Bac matematică M1 mate-info 2017, sesiunea I rezervă varianta 09: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Se consideră numerele complexe z1=5+2i\displaystyle z_1 = 5 + 2i și z2=3−3i\displaystyle z_2 = 3 - 3i. Arătați că 3z1+2z2=21\displaystyle 3z_1 + 2z_2 = 21.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim z1=5+2i\displaystyle z_1=5+2i și z2=3−3i\displaystyle z_2=3-3i în expresia 3z1+2z2\displaystyle 3z_1+2z_2.
    3z1+2z2=3(5+2i)+2(3−3i)\displaystyle 3z_1+2z_2=3(5+2i)+2(3-3i)
  2. Distribuim factorii 3\displaystyle 3 și 2\displaystyle 2 în paranteze: 3⋅5=15\displaystyle 3\cdot 5=15, 3⋅2i=6i\displaystyle 3\cdot 2i=6i, 2⋅3=6\displaystyle 2\cdot 3=6, 2⋅(−3i)=−6i\displaystyle 2\cdot(-3i)=-6i.
    3(5+2i)+2(3−3i)=15+6i+6−6i\displaystyle 3(5+2i)+2(3-3i)=15+6i+6-6i
  3. Partea imaginară se reduce, deoarece 6i−6i=0\displaystyle 6i-6i=0, iar părțile reale se adună: 15+6=21\displaystyle 15+6=21.
    15+6i+6−6i=15+6=21\displaystyle 15+6i+6-6i=15+6=21
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcțiile f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x+1\displaystyle f(x)=x+1 și g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=x2−x+2\displaystyle g(x)=x^2-x+2. Determinați abscisa punctului de intersecție a graficelor celor două funcții.
Vezi rezolvarea
  1. Abscisa punctului de intersecție este valoarea lui x\displaystyle x pentru care f(x)=g(x)\displaystyle f(x)=g(x). Egalăm expresiile celor două funcții.
    x+1=x2−x+2\displaystyle x+1=x^{2}-x+2
  2. Mutăm toți termenii în membrul drept și reducem termenii asemenea: x2−x−x=x2−2x\displaystyle x^{2}-x-x=x^{2}-2x, iar 2−1=1\displaystyle 2-1=1.
    x+1=x2−x+2⇔x2−2x+1=0\displaystyle x+1=x^{2}-x+2\Leftrightarrow x^{2}-2x+1=0
  3. Recunoaștem în membrul stâng pătratul unei diferențe: x2−2x+1=(x−1)2\displaystyle x^{2}-2x+1=(x-1)^{2}. Ecuația devine (x−1)2=0\displaystyle (x-1)^{2}=0, deci x−1=0\displaystyle x-1=0.
    (x−1)2=0⇒x−1=0\displaystyle (x-1)^{2}=0\Rightarrow x-1=0
  4. Rezultă că ecuația are soluția unică x=1\displaystyle x=1, deci abscisa punctului de intersecție este 1\displaystyle 1.
    x=1\displaystyle x=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 3x2+3=3⋅33x\displaystyle 3^{x^2+3}=3\cdot 3^{3x}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem membrul drept ca o singură putere a lui 3\displaystyle 3, folosind regula am⋅an=am+n\displaystyle a^{m}\cdot a^{n}=a^{m+n}: 3⋅33x=31⋅33x=31+3x\displaystyle 3\cdot 3^{3x}=3^{1}\cdot 3^{3x}=3^{1+3x}.
