Bac matematică M1 mate-info 2012, sesiunea I varianta 05: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Calculați modulul numărului complex (1+i)2\displaystyle (1+i)^2.
Vezi rezolvarea
  1. Dezvoltăm pătratul folosind formula (a+b)2=a2+2ab+b2\displaystyle (a+b)^2=a^2+2ab+b^2, cu a=1\displaystyle a=1 și b=i\displaystyle b=i: (1+i)2=12+2⋅1⋅i+i2\displaystyle (1+i)^2=1^2+2\cdot 1\cdot i+i^2.
    (1+i)2=1+2i+i2\displaystyle (1+i)^2=1+2i+i^2
  2. Folosim faptul că i2=−1\displaystyle i^2=-1 și reducem termenii: 1+2i−1=2i\displaystyle 1+2i-1=2i.
    (1+i)2=2i\displaystyle (1+i)^2=2i
  3. Modulul unui număr complex a+bi\displaystyle a+bi este a2+b2\displaystyle \sqrt{a^2+b^2}. Pentru 2i\displaystyle 2i avem a=0\displaystyle a=0 și b=2\displaystyle b=2, deci modulul este 02+22=4=2\displaystyle \sqrt{0^2+2^2}=\sqrt{4}=2.
    ∣(1+i)2∣=∣2i∣=02+22=2\displaystyle |(1+i)^2|=|2i|=\sqrt{0^2+2^2}=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați coordonatele punctelor de intersecție a graficelor funcțiilor f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2+2x\displaystyle f(x)=x^2+2x și g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=−x−2\displaystyle g(x)=-x-2.
Vezi rezolvarea
  1. Abscisele punctelor de intersecție verifică egalitatea f(x)=g(x)\displaystyle f(x)=g(x), adică x2+2x=−x−2\displaystyle x^{2}+2x=-x-2.
    x2+2x=−x−2\displaystyle x^{2}+2x=-x-2
  2. Mutăm termenii din dreapta în stânga: x2+2x+x+2=0\displaystyle x^{2}+2x+x+2=0, deci x2+3x+2=0\displaystyle x^{2}+3x+2=0.
    x2+3x+2=0\displaystyle x^{2}+3x+2=0
  3. Avem a=1\displaystyle a=1, b=3\displaystyle b=3, c=2\displaystyle c=2, deci Δ=32−4⋅1⋅2=1\displaystyle \Delta=3^{2}-4\cdot 1\cdot 2=1. Rădăcinile sunt x=−3±12\displaystyle x=\dfrac{-3\pm 1}{2}, adică x1=−1\displaystyle x_1=-1 și x2=−2\displaystyle x_2=-2.
    Δ=1\displaystyle \Delta=1,x1=−1\displaystyle \quad x_1=-1,x2=−2\displaystyle \quad x_2=-2
  4. Pentru x1=−1\displaystyle x_1=-1: g(−1)=−(−1)−2=−1\displaystyle g(-1)=-(-1)-2=-1. Verificare cu f\displaystyle f: f(−1)=(−1)2+2⋅(−1)=1−2=−1\displaystyle f(-1)=(-1)^{2}+2\cdot(-1)=1-2=-1. Deci y1=−1\displaystyle y_1=-1.
    x1=−1⇒y1=−1\displaystyle x_1=-1\Rightarrow y_1=-1,A(−1,−1)\displaystyle \quad A(-1,-1)
  5. Pentru x2=−2\displaystyle x_2=-2: g(−2)=−(−2)−2=0\displaystyle g(-2)=-(-2)-2=0. Verificare cu f\displaystyle f: f(−2)=(−2)2+2⋅(−2)=4−4=0\displaystyle f(-2)=(-2)^{2}+2\cdot(-2)=4-4=0. Deci y2=0\displaystyle y_2=0, iar punctele de intersecție sunt A(−1,−1)\displaystyle A(-1,-1) și B(−2,0)\displaystyle B(-2,0).
    x2=−2⇒y2=0\displaystyle x_2=-2\Rightarrow y_2=0,B(−2,0)\displaystyle \quad B(-2,0)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale inecuația 2x+1≤4\displaystyle 2^{x+1}\le 4.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că 4=22\displaystyle 4=2^{2}, deci aducem ambii membri ai inecuației la baza 2\displaystyle 2.
    4=22\displaystyle 4=2^{2}
  2. Înlocuim 4\displaystyle 4 cu 22\displaystyle 2^{2} și obținem inecuația cu aceeași bază în ambii membri.
    2x+1≤22\displaystyle 2^{x+1}\le 2^{2}
  3. Baza 2\displaystyle 2 este mai mare decât 1\displaystyle 1, deci funcția f(t)=2t\displaystyle f(t)=2^{t} este strict crescătoare și păstrează sensul inegalității. Comparăm direct exponenții.
    x+1≤2\displaystyle x+1\le 2
  4. Scădem 1\displaystyle 1 din ambii membri și obținem x≤1\displaystyle x\le 1. Mulțimea soluțiilor este intervalul închis la dreapta în 1\displaystyle 1.
    S=(−∞,1]\displaystyle S=(-\infty,1]
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând la întâmplare una dintre submulțimile cu trei elemente ale mulțimii A={1,2,3,4,5}\displaystyle A=\{1,2,3,4,5\}, elementele submulțimii alese să fie termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula probabilității: raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile, p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile\displaystyle p=\dfrac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}.
    p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile\displaystyle p=\frac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}
  2. Cazurile posibile sunt submulțimile cu trei elemente ale unei mulțimi cu cinci elemente, deci numărul lor este C53\displaystyle C_5^3.
