Bac matematică M1 mate-info 2024, sesiunea a II-a varianta 03: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Determinați termenul a1\displaystyle a_1 al progresiei aritmetice (an)n≥1\displaystyle (a_n)_{n\geq 1}, cu a2=14\displaystyle a_2=14 și a3=18\displaystyle a_3=18.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie condiția ca (an)\displaystyle (a_n) să fie progresie aritmetică: fiecare termen (începând cu al doilea) este media aritmetică a vecinilor săi, deci pentru termenul a2\displaystyle a_2 avem relația cu a1\displaystyle a_1 și a3\displaystyle a_3.
    a2=a1+a32\displaystyle a_2=\frac{a_1+a_3}{2}
  2. Se înlocuiesc valorile cunoscute a2=14\displaystyle a_2=14 și a3=18\displaystyle a_3=18 în relație, obținându-se ecuația cu necunoscuta a1\displaystyle a_1.
    14=a1+182\displaystyle 14=\frac{a_1+18}{2}
  3. Se elimină numitorul, înmulțind ambii membri ai ecuației cu 2\displaystyle 2.
    28=a1+18\displaystyle 28=a_1+18
  4. Se izolează a1\displaystyle a_1, scăzând 18 din ambii membri ai ecuației.
    a1=28−18\displaystyle a_1=28-18
  5. Se efectuează scăderea și se obține valoarea finală a lui a1\displaystyle a_1.
    a1=10\displaystyle a_1=10
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x+2\displaystyle f(x)=x+2. Arătați că (f∘f)(5)=9\displaystyle (f\circ f)(5)=9.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem definiția funcției compuse (f∘f)(x)=f(f(x))\displaystyle (f\circ f)(x) = f(f(x)), aplicabilă pentru x=5\displaystyle x=5.
    (f∘f)(5)=f(f(5))\displaystyle (f\circ f)(5)=f(f(5))
  2. Calculăm întâi valoarea funcției f în punctul 5, folosind formula f(x)=x+2\displaystyle f(x)=x+2.
    f(5)=5+2=7\displaystyle f(5)=5+2=7
  3. Aplicăm din nou funcția f asupra rezultatului obținut, adică asupra lui 7.
    f(7)=7+2=9\displaystyle f(7)=7+2=9
  4. Combinăm rezultatele pentru a obține valoarea funcției compuse (f∘f)(5)\displaystyle (f\circ f)(5).
    (f∘f)(5)=f(f(5))=f(7)=9\displaystyle (f\circ f)(5)=f(f(5))=f(7)=9
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x2+2x+13=1−x3\displaystyle \sqrt[3]{x^2+2x+1}=\sqrt[3]{1-x}.
Vezi rezolvarea
  1. Radicalul de ordin 3 este definit pe R\displaystyle \mathbb{R}, deci ecuația nu are condiții de existență. Funcția t↦t3\displaystyle t\mapsto\sqrt[3]{t} este injectivă, așa că ridicăm ambii membri la puterea a treia, fără să apară soluții străine.
    (x2+2x+13)3=(1−x3)3\displaystyle \left(\sqrt[3]{x^2+2x+1}\right)^3=\left(\sqrt[3]{1-x}\right)^3
  2. Radicalii dispar și obținem o ecuație algebrică: x2+2x+1=1−x\displaystyle x^2+2x+1=1-x.
    x2+2x+1=1−x\displaystyle x^2+2x+1=1-x
  3. Mutăm toți termenii în membrul stâng: x2+2x+1−1+x=0\displaystyle x^2+2x+1-1+x=0. Reducem termenii asemenea: 2x+x=3x\displaystyle 2x+x=3x, iar 1−1=0\displaystyle 1-1=0.
    x2+3x=0\displaystyle x^2+3x=0
  4. Dăm factor comun pe x\displaystyle x și obținem un produs egal cu zero.
    x(x+3)=0\displaystyle x(x+3)=0
  5. Un produs este nul când cel puțin un factor este nul: x=0\displaystyle x=0 sau x+3=0\displaystyle x+3=0. Cele două valori sunt soluții ale ecuației inițiale, deoarece ridicarea la puterea a treia este o echivalență. Verificare: pentru x=0\displaystyle x=0 ambii membri sunt 1\displaystyle 1, iar pentru x=−3\displaystyle x=-3 ambii membri sunt 43\displaystyle \sqrt[3]{4}.
    x=−3 sau x=0\displaystyle x=-3\text{ sau }x=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați câte numere naturale impare, de două cifre distincte, se pot forma cu elementele mulțimii A={1,2,3,7,9}\displaystyle A=\{1,2,3,7,9\}.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică cerințele problemei: trebuie formate numere naturale de două cifre, cu cifre distincte, alese din mulțimea A={1,2,3,7,9}\displaystyle A=\{1,2,3,7,9\}, iar numărul rezultat trebuie să fie impar.
    xy‾\displaystyle \overline{xy}, x\displaystyle \ x,y∈A\displaystyle y\in A, x≠y\displaystyle \ x\neq y, xy‾ impar\displaystyle \ \overline{xy}\text{ impar}
  2. Un număr este impar dacă și numai dacă cifra unităților (y\displaystyle y) este impară. Se identifică elementele impare din A\displaystyle A.
    y∈{1,3,7,9}\displaystyle y\in\{1,3,7,9\}
  3. Se numără câte valori poate lua cifra unităților, conform mulțimii găsite mai sus.
    Cifra unita˘ților se poate \displaystyle \text{Cifra unităților se poate }alege ıˆn 4 moduri\displaystyle \text{alege în }4\text{ moduri}
  4. Pentru cifra zecilor (x\displaystyle x), se pot folosi oricare dintre elementele rămase din A\displaystyle A (inclusiv 2), atâta timp cât diferă de cifra unităților deja aleasă. Din cele 5 elemente ale lui A\displaystyle A, unul a fost deja folosit pentru unități, deci rămân 4 posibilități pentru zeci.
    x∈A∖{y}⇒5−1=4 moduri\displaystyle x\in A\setminus\{y\}\Rightarrow 5-1=4\text{ moduri}
  5. Se aplică regula produsului: numărul total de numere impare cu cifre distincte este egal cu produsul dintre numărul de alegeri pentru cifra unităților și numărul de alegeri pentru cifra zecilor.