    3x2+3=31+3x\displaystyle 3^{x^{2}+3}=3^{1+3x}
  2. Funcția t↦3t\displaystyle t\mapsto 3^{t} este injectivă, deci puterile sunt egale doar dacă exponenții sunt egali: x2+3=1+3x\displaystyle x^{2}+3=1+3x.
    x2+3=1+3x\displaystyle x^{2}+3=1+3x
  3. Mutăm toți termenii în membrul stâng: x2+3−1−3x=0\displaystyle x^{2}+3-1-3x=0, adică ecuația de gradul al doilea x2−3x+2=0\displaystyle x^{2}-3x+2=0.
    x2−3x+2=0\displaystyle x^{2}-3x+2=0
  4. Calculăm discriminantul: Δ=(−3)2−4⋅1⋅2=9−8=1\displaystyle \Delta=(-3)^{2}-4\cdot 1\cdot 2=9-8=1.
    Δ=1\displaystyle \Delta=1
  5. Aplicăm formula rădăcinilor: x=3±12\displaystyle x=\dfrac{3\pm 1}{2}, deci x1=3−12=1\displaystyle x_{1}=\dfrac{3-1}{2}=1 și x2=3+12=2\displaystyle x_{2}=\dfrac{3+1}{2}=2. Ecuația exponențială nu are restricții pentru x\displaystyle x, deci ambele valori sunt soluții.
    x=1 sau x=2\displaystyle x=1\text{ sau }x=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de două cifre, acesta să fie divizibil cu 3\displaystyle 3 și cu 5\displaystyle 5.
Vezi rezolvarea
  1. Numerele naturale de două cifre sunt de la 10\displaystyle 10 la 99\displaystyle 99, deci numărul cazurilor posibile este 99−10+1=90\displaystyle 99-10+1=90.
    90\displaystyle 90
  2. Un număr divizibil cu 3\displaystyle 3 și cu 5\displaystyle 5 este divizibil cu cel mai mic multiplu comun al lor, adică cu 15\displaystyle 15, pentru că 3\displaystyle 3 și 5\displaystyle 5 sunt prime între ele.
    15∣n\displaystyle 15\mid n
  3. Multiplii lui 15\displaystyle 15 de două cifre sunt 15,30,45,60,75,90\displaystyle 15, 30, 45, 60, 75, 90. Sunt 6\displaystyle 6 cazuri favorabile (următorul multiplu, 105\displaystyle 105, are trei cifre).
    6\displaystyle 6
  4. Probabilitatea este raportul dintre numărul cazurilor favorabile și al celor posibile: p=690\displaystyle p=\dfrac{6}{90}, apoi simplificăm fracția prin 6\displaystyle 6.
    p=690=115\displaystyle p=\frac{6}{90}=\frac{1}{15}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(0,2)\displaystyle A(0,2), B(2,4)\displaystyle B(2,4) și C(m,0)\displaystyle C(m,0), unde m\displaystyle m este număr real. Determinați numărul real m\displaystyle m, știind că punctele A\displaystyle A, B\displaystyle B și C\displaystyle C sunt coliniare.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm panta dreptei AB\displaystyle AB folosind coordonatele punctelor A(0,2)\displaystyle A(0,2) și B(2,4)\displaystyle B(2,4): mAB=yB−yAxB−xA\displaystyle m_{AB}=\dfrac{y_B-y_A}{x_B-x_A}.
    mAB=4−22−0=1\displaystyle m_{AB}=\dfrac{4-2}{2-0}=1
  2. Scriem ecuația dreptei AB\displaystyle AB prin punctul A(0,2)\displaystyle A(0,2) cu panta 1\displaystyle 1: y−2=1⋅(x−0)\displaystyle y-2=1\cdot(x-0). Ordonata la origine este 2\displaystyle 2, deci dreapta are ecuația de mai jos.
    AB: y=x+2\displaystyle AB:\ y=x+2
  3. Punctele A\displaystyle A, B\displaystyle B, C\displaystyle C sunt coliniare dacă C\displaystyle C aparține dreptei AB\displaystyle AB. Înlocuim coordonatele lui C(m,0)\displaystyle C(m,0) în ecuația dreptei: 0=m+2\displaystyle 0=m+2.
    0=m+2\displaystyle 0=m+2
  4. Rezolvăm ecuația: m=−2\displaystyle m=-2. Deci punctul C(−2,0)\displaystyle C(-2,0) se află pe dreapta AB\displaystyle AB.
    m=−2\displaystyle m=-2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Calculați lungimea laturii BC\displaystyle BC a triunghiului ABC\displaystyle ABC, știind că AB=4\displaystyle AB=4, AC=8\displaystyle AC=8 și A=π3\displaystyle A=\frac{\pi}{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem teorema cosinusului în triunghiul ABC\displaystyle ABC pentru unghiul A\displaystyle A, care leagă latura BC\displaystyle BC de laturile AB\displaystyle AB și AC\displaystyle AC și de unghiul dintre ele.