    C53=5!3!⋅2!\displaystyle C_5^3=\frac{5!}{3!\cdot 2!}
  3. Calculăm: C53=5⋅42=10\displaystyle C_5^3=\dfrac{5\cdot 4}{2}=10, deci avem 10 cazuri posibile.
    C53=10⇒10 cazuri posibile\displaystyle C_5^3=10\Rightarrow 10\text{ cazuri posibile}
  4. Căutăm submulțimile {a,b,c}\displaystyle \{a,b,c\} cu a<b<c\displaystyle a<b<c și 2b=a+c\displaystyle 2b=a+c. Pentru rația 1\displaystyle 1 obținem {1,2,3}\displaystyle \{1,2,3\}, {2,3,4}\displaystyle \{2,3,4\}, {3,4,5}\displaystyle \{3,4,5\}. Pentru rația 2\displaystyle 2 obținem doar {1,3,5}\displaystyle \{1,3,5\}. Rația 3\displaystyle 3 sau mai mare nu se poate, deoarece 1+2⋅3=7>5\displaystyle 1+2\cdot 3=7>5.
    {1,2,3}\displaystyle \{1,2,3\},{2,3,4}\displaystyle \{2,3,4\},{3,4,5} și {1,3,5}\displaystyle \{3,4,5\}\text{ și }\{1,3,5\}
  5. Numărăm submulțimile găsite, deci avem 4\displaystyle 4 cazuri favorabile.
    {1,2,3}\displaystyle \{1,2,3\},{2,3,4}\displaystyle \{2,3,4\},{3,4,5} și {1,3,5}⇒4 cazuri favorabile\displaystyle \{3,4,5\}\text{ și }\{1,3,5\}\Rightarrow 4\text{ cazuri favorabile}
  6. Înlocuim în formulă: p=410=25\displaystyle p=\dfrac{4}{10}=\dfrac{2}{5}.
    p=410=25\displaystyle p=\frac{4}{10}=\frac{2}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
Se consideră vectorii u⃗=i⃗−2j⃗\displaystyle \vec{u}=\vec{i}-2\vec{j} și v⃗=ai⃗−j⃗\displaystyle \vec{v}=a\vec{i}-\vec{j}. Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care u⃗⋅v⃗=3\displaystyle \vec{u}\cdot\vec{v}=3.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem coordonatele vectorilor în baza i⃗,j⃗\displaystyle \vec{i},\vec{j}: u⃗=(1,−2)\displaystyle \vec{u}=(1,-2) și v⃗=(a,−1)\displaystyle \vec{v}=(a,-1).
    u⃗=(1,−2)\displaystyle \vec{u}=(1,-2), v⃗=(a,−1)\displaystyle \ \vec{v}=(a,-1)
  2. Produsul scalar în coordonate este suma produselor coordonatelor corespunzătoare: u⃗⋅v⃗=1⋅a+(−2)⋅(−1)\displaystyle \vec{u}\cdot\vec{v}=1\cdot a+(-2)\cdot(-1).
    u⃗⋅v⃗=1⋅a+(−2)⋅(−1)\displaystyle \vec{u}\cdot\vec{v}=1\cdot a+(-2)\cdot(-1)
  3. Calculăm: u⃗⋅v⃗=a+2\displaystyle \vec{u}\cdot\vec{v}=a+2. Condiția u⃗⋅v⃗=3\displaystyle \vec{u}\cdot\vec{v}=3 devine a+2=3\displaystyle a+2=3.
    a+2=3\displaystyle a+2=3
  4. Scădem 2\displaystyle 2 din ambii membri: a=3−2\displaystyle a=3-2, deci a=1\displaystyle a=1.
    a=1\displaystyle a=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Calculați cosinusul unghiului A\displaystyle A al triunghiului ABC\displaystyle ABC în care AB=4\displaystyle AB=4, AC=5\displaystyle AC=5 și BC=7\displaystyle BC=7.
Vezi rezolvarea
  1. Unghiul A\displaystyle A se află în fața laturii BC\displaystyle BC, deci scriem teorema cosinusului pentru latura BC\displaystyle BC: BC2=AB2+AC2−2⋅AB⋅AC⋅cos⁡A\displaystyle BC^{2}=AB^{2}+AC^{2}-2\cdot AB\cdot AC\cdot\cos A.
    BC2=AB2+AC2−2⋅AB⋅AC⋅cos⁡A\displaystyle BC^{2}=AB^{2}+AC^{2}-2\cdot AB\cdot AC\cdot\cos A
  2. Izolăm cos⁡A\displaystyle \cos A din relația de mai sus.
    cos⁡A=AB2+AC2−BC22⋅AB⋅AC\displaystyle \cos A=\frac{AB^{2}+AC^{2}-BC^{2}}{2\cdot AB\cdot AC}
  3. Înlocuim AB=4\displaystyle AB=4, AC=5\displaystyle AC=5 și BC=7\displaystyle BC=7 în formulă.
    cos⁡A=42+52−722⋅4⋅5\displaystyle \cos A=\frac{4^{2}+5^{2}-7^{2}}{2\cdot 4\cdot 5}
  4. Calculăm numărătorul: 16+25−49=−8\displaystyle 16+25-49=-8, iar numitorul este 2⋅4⋅5=40\displaystyle 2\cdot 4\cdot 5=40.
    cos⁡A=−840\displaystyle \cos A=\frac{-8}{40}
  5. Simplificăm fracția prin 8\displaystyle 8 și obținem răspunsul final.
    cos⁡A=−15\displaystyle \cos A=-\frac{1}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră sistemul {2x+y+3z=0x+2y+3z=0x+y+mz=0\begin{cases}2x+y+3z=0\\x+2y+3z=0\\x+y+mz=0\end{cases} unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Calculați determinantul matricei sistemului.
