Bac matematică M2 științe ale naturii 2010, sesiunea a II-a varianta 06: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Determinați x∈Z\displaystyle x\in\mathbb{Z} pentru care −1≤x+13≤1\displaystyle -1\le \frac{x+1}{3}\le 1.
Vezi rezolvarea
  1. Avem dubla inegalitate −1≤x+13≤1\displaystyle -1\le \dfrac{x+1}{3}\le 1. Pentru a scăpa de numitor, înmulțim toate cele trei părți cu 3\displaystyle 3, care este pozitiv, deci sensul inegalităților se păstrează.
    −3≤x+1≤3\displaystyle -3\le x+1\le 3
  2. Scădem 1\displaystyle 1 din toate cele trei părți ale dublei inegalități, ca să rămână x\displaystyle x singur la mijloc: −3−1≤x≤3−1\displaystyle -3-1\le x\le 3-1.
    −4≤x≤2\displaystyle -4\le x\le 2
  3. Mulțimea soluțiilor reale este intervalul închis [−4,2]\displaystyle [-4,2].
    x∈[−4,2]\displaystyle x\in[-4,2]
  4. Cerința cere x∈Z\displaystyle x\in\mathbb{Z}, deci reținem din interval doar numerele întregi, de la −4\displaystyle -4 până la 2\displaystyle 2, inclusiv capetele.
    x∈{−4,−3,−2,−1,0,1,2}\displaystyle x\in\{-4,-3,-2,-1,0,1,2\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați funcția de gradul al doilea al cărei grafic conține punctele A(0,0)\displaystyle A(0,0), B(2,2)\displaystyle B(2,2), C(−1,2)\displaystyle C(-1,2).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția de gradul al doilea are forma f(x)=ax2+bx+c\displaystyle f(x)=ax^{2}+bx+c, cu a≠0\displaystyle a\neq 0. Trebuie să aflăm numerele a\displaystyle a, b\displaystyle b, c\displaystyle c.
    f(x)=ax2+bx+c\displaystyle f(x)=ax^{2}+bx+c, a≠0\displaystyle \ a\neq 0
  2. Punctul aparține graficului dacă ordonata sa este valoarea funcției în abscisă: f(0)=0\displaystyle f(0)=0, f(2)=2\displaystyle f(2)=2, f(−1)=2\displaystyle f(-1)=2. Înlocuim x\displaystyle x în f(x)=ax2+bx+c\displaystyle f(x)=ax^{2}+bx+c și obținem sistemul de mai jos.
    {c=04a+2b+c=2a−b+c=2\displaystyle \begin{cases} c=0\\ 4a+2b+c=2\\ a-b+c=2\end{cases}
  3. Din prima ecuație avem c=0\displaystyle c=0. Înlocuind în celelalte două ecuații obținem 4a+2b=2\displaystyle 4a+2b=2 și a−b=2\displaystyle a-b=2. Împărțind prima ecuație la 2 obținem 2a+b=1\displaystyle 2a+b=1.
    {2a+b=1a−b=2\displaystyle \begin{cases} 2a+b=1\\ a-b=2\end{cases}
  4. Adunăm ecuațiile membru cu membru: (2a+b)+(a−b)=1+2\displaystyle (2a+b)+(a-b)=1+2, adică 3a=3\displaystyle 3a=3, deci a=1\displaystyle a=1.
    3a=3⇒a=1\displaystyle 3a=3\Rightarrow a=1
  5. Din a−b=2\displaystyle a-b=2 obținem 1−b=2\displaystyle 1-b=2, deci b=−1\displaystyle b=-1. Funcția este f(x)=x2−x\displaystyle f(x)=x^{2}-x. Verificare: f(2)=4−2=2\displaystyle f(2)=4-2=2 și f(−1)=1+1=2\displaystyle f(-1)=1+1=2, iar f(0)=0\displaystyle f(0)=0.
    c=0\displaystyle c=0, a=1\displaystyle \ a=1, b=−1⇒f(x)=x2−x\displaystyle \ b=-1\Rightarrow f(x)=x^{2}-x
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log⁡2(x+3)−log⁡2x=2\displaystyle \log_2(x+3)-\log_2 x=2.
Vezi rezolvarea
  1. Punem condițiile de existență ale logaritmilor: argumentele trebuie să fie strict pozitive, deci x+3>0\displaystyle x+3>0 și x>0\displaystyle x>0.
