Bac matematică M1 mate-info 2019, sesiunea a II-a varianta 07: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Arătați că suma elementelor mulțimii A={n∈N∣n−1≤4}\displaystyle A=\{n\in\mathbb{N}\mid n-1\le 4\} este egală cu 15.
Vezi rezolvarea
  1. Rezolvăm inegalitatea din definiția mulțimii: adunăm 1\displaystyle 1 la ambii membri ai inegalității n−1≤4\displaystyle n-1\le 4.
    n≤5\displaystyle n\le 5
  2. Cum n\displaystyle n este număr natural, n\displaystyle n poate fi 0,1,2,3,4\displaystyle 0, 1, 2, 3, 4 sau 5\displaystyle 5. Deci mulțimea A\displaystyle A are aceste elemente.
    A={0,1,2,3,4,5}\displaystyle A=\{0,1,2,3,4,5\}
  3. Adunăm elementele mulțimii A\displaystyle A și obținem 15\displaystyle 15, deci suma cerută este egală cu 15\displaystyle 15.
    0+1+2+3+4+5=15\displaystyle 0+1+2+3+4+5=15
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−2x+m\displaystyle f(x)=x^2-2x+m, unde m\displaystyle m este număr real. Determinați numărul real m\displaystyle m, știind că vârful parabolei asociate funcției f\displaystyle f are ordonata egală cu 2.
Vezi rezolvarea
  1. Identificăm coeficienții funcției f(x)=x2−2x+m\displaystyle f(x)=x^2-2x+m: a=1\displaystyle a=1, b=−2\displaystyle b=-2, c=m\displaystyle c=m.
    a=1\displaystyle a=1, b=−2\displaystyle \ b=-2, c=m\displaystyle \ c=m
  2. Calculăm discriminantul Δ=b2−4ac=(−2)2−4⋅1⋅m\displaystyle \Delta=b^2-4ac=(-2)^2-4\cdot 1\cdot m.
    Δ=4−4m\displaystyle \Delta=4-4m
  3. Ordonata vârfului parabolei este −Δ4a\displaystyle -\dfrac{\Delta}{4a}. Înlocuind, obținem −4−4m4⋅1=4m−44\displaystyle -\dfrac{4-4m}{4\cdot 1}=\dfrac{4m-4}{4}.
    yV=−4−4m4=4m−44\displaystyle y_V=-\dfrac{4-4m}{4}=\dfrac{4m-4}{4}
  4. Punem condiția yV=2\displaystyle y_V=2, adică 4m−44=2\displaystyle \dfrac{4m-4}{4}=2. Simplificăm: m−1=2\displaystyle m-1=2, deci m=3\displaystyle m=3.
    4m−44=2⇒m−1=2⇒m=3\displaystyle \dfrac{4m-4}{4}=2\Rightarrow m-1=2\Rightarrow m=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x+3=9−x\displaystyle \sqrt{x+3}=\sqrt{9-x}.
Vezi rezolvarea
  1. Aflăm condițiile de existență a radicalilor: expresiile de sub radical trebuie să fie pozitive sau nule. Obținem x+3≥0\displaystyle x+3\ge 0 și 9−x≥0\displaystyle 9-x\ge 0, adică x≥−3\displaystyle x\ge -3 și x≤9\displaystyle x\le 9.
    x∈[−3,9]\displaystyle x\in[-3,9]
  2. Ridicăm ecuația la pătrat. Cei doi membri sunt nenegativi, deci radicalii dispar: (x+3)2=(9−x)2\displaystyle \left(\sqrt{x+3}\right)^{2}=\left(\sqrt{9-x}\right)^{2}, de unde x+3=9−x\displaystyle x+3=9-x.
    x+3=9−x\displaystyle x+3=9-x
  3. Mutăm termenii cu x\displaystyle x în membrul stâng și numerele în membrul drept: x+x=9−3\displaystyle x+x=9-3, deci 2x=6\displaystyle 2x=6.
    2x=6\displaystyle 2x=6
  4. Împărțim la 2\displaystyle 2 și obținem x=62=3\displaystyle x=\dfrac{6}{2}=3.
    x=3\displaystyle x=3
  5. Verificăm soluția. Pentru x=3\displaystyle x=3 avem 3+3=6\displaystyle \sqrt{3+3}=\sqrt{6} și 9−3=6\displaystyle \sqrt{9-3}=\sqrt{6}, deci egalitatea este adevărată. De asemenea, 3∈[−3,9]\displaystyle 3\in[-3,9], deci soluția convine.
    x=3, care convine\displaystyle x=3\text{, care convine}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați numărul submulțimilor cu cel puțin 8 elemente ale unei mulțimi cu exact 10 elemente.
Vezi rezolvarea
  1. Submulțimile cu cel puțin 8 elemente ale unei mulțimi cu 10 elemente au exact 8, 9 sau 10 elemente. Numărul submulțimilor cu k\displaystyle k elemente este C10k\displaystyle C_{10}^{k}.
    C108\displaystyle C_{10}^{8}, C109\displaystyle \ C_{10}^{9}, C1010\displaystyle \ C_{10}^{10}
  2. Adunăm numerele de submulțimi cu 8, cu 9 și cu 10 elemente, deoarece aceste cazuri se exclud reciproc: N=C108+C109+C1010\displaystyle N=C_{10}^{8}+C_{10}^{9}+C_{10}^{10}.