    BC2=AB2+AC2−2⋅AB⋅AC⋅cos⁡A\displaystyle BC^{2}=AB^{2}+AC^{2}-2\cdot AB\cdot AC\cdot\cos A
  2. Înlocuim AB=4\displaystyle AB=4, AC=8\displaystyle AC=8 și cos⁡π3=12\displaystyle \cos\dfrac{\pi}{3}=\dfrac{1}{2}.
    BC2=42+82−2⋅4⋅8⋅12\displaystyle BC^{2}=4^{2}+8^{2}-2\cdot 4\cdot 8\cdot\dfrac{1}{2}
  3. Calculăm: 16+64=80\displaystyle 16+64=80, iar 2⋅4⋅8⋅12=32\displaystyle 2\cdot 4\cdot 8\cdot\dfrac{1}{2}=32. Rezultă BC2=80−32=48\displaystyle BC^{2}=80-32=48.
    BC2=16+64−32=48\displaystyle BC^{2}=16+64-32=48
  4. Extragem rădăcina pătrată, BC\displaystyle BC fiind o lungime, deci pozitivă. Scriem 48=16⋅3\displaystyle 48=16\cdot 3 și scoatem 16\displaystyle 16 de sub radical.
    BC=48=16⋅3=43\displaystyle BC=\sqrt{48}=\sqrt{16\cdot 3}=4\sqrt{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(2−x0x−10102(1−x)02x−1)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}2-x & 0 & x-1\\ 0 & 1 & 0\\ 2(1-x) & 0 & 2x-1\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că det⁡(A(2))=2\displaystyle \det(A(2))=2.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x=2\displaystyle x=2 în fiecare element al matricei: prima linie devine (2−2, 0, 2−1)\displaystyle (2-2,\ 0,\ 2-1), iar a treia linie devine (2(1−2), 0, 2⋅2−1)\displaystyle (2(1-2),\ 0,\ 2\cdot 2-1).
    A(2)=(001010−203)\displaystyle A(2)=\begin{pmatrix}0&0&1\\0&1&0\\-2&0&3\end{pmatrix}
  2. Scriem determinantul matricei A(2)\displaystyle A(2).
    det⁡(A(2))=∣001010−203∣\displaystyle \det(A(2))=\begin{vmatrix}0&0&1\\0&1&0\\-2&0&3\end{vmatrix}
  3. Aplicăm regula lui Sarrus: adunăm produsele pe diagonala principală și pe paralelele ei, apoi scădem produsele pe diagonala secundară și pe paralelele ei. Singurul produs nenul este cel de pe diagonala secundară: 1⋅1⋅(−2)=−2\displaystyle 1\cdot 1\cdot(-2)=-2.
    0⋅1⋅3+0⋅0⋅(−2)+1⋅0⋅0−1⋅1⋅(−2)−0⋅0⋅3−0⋅0⋅1\displaystyle 0\cdot 1\cdot 3+0\cdot 0\cdot(-2)+1\cdot 0\cdot 0-1\cdot 1\cdot(-2)-0\cdot 0\cdot 3-0\cdot 0\cdot 1
  4. Efectuăm calculele: termenii cu factor 0\displaystyle 0 dispar, iar scăderea lui −2\displaystyle -2 dă +2\displaystyle +2. Deci determinantul este 2\displaystyle 2.
    0+0+0−(−2)−0−0=2\displaystyle 0+0+0-(-2)-0-0=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(2−x0x−10102(1−x)02x−1)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}2-x & 0 & x-1\\ 0 & 1 & 0\\ 2(1-x) & 0 & 2x-1\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real. Demonstrați că det⁡(A(x)A(−x))≤0\displaystyle \det(A(x)A(-x))\le 0, pentru orice număr real x\displaystyle x.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x\displaystyle x cu −x\displaystyle -x în A(x)\displaystyle A(x) și obținem matricea A(−x)\displaystyle A(-x).
