000000)\displaystyle O_3=\begin{pmatrix}0&0&0\\0&0&0\\0&0&0\end{pmatrix} și A(a)=(1aa+101a+2001)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1&a&a+1\\0&1&a+2\\0&0&1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că A(2)+A(4)+A(6)+…+A(100)=50A(51)\displaystyle A(2)+A(4)+A(6)+\ldots+A(100)=50A(51).
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că în A(a)\displaystyle A(a) elementele a\displaystyle a, a+1\displaystyle a+1, a+2\displaystyle a+2 sunt de gradul întâi în a\displaystyle a, iar celelalte elemente nu depind de a\displaystyle a. Deci A(a)\displaystyle A(a) depinde liniar de a\displaystyle a.
    A(a)=(1aa+101a+2001)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1&a&a+1\\0&1&a+2\\0&0&1\end{pmatrix}
  2. Calculăm suma A(a)+A(b)\displaystyle A(a)+A(b) pentru două numere reale oarecare a\displaystyle a și b\displaystyle b, adunând element cu element.
    A(a)+A(b)=(2a+ba+b+202a+b+4002)\displaystyle A(a)+A(b)=\begin{pmatrix}2&a+b&a+b+2\\0&2&a+b+4\\0&0&2\end{pmatrix}
  3. Calculăm 2A(51)\displaystyle 2A(51) și observăm că suma A(a)+A(b)\displaystyle A(a)+A(b) depinde doar de a+b\displaystyle a+b. Pentru a+b=102\displaystyle a+b=102 obținem același rezultat.
    2A(51)=(210210402106002)=A(a)+A(b) pentru a+b=102\displaystyle 2A(51)=\begin{pmatrix}2&102&104\\0&2&106\\0&0&2\end{pmatrix}=A(a)+A(b)\text{ pentru }a+b=102
  4. Grupăm termenii sumei: primul cu ultimul, al doilea cu penultimul etc. În fiecare pereche suma indicilor este 102\displaystyle 102, deci fiecare pereche are suma 2A(51)\displaystyle 2A(51).
    A(2)+A(100)=2A(51)\displaystyle A(2)+A(100)=2A(51), A(4)+A(98)=2A(51)\displaystyle \ A(4)+A(98)=2A(51), …\displaystyle \ \ldots, A(50)+A(52)=2A(51)\displaystyle \ A(50)+A(52)=2A(51)
  5. Numărăm perechile: indicii 2,4,…,100\displaystyle 2,4,\ldots,100 sunt 50\displaystyle 50 de termeni, deci avem 25\displaystyle 25 de perechi. Adunând cele 25\displaystyle 25 de perechi obținem egalitatea cerută.
    A(2)+A(4)+A(6)+…+A(100)=25⋅2A(51)=50A(51)\displaystyle A(2)+A(4)+A(6)+\ldots+A(100)=25\cdot 2A(51)=50A(51)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−4X2+mX+2\displaystyle f=X^3-4X^2+mX+2, unde m\displaystyle m este număr real.

Arătați că f(0)=2\displaystyle f(0)=2.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a calcula f(0)\displaystyle f(0), înlocuim X\displaystyle X cu 0\displaystyle 0 în expresia polinomului f=X3−4X2+mX+2\displaystyle f=X^3-4X^2+mX+2. Obținem f(0)=03−4⋅02+m⋅0+2\displaystyle f(0)=0^3-4\cdot 0^2+m\cdot 0+2.
    f(0)=03−4⋅02+m⋅0+2\displaystyle f(0)=0^3-4\cdot 0^2+m\cdot 0+2
  2. Calculăm fiecare termen: 03=0\displaystyle 0^3=0, 4⋅02=0\displaystyle 4\cdot 0^2=0, iar m⋅0=0\displaystyle m\cdot 0=0, oricare ar fi numărul real m\displaystyle m. Rămâne doar termenul liber: f(0)=0−0+0+2\displaystyle f(0)=0-0+0+2.
    f(0)=0−0+0+2\displaystyle f(0)=0-0+0+2
  3. Adunând, obținem f(0)=2\displaystyle f(0)=2, deci egalitatea cerută este demonstrată, pentru orice m\displaystyle m real.
    f(0)=2\displaystyle f(0)=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−4X2+mX+2\displaystyle f=X^3-4X^2+mX+2, unde m\displaystyle m este număr real.