    {x+3>0x>0\displaystyle \begin{cases} x+3>0\\ x>0\end{cases}
  2. Din x>−3\displaystyle x>-3 și x>0\displaystyle x>0 rezultă că x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty).
    x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty)
  3. Folosim formula diferenței de logaritmi în aceeași bază: log⁡2a−log⁡2b=log⁡2ab\displaystyle \log_2 a-\log_2 b=\log_2\dfrac{a}{b}. Ecuația devine log⁡2x+3x=2\displaystyle \log_2\dfrac{x+3}{x}=2.
    log⁡2x+3x=2\displaystyle \log_2\frac{x+3}{x}=2
  4. Trecem de la logaritm la argument: din log⁡2x+3x=2\displaystyle \log_2\dfrac{x+3}{x}=2 rezultă x+3x=22=4\displaystyle \dfrac{x+3}{x}=2^{2}=4.
    x+3x=4\displaystyle \frac{x+3}{x}=4
  5. Înmulțim cu x\displaystyle x, care este nenul, și obținem x+3=4x\displaystyle x+3=4x, deci 3x=3\displaystyle 3x=3.
    x+3=4x⇒3x=3\displaystyle x+3=4x\Rightarrow 3x=3
  6. Rezultă x=1\displaystyle x=1. Această valoare aparține intervalului (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty), deci verifică condițiile de existență și este soluția ecuației.
    x=1∈(0,+∞)\displaystyle x=1\in(0,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând la întâmplare un element n\displaystyle n din mulțimea {1,2,3,4}\displaystyle \{1,2,3,4\}, acesta să verifice inegalitatea 2n≥n2\displaystyle 2^n\ge n^2.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim definiția clasică a probabilității: p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile\displaystyle p=\dfrac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}.
    p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile\displaystyle p=\dfrac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}
  2. Mulțimea {1,2,3,4}\displaystyle \{1,2,3,4\} are patru elemente, deci numărul cazurilor posibile este 4\displaystyle 4.
    nr. cazuri posibile=4\displaystyle \text{nr. cazuri posibile}=4
  3. Pentru n=1\displaystyle n=1: 21=2\displaystyle 2^1=2 și 12=1\displaystyle 1^2=1, iar 2≥1\displaystyle 2\ge 1, deci n=1\displaystyle n=1 convine.
    21=2≥1=12\displaystyle 2^1=2\ge 1=1^2
  4. Pentru n=2\displaystyle n=2: 22=4\displaystyle 2^2=4 și 22=4\displaystyle 2^2=4, iar 4≥4\displaystyle 4\ge 4, deci n=2\displaystyle n=2 convine.
    22=4≥4=22\displaystyle 2^2=4\ge 4=2^2
  5. Pentru n=3\displaystyle n=3: 23=8\displaystyle 2^3=8 și 32=9\displaystyle 3^2=9, iar 8<9\displaystyle 8<9, deci n=3\displaystyle n=3 nu convine.
    23=8<9=32\displaystyle 2^3=8<9=3^2
  6. Pentru n=4\displaystyle n=4: 24=16\displaystyle 2^4=16 și 42=16\displaystyle 4^2=16, iar 16≥16\displaystyle 16\ge 16, deci n=4\displaystyle n=4 convine.
    24=16≥16=42\displaystyle 2^4=16\ge 16=4^2
  7. Convin valorile 1\displaystyle 1, 2\displaystyle 2 și 4\displaystyle 4, deci numărul cazurilor favorabile este 3\displaystyle 3.
    nr. cazuri favorabile=3\displaystyle \text{nr. cazuri favorabile}=3
  8. Înlocuim în formulă: p=34\displaystyle p=\dfrac{3}{4}.
    p=34\displaystyle p=\dfrac{3}{4}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În sistemul de coordonate xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(2,0)\displaystyle A(2,0), B(1,−1)\displaystyle B(1,-1), O(0,0)\displaystyle O(0,0). Determinați coordonatele punctului C\displaystyle C pentru care OC→=2OA→+OB→\displaystyle \overrightarrow{OC}=2\overrightarrow{OA}+\overrightarrow{OB}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem vectorii de poziție ai punctelor A\displaystyle A și B\displaystyle B cu ajutorul versorilor. Deoarece O\displaystyle O este originea, vectorul OA→\displaystyle \overrightarrow{OA} are coordonatele lui A\displaystyle A, iar OB→\displaystyle \overrightarrow{OB} are coordonatele lui B\displaystyle B, deci OB→=i⃗−j⃗\displaystyle \overrightarrow{OB}=\vec{i}-\vec{j}.
    OA→=2i⃗\displaystyle \overrightarrow{OA}=2\vec{i}
  2. Înmulțim vectorul OA→\displaystyle \overrightarrow{OA} cu 2\displaystyle 2.
    2OA→=4i⃗\displaystyle 2\overrightarrow{OA}=4\vec{i}
  3. Adunăm vectorii: grupăm separat componentele pe i⃗\displaystyle \vec{i} și pe j⃗\displaystyle \vec{j}.
    2OA→+OB→=4i⃗+i⃗−j⃗=5i⃗−j⃗\displaystyle 2\overrightarrow{OA}+\overrightarrow{OB}=4\vec{i}+\vec{i}-\vec{j}=5\vec{i}-\vec{j}
  4. Cum OC→=5i⃗−j⃗\displaystyle \overrightarrow{OC}=5\vec{i}-\vec{j} și O\displaystyle O este originea, coordonatele punctului C\displaystyle C sunt coeficienții lui i⃗\displaystyle \vec{i} și j⃗\displaystyle \vec{j}.