    N=C108+C109+C1010\displaystyle N=C_{10}^{8}+C_{10}^{9}+C_{10}^{10}
  3. Calculăm fiecare combinare: C108=C102=10⋅92=45\displaystyle C_{10}^{8}=C_{10}^{2}=\dfrac{10\cdot 9}{2}=45, C109=C101=10\displaystyle C_{10}^{9}=C_{10}^{1}=10, iar C1010=1\displaystyle C_{10}^{10}=1.
    C108=45\displaystyle C_{10}^{8}=45, C109=10\displaystyle \ C_{10}^{9}=10, C1010=1\displaystyle \ C_{10}^{10}=1
  4. Însumăm valorile obținute: 45+10+1=56\displaystyle 45+10+1=56. Așadar, există 56 de submulțimi cu cel puțin 8 elemente.
    C108+C109+C1010=45+10+1=56\displaystyle C_{10}^{8}+C_{10}^{9}+C_{10}^{10}=45+10+1=56
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(5,1)\displaystyle A(5,1), B(−1,3)\displaystyle B(-1,3) și C(8,10)\displaystyle C(8,10). Determinați lungimea segmentului CD\displaystyle CD, unde punctul D\displaystyle D este mijlocul segmentului AB\displaystyle AB.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula mijlocului unui segment: xD=xA+xB2\displaystyle x_D=\dfrac{x_A+x_B}{2} și yD=yA+yB2\displaystyle y_D=\dfrac{y_A+y_B}{2}.
    xD=xA+xB2\displaystyle x_D=\dfrac{x_A+x_B}{2},yD=yA+yB2\displaystyle \quad y_D=\dfrac{y_A+y_B}{2}
  2. Înlocuim coordonatele lui A(5,1)\displaystyle A(5,1) și B(−1,3)\displaystyle B(-1,3): xD=5+(−1)2=2\displaystyle x_D=\dfrac{5+(-1)}{2}=2 și yD=1+32=2\displaystyle y_D=\dfrac{1+3}{2}=2.
    D(2,2)\displaystyle D(2,2)
  3. Distanța dintre C(8,10)\displaystyle C(8,10) și D(2,2)\displaystyle D(2,2) este CD=(xC−xD)2+(yC−yD)2\displaystyle CD=\sqrt{(x_C-x_D)^{2}+(y_C-y_D)^{2}}.
    CD=(8−2)2+(10−2)2\displaystyle CD=\sqrt{(8-2)^{2}+(10-2)^{2}}
  4. Calculăm: 8−2=6\displaystyle 8-2=6 și 10−2=8\displaystyle 10-2=8, deci CD=36+64=100=10\displaystyle CD=\sqrt{36+64}=\sqrt{100}=10.
    CD=36+64=100=10\displaystyle CD=\sqrt{36+64}=\sqrt{100}=10
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Arătați că 1+cos⁡π+cos⁡2π+cos⁡3π+…+cos⁡2019π=0\displaystyle 1+\cos\pi+\cos 2\pi+\cos 3\pi+\ldots+\cos 2019\pi=0.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că primul termen este 1=cos⁡0\displaystyle 1=\cos 0, deci suma este cos⁡0+cos⁡π+cos⁡2π+…+cos⁡2019π\displaystyle \cos 0+\cos\pi+\cos 2\pi+\ldots+\cos 2019\pi, adică are termeni de forma cos⁡nπ\displaystyle \cos n\pi cu n\displaystyle n de la 0\displaystyle 0 la 2019\displaystyle 2019.
    S=∑n=02019cos⁡nπ\displaystyle S=\sum_{n=0}^{2019}\cos n\pi
  2. Cosinusul are perioada 2π\displaystyle 2\pi, deci pentru k∈Z\displaystyle k\in\mathbb{Z} avem cos⁡2kπ=cos⁡0=1\displaystyle \cos 2k\pi=\cos 0=1 și cos⁡(2k+1)π=cos⁡π=−1\displaystyle \cos(2k+1)\pi=\cos\pi=-1.
    cos⁡2kπ=1 și cos⁡(2k+1)π=−1, unde k∈Z\displaystyle \cos 2k\pi=1\text{ și }\cos(2k+1)\pi=-1\text{, unde }k\in\mathbb{Z}
  3. Pentru n\displaystyle n par termenul este 1\displaystyle 1, iar pentru n\displaystyle n impar termenul este −1\displaystyle -1, deci suma devine o alternanță de 1\displaystyle 1 și −1\displaystyle -1, începând cu 1\displaystyle 1 și terminând cu −1\displaystyle -1 (pentru că 2019\displaystyle 2019 este impar).
    S=1+(−1)+1+(−1)+1+…+1+(−1)\displaystyle S=1+(-1)+1+(-1)+1+\ldots+1+(-1)
  4. De la 0\displaystyle 0 la 2019\displaystyle 2019 sunt 2020\displaystyle 2020 de termeni, adică 1010\displaystyle 1010 perechi de forma 1+(−1)\displaystyle 1+(-1), iar fiecare pereche are suma 0\displaystyle 0.
    S=1010⋅(1+(−1))=1010⋅0=0\displaystyle S=1010\cdot\left(1+(-1)\right)=1010\cdot 0=0
  5. Prin urmare, 1+cos⁡π+cos⁡2π+cos⁡3π+…+cos⁡2019π=1+(−1)+1+(−1)+…+1+(−1)=0\displaystyle 1+\cos\pi+\cos 2\pi+\cos 3\pi+\ldots+\cos 2019\pi=1+(-1)+1+(-1)+\ldots+1+(-1)=0.