Vezi rezolvarea
  1. Matricea sistemului are pe linii coeficienții lui x\displaystyle x, y\displaystyle y, z\displaystyle z din fiecare ecuație: prima linie 2, 1, 3\displaystyle 2,\ 1,\ 3, a doua linie 1, 2, 3\displaystyle 1,\ 2,\ 3, a treia linie 1, 1, m\displaystyle 1,\ 1,\ m.
    A=(21312311m)\displaystyle A=\begin{pmatrix}2&1&3\\1&2&3\\1&1&m\end{pmatrix}
  2. Dezvoltăm determinantul după prima linie, cu semnele +,−,+\displaystyle +,-,+, și scriem minorii de ordin 2.
    det⁡A=2∣231m∣−1∣131m∣+3∣1211∣\displaystyle \det A=2\begin{vmatrix}2&3\\1&m\end{vmatrix}-1\begin{vmatrix}1&3\\1&m\end{vmatrix}+3\begin{vmatrix}1&2\\1&1\end{vmatrix}
  3. Calculăm fiecare minor de ordin 2 ca diferența produselor de pe diagonale.
    ∣231m∣=2m−3\displaystyle \begin{vmatrix}2&3\\1&m\end{vmatrix}=2m-3,∣131m∣=m−3\displaystyle \quad \begin{vmatrix}1&3\\1&m\end{vmatrix}=m-3,∣1211∣=−1\displaystyle \quad \begin{vmatrix}1&2\\1&1\end{vmatrix}=-1
  4. Înlocuim minorii în dezvoltare, efectuăm înmulțirile și reducem termenii asemenea. Obținem det⁡A=2(2m−3)−(m−3)+3⋅(−1)=4m−6−m+3−3\displaystyle \det A=2(2m-3)-(m-3)+3\cdot(-1)=4m-6-m+3-3.
    det⁡A=3m−6\displaystyle \det A=3m-6
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră sistemul {2x+y+3z=0x+2y+3z=0x+y+mz=0\begin{cases}2x+y+3z=0\\x+2y+3z=0\\x+y+mz=0\end{cases} unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Determinați valorile reale ale lui m\displaystyle m pentru care sistemul are soluție unică.
Vezi rezolvarea
  1. Sistemul este omogen, deci are mereu soluția nulă (0,0,0)\displaystyle (0,0,0). Soluția este unică exact atunci când determinantul matricei sistemului este nenul. Matricea coeficienților este A=(21312311m)\displaystyle A=\begin{pmatrix}2&1&3\\1&2&3\\1&1&m\end{pmatrix}, iar condiția este det⁡A≠0\displaystyle \det A\neq 0.
    det⁡A=∣21312311m∣≠0\displaystyle \det A=\begin{vmatrix}2&1&3\\1&2&3\\1&1&m\end{vmatrix}\neq 0
  2. Calculăm determinantul prin dezvoltare după prima linie: det⁡A=2(2m−3)−1⋅(m−3)+3(1−2)\displaystyle \det A=2(2m-3)-1\cdot(m-3)+3(1-2).
    det⁡A=4m−6−m+3−3\displaystyle \det A=4m-6-m+3-3
  3. Reducem termenii asemenea: 4m−m=3m\displaystyle 4m-m=3m și −6+3−3=−6\displaystyle -6+3-3=-6.
    det⁡A=3m−6\displaystyle \det A=3m-6
  4. Impunem 3m−6≠0\displaystyle 3m-6\neq 0, adică m≠2\displaystyle m\neq 2. Deci sistemul are soluție unică pentru orice m\displaystyle m real diferit de 2\displaystyle 2.
    m∈R∖{2}\displaystyle m\in\mathbb{R}\setminus\{2\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră sistemul {2x+y+3z=0x+2y+3z=0x+y+mz=0\begin{cases}2x+y+3z=0\\x+2y+3z=0\\x+y+mz=0\end{cases} unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

În cazul m=2\displaystyle m=2, determinați soluția (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0) a sistemului pentru care x0>0\displaystyle x_0>0 și x02+y02+z02=3\displaystyle x_0^2+y_0^2+z_0^2=3.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru m=2\displaystyle m=2 sistemul este omogen, cu matricea A=(213123112)\displaystyle A=\begin{pmatrix}2&1&3\\1&2&3\\1&1&2\end{pmatrix}. Calculăm determinantul: det⁡A=2(4−3)−1(2−3)+3(1−2)=2+1−3=0\displaystyle \det A=2(4-3)-1(2-3)+3(1-2)=2+1-3=0.
    det⁡A=0\displaystyle \det A=0
  2. Cum det⁡A=0\displaystyle \det A=0, sistemul este compatibil nedeterminat. Minorul ∣2112∣=4−1=3≠0\displaystyle \begin{vmatrix}2&1\\1&2\end{vmatrix}=4-1=3\neq 0, deci rangul este 2, iar z\displaystyle z este necunoscută secundară.
    det⁡A=0 și ∣2112∣=3≠0\displaystyle \det A=0\text{ și }\begin{vmatrix}2&1\\1&2\end{vmatrix}=3\neq 0
  3. Notăm z=α\displaystyle z=\alpha și trecem termenii cu z\displaystyle z în membrul drept, obținând sistemul în x\displaystyle x și y\displaystyle y.
