Bac matematică M1 mate-info 2017, sesiunea a II-a rezervă varianta 07: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Arătați că (5−4i)2+(5+4i)2=18\displaystyle (5-4i)^2+(5+4i)^2=18, unde i2=−1\displaystyle i^2=-1.
Vezi rezolvarea
  1. Dezvoltăm primul pătrat cu formula (a−b)2=a2−2ab+b2\displaystyle (a-b)^2=a^2-2ab+b^2, unde a=5\displaystyle a=5 și b=4i\displaystyle b=4i.
    (5−4i)2=25−40i+16i2\displaystyle (5-4i)^2=25-40i+16i^2
  2. Dezvoltăm al doilea pătrat cu formula (a+b)2=a2+2ab+b2\displaystyle (a+b)^2=a^2+2ab+b^2, cu aceleași valori pentru a\displaystyle a și b\displaystyle b.
    (5+4i)2=25+40i+16i2\displaystyle (5+4i)^2=25+40i+16i^2
  3. Adunăm cele două dezvoltări, așa cum cere expresia din enunț.
    25−40i+16i2+25+40i+16i2\displaystyle 25-40i+16i^2+25+40i+16i^2
  4. Reducem termenii cu i\displaystyle i: −40i\displaystyle -40i și +40i\displaystyle +40i se anulează. Rămân 25+25=50\displaystyle 25+25=50 și 16i2+16i2=32i2\displaystyle 16i^2+16i^2=32i^2.
    50+32i2\displaystyle 50+32i^2
  5. Înlocuim i2=−1\displaystyle i^2=-1 și calculăm: 50−32=18\displaystyle 50-32=18, deci egalitatea din enunț este adevărată.
    50+32i2=50−32=18\displaystyle 50+32i^2=50-32=18
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−6x+8\displaystyle f(x)=x^2-6x+8. Determinați abscisele punctelor de intersecție a graficului funcției f\displaystyle f cu axa Ox\displaystyle Ox.
Vezi rezolvarea
  1. Punctele de intersecție cu axa Ox\displaystyle Ox au ordonata 0\displaystyle 0, deci abscisele lor sunt soluțiile ecuației f(x)=0\displaystyle f(x)=0, adică x2−6x+8=0\displaystyle x^{2}-6x+8=0.
    x2−6x+8=0\displaystyle x^{2}-6x+8=0
  2. Calculăm discriminantul ecuației de gradul al doilea, cu a=1\displaystyle a=1, b=−6\displaystyle b=-6, c=8\displaystyle c=8: Δ=b2−4ac=(−6)2−4⋅1⋅8\displaystyle \Delta=b^{2}-4ac=(-6)^{2}-4\cdot 1\cdot 8.
    Δ=36−32=4\displaystyle \Delta=36-32=4
  3. Aplicăm formula soluțiilor: x1,2=6±42=6±22\displaystyle x_{1,2}=\dfrac{6\pm\sqrt{4}}{2}=\dfrac{6\pm 2}{2}. Obținem x1=6−22=2\displaystyle x_1=\dfrac{6-2}{2}=2 și x2=6+22=4\displaystyle x_2=\dfrac{6+2}{2}=4.
    x1=2 și x2=4\displaystyle x_1=2\text{ și }x_2=4
  4. Verificare: 22−6⋅2+8=0\displaystyle 2^{2}-6\cdot 2+8=0 și 42−6⋅4+8=0\displaystyle 4^{2}-6\cdot 4+8=0. Deci abscisele punctelor de intersecție cu axa Ox\displaystyle Ox sunt 2\displaystyle 2 și 4\displaystyle 4.
    x=2 și x=4\displaystyle x=2\text{ și }x=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x2−x−2=x−2\displaystyle \sqrt{x^2-x-2}=x-2.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că x2−x−2≥0\displaystyle \sqrt{x^2-x-2}\ge 0, deci trebuie ca x−2≥0\displaystyle x-2\ge 0, adică x≥2\displaystyle x\ge 2. Reținem această condiție pentru verificarea finală.
    x≥2\displaystyle x\ge 2
  2. Ridicăm ecuația la pătrat. Radicalul la pătrat dă expresia de sub radical, iar în dreapta apare (x−2)2\displaystyle (x-2)^2.
    x2−x−2=(x−2)2\displaystyle x^2-x-2=(x-2)^2
  3. Dezvoltăm pătratul diferenței: (x−2)2=x2−4x+4\displaystyle (x-2)^2=x^2-4x+4. Apoi reducem x2\displaystyle x^2 din ambele părți, mutăm termenii cu x\displaystyle x în stânga și numerele în dreapta, și obținem 3x=6\displaystyle 3x=6.
    x2−x−2=x2−4x+4⇒3x=6\displaystyle x^2-x-2=x^2-4x+4\Rightarrow 3x=6
  4. Împărțim la 3\displaystyle 3 și obținem x=2\displaystyle x=2. Verificăm: x=2\displaystyle x=2 îndeplinește condiția x≥2\displaystyle x\ge 2. Înlocuind în ecuația inițială, sub radical avem 4−2−2=0\displaystyle 4-2-2=0, deci 0=0\displaystyle \sqrt{0}=0, iar în dreapta 2−2=0\displaystyle 2-2=0. Egalitatea 0=0\displaystyle 0=0 este adevărată, deci x=2\displaystyle x=2 convine.
    x=2, care convine\displaystyle x=2\text{, care convine}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de două cifre, acesta să aibă produsul cifrelor egal cu 9\displaystyle 9.