    1+cos⁡π+cos⁡2π+cos⁡3π+…+cos⁡2019π=1+(−1)+1+(−1)+1+…+(−1)+1+(−1)=0\displaystyle 1+\cos\pi+\cos 2\pi+\cos 3\pi+\ldots+\cos 2019\pi=1+(-1)+1+(-1)+1+\ldots+(-1)+1+(-1)=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix} și A(a)=(a+1001a100a+1)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}a+1&0&0\\1&a&1\\0&0&a+1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că det⁡(A(1))=4\displaystyle \det(A(1))=4.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim a=1\displaystyle a=1 în matricea A(a)\displaystyle A(a): elementele a+1\displaystyle a+1 devin 2\displaystyle 2, iar elementul a\displaystyle a devine 1\displaystyle 1.
    A(1)=(200111002)\displaystyle A(1)=\begin{pmatrix}2&0&0\\1&1&1\\0&0&2\end{pmatrix}
  2. Scriem determinantul matricei A(1)\displaystyle A(1).
    det⁡(A(1))=∣200111002∣\displaystyle \det(A(1))=\begin{vmatrix}2&0&0\\1&1&1\\0&0&2\end{vmatrix}
  3. Calculăm determinantul cu regula lui Sarrus: suma produselor pe diagonala principală și pe paralelele ei, minus suma produselor pe diagonala secundară și pe paralelele ei. Singurul produs nenul este 2⋅1⋅2\displaystyle 2\cdot 1\cdot 2, iar celelalte conțin cel puțin un element egal cu 0\displaystyle 0.
    2⋅1⋅2+0⋅1⋅0+0⋅1⋅0−0⋅1⋅0−0⋅1⋅2−2⋅1⋅0=4+0+0−0−0−0\displaystyle 2\cdot1\cdot2+0\cdot1\cdot0+0\cdot1\cdot0-0\cdot1\cdot0-0\cdot1\cdot2-2\cdot1\cdot0=4+0+0-0-0-0
  4. Efectuăm calculele și obținem valoarea determinantului, deci egalitatea cerută este adevărată.
    4+0+0−0−0−0=4⇒det⁡(A(1))=4\displaystyle 4+0+0-0-0-0=4\Rightarrow\det(A(1))=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix} și A(a)=(a+1001a100a+1)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}a+1&0&0\\1&a&1\\0&0&a+1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Demonstrați că A(a)A(b)=abI3+(a+b+1)A(0)\displaystyle A(a)A(b)=abI_3+(a+b+1)A(0), pentru orice numere reale a\displaystyle a și b\displaystyle b.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem matricele A(a)\displaystyle A(a) și A(b)\displaystyle A(b), apoi calculăm produsul A(a)A(b)\displaystyle A(a)A(b), înmulțind liniile primei matrice cu coloanele celei de-a doua.
    A(a)A(b)=(a+1001a100a+1)(b+1001b100b+1)\displaystyle A(a)A(b)=\begin{pmatrix}a+1&0&0\\1&a&1\\0&0&a+1\end{pmatrix}\begin{pmatrix}b+1&0&0\\1&b&1\\0&0&b+1\end{pmatrix}
  2. Prima linie a produsului: (a+1)(b+1)=ab+a+b+1\displaystyle (a+1)(b+1)=ab+a+b+1, apoi 0\displaystyle 0 și 0\displaystyle 0, deoarece prima linie a lui A(a)\displaystyle A(a) are zerouri în afara primei poziții.
    (ab+a+b+100)\displaystyle \begin{pmatrix}ab+a+b+1&0&0\end{pmatrix}
  3. Linia a doua: pe prima coloană 1⋅(b+1)+a⋅1+1⋅0=a+b+1\displaystyle 1\cdot(b+1)+a\cdot 1+1\cdot 0=a+b+1; pe a doua coloană a⋅b=ab\displaystyle a\cdot b=ab; pe a treia coloană a⋅1+1⋅(b+1)=a+b+1\displaystyle a\cdot 1+1\cdot(b+1)=a+b+1.
    (a+b+1aba+b+1)\displaystyle \begin{pmatrix}a+b+1&ab&a+b+1\end{pmatrix}
  4. Linia a treia: singurul element nenul este (a+1)(b+1)=ab+a+b+1\displaystyle (a+1)(b+1)=ab+a+b+1, pe poziția a treia. Adunăm rezultatele și obținem produsul complet.
    A(a)A(b)=(ab+a+b+100a+b+1aba+b+100ab+a+b+1)\displaystyle A(a)A(b)=\begin{pmatrix}ab+a+b+1&0&0\\a+b+1&ab&a+b+1\\0&0&ab+a+b+1\end{pmatrix}
  5. Descompunem matricea ca sumă: pe diagonală ab+a+b+1=ab+(a+b+1)\displaystyle ab+a+b+1=ab+(a+b+1), iar în mijloc ab=ab+0\displaystyle ab=ab+0. Astfel produsul devine suma a două matrice.