    A(−x)=(2+x0−x−10102(1+x)0−2x−1)\displaystyle A(-x)=\begin{pmatrix}2+x&0&-x-1\\0&1&0\\2(1+x)&0&-2x-1\end{pmatrix}
  2. Calculăm elementele produsului A(x)A(−x)\displaystyle A(x)A(-x). Pe prima linie: (2−x)(2+x)+(x−1)⋅2(1+x)=4−x2+2x2−2=x2+2\displaystyle (2-x)(2+x)+(x-1)\cdot 2(1+x)=4-x^2+2x^2-2=x^2+2 și (2−x)(−x−1)+(x−1)(−2x−1)=−x2−1\displaystyle (2-x)(-x-1)+(x-1)(-2x-1)=-x^2-1. Pe a treia linie: 2(1−x)(2+x)+(2x−1)⋅2(1+x)=2x2+2\displaystyle 2(1-x)(2+x)+(2x-1)\cdot 2(1+x)=2x^2+2 și 2(1−x)(−x−1)+(2x−1)(−2x−1)=−2x2−1\displaystyle 2(1-x)(-x-1)+(2x-1)(-2x-1)=-2x^2-1. A doua linie este (0,1,0)\displaystyle (0,1,0), deoarece elementele de pe linia și coloana a doua ale celor două matrice sunt nule, în afară de 1.
    (x2+2−x2−12x2+2−2x2−1)\displaystyle \begin{pmatrix}x^2+2&-x^2-1\\2x^2+2&-2x^2-1\end{pmatrix}
  3. Scriem produsul și determinantul lui: A(x)A(−x)\displaystyle A(x)A(-x) are elementele calculate mai sus, iar det⁡(A(x)A(−x))\displaystyle \det(A(x)A(-x)) este determinantul acestei matrice.
    A(x)A(−x)=(2+x20−x2−10102+2x20−2x2−1)⇒det⁡(A(x)A(−x))=∣2+x20−x2−10102+2x20−2x2−1∣\displaystyle A(x)A(-x)=\begin{pmatrix}2+x^2&0&-x^2-1\\0&1&0\\2+2x^2&0&-2x^2-1\end{pmatrix}\Rightarrow\det(A(x)A(-x))=\begin{vmatrix}2+x^2&0&-x^2-1\\0&1&0\\2+2x^2&0&-2x^2-1\end{vmatrix}
  4. Dezvoltăm determinantul după linia a doua, care are un singur element nenul, 1\displaystyle 1, pe poziția (2,2)\displaystyle (2,2), cu semnul +\displaystyle +. Rămâne un determinant de ordinul doi.
    det⁡(A(x)A(−x))=∣2+x2−x2−12+2x2−2x2−1∣\displaystyle \det(A(x)A(-x))=\begin{vmatrix}2+x^2&-x^2-1\\2+2x^2&-2x^2-1\end{vmatrix}
  5. Calculăm determinantul de ordinul doi: (x2+2)(−2x2−1)−(−x2−1)(2x2+2)=−(2x4+5x2+2)+(2x4+4x2+2)=−x2\displaystyle (x^2+2)(-2x^2-1)-(-x^2-1)(2x^2+2)=-(2x^4+5x^2+2)+(2x^4+4x^2+2)=-x^2. Cum x2≥0\displaystyle x^2\ge 0 pentru orice x\displaystyle x real, rezultă −x2≤0\displaystyle -x^2\le 0, adică det⁡(A(x)A(−x))≤0\displaystyle \det(A(x)A(-x))\le 0.