    4⋅4=16\displaystyle 4\cdot 4=16
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctul A(2,1)\displaystyle A(2,1). Determinați coordonatele punctului B\displaystyle B pentru care AB→=2OA→\displaystyle \overrightarrow{AB}=2\overrightarrow{OA}.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică coordonatele punctelor cunoscute: originea O(0,0)\displaystyle O(0,0) și punctul A(2,1)\displaystyle A(2,1), iar punctul căutat B\displaystyle B are coordonate necunoscute (xB,yB)\displaystyle (x_{B}, y_{B}).
    O(0,0)\displaystyle O(0,0), A(2,1)\displaystyle \ A(2,1), B(xB,yB)\displaystyle \ B(x_B,y_B)
  2. Se scrie vectorul de poziție al lui A\displaystyle A, adică OA→\displaystyle \overrightarrow{OA}, în funcție de versorii i⃗\displaystyle \vec{i} și j⃗\displaystyle \vec{j}, precum și vectorul AB→\displaystyle \overrightarrow{AB} în funcție de coordonatele necunoscute ale lui B\displaystyle B.
    OA→=2i⃗+j⃗\displaystyle \overrightarrow{OA}=2\vec{i}+\vec{j}, AB→=(xB−2)i⃗+(yB−1)j⃗, unde B(xB,yB)\displaystyle \ \overrightarrow{AB}=(x_B-2)\vec{i}+(y_B-1)\vec{j}\text{, unde }B(x_B,y_B)
  3. Se calculează vectorul 2OA→\displaystyle 2\overrightarrow{OA} înmulțind fiecare componentă a lui OA→\displaystyle \overrightarrow{OA} cu 2.
    2OA→=2(2i⃗+j⃗)=4i⃗+2j⃗\displaystyle 2\overrightarrow{OA}=2(2\vec{i}+\vec{j})=4\vec{i}+2\vec{j}
  4. Se aplică condiția dată în enunț, AB→=2OA→\displaystyle \overrightarrow{AB}=2\overrightarrow{OA}, egalând expresiile obținute pentru cei doi vectori.
    (xB−2)i⃗+(yB−1)j⃗=4i⃗+2j⃗\displaystyle (x_B-2)\vec{i}+(y_B-1)\vec{j}=4\vec{i}+2\vec{j}
  5. Se identifică coeficienții lui i⃗\displaystyle \vec{i} și j⃗\displaystyle \vec{j} din cei doi membri ai egalității, obținând un sistem de ecuații pentru xB\displaystyle x_{B} și yB\displaystyle y_{B}, care se rezolvă imediat.
    (xB−2)i⃗+(yB−1)j⃗=4i⃗+2j⃗, de unde obținem xB=6 și yB=3\displaystyle (x_B-2)\vec{i}+(y_B-1)\vec{j}=4\vec{i}+2\vec{j}\text{, de unde obținem }x_B=6\text{ și }y_B=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC, dreptunghic în A\displaystyle A, cu BC=12\displaystyle BC=12 și AB=BC2\displaystyle AB=\dfrac{BC}{2}. Arătați că aria triunghiului ABC\displaystyle ABC este egală cu 183\displaystyle 18\sqrt{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează lungimea catetei AB\displaystyle AB folosind relația dată, AB=BC2\displaystyle AB=\dfrac{BC}{2}.
    AB=BC2=122=6\displaystyle AB=\dfrac{BC}{2}=\dfrac{12}{2}=6
  2. Se aplică teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic ABC\displaystyle ABC pentru a determina cealaltă catetă, AC\displaystyle AC.
    BC2=AB2+AC2⇒AC2=BC2−AB2=122−62=144−36=108\displaystyle BC^2=AB^2+AC^2\Rightarrow AC^2=BC^2-AB^2=12^2-6^2=144-36=108
  3. Se extrage radical pentru a obține valoarea catetei AC\displaystyle AC, simplificând radicalul.
    AC=108=36⋅3=63\displaystyle AC=\sqrt{108}=\sqrt{36\cdot3}=6\sqrt{3}
  4. Se consemnează valorile obținute pentru cele două catete ale triunghiului dreptunghic.
    AB=6\displaystyle AB=6, AC=63\displaystyle \ AC=6\sqrt{3}
  5. Se calculează aria triunghiului dreptunghic ABC\displaystyle ABC ca semiprodusul celor două catete, obținând rezultatul cerut.
    A△ABC=AB⋅AC2=6⋅632=183\displaystyle \mathcal{A}_{\triangle ABC}=\dfrac{AB\cdot AC}{2}=\dfrac{6\cdot 6\sqrt{3}}{2}=18\sqrt{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricele A=(000010001)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0 & 0 & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 1\end{pmatrix} și B(x)=(2x0001x0x1)\displaystyle B(x)=\begin{pmatrix}2^{x} & 0 & 0\\ 0 & 1 & x\\ 0 & x & 1\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că det⁡(B(1))=0\displaystyle \det(B(1))=0.