Vezi rezolvarea
  1. Numerele naturale de două cifre sunt cele de la 10\displaystyle 10 la 99\displaystyle 99. Numărul cazurilor posibile este 99−10+1\displaystyle 99-10+1.
    99−10+1=90\displaystyle 99-10+1=90
  2. Căutăm numerele ab‾\displaystyle \overline{ab} cu a⋅b=9\displaystyle a\cdot b=9. Cifrele sunt divizori ai lui 9\displaystyle 9, adică 1\displaystyle 1, 3\displaystyle 3 sau 9\displaystyle 9. Perechile (a,b)\displaystyle (a,b) cu produsul 9\displaystyle 9 sunt (1,9)\displaystyle (1,9), (3,3)\displaystyle (3,3) și (9,1)\displaystyle (9,1).
    (a,b)∈{(1,9),(3,3),(9,1)}\displaystyle (a,b)\in\{(1,9),(3,3),(9,1)\}
  3. Numerele corespunzătoare sunt 19\displaystyle 19, 33\displaystyle 33 și 91\displaystyle 91, deci există 3\displaystyle 3 cazuri favorabile.
    19\displaystyle 19, 33\displaystyle \ 33, 91, deci 3 cazuri favorabile\displaystyle \ 91\text{, deci }3\text{ cazuri favorabile}
  4. Aplicăm formula probabilității: raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile, apoi simplificăm fracția cu 3\displaystyle 3.
    p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile=390=130\displaystyle p=\frac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}=\frac{3}{90}=\frac{1}{30}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(2,1)\displaystyle A(2,1) și B(2,3)\displaystyle B(2,3). Determinați coordonatele punctului M\displaystyle M, știind că punctul B\displaystyle B este mijlocul segmentului AM\displaystyle AM.
Vezi rezolvarea
  1. Notăm coordonatele punctului M\displaystyle M cu (xM,yM)\displaystyle (x_M, y_M). Deoarece B\displaystyle B este mijlocul segmentului AM\displaystyle AM, coordonatele lui B\displaystyle B sunt media aritmetică a coordonatelor capetelor A\displaystyle A și M\displaystyle M: xB=xA+xM2\displaystyle x_B=\dfrac{x_A+x_M}{2} și yB=yA+yM2\displaystyle y_B=\dfrac{y_A+y_M}{2}.
    xB=xA+xM2\displaystyle x_B=\dfrac{x_A+x_M}{2},yB=yA+yM2\displaystyle \quad y_B=\dfrac{y_A+y_M}{2}
  2. Înlocuim xB=2\displaystyle x_B=2 și xA=2\displaystyle x_A=2 în prima formulă: 2=2+xM2\displaystyle 2=\dfrac{2+x_M}{2}. Înmulțim cu 2 și obținem 4=2+xM\displaystyle 4=2+x_M.
    2=2+xM2⇒4=2+xM\displaystyle 2=\dfrac{2+x_M}{2}\Rightarrow 4=2+x_M
  3. Din 4=2+xM\displaystyle 4=2+x_M rezultă abscisa punctului M\displaystyle M.
    xM=2\displaystyle x_M=2
  4. Înlocuim yB=3\displaystyle y_B=3 și yA=1\displaystyle y_A=1 în a doua formulă: 3=1+yM2\displaystyle 3=\dfrac{1+y_M}{2}. Înmulțim cu 2 și obținem 6=1+yM\displaystyle 6=1+y_M.
    3=1+yM2⇒6=1+yM\displaystyle 3=\dfrac{1+y_M}{2}\Rightarrow 6=1+y_M
  5. Din 6=1+yM\displaystyle 6=1+y_M rezultă yM=5\displaystyle y_M=5. Deci punctul M\displaystyle M are coordonatele (2,5)\displaystyle (2,5).
    yM=5\displaystyle y_M=5,M(2,5)\displaystyle \quad M(2,5)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Calculați aria paralelogramului ABCD\displaystyle ABCD, știind că AB=6\displaystyle AB=6, BC=3\displaystyle BC=3 și m(∡ABC)=30∘\displaystyle m(\measuredangle ABC)=30^\circ.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula ariei unui paralelogram: produsul a două laturi alăturate înmulțit cu sinusul unghiului dintre ele. Aici laturile alăturate sunt AB\displaystyle AB și BC\displaystyle BC, iar unghiul dintre ele este ∡ABC\displaystyle \measuredangle ABC.
    AABCD=AB⋅BC⋅sin⁡(∡ABC)\displaystyle \mathcal{A}_{ABCD}=AB\cdot BC\cdot\sin(\measuredangle ABC)
  2. Înlocuim datele din enunț: AB=6\displaystyle AB=6, BC=3\displaystyle BC=3 și m(∡ABC)=30∘\displaystyle m(\measuredangle ABC)=30^\circ.