    {2x+y=−3αx+2y=−3α\displaystyle \begin{cases}2x+y=-3\alpha\\x+2y=-3\alpha\end{cases}
  4. Scădem a doua ecuație din prima: x−y=0\displaystyle x-y=0, deci x=y\displaystyle x=y. Din prima ecuație, 3x=−3α\displaystyle 3x=-3\alpha, deci x=−α\displaystyle x=-\alpha și y=−α\displaystyle y=-\alpha. A treia ecuație este verificată: −α−α+2α=0\displaystyle -\alpha-\alpha+2\alpha=0.
    x=−α\displaystyle x=-\alpha, y=−α\displaystyle \ y=-\alpha, z=α\displaystyle \ z=\alpha
  5. Impunem x02+y02+z02=3\displaystyle x_0^2+y_0^2+z_0^2=3: (−α)2+(−α)2+α2=3\displaystyle (-\alpha)^2+(-\alpha)^2+\alpha^2=3, deci 3α2=3\displaystyle 3\alpha^2=3, adică α2=1\displaystyle \alpha^2=1.
    α∈{−1,1}\displaystyle \alpha\in\{-1,1\}
  6. Condiția x0>0\displaystyle x_0>0 înseamnă −α>0\displaystyle -\alpha>0, deci α<0\displaystyle \alpha<0, adică α=−1\displaystyle \alpha=-1. Atunci x0=1\displaystyle x_0=1, y0=1\displaystyle y_0=1, z0=−1\displaystyle z_0=-1.
    (x0,y0,z0)=(1,1,−1)\displaystyle (x_0,y_0,z_0)=(1,1,-1)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră matricea A=(3−23−2)∈M2(R)\displaystyle A=\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}\in\mathcal{M}_2(\mathbb{R}) și mulțimea G={X(p)=I2+pA∣p∈R∖{−1}}\displaystyle G=\{X(p)=I_2+pA\mid p\in\mathbb{R}\setminus\{-1\}\}.

Arătați că X(p)⋅X(q)∈G\displaystyle X(p)\cdot X(q)\in G, pentru orice X(p),X(q)∈G\displaystyle X(p),X(q)\in G.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm pătratul matricei A\displaystyle A: A2=(3−23−2)(3−23−2)\displaystyle A^{2}=\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}. Prima linie dă 3⋅3+(−2)⋅3=3\displaystyle 3\cdot 3+(-2)\cdot 3=3 și 3⋅(−2)+(−2)(−2)=−2\displaystyle 3\cdot(-2)+(-2)(-2)=-2, la fel și linia a doua. Deci A2=A\displaystyle A^{2}=A.
    A2=A\displaystyle A^{2}=A
  2. Scriem produsul folosind definiția și îl desfacem: X(p)⋅X(q)=(I2+pA)(I2+qA)=I2+qA+pA+pqA2\displaystyle X(p)\cdot X(q)=(I_2+pA)(I_2+qA)=I_2+qA+pA+pqA^{2}.
    X(p)X(q)=I2+(p+q)A+pqA2\displaystyle X(p)X(q)=I_2+(p+q)A+pqA^{2}
  3. Înlocuim A2=A\displaystyle A^{2}=A și grupăm termenii care conțin A\displaystyle A: X(p)⋅X(q)=I2+(p+q+pq)A=X(p+q+pq)\displaystyle X(p)\cdot X(q)=I_2+(p+q+pq)A=X(p+q+pq).
    X(p)⋅X(q)=X(p+q+pq)\displaystyle X(p)\cdot X(q)=X(p+q+pq)
  4. Pentru ca produsul să fie în G\displaystyle G, parametrul p+q+pq\displaystyle p+q+pq trebuie să fie real și diferit de −1\displaystyle -1. Este real, deoarece p,q∈R\displaystyle p,q\in\mathbb{R}. Observăm că p+q+pq+1=(p+1)(q+1)\displaystyle p+q+pq+1=(p+1)(q+1).
    p+q+pq+1=(p+1)(q+1)\displaystyle p+q+pq+1=(p+1)(q+1)
  5. Cum p≠−1\displaystyle p\neq -1 și q≠−1\displaystyle q\neq -1, avem p+1≠0\displaystyle p+1\neq 0 și q+1≠0\displaystyle q+1\neq 0, deci (p+1)(q+1)≠0\displaystyle (p+1)(q+1)\neq 0. Rezultă p+q+pq≠−1\displaystyle p+q+pq\neq -1, deci X(p+q+pq)∈G\displaystyle X(p+q+pq)\in G și astfel X(p)⋅X(q)∈G\displaystyle X(p)\cdot X(q)\in G.
    (p+1)(q+1)≠0⇒p+q+pq≠−1, deci X(p+q+pq)∈G\displaystyle (p+1)(q+1)\neq 0\Rightarrow p+q+pq\neq -1\text{, deci }X(p+q+pq)\in G
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră matricea A=(3−23−2)∈M2(R)\displaystyle A=\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}\in\mathcal{M}_2(\mathbb{R}) și mulțimea G={X(p)=I2+pA∣p∈R∖{−1}}\displaystyle G=\{X(p)=I_2+pA\mid p\in\mathbb{R}\setminus\{-1\}\}.