Determinați numărul real m\displaystyle m pentru care x1=x2+x3\displaystyle x_1=x_2+x_3, unde x1\displaystyle x_1, x2\displaystyle x_2 și x3\displaystyle x_3 sunt rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem prima relație a lui Viète pentru f=X3−4X2+mX+2\displaystyle f=X^3-4X^2+mX+2: suma rădăcinilor este −−41\displaystyle -\dfrac{-4}{1}.
    x1+x2+x3=4\displaystyle x_1+x_2+x_3=4
  2. Din condiția x2+x3=x1\displaystyle x_2+x_3=x_1 înlocuim în relația de mai sus: x1+x1=4\displaystyle x_1+x_1=4, deci 2x1=4\displaystyle 2x_1=4.
    x1=2\displaystyle x_1=2
  3. Deoarece x1=2\displaystyle x_1=2 este rădăcină a lui f\displaystyle f, avem f(2)=0\displaystyle f(2)=0. Calculăm f(2)=23−4⋅22+2m+2=8−16+2m+2\displaystyle f(2)=2^3-4\cdot 2^2+2m+2=8-16+2m+2.
    f(2)=2m−6\displaystyle f(2)=2m-6
  4. Rezolvăm ecuația 2m−6=0\displaystyle 2m-6=0, deci 2m=6\displaystyle 2m=6.
    m=3\displaystyle m=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−4X2+mX+2\displaystyle f=X^3-4X^2+mX+2, unde m\displaystyle m este număr real.

Pentru m=8\displaystyle m=8, arătați că polinomul f\displaystyle f nu are toate rădăcinile reale.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru m=8\displaystyle m=8 polinomul este f=X3−4X2+8X+2\displaystyle f=X^3-4X^2+8X+2. Notăm cu x1,x2,x3\displaystyle x_1,x_2,x_3 rădăcinile lui f\displaystyle f.
    f=X3−4X2+8X+2\displaystyle f=X^{3}-4X^{2}+8X+2
  2. Din relațiile lui Viète, pentru X3−4X2+8X+2\displaystyle X^3-4X^2+8X+2 avem x1+x2+x3=−−41=4\displaystyle x_1+x_2+x_3=-\dfrac{-4}{1}=4 și x1x2+x1x3+x2x3=81=8\displaystyle x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=\dfrac{8}{1}=8.
    x1+x2+x3=4 și x1x2+x1x3+x2x3=8\displaystyle x_1+x_2+x_3=4\text{ și }x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=8
  3. Din (x1+x2+x3)2=x12+x22+x32+2(x1x2+x1x3+x2x3)\displaystyle (x_1+x_2+x_3)^2=x_1^2+x_2^2+x_3^2+2(x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3) obținem x12+x22+x32=(x1+x2+x3)2−2(x1x2+x1x3+x2x3)\displaystyle x_1^2+x_2^2+x_3^2=(x_1+x_2+x_3)^2-2(x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3).
    x12+x22+x32=(x1+x2+x3)2−2(x1x2+x1x3+x2x3)\displaystyle x_1^2+x_2^2+x_3^2=(x_1+x_2+x_3)^2-2(x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3)
  4. Înlocuim: x12+x22+x32=42−2⋅8=16−16=0\displaystyle x_1^2+x_2^2+x_3^2=4^2-2\cdot 8=16-16=0.
    x12+x22+x32=16−16=0\displaystyle x_1^2+x_2^2+x_3^2=16-16=0
  5. Dacă x1,x2,x3\displaystyle x_1,x_2,x_3 ar fi toate reale, suma pătratelor lor ar fi 0 doar dacă x1=x2=x3=0\displaystyle x_1=x_2=x_3=0. Dar f(0)=2≠0\displaystyle f(0)=2\neq 0, deci 0 nu este rădăcină. Contradicție, deci polinomul f\displaystyle f nu are toate rădăcinile reale.
    x12+x22+x32=0 și f(0)=2≠0⇒f nu are toate ra˘da˘cinile \displaystyle x_1^2+x_2^2+x_3^2=0\text{ și }f(0)=2\neq 0\Rightarrow f\text{ nu are toate rădăcinile }reale\displaystyle \text{reale}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(x2−6x+9)\displaystyle f(x)=e^x\left(x^2-6x+9\right).