    AABCD=6⋅3⋅sin⁡30∘\displaystyle \mathcal{A}_{ABCD}=6\cdot 3\cdot\sin 30^\circ
  3. Calculăm produsul 6⋅3=18\displaystyle 6\cdot 3=18 și folosim valoarea cunoscută sin⁡30∘=12\displaystyle \sin 30^\circ=\dfrac{1}{2}.
    AABCD=18⋅12\displaystyle \mathcal{A}_{ABCD}=18\cdot\frac{1}{2}
  4. Efectuăm înmulțirea 18⋅12\displaystyle 18\cdot\dfrac{1}{2} și obținem aria paralelogramului.
    AABCD=9\displaystyle \mathcal{A}_{ABCD}=9
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix} și A(x)=(00xx000x0)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}0&0&x\\x&0&0\\0&x&0\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că det⁡(A(1))=1\displaystyle \det(A(1))=1.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x=1\displaystyle x=1 în matricea A(x)\displaystyle A(x) și obținem matricea A(1)\displaystyle A(1), apoi scriem determinantul ei.
    A(1)=(001100010)⇒det⁡(A(1))=∣001100010∣\displaystyle A(1)=\begin{pmatrix}0&0&1\\1&0&0\\0&1&0\end{pmatrix}\Rightarrow\det(A(1))=\begin{vmatrix}0&0&1\\1&0&0\\0&1&0\end{vmatrix}
  2. Aplicăm regula lui Sarrus: adunăm produsele elementelor de pe diagonala principală și de pe cele două paralele cu ea, apoi scădem produsele elementelor de pe diagonala secundară și de pe paralelele ei.
    det⁡(A(1))=0⋅0⋅0+0⋅0⋅0+1⋅1⋅1−1⋅0⋅0−0⋅0⋅1−0⋅1⋅0\displaystyle \det(A(1))=0\cdot0\cdot0+0\cdot0\cdot0+1\cdot1\cdot1-1\cdot0\cdot0-0\cdot0\cdot1-0\cdot1\cdot0
  3. Calculăm produsele: singurul produs nenul este cel format din elementele egale cu 1\displaystyle 1, adică 1⋅1⋅1=1\displaystyle 1\cdot1\cdot1=1, iar toate celelalte sunt 0\displaystyle 0. Deci determinantul este 1\displaystyle 1.
    det⁡(A(1))=0+0+1−0−0−0=1\displaystyle \det(A(1))=0+0+1-0-0-0=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix} și A(x)=(00xx000x0)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}0&0&x\\x&0&0\\0&x&0\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Demonstrați că A(x)A(y)A(z)=xyz I3\displaystyle A(x)A(y)A(z)=xyz\,I_3, pentru orice numere reale x\displaystyle x, y\displaystyle y și z\displaystyle z.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem produsul cerut cu matricele date și îl calculăm în două etape: întâi A(x)A(y)\displaystyle A(x)A(y), apoi înmulțim rezultatul cu A(z)\displaystyle A(z).
    A(x)A(y)A(z)=(00xx000x0)(00yy000y0)(00zz000z0)\displaystyle A(x)A(y)A(z)=\begin{pmatrix}0&0&x\\x&0&0\\0&x&0\end{pmatrix}\begin{pmatrix}0&0&y\\y&0&0\\0&y&0\end{pmatrix}\begin{pmatrix}0&0&z\\z&0&0\\0&z&0\end{pmatrix}
  2. Calculăm produsul A(x)A(y)\displaystyle A(x)A(y) linie cu linie. Linia 1 din A(x)\displaystyle A(x) are doar elementul x\displaystyle x pe poziția 3, deci rezultatul este x\displaystyle x ori linia 3 din A(y)\displaystyle A(y), adică (0, xy, 0)\displaystyle (0,\ xy,\ 0). Linia 2 are doar x\displaystyle x pe poziția 1, deci rezultatul este x\displaystyle x ori linia 1 din A(y)\displaystyle A(y), adică (0, 0, xy)\displaystyle (0,\ 0,\ xy). Linia 3 are doar x\displaystyle x pe poziția 2, deci rezultatul este x\displaystyle x ori linia 2 din A(y)\displaystyle A(y), adică (xy, 0, 0)\displaystyle (xy,\ 0,\ 0).
    A(x)A(y)=(0xy000xyxy00)\displaystyle A(x)A(y)=\begin{pmatrix}0&xy&0\\0&0&xy\\xy&0&0\end{pmatrix}
  3. Înmulțim rezultatul cu A(z)\displaystyle A(z), tot linie cu linie. Linia 1 (0, xy, 0)\displaystyle (0,\ xy,\ 0) dă xy\displaystyle xy ori linia 2 din A(z)\displaystyle A(z), adică (xyz, 0, 0)\displaystyle (xyz,\ 0,\ 0). Linia 2 (0, 0, xy)\displaystyle (0,\ 0,\ xy) dă xy\displaystyle xy ori linia 3 din A(z)\displaystyle A(z), adică (0, xyz, 0)\displaystyle (0,\ xyz,\ 0). Linia 3 (xy, 0, 0)\displaystyle (xy,\ 0,\ 0) dă xy\displaystyle xy ori linia 1 din A(z)\displaystyle A(z), adică (0, 0, xyz)\displaystyle (0,\ 0,\ xyz).