Admitem că (G,⋅)\displaystyle (G,\cdot) este grup comutativ având elementul neutru X(0)\displaystyle X(0). Determinați inversul elementului X(p)\displaystyle X(p) în acest grup.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm A2\displaystyle A^{2}: A2=(3−23−2)(3−23−2)=(9−6−6+49−6−6+4)\displaystyle A^{2}=\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}9-6&-6+4\\9-6&-6+4\end{pmatrix}, deci A2=A\displaystyle A^{2}=A.
    A2=(3−23−2)=A\displaystyle A^{2}=\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}=A
  2. Pentru p,q∈R∖{−1}\displaystyle p,q\in\mathbb{R}\setminus\{-1\} avem X(p)X(q)=(I2+pA)(I2+qA)=I2+(p+q)A+pqA2\displaystyle X(p)X(q)=(I_2+pA)(I_2+qA)=I_2+(p+q)A+pqA^{2}. Cum A2=A\displaystyle A^{2}=A, rezultă X(p)X(q)=X(p+q+pq)\displaystyle X(p)X(q)=X(p+q+pq).
    X(p)⋅X(q)=X(p+q+pq)\displaystyle X(p)\cdot X(q)=X(p+q+pq)
  3. Căutăm q\displaystyle q astfel încât X(p)X(q)=X(0)\displaystyle X(p)X(q)=X(0), adică p+q+pq=0\displaystyle p+q+pq=0. Atunci q(1+p)=−p\displaystyle q(1+p)=-p, iar cum p≠−1\displaystyle p\neq -1 putem împărți cu 1+p\displaystyle 1+p.
    q=−p1+p\displaystyle q=-\dfrac{p}{1+p}
  4. Verificăm: p−p1+p−p21+p=p(1+p)−p−p21+p=p+p2−p−p21+p=0\displaystyle p-\dfrac{p}{1+p}-\dfrac{p^{2}}{1+p}=\dfrac{p(1+p)-p-p^{2}}{1+p}=\dfrac{p+p^{2}-p-p^{2}}{1+p}=0. Deci X(p)⋅X(−p1+p)=X(0)\displaystyle X(p)\cdot X\left(-\dfrac{p}{1+p}\right)=X(0).
    X(p)⋅X(−p1+p)=X(0)\displaystyle X(p)\cdot X\left(-\dfrac{p}{1+p}\right)=X(0)
  5. Dacă −p1+p=−1\displaystyle -\dfrac{p}{1+p}=-1, atunci p=1+p\displaystyle p=1+p, adică 0=1\displaystyle 0=1, fals. Deci −p1+p≠−1\displaystyle -\dfrac{p}{1+p}\neq -1 și X(−p1+p)∈G\displaystyle X\left(-\dfrac{p}{1+p}\right)\in G. Grupul fiind comutativ, acesta este inversul lui X(p)\displaystyle X(p).
    −p1+p≠−1⇒X(−p1+p)∈G și X(p)−1=X(−p1+p)\displaystyle -\dfrac{p}{1+p}\neq -1\Rightarrow X\left(-\dfrac{p}{1+p}\right)\in G\text{ și }X(p)^{-1}=X\left(-\dfrac{p}{1+p}\right)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră matricea A=(3−23−2)∈M2(R)\displaystyle A=\begin{pmatrix}3&-2\\3&-2\end{pmatrix}\in\mathcal{M}_2(\mathbb{R}) și mulțimea G={X(p)=I2+pA∣p∈R∖{−1}}\displaystyle G=\{X(p)=I_2+pA\mid p\in\mathbb{R}\setminus\{-1\}\}.

Rezolvați ecuația (X(p))3=I2+7A\displaystyle (X(p))^3=I_2+7A, unde X(p)∈G\displaystyle X(p)\in G.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm pătratul matricei A\displaystyle A. Înmulțind linie cu coloană, obținem A2=(9−6−6+49−6−6+4)=A\displaystyle A^{2}=\begin{pmatrix}9-6&-6+4\\9-6&-6+4\end{pmatrix}=A.
    A2=A\displaystyle A^{2}=A
  2. Deducem regula de compunere. Dezvoltăm X(p)X(q)=(I2+pA)(I2+qA)=I2+(p+q)A+pqA2\displaystyle X(p)X(q)=(I_2+pA)(I_2+qA)=I_2+(p+q)A+pqA^{2} și folosim A2=A\displaystyle A^{2}=A.
    X(p)X(q)=X(p+q+pq)\displaystyle X(p)X(q)=X(p+q+pq)
  3. Scriem membrul drept al ecuației ca element al lui G\displaystyle G: I2+7A=X(7)\displaystyle I_2+7A=X(7). Cum 7≠−1\displaystyle 7\neq -1, avem X(7)∈G\displaystyle X(7)\in G.
    I2+7A=X(7)\displaystyle I_2+7A=X(7)
  4. Calculăm pătratul lui X(p)\displaystyle X(p), aplicând regula de compunere cu q=p\displaystyle q=p: X(p)2=X(2p+p2)\displaystyle X(p)^{2}=X(2p+p^{2}), adică X((p+1)2−1)\displaystyle X\left((p+1)^{2}-1\right).
    (X(p))2=X((p+1)2−1)\displaystyle (X(p))^{2}=X\left((p+1)^{2}-1\right)
  5. Calculăm puterea a treia: (X(p))3=X((p+1)2−1)X(p)\displaystyle (X(p))^{3}=X\left((p+1)^{2}-1\right)X(p). Parametrul rezultat este (p+1)2−1+p+p((p+1)2−1)=(p+1)2(p+1)−1=(p+1)3−1\displaystyle (p+1)^{2}-1+p+p\left((p+1)^{2}-1\right)=(p+1)^{2}(p+1)-1=(p+1)^{3}-1.