Vezi rezolvarea
  1. Se înlocuiește x=1\displaystyle x=1 în matricea B(x)\displaystyle B(x). Se calculează mai întâi elementul de pe poziția (1,1)\displaystyle (1,1): 21=2\displaystyle 2^{1}=2, iar celelalte elemente rămân neschimbate.
    B(1)=(200011011)\displaystyle B(1)=\begin{pmatrix}2 & 0 & 0\\ 0 & 1 & 1\\ 0 & 1 & 1\end{pmatrix}
  2. Se scrie determinantul matricei B(1)\displaystyle B(1), pregătit pentru aplicarea regulii lui Sarrus.
    B(1)=(200011011)⇒det⁡(B(1))=∣200011011∣=\displaystyle B(1)=\begin{pmatrix}2 & 0 & 0\\ 0 & 1 & 1\\ 0 & 1 & 1\end{pmatrix}\Rightarrow \det(B(1))=\begin{vmatrix}2 & 0 & 0\\ 0 & 1 & 1\\ 0 & 1 & 1\end{vmatrix}=
  3. Se aplică regula lui Sarrus: se rescriu primele două coloane după determinant și se calculează cele șase produse (trei de pe diagonalele principale și trei de pe diagonalele secundare).
    det⁡(B(1))=2⋅1⋅1+0⋅1⋅0+0⋅0⋅1−0⋅1⋅0−1⋅1⋅2−1⋅0⋅0\displaystyle \det(B(1))=2\cdot1\cdot1+0\cdot1\cdot0+0\cdot0\cdot1-0\cdot1\cdot0-1\cdot1\cdot2-1\cdot0\cdot0
  4. Se efectuează calculele produselor obținute la pasul anterior și se face suma algebrică, obținând valoarea determinantului.
    =2+0+0−0−2−0=0\displaystyle =2+0+0-0-2-0=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricele A=(000010001)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0 & 0 & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 1\end{pmatrix} și B(x)=(2x0001x0x1)\displaystyle B(x)=\begin{pmatrix}2^{x} & 0 & 0\\ 0 & 1 & x\\ 0 & x & 1\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că B(x)⋅B(y)−B(x+y)=xyA\displaystyle B(x)\cdot B(y)-B(x+y)=xyA, pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie explicit produsul matricelor B(x)\displaystyle B(x) și B(y)\displaystyle B(y), aplicând regula de înmulțire a matricelor (produs scalar al liniilor lui B(x)\displaystyle B(x) cu coloanele lui B(y)\displaystyle B(y)).
    B(x)⋅B(y)=(2x0001x0x1)⋅(2y0001y0y1)\displaystyle B(x)\cdot B(y)=\begin{pmatrix}2^{x} & 0 & 0\\ 0 & 1 & x\\ 0 & x & 1\end{pmatrix}\cdot\begin{pmatrix}2^{y} & 0 & 0\\ 0 & 1 & y\\ 0 & y & 1\end{pmatrix}
  2. Se calculează fiecare element al produsului: elementul (1,1)\displaystyle (1,1) este 2x⋅2y=2x+y\displaystyle 2^{x}\cdot 2^{y}=2^{x+y}, iar celelalte elemente de pe prima linie și prima coloană sunt 0\displaystyle 0, deoarece se înmulțesc cu 0\displaystyle 0.
    (B(x)⋅B(y))11=2x⋅2y=2x+y, iar (B(x)⋅B(y))12=(B(x)⋅B(y))13=(B(x)⋅B(y))21=(B(x)⋅B(y))31=0\displaystyle (B(x)\cdot B(y))_{11}=2^{x}\cdot 2^{y}=2^{x+y}\text{, iar }(B(x)\cdot B(y))_{12}=(B(x)\cdot B(y))_{13}=(B(x)\cdot B(y))_{21}=(B(x)\cdot B(y))_{31}=0
  3. Se calculează elementele blocului 2×2\displaystyle 2\times 2 rămas: (2,2)=1⋅1+x⋅y=1+xy\displaystyle (2,2)=1\cdot1+x\cdot y=1+xy; (2,3)=1⋅y+x⋅1=x+y\displaystyle (2,3)=1\cdot y+x\cdot 1=x+y; (3,2)=x⋅1+1⋅y=x+y\displaystyle (3,2)=x\cdot1+1\cdot y=x+y; (3,3)=x⋅y+1⋅1=xy+1\displaystyle (3,3)=x\cdot y+1\cdot1=xy+1.
    (B(x)⋅B(y))22=1+xy\displaystyle (B(x)\cdot B(y))_{22}=1+xy, (B(x)⋅B(y))23=x+y\displaystyle \ (B(x)\cdot B(y))_{23}=x+y, (B(x)⋅B(y))32=x+y\displaystyle \ (B(x)\cdot B(y))_{32}=x+y, (B(x)⋅B(y))33=xy+1\displaystyle \ (B(x)\cdot B(y))_{33}=xy+1
  4. Se scrie matricea produs B(x)⋅B(y)\displaystyle B(x)\cdot B(y) obținută, precum și matricea B(x+y)\displaystyle B(x+y), înlocuind x\displaystyle x cu x+y\displaystyle x+y în definiția matricei B\displaystyle B, apoi se efectuează diferența B(x)⋅B(y)−B(x+y)\displaystyle B(x)\cdot B(y)-B(x+y).