    (0xy000xyxy00)(00zz000z0)=(xyz000xyz000xyz)\displaystyle \begin{pmatrix}0&xy&0\\0&0&xy\\xy&0&0\end{pmatrix}\begin{pmatrix}0&0&z\\z&0&0\\0&z&0\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}xyz&0&0\\0&xyz&0\\0&0&xyz\end{pmatrix}
  4. Matricea obținută are xyz\displaystyle xyz pe diagonala principală și 0\displaystyle 0 în rest, deci este xyz\displaystyle xyz înmulțit cu matricea unitate I3\displaystyle I_3. Egalitatea este valabilă pentru orice numere reale x\displaystyle x, y\displaystyle y și z\displaystyle z.
    (xyz000xyz000xyz)=xyz I3, pentru orice numere \displaystyle \begin{pmatrix}xyz&0&0\\0&xyz&0\\0&0&xyz\end{pmatrix}=xyz\,I_3\text{, pentru orice numere }reale x\displaystyle \text{reale }x, y și z\displaystyle \ y\text{ și }z
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix} și A(x)=(00xx000x0)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}0&0&x\\x&0&0\\0&x&0\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Demonstrați că, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n, numărul det⁡(A(n)A(n)+A(n)+I3)\displaystyle \det(A(n)A(n)+A(n)+I_3) este pătratul unui număr natural.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm pătratul matricei A(n)\displaystyle A(n), înmulțind A(n)\displaystyle A(n) cu ea însăși. Fiecare linie a produsului se obține înmulțind linia corespunzătoare din prima matrice cu a doua matrice: A(n)A(n)=(00nn000n0)(00nn000n0)\displaystyle A(n)A(n)=\begin{pmatrix}0&0&n\\n&0&0\\0&n&0\end{pmatrix}\begin{pmatrix}0&0&n\\n&0&0\\0&n&0\end{pmatrix}.
    A(n)A(n)=(0n2000n2n200)\displaystyle A(n)A(n)=\begin{pmatrix}0&n^2&0\\0&0&n^2\\n^2&0&0\end{pmatrix}
  2. Adunăm matricele A(n)A(n)\displaystyle A(n)A(n), A(n)\displaystyle A(n) și I3\displaystyle I_3, element cu element. Pe diagonală apar unitățile din I3\displaystyle I_3, deasupra diagonalei apar n2\displaystyle n^2 și n\displaystyle n, iar dedesubt apar n\displaystyle n și n2\displaystyle n^2, în pozițiile date de cele trei matrice.
    A(n)A(n)+A(n)+I3=(1n2nn1n2n2n1)\displaystyle A(n)A(n)+A(n)+I_3=\begin{pmatrix}1&n^2&n\\n&1&n^2\\n^2&n&1\end{pmatrix}
  3. Calculăm determinantul prin regula lui Sarrus. Mai întâi termenii cu plus: produsul diagonalei principale și produsele pe paralelele ei, adică 1⋅1⋅1+n2⋅n2⋅n2+n⋅n⋅n\displaystyle 1\cdot1\cdot1+n^2\cdot n^2\cdot n^2+n\cdot n\cdot n.
    1+n6+n3\displaystyle 1+n^6+n^3
  4. Termenii cu minus: produsul diagonalei secundare și produsele pe paralelele ei, adică n⋅1⋅n2+1⋅n2⋅n+n2⋅n⋅1\displaystyle n\cdot1\cdot n^2+1\cdot n^2\cdot n+n^2\cdot n\cdot1. Fiecare dintre cei trei produse este egal cu n3\displaystyle n^3.
    n3+n3+n3=3n3\displaystyle n^3+n^3+n^3=3n^3
  5. Scădem termenii cu minus din cei cu plus: 1+n6+n3−3n3=n6−2n3+1\displaystyle 1+n^6+n^3-3n^3=n^6-2n^3+1. Recunoaștem pătratul unei diferențe: n6−2n3+1=(n3−1)2\displaystyle n^6-2n^3+1=(n^3-1)^2. Cum n∈N∗\displaystyle n\in\mathbb{N}^*, numărul n3−1\displaystyle n^3-1 este natural, deci determinantul este pătratul unui număr natural.
    det⁡(A(n)A(n)+A(n)+I3)=n6−2n3+1=(n3−1)2, care este pa˘tratul unui \displaystyle \det(A(n)A(n)+A(n)+I_3)=n^6-2n^3+1=(n^3-1)^2\text{, care este pătratul unui }numa˘r natural\displaystyle \text{număr natural}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X4+aX2+4\displaystyle f=X^4+aX^2+4, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a, știind că f(2)=0\displaystyle f(2)=0.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim X\displaystyle X cu 2\displaystyle 2 în expresia polinomului: f(2)=24+a⋅22+4\displaystyle f(2)=2^{4}+a\cdot 2^{2}+4.
    f(2)=24+a⋅22+4\displaystyle f(2)=2^{4}+a\cdot 2^{2}+4
  2. Din condiția f(2)=0\displaystyle f(2)=0 obținem ecuația 24+a⋅22+4=0\displaystyle 2^{4}+a\cdot 2^{2}+4=0.
    24+a⋅22+4=0\displaystyle 2^{4}+a\cdot 2^{2}+4=0
  3. Calculăm puterile: 24=16\displaystyle 2^{4}=16 și 22=4\displaystyle 2^{2}=4, deci ecuația devine 16+4a+4=0\displaystyle 16+4a+4=0.