    A(a)A(b)=(ab000ab000ab)+(a+b+100a+b+10a+b+100a+b+1)\displaystyle A(a)A(b)=\begin{pmatrix}ab&0&0\\0&ab&0\\0&0&ab\end{pmatrix}+\begin{pmatrix}a+b+1&0&0\\a+b+1&0&a+b+1\\0&0&a+b+1\end{pmatrix}
  6. Scoatem factorul ab\displaystyle ab din prima matrice și factorul a+b+1\displaystyle a+b+1 din a doua. Prima matrice devine abI3\displaystyle abI_3. În a doua rămâne matricea cu liniile (1,0,0)\displaystyle (1,0,0), (1,0,1)\displaystyle (1,0,1), (0,0,1)\displaystyle (0,0,1), care este chiar A(0)\displaystyle A(0), obținută pentru a=0\displaystyle a=0 în definiția lui A(a)\displaystyle A(a).
    ab(100010001)+(a+b+1)(100101001)\displaystyle ab\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}+(a+b+1)\begin{pmatrix}1&0&0\\1&0&1\\0&0&1\end{pmatrix}
  7. Concluzie: egalitatea cerută este demonstrată pentru orice numere reale a\displaystyle a și b\displaystyle b.
    A(a)A(b)=abI3+(a+b+1)A(0)\displaystyle A(a)A(b)=abI_3+(a+b+1)A(0)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricele I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix} și A(a)=(a+1001a100a+1)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}a+1&0&0\\1&a&1\\0&0&a+1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul natural n\displaystyle n pentru care A(0)A(1)A(2)…A(2019)=n!A(0)\displaystyle A(0)A(1)A(2)\ldots A(2019)=n!A(0).
Vezi rezolvarea
  1. Scriem matricea A(0)\displaystyle A(0), înlocuind a=0\displaystyle a=0 în A(a)\displaystyle A(a).
    A(0)=(100101001)\displaystyle A(0)=\begin{pmatrix}1&0&0\\1&0&1\\0&0&1\end{pmatrix}
  2. Calculăm A(0)A(a)\displaystyle A(0)A(a) linie cu linie. Prima linie (1,0,0)\displaystyle (1,0,0) a lui A(0)\displaystyle A(0) dă prima linie a lui A(a)\displaystyle A(a), adică (a+1,0,0)\displaystyle (a+1,0,0). A doua linie (1,0,1)\displaystyle (1,0,1) dă suma dintre prima și a treia linie a lui A(a)\displaystyle A(a), adică (a+1,0,a+1)\displaystyle (a+1,0,a+1). A treia linie (0,0,1)\displaystyle (0,0,1) dă a treia linie a lui A(a)\displaystyle A(a), adică (0,0,a+1)\displaystyle (0,0,a+1).
    A(0)A(a)=(a+100a+10a+100a+1)\displaystyle A(0)A(a)=\begin{pmatrix}a+1&0&0\\a+1&0&a+1\\0&0&a+1\end{pmatrix}
  3. Dăm factor comun pe a+1\displaystyle a+1 și recunoaștem matricea A(0)\displaystyle A(0). Relația este valabilă pentru orice număr real a\displaystyle a.
    A(0)A(a)=(a+1)A(0), pentru orice numa˘r real a\displaystyle A(0)A(a)=(a+1)A(0)\text{, pentru orice număr real }a
  4. Grupăm produsul de la stânga la dreapta și aplicăm relația pe rând. Mai întâi A(0)A(1)=2A(0)\displaystyle A(0)A(1)=2A(0). Apoi 2A(0)A(2)=2⋅3⋅A(0)\displaystyle 2A(0)A(2)=2\cdot 3\cdot A(0), apoi 2⋅3⋅A(0)A(3)=2⋅3⋅4⋅A(0)\displaystyle 2\cdot 3\cdot A(0)A(3)=2\cdot 3\cdot 4\cdot A(0), și tot așa, până la A(2019)\displaystyle A(2019), unde factorul este 2019+1=2020\displaystyle 2019+1=2020.
    A(0)A(1)A(2)…A(2019)=2⋅3⋅4⋅…⋅2020 A(0)\displaystyle A(0)A(1)A(2)\ldots A(2019)=2\cdot 3\cdot 4\cdot\ldots\cdot 2020\,A(0)
  5. Produsul 2⋅3⋅4⋅…⋅2020\displaystyle 2\cdot 3\cdot 4\cdot\ldots\cdot 2020 este chiar 2020!\displaystyle 2020!, deoarece factorul 1\displaystyle 1 nu schimbă produsul. Egalăm cu n!A(0)\displaystyle n!A(0). Matricea A(0)\displaystyle A(0) este nenulă, deci n!=2020!\displaystyle n!=2020!, iar de aici n=2020\displaystyle n=2020.
    A(0)A(1)A(2)…A(2019)=2⋅3⋅4⋅…⋅2020 A(0)=2020! A(0), de unde n=2020\displaystyle A(0)A(1)A(2)\ldots A(2019)=2\cdot 3\cdot 4\cdot\ldots\cdot 2020\,A(0)=2020!\,A(0)\text{, de unde }n=2020
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−mX2+2X+3−m\displaystyle f=X^3-mX^2+2X+3-m, unde m\displaystyle m este număr real.

Determinați numărul real m\displaystyle m, știind că f(1)=0\displaystyle f(1)=0.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim X=1\displaystyle X=1 în f=X3−mX2+2X+3−m\displaystyle f=X^3-mX^2+2X+3-m și obținem f(1)=13−m⋅12+2⋅1+3−m\displaystyle f(1)=1^3-m\cdot 1^2+2\cdot 1+3-m.
    f(1)=1−m+2+3−m\displaystyle f(1)=1-m+2+3-m
  2. Adunăm numerele: 1+2+3=6\displaystyle 1+2+3=6, iar termenii în m\displaystyle m dau −m−m=−2m\displaystyle -m-m=-2m.
    f(1)=6−2m\displaystyle f(1)=6-2m
  3. Din condiția f(1)=0\displaystyle f(1)=0 rezultă ecuația 6−2m=0\displaystyle 6-2m=0, deci 2m=6\displaystyle 2m=6.
    6−2m=0⇒m=3\displaystyle 6-2m=0\Rightarrow m=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−mX2+2X+3−m\displaystyle f=X^3-mX^2+2X+3-m, unde m\displaystyle m este număr real.