    (X(p))3=X((p+1)3−1)\displaystyle (X(p))^{3}=X\left((p+1)^{3}-1\right)
  6. Înlocuim în ecuație: X((p+1)3−1)=X(7)\displaystyle X\left((p+1)^{3}-1\right)=X(7). Cum A≠O2\displaystyle A\neq O_2, egalitatea I2+aA=I2+bA\displaystyle I_2+aA=I_2+bA implică a=b\displaystyle a=b, deci parametrii sunt egali.
    (p+1)3−1=7\displaystyle (p+1)^{3}-1=7
  7. Rezolvăm ecuația: (p+1)3=8\displaystyle (p+1)^{3}=8, deci p+1=2\displaystyle p+1=2, adică p=1\displaystyle p=1. Cum 1≠−1\displaystyle 1\neq -1, valoarea convine. Soluția este X(1)=I2+A\displaystyle X(1)=I_2+A.
    (p+1)3=8, deci p=1 și soluția este X(1)=(4−23−1)\displaystyle (p+1)^{3}=8\text{, deci }p=1\text{ și soluția este }X(1)=\begin{pmatrix}4&-2\\3&-1\end{pmatrix}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x3−12x\displaystyle f(x)=x^3-12x.

Arătați că funcția este crescătoare pe intervalul [2,+∞)\displaystyle [2,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f\displaystyle f este polinomială, deci derivabilă pe R\displaystyle \mathbb{R}. Pentru a studia monotonia, calculăm derivata, folosind (xn)′=n⋅xn−1\displaystyle (x^{n})'=n\cdot x^{n-1} și (ax)′=a\displaystyle (ax)'=a.
    f′(x)=(x3)′−(12x)′=3x2−12\displaystyle f'(x)=(x^{3})'-(12x)'=3x^{2}-12
  2. Descompunem derivata în factori: scoatem factor comun 3\displaystyle 3 și apoi folosim diferența de pătrate a2−b2=(a−b)(a+b)\displaystyle a^{2}-b^{2}=(a-b)(a+b).
    f′(x)=3(x2−4)=3(x−2)(x+2)\displaystyle f'(x)=3(x^{2}-4)=3(x-2)(x+2)
  3. Pentru x∈[2,+∞)\displaystyle x\in[2,+\infty) avem x≥2\displaystyle x\ge 2, deci x−2≥0\displaystyle x-2\ge 0, iar x+2≥4>0\displaystyle x+2\ge 4>0. Cum 3>0\displaystyle 3>0, produsul celor trei factori este mai mare sau egal cu zero.
    x≥2⇒3(x−2)(x+2)≥0\displaystyle x\ge 2\Rightarrow 3(x-2)(x+2)\ge 0
  4. Derivata este pozitivă sau nulă pe tot intervalul (se anulează doar în x=2\displaystyle x=2), deci f\displaystyle f este crescătoare pe [2,+∞)\displaystyle [2,+\infty).
    f′(x)≥0 pentru orice x∈[2,+∞), deci f este cresca˘toare pe [2,+∞)\displaystyle f'(x)\ge 0\text{ pentru orice }x\in[2,+\infty)\text{, deci }f\text{ este crescătoare pe }[2,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x3−12x\displaystyle f(x)=x^3-12x.

Calculați lim⁡x→+∞exf(x)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{f(x)}.
Vezi rezolvarea
  1. Avem de calculat lim⁡x→+∞exf(x)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{e^x}{f(x)}, unde f(x)=x3−12x\displaystyle f(x)=x^3-12x.
    lim⁡x→+∞exx3−12x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{x^3-12x}
  2. Scoatem factor comun: f(x)=x3(1−12x2)\displaystyle f(x)=x^3\left(1-\dfrac{12}{x^2}\right). Când x→+∞\displaystyle x\to+\infty, x3→+∞\displaystyle x^3\to+\infty și 1−12x2→1\displaystyle 1-\dfrac{12}{x^2}\to 1, deci limita lui f\displaystyle f este +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞f(x)=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=+\infty
  3. Cum ex→+∞\displaystyle e^x\to+\infty și f(x)→+∞\displaystyle f(x)\to+\infty, avem nedeterminarea ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty} și aplicăm regula lui l'Hospital: derivăm separat numărătorul și numitorul.
    (ex)′=ex\displaystyle \left(e^x\right)'=e^x,f′(x)=3x2−12\displaystyle \quad f'(x)=3x^2-12
  4. Primim lim⁡x→+∞ex3x2−12\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{e^x}{3x^2-12}, tot de forma ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}. Aplicăm din nou l'Hospital, cu (3x2−12)′=6x\displaystyle \left(3x^2-12\right)'=6x.
    lim⁡x→+∞ex3x2−12=lim⁡x→+∞ex6x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{3x^2-12}=\lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{6x}
  5. Limita lim⁡x→+∞ex6x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{e^x}{6x} este tot de forma ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}. Aplicăm încă o dată l'Hospital, cu (6x)′=6\displaystyle (6x)'=6, și obținem lim⁡x→+∞ex6\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{e^x}{6}. Cum ex→+∞\displaystyle e^x\to+\infty, limita este +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞exf(x)=lim⁡x→+∞ex3x2−12=lim⁡x→+∞ex6x=lim⁡x→+∞ex6=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{f(x)}=\lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{3x^2-12}=\lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{6x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{6}=+\infty
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x3−12x\displaystyle f(x)=x^3-12x.