    C(5,−1)\displaystyle C(5,-1)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Calculați lungimea razei cercului circumscris triunghiului ABC\displaystyle ABC în care AB=6\displaystyle AB=6 și m(∡ACB)=30∘\displaystyle m(\measuredangle ACB)=30^\circ.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem teorema sinusurilor în triunghiul ABC\displaystyle ABC: raportul dintre latura AB\displaystyle AB și sinusul unghiului opus C\displaystyle C este egal cu dublul razei cercului circumscris, adică ABsin⁡C=2R\displaystyle \dfrac{AB}{\sin C}=2R.
    ABsin⁡C=2R\displaystyle \dfrac{AB}{\sin C}=2R
  2. Exprimăm raza R\displaystyle R din relația de mai sus, împărțind la 2: R=AB2sin⁡C\displaystyle R=\dfrac{AB}{2\sin C}.
    R=AB2sin⁡C\displaystyle R=\dfrac{AB}{2\sin C}
  3. Înlocuim datele: AB=6\displaystyle AB=6 și sin⁡30∘=12\displaystyle \sin 30^\circ=\dfrac{1}{2}, deci R=62⋅12\displaystyle R=\dfrac{6}{2\cdot\frac{1}{2}}.
    R=62⋅12\displaystyle R=\dfrac{6}{2\cdot\frac{1}{2}}
  4. Calculăm: la numitor 2⋅12=1\displaystyle 2\cdot\dfrac{1}{2}=1, deci R=61=6\displaystyle R=\dfrac{6}{1}=6.
    R=6\displaystyle R=6
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A=(100010101)\displaystyle A=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\1&0&1\end{pmatrix}.

Calculați determinantul matricei A\displaystyle A.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem determinantul matricei A\displaystyle A, adică determinantul de ordin 3 format cu liniile matricei: det⁡(A)=∣100010101∣\displaystyle \det(A)=\begin{vmatrix}1&0&0\\0&1&0\\1&0&1\end{vmatrix}.
    det⁡(A)=∣100010101∣\displaystyle \det(A)=\begin{vmatrix}1&0&0\\0&1&0\\1&0&1\end{vmatrix}
  2. Observăm că matricea este inferior triunghiulară, deoarece toate elementele de deasupra diagonalei principale sunt nule. Dezvoltăm după prima linie, care are un singur element nenul, 1\displaystyle 1 pe poziția (1,1)\displaystyle (1,1): det⁡(A)=1⋅∣1001∣\displaystyle \det(A)=1\cdot\begin{vmatrix}1&0\\0&1\end{vmatrix}.
    det⁡(A)=1⋅∣1001∣\displaystyle \det(A)=1\cdot\begin{vmatrix}1&0\\0&1\end{vmatrix}
  3. Calculăm determinantul de ordin 2: 1⋅1−0⋅0=1\displaystyle 1\cdot 1-0\cdot 0=1. Rezultă det⁡(A)=1⋅1=1\displaystyle \det(A)=1\cdot 1=1, adică produsul elementelor de pe diagonala principală.
    det⁡(A)=1\displaystyle \det(A)=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A=(100010101)\displaystyle A=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\1&0&1\end{pmatrix}.

Verificați dacă A−1=(100010−101)\displaystyle A^{-1}=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\-1&0&1\end{pmatrix}, unde A−1\displaystyle A^{-1} este inversa matricei A\displaystyle A.
Vezi rezolvarea
  1. Notăm cu B=(100010−101)\displaystyle B=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\-1&0&1\end{pmatrix} matricea dată. B\displaystyle B este inversa lui A\displaystyle A dacă A⋅B=I3\displaystyle A\cdot B=I_3 și B⋅A=I3\displaystyle B\cdot A=I_3.
    A⋅B=I3 și B⋅A=I3\displaystyle A\cdot B=I_3\text{ și }B\cdot A=I_3
  2. Calculăm A⋅B\displaystyle A\cdot B. Prima linie a lui A\displaystyle A este (1 0 0)\displaystyle (1\ 0\ 0), deci prima linie a produsului este (1 0 0)\displaystyle (1\ 0\ 0). A doua linie (0 1 0)\displaystyle (0\ 1\ 0) dă (0 1 0)\displaystyle (0\ 1\ 0). A treia linie (1 0 1)\displaystyle (1\ 0\ 1) dă prima linie a lui B\displaystyle B plus a treia linie a lui B\displaystyle B: (1 0 0)+(−1 0 1)=(0 0 1)\displaystyle (1\ 0\ 0)+(-1\ 0\ 1)=(0\ 0\ 1).
    A⋅B=(100010001)\displaystyle A\cdot B=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}
  3. Calculăm B⋅A\displaystyle B\cdot A. Primele două linii ale lui B\displaystyle B sunt (1 0 0)\displaystyle (1\ 0\ 0) și (0 1 0)\displaystyle (0\ 1\ 0), deci produsul are primele două linii (1 0 0)\displaystyle (1\ 0\ 0) și (0 1 0)\displaystyle (0\ 1\ 0). A treia linie (−1 0 1)\displaystyle (-1\ 0\ 1) dă minus prima linie a lui A\displaystyle A plus a treia linie a lui A\displaystyle A: (−1 0 0)+(1 0 1)=(0 0 1)\displaystyle (-1\ 0\ 0)+(1\ 0\ 1)=(0\ 0\ 1).