Pentru m=3\displaystyle m=3, determinați rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim m=3\displaystyle m=3 în f=X3−mX2+2X+3−m\displaystyle f=X^3-mX^2+2X+3-m. Termenul liber 3−m\displaystyle 3-m devine 0\displaystyle 0.
    f=X3−3X2+2X\displaystyle f=X^3-3X^2+2X
  2. Fiecare termen conține pe X\displaystyle X, deci dăm factor comun pe X\displaystyle X.
    f=X(X2−3X+2)\displaystyle f=X\left(X^2-3X+2\right)
  3. Produsul este zero dacă un factor este zero: X=0\displaystyle X=0 sau X2−3X+2=0\displaystyle X^2-3X+2=0.
    X=0 sau X2−3X+2=0\displaystyle X=0\text{ sau }X^2-3X+2=0
  4. Pentru X2−3X+2=0\displaystyle X^2-3X+2=0 avem Δ=(−3)2−4⋅1⋅2=1\displaystyle \Delta=(-3)^2-4\cdot 1\cdot 2=1, deci X=3±12\displaystyle X=\dfrac{3\pm 1}{2}.
    X=3−12=1 și X=3+12=2\displaystyle X=\dfrac{3-1}{2}=1\text{ și }X=\dfrac{3+1}{2}=2
  5. Rădăcinile polinomului f\displaystyle f sunt 0\displaystyle 0, 1\displaystyle 1 și 2\displaystyle 2.
    x1=0\displaystyle x_1=0, x2=1\displaystyle \ x_2=1, x3=2\displaystyle \ x_3=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−mX2+2X+3−m\displaystyle f=X^3-mX^2+2X+3-m, unde m\displaystyle m este număr real. Determinați numărul real m\displaystyle m pentru care x13+x23+x33=(x1+x2+x3)3−12\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=(x_1+x_2+x_3)^3-12, unde x1\displaystyle x_1, x2\displaystyle x_2 și x3\displaystyle x_3 sunt rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem relațiile lui Viète pentru f=X3−mX2+2X+3−m\displaystyle f=X^3-mX^2+2X+3-m. Suma rădăcinilor este x1+x2+x3=m\displaystyle x_1+x_2+x_3=m, suma produselor luate câte două este x1x2+x1x3+x2x3=2\displaystyle x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=2, iar produsul rădăcinilor este x1x2x3=−(3−m)=m−3\displaystyle x_1x_2x_3=-(3-m)=m-3.
    {x1+x2+x3=mx1x2+x1x3+x2x3=2x1x2x3=m−3\displaystyle \begin{cases} x_1+x_2+x_3=m \\ x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=2 \\ x_1x_2x_3=m-3 \end{cases}
  2. Folosim identitatea x13+x23+x33=(x1+x2+x3)3−3(x1+x2+x3)(x1x2+x1x3+x2x3)+3x1x2x3\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=(x_1+x_2+x_3)^3-3(x_1+x_2+x_3)(x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3)+3x_1x_2x_3.
    x13+x23+x33=(x1+x2+x3)3−3(x1+x2+x3)(x1x2+x1x3+x2x3)+3x1x2x3\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=(x_1+x_2+x_3)^3-3(x_1+x_2+x_3)(x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3)+3x_1x_2x_3
  3. Înlocuim valorile din Viète: x13+x23+x33=m3−3⋅m⋅2+3(m−3)=m3−6m+3m−9\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=m^3-3\cdot m\cdot 2+3(m-3)=m^3-6m+3m-9. Reducem termenii asemenea.
    x13+x23+x33=m3−3m−9\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=m^3-3m-9
  4. Înlocuim în egalitatea din enunț. Cum x1+x2+x3=m\displaystyle x_1+x_2+x_3=m, membrul drept este m3−12\displaystyle m^3-12, deci obținem ecuația de mai jos.
    m3−3m−9=m3−12\displaystyle m^3-3m-9=m^3-12
  5. Reducem m3\displaystyle m^3 din ambii membri și obținem −3m−9=−12\displaystyle -3m-9=-12, deci −3m=−3\displaystyle -3m=-3, de unde m=1\displaystyle m=1.
    m=1\displaystyle m=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=1−2x+1−ln⁡xx+1\displaystyle f(x)=1-\frac{2}{x+1}-\ln\frac{x}{x+1}.

Arătați că f′(x)=x−1x(x+1)2\displaystyle f'(x)=\frac{x-1}{x(x+1)^2}, x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Derivăm termen cu termen funcția f(x)=1−2⋅1x+1−ln⁡xx+1\displaystyle f(x)=1-2\cdot\dfrac{1}{x+1}-\ln\dfrac{x}{x+1}. Derivata constantei 1\displaystyle 1 este 0\displaystyle 0.