    16+4a+4=0\displaystyle 16+4a+4=0
  4. Adunăm termenii constanți: 16+4=20\displaystyle 16+4=20, deci 4a+20=0\displaystyle 4a+20=0.
    4a+20=0\displaystyle 4a+20=0
  5. Din 4a=−20\displaystyle 4a=-20 rezultă a=−204\displaystyle a=\dfrac{-20}{4}, adică a=−5\displaystyle a=-5.
    a=−5\displaystyle a=-5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X4+aX2+4\displaystyle f=X^4+aX^2+4, unde a\displaystyle a este număr real. Pentru a=−5\displaystyle a=-5, determinați restul împărțirii polinomului f\displaystyle f la polinomul X2+X−2\displaystyle X^2+X-2.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim a=−5\displaystyle a=-5 în polinom și obținem f=X4−5X2+4\displaystyle f=X^4-5X^2+4. Vom împărți f\displaystyle f la X2+X−2\displaystyle X^2+X-2.
    f=X4−5X2+4\displaystyle f=X^{4}-5X^{2}+4
  2. Primul termen al câtului: împărțim X4\displaystyle X^4 la X2\displaystyle X^2 și obținem X2\displaystyle X^2. Scădem X2⋅(X2+X−2)=X4+X3−2X2\displaystyle X^2\cdot(X^2+X-2)=X^4+X^3-2X^2 din f\displaystyle f. Rămâne −X3−3X2+4\displaystyle -X^3-3X^2+4.
    X4−5X2+4−(X4+X3−2X2)=−X3−3X2+4\displaystyle X^{4}-5X^{2}+4-(X^{4}+X^{3}-2X^{2})=-X^{3}-3X^{2}+4
  3. Al doilea termen al câtului: împărțim −X3\displaystyle -X^3 la X2\displaystyle X^2 și obținem −X\displaystyle -X. Scădem −X⋅(X2+X−2)=−X3−X2+2X\displaystyle -X\cdot(X^2+X-2)=-X^3-X^2+2X. Rămâne −2X2−2X+4\displaystyle -2X^2-2X+4.
    −X3−3X2+4−(−X3−X2+2X)=−2X2−2X+4\displaystyle -X^{3}-3X^{2}+4-(-X^{3}-X^{2}+2X)=-2X^{2}-2X+4
  4. Al treilea termen al câtului: împărțim −2X2\displaystyle -2X^2 la X2\displaystyle X^2 și obținem −2\displaystyle -2. Scădem −2⋅(X2+X−2)=−2X2−2X+4\displaystyle -2\cdot(X^2+X-2)=-2X^2-2X+4. Diferența este 0\displaystyle 0, deci câtul este X2−X−2\displaystyle X^2-X-2.
    C=X2−X−2\displaystyle C=X^{2}-X-2
  5. Verificare: (X2+X−2)(X2−X−2)=X4−5X2+4=f\displaystyle (X^2+X-2)(X^2-X-2)=X^4-5X^2+4=f. Ultima diferență a fost 0\displaystyle 0, deci restul este 0\displaystyle 0.
    Caˆtul este X2−X−2, restul este 0\displaystyle \text{Câtul este }X^{2}-X-2\text{, restul este }0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X4+aX2+4\displaystyle f=X^4+aX^2+4, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați rădăcinile polinomului f\displaystyle f, știind că f(i)=0\displaystyle f(i)=0, unde i2=−1\displaystyle i^2=-1.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim X\displaystyle X cu i\displaystyle i în f\displaystyle f. Avem i2=−1\displaystyle i^{2}=-1 și i4=1\displaystyle i^{4}=1, deci f(i)=i4+a⋅i2+4=1−a+4\displaystyle f(i)=i^{4}+a\cdot i^{2}+4=1-a+4.
    f(i)=1−a+4\displaystyle f(i)=1-a+4
  2. Din condiția f(i)=0\displaystyle f(i)=0 obținem 1−a+4=0\displaystyle 1-a+4=0, deci a=5\displaystyle a=5.
    1−a+4=0⇒a=5\displaystyle 1-a+4=0\Rightarrow a=5
  3. Cu a=5\displaystyle a=5, polinomul este f=X4+5X2+4\displaystyle f=X^{4}+5X^{2}+4. Îl privim ca pe un trinom de gradul al doilea în X2\displaystyle X^{2}: numerele 1\displaystyle 1 și 4\displaystyle 4 au suma 5\displaystyle 5 și produsul 4\displaystyle 4.
    f=X4+5X2+4=(X2+1)(X2+4)\displaystyle f=X^{4}+5X^{2}+4=(X^{2}+1)(X^{2}+4)
  4. Rădăcinile se obțin din X2+1=0\displaystyle X^{2}+1=0, adică X2=−1\displaystyle X^{2}=-1, deci X=±i\displaystyle X=\pm i, și din X2+4=0\displaystyle X^{2}+4=0, adică X2=−4\displaystyle X^{2}=-4, deci X=±2i\displaystyle X=\pm 2i.
    x1=i\displaystyle x_1=i, x2=−i\displaystyle \ x_2=-i, x3=2i și x4=−2i\displaystyle \ x_3=2i\text{ și }x_4=-2i
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡(x2+1+x)\displaystyle f(x)=\ln\left(\sqrt{x^2+1}+x\right).