Arătați că f′(x)=ex(x2−4x+3)\displaystyle f'(x)=e^x\left(x^2-4x+3\right), x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția este un produs: u(x)=ex\displaystyle u(x)=e^x și v(x)=x2−6x+9\displaystyle v(x)=x^2-6x+9. Aplicăm formula (u⋅v)′=u′⋅v+u⋅v′\displaystyle (u\cdot v)'=u'\cdot v+u\cdot v'.
    f′(x)=(ex)′(x2−6x+9)+ex(x2−6x+9)′\displaystyle f'(x)=\left(e^x\right)'\left(x^2-6x+9\right)+e^x\left(x^2-6x+9\right)'
  2. Avem (ex)′=ex\displaystyle \left(e^x\right)'=e^x și (x2−6x+9)′=2x−6\displaystyle \left(x^2-6x+9\right)'=2x-6. Înlocuim în formulă.
    f′(x)=ex(x2−6x+9)+ex(2x−6)\displaystyle f'(x)=e^x\left(x^2-6x+9\right)+e^x(2x-6)
  3. Dăm factor comun ex\displaystyle e^x în cei doi termeni.
    f′(x)=ex(x2−6x+9+2x−6)\displaystyle f'(x)=e^x\left(x^2-6x+9+2x-6\right)
  4. Reducem termenii asemenea din paranteză: −6x+2x=−4x\displaystyle -6x+2x=-4x și 9−6=3\displaystyle 9-6=3. Obținem forma cerută.
    f′(x)=ex(x2−4x+3)\displaystyle f'(x)=e^x\left(x^2-4x+3\right), x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(x2−6x+9)\displaystyle f(x)=e^x\left(x^2-6x+9\right).

Determinați intervalele de monotonie a funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm derivata funcției folosind regula de derivare a produsului: (ex)′=ex\displaystyle (e^{x})'=e^{x}, iar (x2−6x+9)′=2x−6\displaystyle \left(x^{2}-6x+9\right)'=2x-6.
    f′(x)=ex(x2−6x+9)+ex(2x−6)\displaystyle f'(x)=e^{x}\left(x^{2}-6x+9\right)+e^{x}(2x-6)
  2. Dăm factor comun ex\displaystyle e^{x} și reducem termenii asemenea: x2−6x+9+2x−6=x2−4x+3\displaystyle x^{2}-6x+9+2x-6=x^{2}-4x+3. Apoi descompunem trinomul în factori, cu rădăcinile 1\displaystyle 1 și 3\displaystyle 3.
    f′(x)=ex(x2−4x+3)=ex(x−1)(x−3)\displaystyle f'(x)=e^{x}\left(x^{2}-4x+3\right)=e^{x}(x-1)(x-3)
  3. Rezolvăm ecuația f′(x)=0\displaystyle f'(x)=0. Deoarece ex>0\displaystyle e^{x}>0 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}, derivata se anulează doar când (x−1)(x−3)=0\displaystyle (x-1)(x-3)=0, adică pentru x=1\displaystyle x=1 sau x=3\displaystyle x=3.
    f′(x)=0⇔x1=1 și x2=3\displaystyle f'(x)=0\Leftrightarrow x_1=1\text{ și }x_2=3
  4. Studiem semnul derivatei. Cum ex>0\displaystyle e^{x}>0, semnul lui f′(x)\displaystyle f'(x) este dat de produsul (x−1)(x−3)\displaystyle (x-1)(x-3): este pozitiv în afara rădăcinilor 1\displaystyle 1 și 3\displaystyle 3 și negativ între ele.
    x−∞13+∞f′(x)+0−0+\displaystyle \begin{array}{c|ccccc} x & -\infty & & 1 & & 3 & & +\infty \\ \hline f'(x) & & + & 0 & - & 0 & + & \end{array}
  5. Pe intervalul (−∞,1]\displaystyle (-\infty,1] derivata este pozitivă sau nulă, deci funcția f\displaystyle f este crescătoare pe acest interval.
    f′(x)≥0, pentru orice x∈(−∞,1]⇒f este cresca˘toare pe (−∞,1]\displaystyle f'(x)\geq 0\text{, pentru orice }x\in(-\infty,1]\Rightarrow f\text{ este crescătoare pe }(-\infty,1]
  6. Pe intervalul [1,3]\displaystyle [1,3] derivata este negativă sau nulă, deci funcția f\displaystyle f este descrescătoare pe acest interval.