    B⋅A=(100010001)\displaystyle B\cdot A=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}
  4. Deoarece A⋅B=B⋅A=I3\displaystyle A\cdot B=B\cdot A=I_3, matricea B\displaystyle B este inversa lui A\displaystyle A. Deci afirmația este adevărată.
    A−1=(100010−101)\displaystyle A^{-1}=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\-1&0&1\end{pmatrix}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A=(100010101)\displaystyle A=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\1&0&1\end{pmatrix}. Rezolvați ecuația A⋅X=(111222333)\displaystyle A\cdot X=\begin{pmatrix}1&1&1\\2&2&2\\3&3&3\end{pmatrix}, X∈M3(R)\displaystyle X\in\mathcal{M}_3(\mathbb{R}).
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm determinantul matricei A\displaystyle A. Matricea este inferior triunghiulară, cu 1\displaystyle 1 pe diagonală, deci det⁡A=1≠0\displaystyle \det A=1\neq 0 și A\displaystyle A este inversabilă.
    det⁡A=1⋅1⋅1=1≠0\displaystyle \det A=1\cdot 1\cdot 1=1\neq 0
  2. Determinăm inversa matricei A\displaystyle A. Observăm că A\displaystyle A este matricea unitate la care s-a adăugat 1\displaystyle 1 în poziția (3,1)\displaystyle (3,1). Verificăm că matricea cu −1\displaystyle -1 în poziția (3,1)\displaystyle (3,1) este inversa: A⋅A−1=I3\displaystyle A\cdot A^{-1}=I_3.
    A−1=(100010−101)\displaystyle A^{-1}=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\-1&0&1\end{pmatrix}
  3. Înmulțim ecuația la stânga cu A−1\displaystyle A^{-1}. Deoarece A−1⋅A=I3\displaystyle A^{-1}\cdot A=I_3, obținem X\displaystyle X ca produs între A−1\displaystyle A^{-1} și matricea din membrul drept.
    X=(100010−101)⋅(111222333)\displaystyle X=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\-1&0&1\end{pmatrix}\cdot\begin{pmatrix}1&1&1\\2&2&2\\3&3&3\end{pmatrix}
  4. Efectuăm produsul. Primele două linii rămân neschimbate, iar linia a treia este −1⋅(linia ıˆntaˆi)+1⋅(linia a treia)\displaystyle -1\cdot(\text{linia întâi})+1\cdot(\text{linia a treia}), adică −1+3=2\displaystyle -1+3=2 pe fiecare coloană.
    X=(111222222)\displaystyle X=\begin{pmatrix}1&1&1\\2&2&2\\2&2&2\end{pmatrix}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Fie polinomul f∈Z3[X]\displaystyle f\in\mathbb{Z}_3[X], f=X3+2^X2\displaystyle f=X^3+\hat{2}X^2 și mulțimea G={g=aX3+bX2+cX+d∣a,b,c,d∈Z3}\displaystyle G=\{g=aX^3+bX^2+cX+d\mid a,b,c,d\in\mathbb{Z}_3\}.

Calculați f(1^)\displaystyle f(\hat{1}).
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim X\displaystyle X cu 1^\displaystyle \hat{1} în f=X3+2^X2\displaystyle f=X^3+\hat{2}X^2 și obținem f(1^)=1^3+2^⋅1^2\displaystyle f(\hat{1})=\hat{1}^3+\hat{2}\cdot\hat{1}^2.
    f(1^)=1^3+2^⋅1^2\displaystyle f(\hat{1})=\hat{1}^3+\hat{2}\cdot\hat{1}^2
  2. Calculăm puterile: 1^3=1^\displaystyle \hat{1}^3=\hat{1} și 1^2=1^\displaystyle \hat{1}^2=\hat{1}, deci 2^⋅1^2=2^⋅1^=2^\displaystyle \hat{2}\cdot\hat{1}^2=\hat{2}\cdot\hat{1}=\hat{2}.
    f(1^)=1^+2^\displaystyle f(\hat{1})=\hat{1}+\hat{2}
  3. Adunăm în Z3\displaystyle \mathbb{Z}_3: 1^+2^=3^=0^\displaystyle \hat{1}+\hat{2}=\hat{3}=\hat{0}, pentru că 3\displaystyle 3 dă restul 0\displaystyle 0 la împărțirea la 3\displaystyle 3. Deci f(1^)=0^\displaystyle f(\hat{1})=\hat{0}.
    f(1^)=1^+2^=0^\displaystyle f(\hat{1})=\hat{1}+\hat{2}=\hat{0}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Fie polinomul f∈Z3[X]\displaystyle f\in\mathbb{Z}_3[X], f=X3+2^X2\displaystyle f=X^3+\hat{2}X^2 și mulțimea G={g=aX3+bX2+cX+d∣a,b,c,d∈Z3}\displaystyle G=\{g=aX^3+bX^2+cX+d\mid a,b,c,d\in\mathbb{Z}_3\}.