Arătați că f′(x)=1x2+1\displaystyle f'(x)=\frac{1}{\sqrt{x^2+1}}, x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f\displaystyle f este compusă: f(x)=ln⁡u(x)\displaystyle f(x)=\ln u(x), unde u(x)=x2+1+x\displaystyle u(x)=\sqrt{x^2+1}+x. Folosim formula (ln⁡u)′=u′u\displaystyle (\ln u)'=\dfrac{u'}{u}.
    f′(x)=u′(x)u(x)=(x2+1+x)′x2+1+x\displaystyle f'(x)=\dfrac{u'(x)}{u(x)}=\dfrac{\left(\sqrt{x^{2}+1}+x\right)'}{\sqrt{x^{2}+1}+x}
  2. Derivăm radicalul: (x2+1)′=(x2+1)′2x2+1=2x2x2+1=xx2+1\displaystyle \left(\sqrt{x^2+1}\right)'=\dfrac{\left(x^2+1\right)'}{2\sqrt{x^2+1}}=\dfrac{2x}{2\sqrt{x^2+1}}=\dfrac{x}{\sqrt{x^2+1}}. Derivata lui x\displaystyle x este 1\displaystyle 1.
    (x2+1+x)′=xx2+1+1\displaystyle \left(\sqrt{x^{2}+1}+x\right)'=\dfrac{x}{\sqrt{x^{2}+1}}+1
  3. Înlocuim în formula de la primul pas.
    f′(x)=1x2+1+x⋅(xx2+1+1)\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{\sqrt{x^{2}+1}+x}\cdot\left(\dfrac{x}{\sqrt{x^{2}+1}}+1\right)
  4. Aducem la același numitor termenii din paranteză: xx2+1+1=x+x2+1x2+1\displaystyle \dfrac{x}{\sqrt{x^2+1}}+1=\dfrac{x+\sqrt{x^2+1}}{\sqrt{x^2+1}}.
    f′(x)=1x2+1+x⋅x+x2+1x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{\sqrt{x^{2}+1}+x}\cdot\dfrac{x+\sqrt{x^{2}+1}}{\sqrt{x^{2}+1}}
  5. Numărătorul x+x2+1\displaystyle x+\sqrt{x^2+1} este egal cu x2+1+x\displaystyle \sqrt{x^2+1}+x, care este nenul, deci se simplifică. Rămâne f′(x)=1x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{\sqrt{x^2+1}} pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
    f′(x)=1x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{\sqrt{x^{2}+1}}, x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡(x2+1+x)\displaystyle f(x)=\ln\left(\sqrt{x^2+1}+x\right).

Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f\displaystyle f, în punctul de abscisă x=0\displaystyle x=0, situat pe graficul funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem formula ecuației tangentei la graficul funcției f\displaystyle f în punctul de abscisă x0=0\displaystyle x_0=0: y−f(x0)=f′(x0)(x−x0)\displaystyle y-f(x_0)=f'(x_0)(x-x_0).
    y−f(0)=f′(0)(x−0)\displaystyle y-f(0)=f'(0)(x-0)
  2. Calculăm f(0)\displaystyle f(0): f(0)=ln⁡(02+1+0)=ln⁡1=0\displaystyle f(0)=\ln\left(\sqrt{0^2+1}+0\right)=\ln 1=0.
    f(0)=ln⁡1=0\displaystyle f(0)=\ln 1=0
  3. Derivăm funcția f\displaystyle f folosind formula (ln⁡u)′=u′u\displaystyle (\ln u)'=\dfrac{u'}{u}, unde u=x2+1+x\displaystyle u=\sqrt{x^2+1}+x. Avem u′=2x2x2+1+1=xx2+1+1\displaystyle u'=\dfrac{2x}{2\sqrt{x^2+1}}+1=\dfrac{x}{\sqrt{x^2+1}}+1.
    u′=xx2+1+1=x+x2+1x2+1\displaystyle u'=\dfrac{x}{\sqrt{x^2+1}}+1=\dfrac{x+\sqrt{x^2+1}}{\sqrt{x^2+1}}
  4. Obținem f′(x)=u′u=x+x2+1x2+1x2+1+x=1x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{u'}{u}=\dfrac{\dfrac{x+\sqrt{x^2+1}}{\sqrt{x^2+1}}}{\sqrt{x^2+1}+x}=\dfrac{1}{\sqrt{x^2+1}}, deoarece numărătorul x+x2+1\displaystyle x+\sqrt{x^2+1} se simplifică cu u\displaystyle u.
    f′(x)=1x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{\sqrt{x^2+1}}
  5. Calculăm f′(0)=102+1=1\displaystyle f'(0)=\dfrac{1}{\sqrt{0^2+1}}=1. Deci f(0)=0\displaystyle f(0)=0 și f′(0)=1\displaystyle f'(0)=1.
    f(0)=0\displaystyle f(0)=0, f′(0)=1\displaystyle \ f'(0)=1
  6. Înlocuim în formula tangentei: y−0=1⋅(x−0)\displaystyle y-0=1\cdot(x-0), deci tangenta are ecuația y=x\displaystyle y=x.
    y−f(0)=f′(0)(x−0), adica˘ y=x\displaystyle y-f(0)=f'(0)(x-0)\text{, adică }y=x
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡(x2+1+x)\displaystyle f(x)=\ln\left(\sqrt{x^2+1}+x\right).