    f′(x)≤0, pentru orice x∈[1,3]⇒f este descresca˘toare pe [1,3]\displaystyle f'(x)\leq 0\text{, pentru orice }x\in[1,3]\Rightarrow f\text{ este descrescătoare pe }[1,3]
  7. Pe intervalul [3,+∞)\displaystyle [3,+\infty) derivata este pozitivă sau nulă, deci funcția f\displaystyle f este crescătoare pe acest interval. Acesta este răspunsul final: f\displaystyle f este crescătoare pe (−∞,1]\displaystyle (-\infty,1] și pe [3,+∞)\displaystyle [3,+\infty) și descrescătoare pe [1,3]\displaystyle [1,3].
    f′(x)≥0, pentru orice x∈[3,+∞)⇒f este cresca˘toare pe [3,+∞)\displaystyle f'(x)\geq 0\text{, pentru orice }x\in[3,+\infty)\Rightarrow f\text{ este crescătoare pe }[3,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(x2−6x+9)\displaystyle f(x)=e^x\left(x^2-6x+9\right).

Demonstrați că ex(x−3)2≤4e\displaystyle e^x(x-3)^2\leq 4e, pentru orice x∈(−∞,3]\displaystyle x\in(-\infty,3].
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că x2−6x+9=(x−3)2\displaystyle x^2-6x+9=(x-3)^2, deci ex(x−3)2=f(x)\displaystyle e^x(x-3)^2=f(x). Inegalitatea de demonstrat este f(x)≤4e\displaystyle f(x)\leq 4e pentru x∈(−∞,3]\displaystyle x\in(-\infty,3].
    f(x)=ex(x−3)2\displaystyle f(x)=e^x(x-3)^2
  2. Derivăm funcția folosind regula produsului: f′(x)=ex(x−3)2+ex⋅2(x−3)\displaystyle f'(x)=e^x(x-3)^2+e^x\cdot 2(x-3).
    f′(x)=ex(x−3)2+2ex(x−3)\displaystyle f'(x)=e^x(x-3)^2+2e^x(x-3)
  3. Dăm factor comun ex(x−3)\displaystyle e^x(x-3): f′(x)=ex(x−3)((x−3)+2)\displaystyle f'(x)=e^x(x-3)\left((x-3)+2\right), adică:
    f′(x)=ex(x−3)(x−1)\displaystyle f'(x)=e^x(x-3)(x-1)
  4. Cum ex>0\displaystyle e^x>0, semnul lui f′\displaystyle f' este semnul produsului (x−3)(x−1)\displaystyle (x-3)(x-1). Pentru x<1\displaystyle x<1 ambii factori sunt negativi, deci f′(x)>0\displaystyle f'(x)>0. Pentru x∈(1,3)\displaystyle x\in(1,3) avem x−3<0\displaystyle x-3<0 și x−1>0\displaystyle x-1>0, deci f′(x)<0\displaystyle f'(x)<0. Derivata se anulează în x=1\displaystyle x=1 și x=3\displaystyle x=3.
    f′(x)>0 pe (−∞,1)\displaystyle f'(x)>0\text{ pe }(-\infty,1),f′(x)<0 pe (1,3)\displaystyle \quad f'(x)<0\text{ pe }(1,3)
  5. Rezultă că f\displaystyle f este crescătoare pe (−∞,1]\displaystyle (-\infty,1] și descrescătoare pe [1,3]\displaystyle [1,3]. Deci f\displaystyle f atinge maximul pe (−∞,3]\displaystyle (-\infty,3] în x=1\displaystyle x=1, adică f(x)≤f(1)\displaystyle f(x)\leq f(1) pentru orice x∈(−∞,3]\displaystyle x\in(-\infty,3].
    f(x)≤f(1), pentru orice x∈(−∞,3]\displaystyle f(x)\leq f(1)\text{, pentru orice }x\in(-\infty,3]
  6. Calculăm f(1)=e1⋅(1−3)2=e⋅4=4e\displaystyle f(1)=e^1\cdot(1-3)^2=e\cdot 4=4e. Deci ex(x−3)2=f(x)≤f(1)=4e\displaystyle e^x(x-3)^2=f(x)\leq f(1)=4e pentru orice x∈(−∞,3]\displaystyle x\in(-\infty,3].
    f(1)=4e, deci ex(x−3)2≤4e, pentru orice x∈(−∞,3]\displaystyle f(1)=4e\text{, deci }e^x(x-3)^2\leq 4e\text{, pentru orice }x\in(-\infty,3]
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01(1−x3)ndx\displaystyle I_n=\int_0^1\left(1-x^3\right)^n dx.