    f′(x)=0−2(1x+1)′−(ln⁡xx+1)′\displaystyle f'(x)=0-2\left(\dfrac{1}{x+1}\right)'-\left(\ln\dfrac{x}{x+1}\right)'
  2. Folosim (1x+1)′=−1(x+1)2\displaystyle \left(\dfrac{1}{x+1}\right)'=-\dfrac{1}{(x+1)^{2}} pentru al doilea termen.
    −2(1x+1)′=−2(−1(x+1)2)\displaystyle -2\left(\dfrac{1}{x+1}\right)'=-2\left(-\dfrac{1}{(x+1)^{2}}\right)
  3. Pentru logaritm folosim (ln⁡u)′=u′u\displaystyle (\ln u)'=\dfrac{u'}{u} cu u=xx+1\displaystyle u=\dfrac{x}{x+1}. Avem u′=x+1−x(x+1)2\displaystyle u'=\dfrac{x+1-x}{(x+1)^{2}}, iar 1u=x+1x\displaystyle \dfrac{1}{u}=\dfrac{x+1}{x}. Atunci derivata primită cu semnul minus este:
    −x+1x⋅x+1−x(x+1)2\displaystyle -\dfrac{x+1}{x}\cdot\dfrac{x+1-x}{(x+1)^{2}}
  4. Adunăm rezultatele obținute la pașii anteriori și obținem f′(x)\displaystyle f'(x).
    f′(x)=−2(−1(x+1)2)−x+1x⋅x+1−x(x+1)2\displaystyle f'(x)=-2\left(-\dfrac{1}{(x+1)^{2}}\right)-\dfrac{x+1}{x}\cdot\dfrac{x+1-x}{(x+1)^{2}}
  5. Simplificăm: primul termen devine 2(x+1)2\displaystyle \dfrac{2}{(x+1)^{2}}. În al doilea, x+1−x=1\displaystyle x+1-x=1, iar x+1\displaystyle x+1 se simplifică cu un factor din (x+1)2\displaystyle (x+1)^{2}, deci obținem 1x(x+1)\displaystyle \dfrac{1}{x(x+1)}.
    f′(x)=2(x+1)2−1x(x+1)\displaystyle f'(x)=\dfrac{2}{(x+1)^{2}}-\dfrac{1}{x(x+1)}
  6. Aducem la numitorul comun x(x+1)2\displaystyle x(x+1)^{2}: prima fracție se amplifică cu x\displaystyle x, a doua cu x+1\displaystyle x+1.
    f′(x)=2x−(x+1)x(x+1)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{2x-(x+1)}{x(x+1)^{2}}
  7. Reducem termenii de la numărător: 2x−x−1=x−1\displaystyle 2x-x-1=x-1. Astfel am arătat egalitatea cerută pentru orice x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty).
    f′(x)=x−1x(x+1)2, x∈(0,+∞)\displaystyle f'(x)=\dfrac{x-1}{x(x+1)^{2}}\text{, }x\in(0,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=1−2x+1−ln⁡xx+1\displaystyle f(x)=1-\frac{2}{x+1}-\ln\frac{x}{x+1}.

Determinați ecuația asimptotei orizontale spre +∞\displaystyle +\infty la graficul funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Asimptota orizontală spre +∞\displaystyle +\infty are ecuația y=L\displaystyle y=L, unde L=lim⁡x→+∞f(x)\displaystyle L=\lim_{x\to+\infty}f(x), dacă limita există și este finită. Calculăm această limită.
    L=lim⁡x→+∞(1−2x+1−ln⁡xx+1)\displaystyle L=\lim_{x\to+\infty}\left(1-\dfrac{2}{x+1}-\ln\dfrac{x}{x+1}\right)
  2. Pentru al doilea termen, numitorul x+1\displaystyle x+1 tinde la +∞\displaystyle +\infty, iar numărătorul rămâne 2\displaystyle 2, deci fracția tinde la 0\displaystyle 0.
    lim⁡x→+∞2x+1=0\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{2}{x+1}=0
  3. Pentru logaritm, xx+1→1\displaystyle \dfrac{x}{x+1}\to 1 când x→+∞\displaystyle x\to+\infty. Cum ln⁡\displaystyle \ln este continuă în 1\displaystyle 1 și ln⁡1=0\displaystyle \ln 1=0, obținem limita 0\displaystyle 0.
    lim⁡x→+∞ln⁡xx+1=ln⁡1=0\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\ln\dfrac{x}{x+1}=\ln 1=0
  4. Înlocuim limitele găsite în expresia lui f\displaystyle f.
    lim⁡x→+∞f(x)=1−0−0=1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=1-0-0=1
  5. Limita este finită și egală cu 1\displaystyle 1, deci graficul lui f\displaystyle f admite asimptotă orizontală spre +∞\displaystyle +\infty de ecuație y=1\displaystyle y=1.
    y=1\displaystyle y=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=1−2x+1−ln⁡xx+1\displaystyle f(x)=1-\frac{2}{x+1}-\ln\frac{x}{x+1}.

Se consideră funcțiile g:(0,+∞)→R\displaystyle g:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, g(x)=x−1x+1\displaystyle g(x)=\frac{x-1}{x+1} și h:(0,+∞)→R\displaystyle h:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, h(x)=ln⁡xx+1\displaystyle h(x)=\ln\frac{x}{x+1}. Demonstrați că graficele funcțiilor g\displaystyle g și h\displaystyle h nu au niciun punct comun.