    B(x)⋅B(y)−B(x+y)=(2x+y0001+xyy+x0x+yxy+1)−(2x+y0001x+y0x+y1)=\displaystyle B(x)\cdot B(y)-B(x+y)=\begin{pmatrix}2^{x+y} & 0 & 0\\ 0 & 1+xy & y+x\\ 0 & x+y & xy+1\end{pmatrix}-\begin{pmatrix}2^{x+y} & 0 & 0\\ 0 & 1 & x+y\\ 0 & x+y & 1\end{pmatrix}=
  5. Se efectuează scăderea element cu element: elementul (1,1)\displaystyle (1,1) este 2x+y−2x+y=0\displaystyle 2^{x+y}-2^{x+y}=0, elementele (2,3)\displaystyle (2,3) și (3,2)\displaystyle (3,2) sunt (x+y)−(x+y)=0\displaystyle (x+y)-(x+y)=0, elementul (2,2)\displaystyle (2,2) este 1+xy−1=xy\displaystyle 1+xy-1=xy, iar elementul (3,3)\displaystyle (3,3) este xy+1−1=xy\displaystyle xy+1-1=xy.
    (2x+y−2x+y0001+xy−1(x+y)−(x+y)0(x+y)−(x+y)xy+1−1)=(0000xy000xy)\displaystyle \begin{pmatrix}2^{x+y}-2^{x+y} & 0 & 0\\ 0 & 1+xy-1 & (x+y)-(x+y)\\ 0 & (x+y)-(x+y) & xy+1-1\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}0 & 0 & 0\\ 0 & xy & 0\\ 0 & 0 & xy\end{pmatrix}
  6. Se observă că matricea obținută este exact xy\displaystyle xy înmulțit cu matricea A\displaystyle A, deoarece A\displaystyle A are 0\displaystyle 0 pe prima poziție a diagonalei și 1\displaystyle 1 pe celelalte două poziții, iar toate elementele din afara diagonalei sunt 0\displaystyle 0. Astfel se demonstrează egalitatea cerută pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y.
    =(0000xy000xy)=xyA, pentru orice numere \displaystyle =\begin{pmatrix}0 & 0 & 0\\ 0 & xy & 0\\ 0 & 0 & xy\end{pmatrix}=xyA\text{, pentru orice numere }reale x și y\displaystyle \text{reale }x\text{ și }y
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricele A=(000010001)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0 & 0 & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 1\end{pmatrix} și B(x)=(2x0001x0x1)\displaystyle B(x)=\begin{pmatrix}2^{x} & 0 & 0\\ 0 & 1 & x\\ 0 & x & 1\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Determinați numerele reale x\displaystyle x pentru care B(x)⋅B(x+1)−B(2x)⋅B(1)=xA\displaystyle B(x)\cdot B(x+1)-B(2x)\cdot B(1)=xA.
Vezi rezolvarea
  1. Se reamintește relația demonstrată la punctul b): pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y, produsul matricelor B(x)\displaystyle B(x) și B(y)\displaystyle B(y) se scrie B(x)⋅B(y)=B(x+y)+xy⋅A\displaystyle B(x)\cdot B(y)=B(x+y)+xy\cdot A. Aceasta rezultă din calculul direct al produsului celor două matrice și compararea cu B(x+y)\displaystyle B(x+y).
    B(x)⋅B(y)=B(x+y)+xy⋅A\displaystyle B(x)\cdot B(y)=B(x+y)+xy\cdot A
  2. Se aplică relația de mai sus pentru perechea (x,x+1)\displaystyle (x, x+1): produsul dintre x\displaystyle x și (x+1)\displaystyle (x+1) este x2+x\displaystyle x^{2}+x, iar suma lor este 2x+1\displaystyle 2x+1, deci se obține expresia lui B(x)⋅B(x+1)\displaystyle B(x)\cdot B(x+1).
    B(x)⋅B(x+1)=B(2x+1)+(x2+x)A\displaystyle B(x)\cdot B(x+1)=B(2x+1)+(x^2+x)A
  3. Se aplică aceeași relație pentru perechea (2x,1)\displaystyle (2x, 1): produsul este 2x⋅1=2x\displaystyle 2x\cdot 1=2x, iar suma este 2x+1\displaystyle 2x+1, deci se obține expresia lui B(2x)⋅B(1)\displaystyle B(2x)\cdot B(1).
    B(2x)⋅B(1)=B(2x+1)+2xA\displaystyle B(2x)\cdot B(1)=B(2x+1)+2xA
  4. Se scad cele două relații obținute mai sus. Termenul B(2x+1)\displaystyle B(2x+1) se reduce, rămânând diferența dintre coeficienții lui A\displaystyle A, valabilă pentru orice număr real x\displaystyle x.
    B(x)⋅B(x+1)−B(2x)⋅B(1)=(x2+x)A−2xA=(x2−x)A, pentru orice numa˘r real x\displaystyle B(x)\cdot B(x+1)-B(2x)\cdot B(1)=(x^2+x)A-2xA=(x^2-x)A\text{, pentru orice număr real }x
  5. Se impune condiția din enunț ca această diferență să fie egală cu xA\displaystyle xA, obținându-se ecuația (x2−x)A=xA\displaystyle (x^{2}-x)A=xA. Deoarece A\displaystyle A este o matrice nenulă, coeficienții trebuie să fie egali, deci x2−x=x\displaystyle x^{2}-x=x, adică x2−2x=0\displaystyle x^{2}-2x=0, cu soluțiile x=0\displaystyle x=0 sau x=2\displaystyle x=2.