Calculați lim⁡x→−∞f(x)\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f\displaystyle f este logaritm al expresiei x2+1+x\displaystyle \sqrt{x^2+1}+x, deci calculăm mai întâi limita argumentului când x→−∞\displaystyle x\to-\infty. Prin înlocuire directă obținem +∞−∞\displaystyle +\infty-\infty, adică o nedeterminare.
    lim⁡x→−∞(x2+1+x) are forma ∞−∞\displaystyle \lim_{x\to-\infty}\left(\sqrt{x^2+1}+x\right)\text{ are forma }\infty-\infty
  2. Eliminăm nedeterminarea amplificând cu conjugata x2+1−x\displaystyle \sqrt{x^2+1}-x. La numărător folosim formula (a+b)(a−b)=a2−b2\displaystyle (a+b)(a-b)=a^2-b^2.
    x2+1+x=(x2+1+x)(x2+1−x)x2+1−x=x2+1−x2x2+1−x\displaystyle \sqrt{x^2+1}+x=\frac{\left(\sqrt{x^2+1}+x\right)\left(\sqrt{x^2+1}-x\right)}{\sqrt{x^2+1}-x}=\frac{x^2+1-x^2}{\sqrt{x^2+1}-x}
  3. Simplificăm numărătorul, care devine 1\displaystyle 1. La numitor, pentru x→−∞\displaystyle x\to-\infty, x2+1→+∞\displaystyle \sqrt{x^2+1}\to+\infty și −x→+∞\displaystyle -x\to+\infty, deci numitorul tinde la +∞\displaystyle +\infty. Fracția cu numărător 1\displaystyle 1 tinde la 0\displaystyle 0.
    lim⁡x→−∞(x2+1+x)=lim⁡x→−∞1x2+1−x=0\displaystyle \lim_{x\to-\infty}\left(\sqrt{x^2+1}+x\right)=\lim_{x\to-\infty}\frac{1}{\sqrt{x^2+1}-x}=0
  4. Argumentul logaritmului tinde la 0\displaystyle 0 cu valori pozitive, căci x2+1+x=1x2+1−x>0\displaystyle \sqrt{x^2+1}+x=\dfrac{1}{\sqrt{x^2+1}-x}>0. Limita lui ln⁡t\displaystyle \ln t când t→0+\displaystyle t\to0^{+} este −∞\displaystyle -\infty.
    lim⁡x→−∞f(x)=lim⁡x→−∞ln⁡(x2+1+x)=−∞\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=\lim_{x\to-\infty}\ln\left(\sqrt{x^2+1}+x\right)=-\infty
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=1−1ex+1\displaystyle f(x)=1-\frac{1}{e^x+1}.

Arătați că ∫01(ex+1)f(x) dx=e−1\displaystyle \int_0^1(e^x+1)f(x)\,dx=e-1.
Vezi rezolvarea
  1. Aducem la același numitor expresia lui f(x)\displaystyle f(x): f(x)=1−1ex+1=ex+1−1ex+1\displaystyle f(x)=1-\dfrac{1}{e^{x}+1}=\dfrac{e^{x}+1-1}{e^{x}+1}.
    f(x)=exex+1\displaystyle f(x)=\dfrac{e^{x}}{e^{x}+1}
  2. Înmulțim cu ex+1\displaystyle e^{x}+1: (ex+1)f(x)=(ex+1)⋅exex+1\displaystyle (e^{x}+1)f(x)=(e^{x}+1)\cdot\dfrac{e^{x}}{e^{x}+1}. Factorul ex+1\displaystyle e^{x}+1 este nenul, deci se simplifică și rămâne ex\displaystyle e^{x}.
    (ex+1)f(x)=ex\displaystyle (e^{x}+1)f(x)=e^{x}
  3. Integrala devine ∫01(ex+1)f(x) dx=∫01ex dx\displaystyle \int_0^1(e^{x}+1)f(x)\,dx=\int_0^1 e^{x}\,dx. O primitivă a lui ex\displaystyle e^{x} este ex\displaystyle e^{x}, deci integrala este ex∣01\displaystyle e^{x}\Big|_0^1.
    ∫01(ex+1)f(x) dx=∫01ex dx=ex∣01\displaystyle \int_0^1(e^x+1)f(x)\,dx=\int_0^1 e^x\,dx=e^x\Big|_0^1
  4. Aplicăm formula Leibniz-Newton: ex∣01=e1−e0=e−1\displaystyle e^{x}\Big|_0^1=e^{1}-e^{0}=e-1, deoarece e0=1\displaystyle e^{0}=1. Am obținut exact valoarea cerută.
    e1−e0=e−1\displaystyle e^1-e^0=e-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=1−1ex+1\displaystyle f(x)=1-\frac{1}{e^x+1}.