Determinați rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Avem f=X3+2^X2\displaystyle f=X^{3}+\hat{2}X^{2}. Ambii termeni conțin factorul X2\displaystyle X^{2}, pe care îl dăm factor comun.
    f=X2⋅X+X2⋅2^\displaystyle f=X^{2}\cdot X+X^{2}\cdot\hat{2}
  2. Dând factor comun X2\displaystyle X^{2}, obținem forma factorizată a lui f\displaystyle f.
    f=X2(X+2^)\displaystyle f=X^{2}(X+\hat{2})
  3. Rădăcinile lui f\displaystyle f se obțin egalând cu zero fiecare factor. Din X2=0^\displaystyle X^{2}=\hat{0} rezultă X=0^\displaystyle X=\hat{0}, rădăcină dublă.
    X2=0^⇒X=0^ (ra˘da˘cina˘ dubla˘)\displaystyle X^{2}=\hat{0}\Rightarrow X=\hat{0}\text{ (rădăcină dublă)}
  4. Din X+2^=0^\displaystyle X+\hat{2}=\hat{0} în Z3\displaystyle \mathbb{Z}_3 rezultă X=−2^=1^\displaystyle X=-\hat{2}=\hat{1}, deoarece −2≡1(mod3)\displaystyle -2\equiv 1 \pmod 3.
    X+2^=0^⇒X=−2^=1^\displaystyle X+\hat{2}=\hat{0}\Rightarrow X=-\hat{2}=\hat{1}
  5. Rădăcinile polinomului f\displaystyle f sunt 0^\displaystyle \hat{0} (de două ori) și 1^\displaystyle \hat{1}.
    0^\displaystyle \hat{0}, 0^ și 1^\displaystyle \ \hat{0}\text{ și }\hat{1}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Fie polinomul f∈Z3[X]\displaystyle f\in\mathbb{Z}_3[X], f=X3+2^X2\displaystyle f=X^3+\hat{2}X^2 și mulțimea G={g=aX3+bX2+cX+d∣a,b,c,d∈Z3}\displaystyle G=\{g=aX^3+bX^2+cX+d\mid a,b,c,d\in\mathbb{Z}_3\}.

Determinați numărul elementelor mulțimii G\displaystyle G.
Vezi rezolvarea
  1. Un polinom g=aX3+bX2+cX+d\displaystyle g=aX^3+bX^2+cX+d din G\displaystyle G este determinat de coeficienții a,b,c,d\displaystyle a,b,c,d, iar două polinoame sunt egale exact când au aceiași coeficienți. Deci numărul elementelor lui G\displaystyle G este numărul de patru-uple (a,b,c,d)\displaystyle (a,b,c,d) cu a,b,c,d∈Z3\displaystyle a,b,c,d\in\mathbb{Z}_3.
    ∣G∣=∣{(a,b,c,d)∣a,b,c,d∈Z3}∣\displaystyle |G|=\left|\{(a,b,c,d)\mid a,b,c,d\in\mathbb{Z}_3\}\right|
  2. Mulțimea Z3\displaystyle \mathbb{Z}_3 are exact trei elemente: clasele 0^\displaystyle \hat{0}, 1^\displaystyle \hat{1} și 2^\displaystyle \hat{2}. Deci fiecare coeficient poate fi ales în 3\displaystyle 3 moduri.
    Z3={0^,1^,2^}\displaystyle \mathbb{Z}_3=\{\hat{0},\hat{1},\hat{2}\},∣Z3∣=3\displaystyle \quad |\mathbb{Z}_3|=3
  3. Cei patru coeficienți se aleg independent unul de altul, deci numărul de alegeri se obține prin înmulțire: 3⋅3⋅3⋅3=34=81\displaystyle 3\cdot 3\cdot 3\cdot 3=3^4=81. Prin urmare mulțimea G\displaystyle G are 81 de elemente.
    ∣G∣=3⋅3⋅3⋅3=34=81\displaystyle |G|=3\cdot 3\cdot 3\cdot 3=3^4=81
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:[0,1]→R\displaystyle f:[0,1]\to\mathbb{R}, f(x)=ex1+x\displaystyle f(x)=\frac{e^x}{1+x}.

Demonstrați că f′(x)f(x)=xx+1\displaystyle \frac{f'(x)}{f(x)}=\frac{x}{x+1}, oricare ar fi x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1].