    (x2−x)A=xA, de unde obținem x=0 sau x=2\displaystyle (x^2-x)A=xA\text{, de unde obținem }x=0\text{ sau }x=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+aX2+X+2−a\displaystyle f=X^3+aX^2+X+2-a, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că f(1)=4\displaystyle f(1)=4, pentru orice număr real a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Se pornește de la polinomul dat și se calculează valoarea acestuia pentru X=1\displaystyle X=1, înlocuind direct în expresie.
    f(1)=13+a⋅12+1+2−a=\displaystyle f(1)=1^3+a\cdot 1^2+1+2-a=
  2. Se calculează puterile lui 1\displaystyle 1, obținând 13=1\displaystyle 1^{3}=1 și 12=1\displaystyle 1^{2}=1, apoi se rescrie expresia cu aceste valori.
    f(1)=1+a⋅1+1+2−a=1+a+1+2−a\displaystyle f(1)=1+a\cdot 1+1+2-a=1+a+1+2-a
  3. Se grupează termenii care conțin a\displaystyle a, observând că a\displaystyle a și −a\displaystyle -a se anulează reciproc.
    f(1)=(a−a)+(1+1+2)=0+4\displaystyle f(1)=(a-a)+(1+1+2)=0+4
  4. Se adună termenii numerici rămași, obținând valoarea finală, care nu depinde de a\displaystyle a.
    =1+a+1+2−a=4, pentru orice numa˘r real a\displaystyle =1+a+1+2-a=4\text{, pentru orice număr real }a
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+aX2+X+2−a\displaystyle f=X^3+aX^2+X+2-a, unde a\displaystyle a este număr real.

Pentru a=2\displaystyle a=2, determinați rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Se înlocuiește valoarea dată a lui a\displaystyle a (a=2\displaystyle a=2) în expresia polinomului f\displaystyle f.
    f=X3+2X2+X+2−2\displaystyle f=X^3+2X^2+X+2-2
  2. Se reduc termenii asemenea (2−2=0\displaystyle 2-2=0) pentru a obține forma simplificată a polinomului.
    f=X3+2X2+X\displaystyle f=X^3+2X^2+X
  3. Se dă factor comun X\displaystyle X celor trei termeni ai polinomului.
    f=X(X2+2X+1)\displaystyle f=X(X^2+2X+1)
  4. Se recunoaște în paranteză un pătrat perfect, folosind formula X2+2X+1=(X+1)2\displaystyle X^{2}+2X+1=(X+1)^{2}.
    f=X(X+1)2\displaystyle f=X(X+1)^2
  5. Se determină rădăcinile polinomului rezolvând ecuațiile X=0\displaystyle X=0 și (X+1)2=0\displaystyle (X+1)^{2}=0, aceasta din urmă având soluție dublă.
    x1=x2=−1 și x3=0\displaystyle x_1=x_2=-1\text{ și }x_3=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+aX2+X+2−a\displaystyle f=X^3+aX^2+X+2-a, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care (x1−x12)(x2−x22)(x3−x32)=4\displaystyle (x_1-x_1^2)(x_2-x_2^2)(x_3-x_3^2)=4, unde x1\displaystyle x_1, x2\displaystyle x_2 și x3\displaystyle x_3 sunt rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Se scriu relațiile lui Viète pentru polinomul monic f=X3+aX2+X+2−a\displaystyle f=X^{3}+aX^{2}+X+2-a, cu rădăcinile x1,x2,x3\displaystyle x_1, x_2, x_3.
    x1+x2+x3=−a\displaystyle x_1+x_2+x_3=-a, x1x2+x1x3+x2x3=1\displaystyle \ x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=1, x1x2x3=−(2−a)\displaystyle \ x_1x_2x_3=-(2-a)
  2. Se simplifică expresia produsului rădăcinilor obținută din relația lui Viète pentru termenul liber.
    x1x2x3=−(2−a)=a−2=−2+a\displaystyle x_1x_2x_3=-(2-a)=a-2=-2+a
  3. Deoarece f\displaystyle f este monic, el se poate scrie ca produs al factorilor liniari corespunzători rădăcinilor, deci valoarea lui f\displaystyle f în 1\displaystyle 1 este chiar produsul (1−x1)(1−x2)(1−x3)\displaystyle (1-x_1)(1-x_2)(1-x_3).
    f(X)=(X−x1)(X−x2)(X−x3)⇒f(1)=(1−x1)(1−x2)(1−x3)\displaystyle f(X)=(X-x_1)(X-x_2)(X-x_3)\Rightarrow f(1)=(1-x_1)(1-x_2)(1-x_3)
  4. Se factorizează fiecare paranteză a expresiei date, scoțând x1,x2\displaystyle x_1, x_2, respectiv x3\displaystyle x_3 factor comun, apoi se folosesc rezultatele anterioare (produsul rădăcinilor și legătura cu f(1)\displaystyle f(1)) pentru a rescrie expresia.
    x1x2x3=−2+a\displaystyle x_1x_2x_3=-2+a, (x1−x12)(x2−x22)(x3−x32)=x1x2x3(1−x1)(1−x2)(1−x3)=(−2+a)f(1)\displaystyle \ (x_1-x_1^2)(x_2-x_2^2)(x_3-x_3^2)=x_1x_2x_3(1-x_1)(1-x_2)(1-x_3)=(-2+a)f(1)
  5. Se calculează valoarea lui f\displaystyle f în 1\displaystyle 1, înlocuind X=1\displaystyle X=1 în expresia polinomului.
    f(1)=13+a⋅12+1+2−a=1+a+1+2−a=4\displaystyle f(1)=1^3+a\cdot1^2+1+2-a=1+a+1+2-a=4
  6. Se înlocuiește f(1)=4\displaystyle f(1)=4 în expresia obținută anterior și se pune condiția ca aceasta să fie egală cu 4\displaystyle 4 (conform cerinței problemei), obținându-se ecuația în a\displaystyle a, care se rezolvă.
    4(−2+a)=4, de unde obținem a=3\displaystyle 4(-2+a)=4\text{, de unde obținem }a=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=(x2−2)e2x\displaystyle f(x)=(x^2-2)e^{2x}.