Arătați că I1=34\displaystyle I_1=\frac{3}{4}.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru n=1\displaystyle n=1 avem I1=∫01(1−x3)dx\displaystyle I_1=\int_0^1\left(1-x^3\right)dx.
    I1=∫01(1−x3)dx\displaystyle I_1=\int_0^1\left(1-x^{3}\right)dx
  2. O primitivă a funcției 1−x3\displaystyle 1-x^3 este F(x)=x−x44\displaystyle F(x)=x-\dfrac{x^{4}}{4}, deoarece ∫1 dx=x\displaystyle \int 1\,dx=x și ∫x3 dx=x44\displaystyle \int x^{3}\,dx=\dfrac{x^{4}}{4}.
    F(x)=x−x44\displaystyle F(x)=x-\frac{x^{4}}{4}
  3. Aplicăm formula Leibniz-Newton: I1=F(1)−F(0)\displaystyle I_1=F(1)-F(0).
    I1=(x−x44)∣01\displaystyle I_1=\left(x-\frac{x^{4}}{4}\right)\Big|_0^1
  4. Avem F(1)=1−14\displaystyle F(1)=1-\dfrac{1}{4} și F(0)=0\displaystyle F(0)=0, deci I1=1−14−0\displaystyle I_1=1-\dfrac{1}{4}-0.
    I1=1−14\displaystyle I_1=1-\frac{1}{4}
  5. Aducem la același numitor: 1−14=44−14=34\displaystyle 1-\dfrac{1}{4}=\dfrac{4}{4}-\dfrac{1}{4}=\dfrac{3}{4}, deci I1=34\displaystyle I_1=\dfrac{3}{4}.
    I1=1−14=34\displaystyle I_1=1-\frac{1}{4}=\frac{3}{4}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01(1−x3)ndx\displaystyle I_n=\int_0^1\left(1-x^3\right)^n dx.

Arătați că In+1≤In\displaystyle I_{n+1}\leq I_n, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem diferența In+1−In\displaystyle I_{n+1}-I_n folosind definiția: In+1−In=∫01(1−x3)n+1dx−∫01(1−x3)ndx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_0^1\left(1-x^3\right)^{n+1}dx-\int_0^1\left(1-x^3\right)^{n}dx. Limitele sunt aceleași, deci putem scrie o singură integrală.
    In+1−In=∫01[(1−x3)n+1−(1−x3)n]dx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_0^1\left[\left(1-x^3\right)^{n+1}-\left(1-x^3\right)^{n}\right]dx
  2. Dăm factor comun (1−x3)n\displaystyle \left(1-x^3\right)^n. Paranteza rămasă este (1−x3)−1=−x3\displaystyle \left(1-x^3\right)-1=-x^3.
    In+1−In=∫01(−x3)(1−x3)ndx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_0^1\left(-x^3\right)\left(1-x^3\right)^n dx
  3. Studiem semnul funcției de sub integrală pe [0,1]\displaystyle [0,1]. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem x3≥0\displaystyle x^3\geq 0, deci −x3≤0\displaystyle -x^3\leq 0. De asemenea x3≤1\displaystyle x^3\leq 1, deci 1−x3≥0\displaystyle 1-x^3\geq 0, iar atunci (1−x3)n≥0\displaystyle \left(1-x^3\right)^n\geq 0.
    −x3≤0 și (1−x3)n≥0, pentru x∈[0,1]\displaystyle -x^3\leq 0\text{ și }\left(1-x^3\right)^n\geq 0\text{, pentru }x\in[0,1]
  4. Produsul (−x3)(1−x3)n\displaystyle \left(-x^3\right)\left(1-x^3\right)^n este ≤0\displaystyle \leq 0 pe [0,1]\displaystyle [0,1]. Integrala unei funcții negative sau nule pe [0,1]\displaystyle [0,1] este ≤0\displaystyle \leq 0, deci In+1−In≤0\displaystyle I_{n+1}-I_n\leq 0. Rezultă inegalitatea cerută.