Vezi rezolvarea
  1. Punctele comune ale graficelor sunt soluțiile ecuației g(x)=h(x)\displaystyle g(x)=h(x). Observăm că 1−2x+1=x−1x+1\displaystyle 1-\dfrac{2}{x+1}=\dfrac{x-1}{x+1}, deci f(x)=g(x)−h(x)\displaystyle f(x)=g(x)-h(x). Ecuația g(x)=h(x)\displaystyle g(x)=h(x) este echivalentă cu f(x)=0\displaystyle f(x)=0, iar noi vom arăta că f(x)>0\displaystyle f(x)>0 pentru orice x>0\displaystyle x>0.
    f(x)=x−1x+1−ln⁡xx+1=g(x)−h(x)\displaystyle f(x)=\dfrac{x-1}{x+1}-\ln\dfrac{x}{x+1}=g(x)-h(x)
  2. Calculăm derivata lui f\displaystyle f. Scriem ln⁡xx+1=ln⁡x−ln⁡(x+1)\displaystyle \ln\dfrac{x}{x+1}=\ln x-\ln(x+1), deci derivata ei este 1x−1x+1=1x(x+1)\displaystyle \dfrac{1}{x}-\dfrac{1}{x+1}=\dfrac{1}{x(x+1)}. Derivata lui 1−2x+1\displaystyle 1-\dfrac{2}{x+1} este 2(x+1)2\displaystyle \dfrac{2}{(x+1)^{2}}. Aducem la același numitor: 2x−(x+1)=x−1\displaystyle 2x-(x+1)=x-1.
    f′(x)=2(x+1)2−1x(x+1)=x−1x(x+1)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{2}{(x+1)^{2}}-\dfrac{1}{x(x+1)}=\dfrac{x-1}{x(x+1)^{2}}
  3. Studiem semnul derivatei. Pentru x>0\displaystyle x>0 numitorul x(x+1)2\displaystyle x(x+1)^{2} este pozitiv, deci semnul lui f′(x)\displaystyle f'(x) este semnul lui x−1\displaystyle x-1. Rezultă că f\displaystyle f este descrescătoare pe (0,1]\displaystyle (0,1] și crescătoare pe [1,+∞)\displaystyle [1,+\infty), deci f\displaystyle f are minim în x=1\displaystyle x=1.
    f′(x)≤0 pe (0,1]\displaystyle f'(x)\le 0\text{ pe }(0,1],f′(x)≥0 pe [1,+∞)⇒f(x)≥f(1), pentru orice x>0\displaystyle \quad f'(x)\ge 0\text{ pe }[1,+\infty)\Rightarrow f(x)\ge f(1)\text{, pentru orice }x>0
  4. Calculăm valoarea minimă: f(1)=1−22−ln⁡12=ln⁡2\displaystyle f(1)=1-\dfrac{2}{2}-\ln\dfrac{1}{2}=\ln 2. Cum ln⁡2>0\displaystyle \ln 2>0, avem f(x)≥ln⁡2>0\displaystyle f(x)\ge \ln 2>0 pentru orice x>0\displaystyle x>0. Deci ecuația f(x)=0\displaystyle f(x)=0, echivalentă cu g(x)=h(x)\displaystyle g(x)=h(x), nu are soluții în (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty), iar graficele funcțiilor g\displaystyle g și h\displaystyle h nu au niciun punct comun.
    f(1)=ln⁡2>0, deci f(x)>0 și g(x)=h(x)⇔f(x)=0 nu are soluție ıˆn (0,+∞)\displaystyle f(1)=\ln 2>0\text{, deci }f(x)>0\text{ și }g(x)=h(x)\Leftrightarrow f(x)=0\text{ nu are soluție în }(0,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2+4\displaystyle f(x)=\sqrt{x^2+4}.

Arătați că ∫01f2(x) dx=133\displaystyle \int_0^1 f^2(x)\,dx=\frac{13}{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm f2(x)\displaystyle f^2(x). Cum x2+4>0\displaystyle x^2+4>0 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}, avem f2(x)=(x2+4)2=x2+4\displaystyle f^2(x)=\left(\sqrt{x^2+4}\right)^2=x^2+4.
    f2(x)=x2+4\displaystyle f^2(x)=x^2+4
  2. Înlocuim în integrală: ∫01f2(x) dx=∫01(x2+4) dx\displaystyle \int_0^1 f^2(x)\,dx=\int_0^1 (x^2+4)\,dx. O primitivă a lui x2\displaystyle x^2 este x33\displaystyle \dfrac{x^3}{3}, iar o primitivă a lui 4\displaystyle 4 este 4x\displaystyle 4x. Aplicăm formula Leibniz-Newton.
    ∫01f2(x) dx=∫01(x2+4) dx=(x33+4x)∣01\displaystyle \int_0^1 f^2(x)\,dx=\int_0^1(x^2+4)\,dx=\left(\frac{x^3}{3}+4x\right)\Big|_0^1
  3. Evaluăm primitiva în limite: în 1\displaystyle 1 obținem 13+4\displaystyle \dfrac{1}{3}+4, iar în 0\displaystyle 0 obținem 0\displaystyle 0. Diferența este 13+4=1+123\displaystyle \dfrac{1}{3}+4=\dfrac{1+12}{3}.
    13+4−0=133\displaystyle \frac{1}{3}+4-0=\frac{13}{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2+4\displaystyle f(x)=\sqrt{x^2+4}.

Arătați că suprafața plană delimitată de graficul funcției g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=xf(x)\displaystyle g(x)=xf(x), axa Ox\displaystyle Ox și dreptele de ecuații x=−1\displaystyle x=-1 și x=1\displaystyle x=1, are aria egală cu 105−163\displaystyle \frac{10\sqrt{5}-16}{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Din g(x)=xf(x)\displaystyle g(x)=xf(x) și f(x)=x2+4\displaystyle f(x)=\sqrt{x^2+4} obținem expresia lui g\displaystyle g.
    g(x)=xx2+4\displaystyle g(x)=x\sqrt{x^2+4}
  2. Radicalul x2+4\displaystyle \sqrt{x^2+4} este strict pozitiv, deci g\displaystyle g are semnul lui x\displaystyle x: g(x)≤0\displaystyle g(x)\le 0 pentru x∈[−1,0]\displaystyle x\in[-1,0] și g(x)≥0\displaystyle g(x)\ge 0 pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1].