Arătați că f′(x)=2e2x(x2+x−2)\displaystyle f'(x)=2e^{2x}(x^2+x-2), x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică cele două funcții care se înmulțesc: u(x)=x2−2\displaystyle u(x)=x^{2}-2 și v(x)=e2x\displaystyle v(x)=e^{2x}, și se reamintește formula de derivare a produsului: (uv)′=u′v+uv′\displaystyle (uv)'=u'v+uv'.
    f(x)=u(x)⋅v(x)\displaystyle f(x)=u(x)\cdot v(x), u(x)=x2−2\displaystyle \ u(x)=x^2-2, v(x)=e2x\displaystyle \ v(x)=e^{2x}
  2. Se aplică formula de derivare a produsului funcției f\displaystyle f, scriind derivata ca sumă dintre derivata primului factor înmulțit cu al doilea și primul factor înmulțit cu derivata celui de-al doilea.
    f′(x)=(x2−2)′e2x+(x2−2)(e2x)′=\displaystyle f'(x)=(x^2-2)'e^{2x}+(x^2-2)(e^{2x})'=
  3. Se calculează derivatele celor două funcții: derivata lui x2−2\displaystyle x^{2}-2 este 2x\displaystyle 2x, iar derivata lui e2x\displaystyle e^{2x} (funcție compusă) este 2e2x\displaystyle 2e^{2x}.
    (x2−2)′=2x\displaystyle (x^2-2)'=2x, (e2x)′=2e2x\displaystyle \ (e^{2x})'=2e^{2x}
  4. Se înlocuiesc derivatele calculate în expresia lui f′(x)\displaystyle f'(x).
    f′(x)=2xe2x+(x2−2)⋅2e2x\displaystyle f'(x)=2xe^{2x}+(x^2-2)\cdot 2e^{2x}
  5. Se dă factor comun 2e2x\displaystyle 2e^{2x} și se aduce paranteza la o formă simplificată, obținând forma finală a derivatei, valabilă pentru orice număr real x\displaystyle x.
    =2xe2x+(x2−2)⋅2e2x=2e2x(x2+x−2)\displaystyle =2xe^{2x}+(x^2-2)\cdot 2e^{2x}=2e^{2x}(x^2+x-2), x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=(x2−2)e2x\displaystyle f(x)=(x^2-2)e^{2x}.

Calculați lim⁡x→+∞f(x)f′(x)\displaystyle \displaystyle\lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{f'(x)}.
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează derivata funcției f\displaystyle f folosind regula de derivare a produsului: (uv)′=u′v+uv′\displaystyle (uv)'=u'v+uv', unde u=x2−2\displaystyle u=x^2-2 și v=e2x\displaystyle v=e^{2x}.
    f′(x)=2x⋅e2x+(x2−2)⋅2e2x\displaystyle f'(x)=2x\cdot e^{2x}+(x^2-2)\cdot 2e^{2x}
  2. Se dă factor comun 2e2x\displaystyle 2e^{2x} și se aduce paranteza la forma finală a derivatei.
    f′(x)=2e2x(x2+x−2)\displaystyle f'(x)=2e^{2x}\left(x^2+x-2\right)
  3. Se scrie raportul f(x)f′(x)\displaystyle \dfrac{f(x)}{f'(x)} folosind expresiile lui f\displaystyle f și f′\displaystyle f', se simplifică factorul exponențial e2x\displaystyle e^{2x} comun de la numărător și numitor, iar apoi se scoate factor forțat x2\displaystyle x^2 atât la numărător cât și la numitor pentru a pregăti calculul limitei la infinit.
    lim⁡x→+∞f(x)f′(x)=lim⁡x→+∞x2−22(x2+x−2)=lim⁡x→+∞x2(1−2x2)2x2(1+1x−2x2)=\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{f'(x)}=\lim_{x\to+\infty}\frac{x^2-2}{2(x^2+x-2)}=\lim_{x\to+\infty}\frac{x^2\left(1-\frac{2}{x^2}\right)}{2x^2\left(1+\frac{1}{x}-\frac{2}{x^2}\right)}=
  4. Se simplifică factorul comun x2\displaystyle x^2 de la numărător și numitor, iar apoi se trece la limită observând că termenii 1x\displaystyle \dfrac{1}{x} și 2x2\displaystyle \dfrac{2}{x^2} tind la 0\displaystyle 0 atunci când x\displaystyle x tinde la +∞\displaystyle +\infty, obținându-se astfel valoarea finală a limitei.
    =lim⁡x→+∞1−2x22(1+1x−2x2)=12\displaystyle =\lim_{x\to+\infty}\frac{1-\frac{2}{x^2}}{2\left(1+\frac{1}{x}-\frac{2}{x^2}\right)}=\frac{1}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=(x2−2)e2x\displaystyle f(x)=(x^2-2)e^{2x}.

Determinați imaginea funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează derivata funcției f\displaystyle f folosind regula de derivare a produsului: (u⋅v)′=u′v+uv′\displaystyle (u\cdot v)'=u'v+uv', unde u(x)=x2−2\displaystyle u(x)=x^2-2 și v(x)=e2x\displaystyle v(x)=e^{2x}.
    f′(x)=2x⋅e2x+(x2−2)⋅2e2x=2e2x(x2+x−2)\displaystyle f'(x)=2x\cdot e^{2x}+(x^2-2)\cdot 2e^{2x}=2e^{2x}(x^2+x-2)
  2. Se rezolvă ecuația f′(x)=0\displaystyle f'(x)=0, ținând cont că e2x>0\displaystyle e^{2x}>0 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}, deci semnul lui f′\displaystyle f' este dat de semnul trinomului x2+x−2\displaystyle x^2+x-2.