Vezi rezolvarea
  1. Funcția este un cât, f(x)=u(x)v(x)\displaystyle f(x)=\dfrac{u(x)}{v(x)}, cu u(x)=ex\displaystyle u(x)=e^{x} și v(x)=1+x\displaystyle v(x)=1+x. Derivatele sunt u′(x)=ex\displaystyle u'(x)=e^{x} și v′(x)=1\displaystyle v'(x)=1.
    u′(x)=ex\displaystyle u'(x)=e^{x}, v′(x)=1\displaystyle \ v'(x)=1
  2. Aplicăm formula (uv)′=u′v−uv′v2\displaystyle \left(\dfrac{u}{v}\right)'=\dfrac{u'v-uv'}{v^{2}} și obținem derivata funcției f\displaystyle f.
    f′(x)=ex(1+x)−ex⋅1(1+x)2\displaystyle f'(x)=\frac{e^{x}(1+x)-e^{x}\cdot 1}{(1+x)^{2}}
  3. La numărător dăm factor comun ex\displaystyle e^{x}: ex(1+x−1)=x⋅ex\displaystyle e^{x}(1+x-1)=x\cdot e^{x}. Deci derivata este:
    f′(x)=x⋅ex(x+1)2\displaystyle f'(x)=\frac{x\cdot e^{x}}{(x+1)^{2}}
  4. Pe [0,1]\displaystyle [0,1] avem ex>0\displaystyle e^{x}>0 și 1+x>0\displaystyle 1+x>0, deci f(x)≠0\displaystyle f(x)\neq 0 și raportul are sens. Scriem raportul ca produs cu inversul lui f(x)\displaystyle f(x):
    f′(x)f(x)=x⋅ex(x+1)2⋅1+xex\displaystyle \frac{f'(x)}{f(x)}=\frac{x\cdot e^{x}}{(x+1)^{2}}\cdot\frac{1+x}{e^{x}}
  5. Simplificăm ex\displaystyle e^{x} și un factor x+1\displaystyle x+1 (numitorul (x+1)2\displaystyle (x+1)^{2} devine x+1\displaystyle x+1). Obținem egalitatea cerută, pentru orice x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1].
    f′(x)f(x)=xx+1\displaystyle \frac{f'(x)}{f(x)}=\frac{x}{x+1}, ∀x∈[0,1]\displaystyle \ \forall x\in[0,1]
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:[0,1]→R\displaystyle f:[0,1]\to\mathbb{R}, f(x)=ex1+x\displaystyle f(x)=\frac{e^x}{1+x}.

Demonstrați că funcția f\displaystyle f este crescătoare pe [0,1]\displaystyle [0,1].
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a arăta că funcția este crescătoare, studiem semnul derivatei întâi. Funcția este un cât de două funcții derivabile, iar numitorul 1+x\displaystyle 1+x este nenul pe [0,1]\displaystyle [0,1]. Folosim formula (uv)′=u′v−uv′v2\displaystyle \left(\dfrac{u}{v}\right)'=\dfrac{u'v-uv'}{v^{2}}, cu u=ex\displaystyle u=e^{x} și v=1+x\displaystyle v=1+x.
    f′(x)=(ex)′(1+x)−ex(1+x)′(1+x)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{(e^{x})'(1+x)-e^{x}(1+x)'}{(1+x)^{2}}
  2. Înlocuim derivatele: (ex)′=ex\displaystyle (e^{x})'=e^{x} și (1+x)′=1\displaystyle (1+x)'=1. Dăm factor comun ex\displaystyle e^{x} la numărător și reducem termenii: 1+x−1=x\displaystyle 1+x-1=x.
    f′(x)=ex(1+x)−ex(x+1)2=x⋅ex(x+1)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{e^{x}(1+x)-e^{x}}{(x+1)^{2}}=\dfrac{x\cdot e^{x}}{(x+1)^{2}}
  3. Stabilim semnul derivatei pe intervalul [0,1]\displaystyle [0,1]. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem x≥0\displaystyle x\ge 0, ex>0\displaystyle e^{x}>0 și (x+1)2>0\displaystyle (x+1)^{2}>0. Prin urmare, fracția este mai mare sau egală cu 0\displaystyle 0.
    f′(x)=x⋅ex(x+1)2≥0\displaystyle f'(x)=\dfrac{x\cdot e^{x}}{(x+1)^{2}}\ge 0, ∀x∈[0,1]\displaystyle \ \forall x\in[0,1]
  4. Deoarece f′(x)≥0\displaystyle f'(x)\ge 0 pentru orice x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1], funcția f\displaystyle f este crescătoare pe [0,1]\displaystyle [0,1].
    f este cresca˘toare pe [0,1]\displaystyle f\text{ este crescătoare pe }[0,1]
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:[0,1]→R\displaystyle f:[0,1]\to\mathbb{R}, f(x)=ex1+x\displaystyle f(x)=\frac{e^x}{1+x}.

Demonstrați că 2e≤1f(x)≤1\displaystyle \frac{2}{e}\le\frac{1}{f(x)}\le 1, oricare ar fi x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1].