Arătați că ∫−11x(f(x)+f(−x))dx=0\displaystyle \int_{-1}^{1}x\left(f(x)+f(-x)\right)dx=0.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x\displaystyle x cu −x\displaystyle -x în formula funcției: f(−x)=1−1e−x+1\displaystyle f(-x)=1-\dfrac{1}{e^{-x}+1}. Integrala devine o integrală cu ambele expresii scrise explicit.
    ∫−11x(1−1ex+1+1−1e−x+1)dx\displaystyle \int_{-1}^{1}x\left(1-\frac{1}{e^x+1}+1-\frac{1}{e^{-x}+1}\right)dx
  2. Amplificăm fracția cu ex\displaystyle e^x: 1e−x+1=ex1+ex\displaystyle \dfrac{1}{e^{-x}+1}=\dfrac{e^x}{1+e^x}, deci are același numitor ex+1\displaystyle e^x+1 ca prima fracție.
    1e−x+1=exex+1\displaystyle \frac{1}{e^{-x}+1}=\frac{e^x}{e^x+1}
  3. Suma fracțiilor este 1ex+1+exex+1=ex+1ex+1=1\displaystyle \dfrac{1}{e^x+1}+\dfrac{e^x}{e^x+1}=\dfrac{e^x+1}{e^x+1}=1. Deci f(x)+f(−x)=2−1=1\displaystyle f(x)+f(-x)=2-1=1.
    f(x)+f(−x)=2−ex+1ex+1=1\displaystyle f(x)+f(-x)=2-\frac{e^x+1}{e^x+1}=1
  4. Integrala devine ∫−11x dx\displaystyle \int_{-1}^{1}x\,dx. O primitivă a lui x\displaystyle x este x22\displaystyle \dfrac{x^2}{2}, iar calculul pe limitele −1\displaystyle -1 și 1\displaystyle 1 dă 12−12=0\displaystyle \dfrac{1}{2}-\dfrac{1}{2}=0.
    ∫−11x(2−ex+1ex+1)dx=∫−11x dx=x22∣−11=12−12=0\displaystyle \int_{-1}^{1}x\left(2-\frac{e^x+1}{e^x+1}\right)dx=\int_{-1}^{1}x\,dx=\frac{x^2}{2}\Big|_{-1}^{1}=\frac{1}{2}-\frac{1}{2}=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=1−1ex+1\displaystyle f(x)=1-\frac{1}{e^x+1}.

Demonstrați că suprafața plană delimitată de graficul funcției f\displaystyle f, axa Ox\displaystyle Ox și dreptele de ecuații x=0\displaystyle x=0 și x=1\displaystyle x=1 are aria mai mică decât ln⁡2\displaystyle \ln 2.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f\displaystyle f este pozitivă pe [0,1]\displaystyle [0,1]: din ex+1>1\displaystyle e^x+1>1 rezultă 1ex+1<1\displaystyle \dfrac{1}{e^x+1}<1, deci f(x)>0\displaystyle f(x)>0. Atunci ∣f(x)∣=f(x)\displaystyle |f(x)|=f(x), iar aria este A=∫01f(x) dx\displaystyle \mathcal{A}=\int_0^1 f(x)\,dx.
    A=∫01∣f(x)∣ dx=∫01(1−1ex+1)dx\displaystyle \mathcal{A}=\int_0^1|f(x)|\,dx=\int_0^1\left(1-\frac{1}{e^x+1}\right)dx
  2. Aducem la același numitor: 1−1ex+1=ex+1−1ex+1=exex+1\displaystyle 1-\dfrac{1}{e^x+1}=\dfrac{e^x+1-1}{e^x+1}=\dfrac{e^x}{e^x+1}.
    ∫01(1−1ex+1)dx=∫01exex+1 dx\displaystyle \int_0^1\left(1-\frac{1}{e^x+1}\right)dx=\int_0^1\frac{e^x}{e^x+1}\,dx
  3. Numărătorul ex\displaystyle e^x este derivata numitorului ex+1\displaystyle e^x+1, deci o primitivă este ln⁡(ex+1)\displaystyle \ln(e^x+1). Cu formula Leibniz-Newton: A=ln⁡(e+1)−ln⁡2=ln⁡e+12\displaystyle \mathcal{A}=\ln(e+1)-\ln 2=\ln\dfrac{e+1}{2}.
    A=ln⁡(ex+1)∣01=ln⁡(e+1)−ln⁡2=ln⁡e+12\displaystyle \mathcal{A}=\ln(e^x+1)\Big|_0^1=\ln(e+1)-\ln 2=\ln\frac{e+1}{2}
  4. Din e<3\displaystyle e<3 obținem e+1<4\displaystyle e+1<4, deci e+12<2\displaystyle \dfrac{e+1}{2}<2.
    e<3⇒e+12<2\displaystyle e<3\Rightarrow \frac{e+1}{2}<2
  5. Funcția ln⁡\displaystyle \ln este strict crescătoare, deci din e+12<2\displaystyle \dfrac{e+1}{2}<2 rezultă ln⁡e+12<ln⁡2\displaystyle \ln\dfrac{e+1}{2}<\ln 2. Așadar aria este mai mică decât ln⁡2\displaystyle \ln 2.
    A=ln⁡e+12<ln⁡2\displaystyle \mathcal{A}=\ln\frac{e+1}{2}<\ln 2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.