    f′(x)=0⇔x2+x−2=0⇔x=−2 sau x=1\displaystyle f'(x)=0\Leftrightarrow x^2+x-2=0\Leftrightarrow x=-2\text{ sau }x=1
  3. Se studiază semnul trinomului x2+x−2=(x−1)(x+2)\displaystyle x^2+x-2=(x-1)(x+2) pe intervalele determinate de rădăcini și se stabilesc intervalele de monotonie ale funcției f\displaystyle f.
    f′(x)=0⇔x=−2 sau x=1; pentru orice x∈(−∞,−2]\displaystyle f'(x)=0\Leftrightarrow x=-2\text{ sau }x=1\text{; pentru orice }x\in(-\infty,-2], f′(x)≥0, deci f este cresca˘toare pe (−∞,−2]; pentru orice x∈[−2,1]\displaystyle \ f'(x)\geq 0\text{, deci }f\text{ este crescătoare pe }(-\infty,-2]\text{; pentru orice }x\in[-2,1], f′(x)≤0, deci f este descresca˘toare pe [−2,1] și pentru orice x∈[1,+∞)\displaystyle \ f'(x)\leq 0\text{, deci }f\text{ este descrescătoare pe }[-2,1]\text{ și pentru orice }x\in[1,+\infty), f′(x)≥0, deci f este cresca˘toare pe [1,+∞)\displaystyle \ f'(x)\geq 0\text{, deci }f\text{ este crescătoare pe }[1,+\infty)
  4. Se calculează limita funcției la −∞\displaystyle -\infty, folosind faptul că exponențiala e2x\displaystyle e^{2x} tinde la 0\displaystyle 0 mai repede decât tinde la infinit polinomul x2−2\displaystyle x^2-2, deci produsul tinde la 0\displaystyle 0.
    lim⁡x→−∞f(x)=lim⁡x→−∞(x2−2)e2x=0\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=\lim_{x\to-\infty}(x^2-2)e^{2x}=0
  5. Se calculează limita funcției la +∞\displaystyle +\infty, unde ambii factori (x2−2)\displaystyle (x^2-2) și e2x\displaystyle e^{2x} tind la +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞f(x)=lim⁡x→+∞(x2−2)e2x=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=\lim_{x\to+\infty}(x^2-2)e^{2x}=+\infty
  6. Se calculează valoarea funcției în punctul de minim x=1\displaystyle x=1, obținut din studiul monotoniei.
    f(1)=(12−2)e2⋅1=−e2\displaystyle f(1)=(1^2-2)e^{2\cdot1}=-e^2
  7. Folosind limitele la infinit, valoarea minimă f(1)=−e2\displaystyle f(1)=-e^2 și continuitatea funcției f\displaystyle f (deci proprietatea lui Darboux), se determină imaginea funcției.
    lim⁡x→−∞f(x)=0\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=0, lim⁡x→+∞f(x)=+∞\displaystyle \ \lim_{x\to+\infty}f(x)=+\infty, f(1)=−e2 și f este continua˘, imaginea \displaystyle \ f(1)=-e^2\text{ și }f\text{ este continuă, imaginea }funcției f este [−e2,+∞)\displaystyle \text{funcției }f\text{ este }\left[-e^2,+\infty\right)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x4+6x2+1\displaystyle f(x)=x^4+6x^2+1.

Arătați că ∫−11(f(x)−6x2)dx=125\displaystyle \displaystyle\int_{-1}^{1}\left(f(x)-6x^2\right)dx=\frac{12}{5}.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie expresia de integrat, pornind de la funcția dată, și se simplifică prin eliminarea termenului comun.
    ∫−11(f(x)−6x2)dx=∫−11(x4+6x2+1−6x2)dx\displaystyle \int_{-1}^{1}\left(f(x)-6x^2\right)dx=\int_{-1}^{1}\left(x^4+6x^2+1-6x^2\right)dx
  2. Se simplifică integrandul, obținându-se o funcție mai simplă de integrat.
    ∫−11(x4+1)dx\displaystyle \int_{-1}^{1}\left(x^4+1\right)dx
  3. Se determină o primitivă a funcției x4+1\displaystyle x^4+1, folosind formula de integrare a puterilor.
    x55+x\displaystyle \frac{x^5}{5}+x
  4. Se aplică formula Leibniz-Newton, scriind primitiva evaluată între limitele de integrare.
    ∫−11(f(x)−6x2)dx=∫−11(x4+1)dx=(x55+x)∣−11=\displaystyle \int_{-1}^{1}\left(f(x)-6x^2\right)dx=\int_{-1}^{1}\left(x^4+1\right)dx=\left.\left(\frac{x^5}{5}+x\right)\right|_{-1}^{1}=
  5. Se calculează valorile primitivei în capetele intervalului: pentru x=1\displaystyle x=1 se obține 15+1\displaystyle \dfrac{1}{5}+1, iar pentru x=−1\displaystyle x=-1 se obține −15−1\displaystyle -\dfrac{1}{5}-1, care se scade conform formulei Leibniz-Newton.
    (15+1)−((−1)55+(−1))=15+1+15+1\displaystyle \left(\frac{1}{5}+1\right)-\left(\frac{(-1)^5}{5}+(-1)\right)=\frac{1}{5}+1+\frac{1}{5}+1
  6. Se adună fracțiile și se obține rezultatul final al integralei.
    =15+1+15+1=125\displaystyle =\frac{1}{5}+1+\frac{1}{5}+1=\frac{12}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x4+6x2+1\displaystyle f(x)=x^4+6x^2+1.