    In+1−In≤0⇒In+1≤In\displaystyle I_{n+1}-I_n\leq 0\Rightarrow I_{n+1}\leq I_n
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01(1−x3)ndx\displaystyle I_n=\int_0^1\left(1-x^3\right)^n dx.

Demonstrați că In+1=3(n+1)3n+4In\displaystyle I_{n+1}=\frac{3(n+1)}{3n+4}I_n, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem In+1=∫01(1−x3)n+1dx\displaystyle I_{n+1}=\int_0^1\left(1-x^3\right)^{n+1}dx și folosim faptul că x′=1\displaystyle x'=1, deci integrala se scrie ∫01x′(1−x3)n+1dx\displaystyle \int_0^1 x'\left(1-x^3\right)^{n+1}dx. Integrăm prin părți.
    In+1=∫01x′(1−x3)n+1dx\displaystyle I_{n+1}=\int_0^1 x'\left(1-x^3\right)^{n+1}dx
  2. Aplicăm formula ∫01f′g=fg∣01−∫01fg′\displaystyle \int_0^1 f'g=fg\Big|_0^1-\int_0^1 fg' cu f=x\displaystyle f=x și g=(1−x3)n+1\displaystyle g=\left(1-x^3\right)^{n+1}. Avem g′=(n+1)(1−x3)n⋅(−3x2)\displaystyle g'=(n+1)\left(1-x^3\right)^n\cdot\left(-3x^2\right).
    In+1=x(1−x3)n+1∣01−∫01x(n+1)(1−x3)n(−3x2)dx\displaystyle I_{n+1}=x\left(1-x^3\right)^{n+1}\Big|_0^1-\int_0^1 x(n+1)\left(1-x^3\right)^n\left(-3x^2\right)dx
  3. Termenul integrat este 1⋅0n+1−0⋅1=0\displaystyle 1\cdot 0^{n+1}-0\cdot 1=0. În integrală, scoatem constanta 3(n+1)\displaystyle 3(n+1) și x⋅x2=x3\displaystyle x\cdot x^2=x^3, iar semnele minus se reduc.
    In+1=3(n+1)∫01x3(1−x3)ndx\displaystyle I_{n+1}=3(n+1)\int_0^1 x^3\left(1-x^3\right)^n dx
  4. Scriem x3=−(1−x3−1)\displaystyle x^3=-\left(1-x^3-1\right), deci x3(1−x3)n=−(1−x3)n+1+(1−x3)n\displaystyle x^3\left(1-x^3\right)^n=-\left(1-x^3\right)^{n+1}+\left(1-x^3\right)^n. Integrând, obținem −In+1+In\displaystyle -I_{n+1}+I_n.
    In+1=−3(n+1)∫01(1−x3−1)(1−x3)ndx=−3(n+1)(In+1−In)\displaystyle I_{n+1}=-3(n+1)\int_0^1\left(1-x^3-1\right)\left(1-x^3\right)^n dx=-3(n+1)\left(I_{n+1}-I_n\right)
  5. Din In+1=−3(n+1)In+1+3(n+1)In\displaystyle I_{n+1}=-3(n+1)I_{n+1}+3(n+1)I_n obținem In+1(1+3(n+1))=3(n+1)In\displaystyle I_{n+1}\left(1+3(n+1)\right)=3(n+1)I_n, adică (3n+4)In+1=3(n+1)In\displaystyle (3n+4)I_{n+1}=3(n+1)I_n.
    (3n+4)In+1=3(n+1)In\displaystyle (3n+4)I_{n+1}=3(n+1)I_n
  6. Cum 3n+4≠0\displaystyle 3n+4\neq 0, împărțim și obținem relația cerută, adică In+1=3(n+1)3n+4In\displaystyle I_{n+1}=\dfrac{3(n+1)}{3n+4}I_n, pentru orice n∈N∗\displaystyle n\in\mathbb{N}^*.
    In+1=3(n+1)3n+4In\displaystyle I_{n+1}=\frac{3(n+1)}{3n+4}I_n
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.