    ∣g(x)∣={−xx2+4,x∈[−1,0]xx2+4,x∈[0,1]\displaystyle |g(x)|=\begin{cases}-x\sqrt{x^2+4}, & x\in[-1,0]\\ x\sqrt{x^2+4}, & x\in[0,1]\end{cases}
  3. Aria este A=∫−11∣g(x)∣ dx\displaystyle \mathcal{A}=\int_{-1}^{1}|g(x)|\,dx, pe care o împărțim în două integrale după semnul lui g\displaystyle g.
    A=−∫−10xx2+4 dx+∫01xx2+4 dx\displaystyle \mathcal{A}=-\int_{-1}^{0}x\sqrt{x^2+4}\,dx+\int_{0}^{1}x\sqrt{x^2+4}\,dx
  4. Avem ((x2+4)32)′=32(x2+4)12⋅2x=3xx2+4\displaystyle \left((x^2+4)^{\frac{3}{2}}\right)'=\dfrac{3}{2}(x^2+4)^{\frac{1}{2}}\cdot 2x=3x\sqrt{x^2+4}. Deci o primitivă a lui xx2+4\displaystyle x\sqrt{x^2+4} este 13(x2+4)32\displaystyle \dfrac{1}{3}(x^2+4)^{\frac{3}{2}}.
    ∫xx2+4 dx=13(x2+4)32+C\displaystyle \int x\sqrt{x^2+4}\,dx=\frac{1}{3}(x^2+4)^{\frac{3}{2}}+C
  5. Calculăm: (02+4)32=432=8\displaystyle (0^2+4)^{\frac{3}{2}}=4^{\frac{3}{2}}=8 și (1+4)32=55\displaystyle (1+4)^{\frac{3}{2}}=5\sqrt{5}, la fel pentru x=−1\displaystyle x=-1.
    (x2+4)32∣x=0=8\displaystyle (x^2+4)^{\frac{3}{2}}\Big|_{x=0}=8,(x2+4)32∣x=±1=55\displaystyle \quad (x^2+4)^{\frac{3}{2}}\Big|_{x=\pm1}=5\sqrt{5}
  6. Aplicăm formula Leibniz-Newton pe fiecare interval: prima integrală este −13(8−55)\displaystyle -\dfrac{1}{3}(8-5\sqrt{5}), iar a doua este 13(55−8)\displaystyle \dfrac{1}{3}(5\sqrt{5}-8). Le adunăm și obținem aria.
    A=−13(8−55)+13(55−8)=105−163\displaystyle \mathcal{A}=-\frac{1}{3}(8-5\sqrt{5})+\frac{1}{3}(5\sqrt{5}-8)=\frac{10\sqrt{5}-16}{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2+4\displaystyle f(x)=\sqrt{x^2+4}.

Calculați lim⁡x→01x4∫0xt3f(t) dt\displaystyle \lim_{x\to0}\frac{1}{x^4}\int_0^x t^3f(t)\,dt.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem limita ca ∫0xt3f(t) dtx4\displaystyle \dfrac{\int_0^x t^3f(t)\,dt}{x^4}. Pentru x→0\displaystyle x\to0, numărătorul tinde la 0\displaystyle 0 (integrala pe un interval care se strânge), iar numitorul tinde la 0\displaystyle 0. Avem deci o nedeterminare de forma 00\displaystyle \dfrac{0}{0}.
    lim⁡x→0∫0xt3f(t) dtx4  este de forma  00\displaystyle \lim_{x\to0}\frac{\int_0^x t^3f(t)\,dt}{x^4}\ \text{ este de forma }\ \frac{0}{0}
  2. Funcția t3f(t)\displaystyle t^3f(t) este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}, deci derivata integralei ∫0xt3f(t) dt\displaystyle \int_0^x t^3f(t)\,dt este x3f(x)\displaystyle x^3f(x). Derivata numitorului x4\displaystyle x^4 este 4x3\displaystyle 4x^3. Aplicăm regula lui l'Hospital.
    lim⁡x→01x4∫0xt3f(t) dt=lim⁡x→0x3f(x)4x3\displaystyle \lim_{x\to0}\frac{1}{x^4}\int_0^x t^3f(t)\,dt=\lim_{x\to0}\frac{x^3f(x)}{4x^3}
  3. Simplificăm prin x3\displaystyle x^3 (pentru x≠0\displaystyle x\neq0) și înlocuim f(x)=x2+4\displaystyle f(x)=\sqrt{x^2+4}.
    lim⁡x→0x3f(x)4x3=lim⁡x→0x2+44\displaystyle \lim_{x\to0}\frac{x^3f(x)}{4x^3}=\lim_{x\to0}\frac{\sqrt{x^2+4}}{4}
  4. Funcția este continuă în 0\displaystyle 0, deci înlocuim x=0\displaystyle x=0: 4=2\displaystyle \sqrt{4}=2, iar 24=12\displaystyle \dfrac{2}{4}=\dfrac{1}{2}.
    lim⁡x→0x2+44=44=12\displaystyle \lim_{x\to0}\frac{\sqrt{x^2+4}}{4}=\frac{\sqrt{4}}{4}=\frac{1}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.