Arătați că ∫16x3f(x)−1dx=ln⁡62\displaystyle \displaystyle\int_{1}^{6}\frac{x^3}{f(x)-1}dx=\frac{\ln 6}{2}.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm f(x)−1\displaystyle f(x)-1, adică numitorul fracției de integrat.
    f(x)−1=x4+6x2+1−1=x4+6x2=x2(x2+6)\displaystyle f(x)-1=x^4+6x^2+1-1=x^4+6x^2=x^2(x^2+6)
  2. Simplificăm fracția prin x2\displaystyle x^{2}, pentru a obține o formă mai simplă a integrandului.
    x3f(x)−1=x3x2(x2+6)=xx2+6\displaystyle \frac{x^3}{f(x)-1}=\frac{x^3}{x^2(x^2+6)}=\frac{x}{x^2+6}
  3. Observăm că derivata numitorului (x2+6)′=2x\displaystyle (x^{2}+6)' = 2x, deci putem scrie fracția ca jumătate din derivata logaritmului numitorului.
    xx2+6=12⋅2xx2+6=12⋅(x2+6)′x2+6\displaystyle \frac{x}{x^2+6}=\frac{1}{2}\cdot\frac{2x}{x^2+6}=\frac{1}{2}\cdot\frac{(x^2+6)'}{x^2+6}
  4. Rescriem integrala inițială folosind simplificarea și forma derivatei logaritmului, apoi calculăm primitiva.
    ∫16x3f(x)−1dx=∫16xx2+6dx=12∫16(x2+6)′x2+6dx=12ln⁡(x2+6)∣16=\displaystyle \int_{1}^{6}\frac{x^3}{f(x)-1}dx=\int_{1}^{6}\frac{x}{x^2+6}dx=\frac{1}{2}\int_{1}^{6}\frac{(x^2+6)'}{x^2+6}dx=\left.\frac{1}{2}\ln(x^2+6)\right|_{1}^{6}=
  5. Evaluăm expresia obținută la capetele intervalului, calculând valorile funcției x2+6\displaystyle x^{2}+6 pentru x=6\displaystyle x=6 și x=1\displaystyle x=1.
    12ln⁡(62+6)−12ln⁡(12+6)=12ln⁡42−12ln⁡7\displaystyle \frac{1}{2}\ln(6^2+6)-\frac{1}{2}\ln(1^2+6)=\frac{1}{2}\ln 42-\frac{1}{2}\ln 7
  6. Folosim proprietățile logaritmilor pentru a simplifica diferența de logaritmi la un singur logaritm.
    =ln⁡422−ln⁡72=ln⁡62\displaystyle =\frac{\ln 42}{2}-\frac{\ln 7}{2}=\frac{\ln 6}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x4+6x2+1\displaystyle f(x)=x^4+6x^2+1.

Arătați că lim⁡x→0(1x3∫0x(f(2t)−f(t))dt)=6\displaystyle \displaystyle\lim_{x\to 0}\left(\frac{1}{x^3}\int_{0}^{x}\left(f(2t)-f(t)\right)dt\right)=6.
Vezi rezolvarea
  1. Se observă că, atunci când x\displaystyle x tinde la 0\displaystyle 0, atât integrala de la numărător cât și x3\displaystyle x^3 de la numitor tind la 0\displaystyle 0, deci limita are forma nedeterminată 00\displaystyle \dfrac{0}{0}, ceea ce permite aplicarea regulii lui l'Hospital.
    lim⁡x→0∫0x(f(2t)−f(t))dt=0 și lim⁡x→0x3=0⇒00\displaystyle \lim_{x\to0}\int_{0}^{x}(f(2t)-f(t))dt=0\text{ și }\lim_{x\to0}x^3=0\Rightarrow\frac{0}{0}
  2. Se calculează expresia f(2t)−f(t)\displaystyle f(2t)-f(t), necesară pentru derivarea numărătorului conform teoremei de derivare a integralei cu limită variabilă (teorema Leibniz-Newton).
    f(2t)−f(t)=(16t4+24t2+1)−(t4+6t2+1)=15t4+18t2\displaystyle f(2t)-f(t)=(16t^4+24t^2+1)-(t^4+6t^2+1)=15t^4+18t^2
  3. Se aplică regula lui l'Hospital: se derivează numărătorul (folosind teorema de derivare a integralei cu limită variabilă, adică derivata funcției F(x)=∫0x(f(2t)−f(t))dt\displaystyle F(x)=\int_0^x (f(2t)-f(t))dt este f(2x)−f(x)\displaystyle f(2x)-f(x)) și se derivează numitorul x3\displaystyle x^3.
    lim⁡x→0(1x3∫0x(f(2t)−f(t))dt)=lim⁡x→0(∫0x(f(2t)−f(t))dt)′(x3)′=lim⁡x→0f(2x)−f(x)3x2\displaystyle \lim_{x\to0}\left(\frac{1}{x^3}\int_{0}^{x}(f(2t)-f(t))dt\right)=\lim_{x\to0}\frac{\left(\int_{0}^{x}(f(2t)-f(t))dt\right)'}{(x^3)'}=\lim_{x\to0}\frac{f(2x)-f(x)}{3x^2}
  4. Se calculează explicit f(2x)−f(x)\displaystyle f(2x)-f(x), înlocuind t\displaystyle t cu x\displaystyle x în expresia obținută anterior, pentru a scrie numărătorul sub formă de polinom.
    f(2x)−f(x)=15x4+18x2\displaystyle f(2x)-f(x)=15x^4+18x^2
  5. Se înlocuiește numărătorul obținut, se simplifică fracția cu x2\displaystyle x^2 (posibil deoarece x→0,x≠0\displaystyle x\to 0, x\neq 0) și se calculează limita rezultată.
    =lim⁡x→015x4+18x23x2=lim⁡x→0(5x2+6)=6\displaystyle =\lim_{x\to0}\frac{15x^4+18x^2}{3x^2}=\lim_{x\to0}(5x^2+6)=6
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.