Determinați mulțimea numerelor reale a\displaystyle a pentru care ecuația f(x)=a\displaystyle f(x)=a are trei soluții reale distincte.
Vezi rezolvarea
  1. Notăm g(x)=f(x)−a=x3−12x−a\displaystyle g(x)=f(x)-a=x^3-12x-a. Ecuația f(x)=a\displaystyle f(x)=a este echivalentă cu g(x)=0\displaystyle g(x)=0. Derivata este g′(x)=3x2−12\displaystyle g'(x)=3x^{2}-12.
    g′(x)=3x2−12\displaystyle g'(x)=3x^{2}-12
  2. Rezolvăm 3x2−12=0\displaystyle 3x^{2}-12=0, deci x2=4\displaystyle x^{2}=4. Punctele critice sunt x=−2\displaystyle x=-2 și x=2\displaystyle x=2.
    x=−2 și x=2\displaystyle x=-2\text{ și }x=2
  3. Calculăm g(−2)=(−2)3−12⋅(−2)−a=−8+24−a=16−a\displaystyle g(-2)=(-2)^3-12\cdot(-2)-a=-8+24-a=16-a și g(2)=23−12⋅2−a=8−24−a=−16−a\displaystyle g(2)=2^3-12\cdot 2-a=8-24-a=-16-a.
    g(−2)=16−a\displaystyle g(-2)=16-a,g(2)=−16−a\displaystyle \quad g(2)=-16-a
  4. Deoarece lim⁡x→−∞g(x)=−∞\displaystyle \lim_{x\to-\infty}g(x)=-\infty și lim⁡x→+∞g(x)=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}g(x)=+\infty, șirul lui Rolle pentru g\displaystyle g este format din valorile din tabel, în ordinea punctelor −∞,−2,2,+∞\displaystyle -\infty,-2,2,+\infty.
    −∞\displaystyle -\infty, 16−a\displaystyle \ 16-a, −16−a\displaystyle \ -16-a, +∞\displaystyle \ +\infty
  5. Ecuația g(x)=0\displaystyle g(x)=0 are trei soluții reale distincte exact când semnele șirului alternează: −,+,−,+\displaystyle -,+,-,+. Deci trebuie 16−a>0\displaystyle 16-a>0 și −16−a<0\displaystyle -16-a<0.
    16−a>0 și −16−a<0\displaystyle 16-a>0\text{ și }-16-a<0
  6. Din 16−a>0\displaystyle 16-a>0 rezultă a<16\displaystyle a<16, iar din −16−a<0\displaystyle -16-a<0 rezultă a>−16\displaystyle a>-16. Deci ecuația are trei soluții reale distincte exact pentru a∈(−16,16)\displaystyle a\in(-16,16).
    a∈(−16,16)\displaystyle a\in(-16,16)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=2x+3x+2\displaystyle f(x)=\frac{2x+3}{x+2}.

Arătați că orice primitivă a lui f\displaystyle f este strict crescătoare pe (−1,+∞)\displaystyle (-1,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Fie F\displaystyle F o primitivă oarecare a lui f\displaystyle f pe intervalul (−1,+∞)\displaystyle (-1,+\infty). Din definiția primitivei, F\displaystyle F este derivabilă și derivata ei este f\displaystyle f.
    F′(x)=f(x)=2x+3x+2, pentru orice x∈(−1,+∞)\displaystyle F'(x)=f(x)=\dfrac{2x+3}{x+2}\text{, pentru orice }x\in(-1,+\infty)
  2. Studiem semnul numărătorului: pentru x>−1\displaystyle x>-1 avem 2x>−2\displaystyle 2x>-2, deci 2x+3>1\displaystyle 2x+3>1, adică numărătorul este pozitiv.
    2x+3>1>0\displaystyle 2x+3>1>0
  3. Studiem semnul numitorului: pentru x>−1\displaystyle x>-1 avem x+2>1\displaystyle x+2>1, deci numitorul este pozitiv.
    x+2>1>0\displaystyle x+2>1>0
  4. Un raport între două numere pozitive este pozitiv, deci f(x)\displaystyle f(x) este strict pozitivă pe tot intervalul.
    f(x)=2x+3x+2>0 pentru orice x∈(−1,+∞)\displaystyle f(x)=\dfrac{2x+3}{x+2}>0\text{ pentru orice }x\in(-1,+\infty)
  5. Deoarece F′(x)=f(x)>0\displaystyle F'(x)=f(x)>0 pe intervalul (−1,+∞)\displaystyle (-1,+\infty), funcția F\displaystyle F este strict crescătoare pe acest interval. Cum F\displaystyle F a fost o primitivă oarecare, afirmația este valabilă pentru orice primitivă a lui f\displaystyle f.
    F este strict cresca˘toare \displaystyle F\text{ este strict crescătoare }pe (−1,+∞)\displaystyle \text{pe }(-1,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=2x+3x+2\displaystyle f(x)=\frac{2x+3}{x+2}.

Calculați ∫01f(x)x+1 dx\displaystyle \int_0^1\frac{f(x)}{x+1}\,dx.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=2x+3x+2\displaystyle f(x)=\dfrac{2x+3}{x+2} în integrală. Numitorul devine produsul (x+1)(x+2)\displaystyle (x+1)(x+2).