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm derivata funcției f\displaystyle f pe [0,1]\displaystyle [0,1] cu formula de derivare a câtului: f′(x)=ex(1+x)−ex⋅1(1+x)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{e^{x}(1+x)-e^{x}\cdot 1}{(1+x)^{2}}.
    f′(x)=ex(1+x)−ex(1+x)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{e^{x}(1+x)-e^{x}}{(1+x)^{2}}
  2. Simplificăm numărătorul: ex(1+x)−ex=x ex\displaystyle e^{x}(1+x)-e^{x}=x\,e^{x}. Deci f′(x)=x ex(1+x)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{x\,e^{x}}{(1+x)^{2}}.
    f′(x)=x ex(1+x)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{x\,e^{x}}{(1+x)^{2}}
  3. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem x≥0\displaystyle x\ge 0, ex>0\displaystyle e^{x}>0 și (1+x)2>0\displaystyle (1+x)^{2}>0, deci f′(x)≥0\displaystyle f'(x)\ge 0. Funcția f\displaystyle f este crescătoare pe [0,1]\displaystyle [0,1].
    f′(x)≥0\displaystyle f'(x)\ge 0, ∀x∈[0,1]⇒f cresca˘toare pe [0,1]\displaystyle \ \forall x\in[0,1]\Rightarrow f\text{ crescătoare pe }[0,1]
  4. Din 0≤x≤1\displaystyle 0\le x\le 1 și creșterea lui f\displaystyle f rezultă f(0)≤f(x)≤f(1)\displaystyle f(0)\le f(x)\le f(1). Calculăm f(0)=e01+0=1\displaystyle f(0)=\dfrac{e^{0}}{1+0}=1 și f(1)=e2\displaystyle f(1)=\dfrac{e}{2}.
    f(0)≤f(x)≤f(1), adica˘ 1≤f(x)≤e2\displaystyle f(0)\le f(x)\le f(1)\text{, adică }1\le f(x)\le\dfrac{e}{2}
  5. Numerele din inegalitate sunt strict pozitive, deci trecem la inverse, iar sensul inegalităților se schimbă. Din 1≤f(x)≤e2\displaystyle 1\le f(x)\le\dfrac{e}{2} obținem 2e≤1f(x)≤1\displaystyle \dfrac{2}{e}\le\dfrac{1}{f(x)}\le 1, pentru orice x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1].
    2e≤1f(x)≤1\displaystyle \dfrac{2}{e}\le\dfrac{1}{f(x)}\le 1, ∀x∈[0,1]\displaystyle \ \forall x\in[0,1]
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={x2+3,x≥12x,x<1\displaystyle f(x)=\begin{cases}\sqrt{x^2+3}, & x\ge 1\\ 2x, & x<1\end{cases}.

Demonstrați că funcția f\displaystyle f admite primitive pe R\displaystyle \mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Pe (−∞,1)\displaystyle (-\infty,1) funcția este f(x)=2x\displaystyle f(x)=2x, iar pe (1,∞)\displaystyle (1,\infty) este f(x)=x2+3\displaystyle f(x)=\sqrt{x^{2}+3}. Ambele sunt funcții elementare, deci continue pe intervalele respective. Rămâne de verificat continuitatea în punctul x=1\displaystyle x=1.
    De verificat \displaystyle \text{De verificat }continuitatea ıˆn x=1\displaystyle \text{continuitatea în }x=1
  2. Cum 1≥1\displaystyle 1\ge 1, folosim ramura x2+3\displaystyle \sqrt{x^{2}+3}: f(1)=12+3=4=2\displaystyle f(1)=\sqrt{1^{2}+3}=\sqrt{4}=2.
    f(1)=1+3=2\displaystyle f(1)=\sqrt{1+3}=2
  3. Pentru x<1\displaystyle x<1 avem f(x)=2x\displaystyle f(x)=2x, deci ls(1)=lim⁡x→1, x<12x=2⋅1=2\displaystyle l_s(1)=\lim_{x\to 1,\,x<1}2x=2\cdot 1=2.
    ls(1)=lim⁡x→1−2x=2\displaystyle l_s(1)=\lim_{x\to 1^{-}}2x=2
  4. Pentru x>1\displaystyle x>1 avem f(x)=x2+3\displaystyle f(x)=\sqrt{x^{2}+3}, deci ld(1)=lim⁡x→1, x>1x2+3=4=2\displaystyle l_d(1)=\lim_{x\to 1,\,x>1}\sqrt{x^{2}+3}=\sqrt{4}=2. Obținem ls(1)=ld(1)=f(1)=2\displaystyle l_s(1)=l_d(1)=f(1)=2, deci f\displaystyle f este continuă în x=1\displaystyle x=1.
    ls(1)=ld(1)=f(1)=2⇒f continua˘ ıˆn 1\displaystyle l_s(1)=l_d(1)=f(1)=2\Rightarrow f\text{ continuă în }1
  5. Funcția f\displaystyle f este continuă pe (−∞,1)\displaystyle (-\infty,1), pe (1,∞)\displaystyle (1,\infty) și în x=1\displaystyle x=1, deci este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}. Orice funcție continuă pe un interval admite primitive pe acel interval, deci f\displaystyle f admite primitive pe R\displaystyle \mathbb{R}.
    f continua˘ pe R⇒f admite primitive pe R\displaystyle f\text{ continuă pe }\mathbb{R}\Rightarrow f\text{ admite primitive pe }\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={x2+3,x≥12x,x<1\displaystyle f(x)=\begin{cases}\sqrt{x^2+3}, & x\ge 1\\ 2x, & x<1\end{cases}.