    ∫01f(x)x+1 dx=∫012x+3(x+1)(x+2) dx\displaystyle \int_0^1\frac{f(x)}{x+1}\,dx=\int_0^1\frac{2x+3}{(x+1)(x+2)}\,dx
  2. Căutăm constantele A\displaystyle A și B\displaystyle B astfel încât 2x+3(x+1)(x+2)=Ax+1+Bx+2\displaystyle \dfrac{2x+3}{(x+1)(x+2)}=\dfrac{A}{x+1}+\dfrac{B}{x+2}.
    2x+3(x+1)(x+2)=Ax+1+Bx+2\displaystyle \frac{2x+3}{(x+1)(x+2)}=\frac{A}{x+1}+\frac{B}{x+2}
  3. Aducem la același numitor și obținem 2x+3=A(x+2)+B(x+1)\displaystyle 2x+3=A(x+2)+B(x+1). Pentru x=−1\displaystyle x=-1 rezultă 1=A\displaystyle 1=A, iar pentru x=−2\displaystyle x=-2 rezultă −1=−B\displaystyle -1=-B, deci B=1\displaystyle B=1.
    A=1\displaystyle A=1, B=1\displaystyle \ B=1
  4. Cu A=B=1\displaystyle A=B=1, integrala se scrie ca suma a două integrale simple.
    ∫012x+3(x+1)(x+2) dx=∫01dxx+1+∫01dxx+2\displaystyle \int_0^1\frac{2x+3}{(x+1)(x+2)}\,dx=\int_0^1\frac{dx}{x+1}+\int_0^1\frac{dx}{x+2}
  5. Primitivele sunt ln⁡(x+1)\displaystyle \ln(x+1) și ln⁡(x+2)\displaystyle \ln(x+2), iar x+1>0\displaystyle x+1>0 și x+2>0\displaystyle x+2>0 pe [0,1]\displaystyle [0,1]. Aplicăm formula Leibniz-Newton.
    ln⁡(x+1)∣01+ln⁡(x+2)∣01=(ln⁡2−ln⁡1)+(ln⁡3−ln⁡2)\displaystyle \ln(x+1)\Big|_0^1+\ln(x+2)\Big|_0^1=(\ln 2-\ln 1)+(\ln 3-\ln 2)
  6. Folosim ln⁡1=0\displaystyle \ln 1=0, iar termenii ln⁡2\displaystyle \ln 2 se reduc. Rămâne ln⁡3\displaystyle \ln 3.
    ln⁡3\displaystyle \ln 3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=2x+3x+2\displaystyle f(x)=\frac{2x+3}{x+2}.

Calculați lim⁡x→+∞∫x2xf(t) dtx\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{\int_x^{2x}f(t)\,dt}{x}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem 2x+3=2(x+2)−1\displaystyle 2x+3=2(x+2)-1, deci f(t)=2(t+2)−1t+2\displaystyle f(t)=\dfrac{2(t+2)-1}{t+2}, adică funcția devine o sumă de două termeni simpli.
    f(t)=2−1t+2\displaystyle f(t)=2-\frac{1}{t+2}
  2. Pentru t>−1\displaystyle t>-1 avem t+2>0\displaystyle t+2>0, deci o primitivă a lui f\displaystyle f este F(t)=2t−ln⁡(t+2)\displaystyle F(t)=2t-\ln(t+2).
    F(t)=2t−ln⁡(t+2)\displaystyle F(t)=2t-\ln(t+2)
  3. Aplicăm formula Leibniz-Newton: ∫x2xf(t) dt=F(2x)−F(x)=(4x−ln⁡(2x+2))−(2x−ln⁡(x+2))\displaystyle \int_x^{2x}f(t)\,dt=F(2x)-F(x)=\left(4x-\ln(2x+2)\right)-\left(2x-\ln(x+2)\right).
    ∫x2xf(t) dt=2x−ln⁡(2x+2)+ln⁡(x+2)\displaystyle \int_x^{2x}f(t)\,dt=2x-\ln(2x+2)+\ln(x+2)
  4. Cum ln⁡a−ln⁡b=ln⁡ab\displaystyle \ln a-\ln b=\ln\dfrac{a}{b}, obținem ∫x2xf(t) dt=2x−ln⁡2x+2x+2\displaystyle \int_x^{2x}f(t)\,dt=2x-\ln\dfrac{2x+2}{x+2}.
    ∫x2xf(t) dt=2x−ln⁡2x+2x+2\displaystyle \int_x^{2x}f(t)\,dt=2x-\ln\frac{2x+2}{x+2}
  5. Raportul este 2x−ln⁡2x+2x+2x=2−1xln⁡2x+2x+2\displaystyle \dfrac{2x-\ln\frac{2x+2}{x+2}}{x}=2-\dfrac{1}{x}\ln\dfrac{2x+2}{x+2}.
    2−1xln⁡2x+2x+2\displaystyle 2-\frac{1}{x}\ln\frac{2x+2}{x+2}
  6. Avem lim⁡x→+∞2x+2x+2=2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{2x+2}{x+2}=2, deci ln⁡2x+2x+2→ln⁡2\displaystyle \ln\dfrac{2x+2}{x+2}\to\ln 2, iar 1x⋅ln⁡2x+2x+2→0\displaystyle \dfrac{1}{x}\cdot\ln\dfrac{2x+2}{x+2}\to 0.
    lim⁡x→+∞1xln⁡2x+2x+2=0\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{1}{x}\ln\frac{2x+2}{x+2}=0
  7. Limita cerută este 2−0=2\displaystyle 2-0=2.
    lim⁡x→+∞∫x2xf(t) dtx=2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{\int_x^{2x}f(t)\,dt}{x}=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.