Calculați volumul corpului obținut prin rotația în jurul axei Ox\displaystyle Ox a graficului funcției g:[1,2]→R\displaystyle g:[1,2]\to\mathbb{R}, g(x)=f(x)\displaystyle g(x)=f(x).
Vezi rezolvarea
  1. Pe intervalul [1,2]\displaystyle [1,2] avem x≥1\displaystyle x\ge 1, deci g(x)=f(x)=x2+3\displaystyle g(x)=f(x)=\sqrt{x^{2}+3}. Aplicăm formula volumului corpului de rotație în jurul axei Ox\displaystyle Ox: V=π∫12g2(x) dx\displaystyle V=\pi\int_{1}^{2} g^{2}(x)\,dx.
    V=π∫12g2(x) dx\displaystyle V=\pi\int_{1}^{2} g^{2}(x)\,dx
  2. Ridicăm la pătrat: g2(x)=(x2+3)2=x2+3\displaystyle g^{2}(x)=\left(\sqrt{x^{2}+3}\right)^{2}=x^{2}+3, deoarece expresia de sub radical este pozitivă. Înlocuim în integrală.
    V=π∫12(x2+3) dx\displaystyle V=\pi\int_{1}^{2}(x^{2}+3)\,dx
  3. Găsim o primitivă a lui x2+3\displaystyle x^{2}+3, anume x33+3x\displaystyle \dfrac{x^{3}}{3}+3x. Scriem integrala cu formula Leibniz-Newton, evaluând primitiva între 1\displaystyle 1 și 2\displaystyle 2.
    V=π(x33+3x)∣12\displaystyle V=\pi\left(\frac{x^{3}}{3}+3x\right)\Big|_{1}^{2}
  4. Calculăm valoarea primitivei în 2\displaystyle 2: 83+6=263\displaystyle \dfrac{8}{3}+6=\dfrac{26}{3}. În 1\displaystyle 1: 13+3=103\displaystyle \dfrac{1}{3}+3=\dfrac{10}{3}. Diferența este 263−103=163\displaystyle \dfrac{26}{3}-\dfrac{10}{3}=\dfrac{16}{3}.
    (83+6)−(13+3)=263−103=163\displaystyle \left(\frac{8}{3}+6\right)-\left(\frac{1}{3}+3\right)=\frac{26}{3}-\frac{10}{3}=\frac{16}{3}
  5. Înmulțim cu π\displaystyle \pi și obținem volumul căutat.
    V=163π\displaystyle V=\frac{16}{3}\pi
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={x2+3,x≥12x,x<1\displaystyle f(x)=\begin{cases}\sqrt{x^2+3}, & x\ge 1\\ 2x, & x<1\end{cases}.

Calculați ∫16x⋅f(x) dx\displaystyle \int_1^{\sqrt{6}} x\cdot f(x)\,dx.
Vezi rezolvarea
  1. Pe intervalul [1,6]\displaystyle [1,\sqrt{6}] avem x≥1\displaystyle x\ge 1, deci f(x)=x2+3\displaystyle f(x)=\sqrt{x^{2}+3}. Integrala devine o integrală din xx2+3\displaystyle x\sqrt{x^{2}+3}.
    ∫16xx2+3 dx\displaystyle \int_1^{\sqrt{6}} x\sqrt{x^{2}+3}\,dx
  2. Facem substituția t=x2+3\displaystyle t=x^{2}+3. Atunci dt=2x dx\displaystyle dt=2x\,dx, deci x dx=dt2\displaystyle x\,dx=\dfrac{dt}{2}.
    x dx=dt2\displaystyle x\,dx=\frac{dt}{2}
  3. Schimbăm limitele: pentru x=1\displaystyle x=1 obținem t=1+3=4\displaystyle t=1+3=4, iar pentru x=6\displaystyle x=\sqrt{6} obținem t=6+3=9\displaystyle t=6+3=9.
    12∫49t dt\displaystyle \frac{1}{2}\int_4^9\sqrt{t}\,dt
  4. O primitivă a lui t=t12\displaystyle \sqrt{t}=t^{\frac{1}{2}} este 23t32\displaystyle \dfrac{2}{3}t^{\frac{3}{2}}. Înmulțind cu 12\displaystyle \dfrac{1}{2}, obținem 13t32\displaystyle \dfrac{1}{3}t^{\frac{3}{2}}, calculată între 4 și 9.
    12∫49t dt=13t32∣49\displaystyle \frac{1}{2}\int_4^9\sqrt{t}\,dt=\frac{1}{3}t^{\frac{3}{2}}\Big|_4^9
  5. Aplicăm formula Leibniz-Newton: 932=27\displaystyle 9^{\frac{3}{2}}=27 și 432=8\displaystyle 4^{\frac{3}{2}}=8. Rezultă 13(27−8)=193\displaystyle \dfrac{1}{3}(27-8)=\dfrac{19}{3}.
    13(27−8)=193\displaystyle \frac{1}{3}(27-8)=\frac{19}{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.