    (x2+2)(−2x2−1)−(−x2−1)(2x2+2)=−x2≤0, pentru orice numa˘r real x\displaystyle (x^2+2)(-2x^2-1)-(-x^2-1)(2x^2+2)=-x^2\le 0\text{, pentru orice număr real }x
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(2−x0x−10102(1−x)02x−1)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}2-x & 0 & x-1\\ 0 & 1 & 0\\ 2(1-x) & 0 & 2x-1\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că, dacă numerele naturale m\displaystyle m și n\displaystyle n verifică relația A(m)A(n)=A(2)\displaystyle A(m)A(n)=A(2), atunci m+n=3\displaystyle m+n=3.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm elementele de pe prima linie a produsului A(m)A(n)\displaystyle A(m)A(n). Elementul de pe prima linie și prima coloană este (2−m)(2−n)+(m−1)⋅2(1−n)\displaystyle (2-m)(2-n)+(m-1)\cdot 2(1-n). După desfacerea parantezelor și reducerea termenilor se obține 2−mn\displaystyle 2-mn.
    (2−m)(2−n)+2(m−1)(1−n)=2−mn\displaystyle (2-m)(2-n)+2(m-1)(1-n)=2-mn
  2. Elementul de pe prima linie și a treia coloană este (2−m)(n−1)+(m−1)(2n−1)\displaystyle (2-m)(n-1)+(m-1)(2n-1). După calcul se obține mn−1\displaystyle mn-1. Elementul din mijloc al primei linii este 0\displaystyle 0, deoarece a doua coloană din A(n)\displaystyle A(n) are doar elementul central nenul, iar în prima linie a lui A(m)\displaystyle A(m) acesta este 0\displaystyle 0.
    (2−m)(n−1)+(m−1)(2n−1)=mn−1\displaystyle (2-m)(n-1)+(m-1)(2n-1)=mn-1
  3. Linia a doua a produsului este (0, 1, 0)\displaystyle (0,\ 1,\ 0). Pe linia a treia, elementul de pe prima coloană este 2(1−m)(2−n)+(2m−1)⋅2(1−n)\displaystyle 2(1-m)(2-n)+(2m-1)\cdot 2(1-n), adică 2(1−mn)\displaystyle 2(1-mn). Elementul de pe a treia coloană este 2(1−m)(n−1)+(2m−1)(2n−1)\displaystyle 2(1-m)(n-1)+(2m-1)(2n-1), adică 2mn−1\displaystyle 2mn-1. Elementele din mijloc ale liniilor a doua și a treia sunt 1\displaystyle 1, respectiv 0\displaystyle 0.
    2(1−m)(2−n)+2(2m−1)(1−n)=2(1−mn)\displaystyle 2(1-m)(2-n)+2(2m-1)(1-n)=2(1-mn),2(1−m)(n−1)+(2m−1)(2n−1)=2mn−1\displaystyle \quad 2(1-m)(n-1)+(2m-1)(2n-1)=2mn-1
  4. Adunăm rezultatele: produsul are exact forma matricei A\displaystyle A cu x\displaystyle x înlocuit prin mn\displaystyle mn, deci A(m)A(n)=A(mn)\displaystyle A(m)A(n)=A(mn).
    A(m)A(n)=(2−mn0mn−10102(1−mn)02mn−1)=A(mn)\displaystyle A(m)A(n)=\begin{pmatrix}2-mn&0&mn-1\\0&1&0\\2(1-mn)&0&2mn-1\end{pmatrix}=A(mn)
  5. Relația din enunț devine A(mn)=A(2)\displaystyle A(mn)=A(2). Matricea A(2)\displaystyle A(2) are pe prima linie și prima coloană elementul 0\displaystyle 0. Egalând cu elementul corespunzător din A(mn)\displaystyle A(mn), adică 2−mn\displaystyle 2-mn, obținem mn=2\displaystyle mn=2.
    2−mn=2−2⇒mn=2\displaystyle 2-mn=2-2\Rightarrow mn=2
  6. Numerele m\displaystyle m și n\displaystyle n sunt naturale cu produsul 2\displaystyle 2, deci sunt divizori naturali ai lui 2\displaystyle 2. Perechile posibile sunt (1,2)\displaystyle (1,2) și (2,1)\displaystyle (2,1). În ambele cazuri suma este 3\displaystyle 3.
    mn=2⇒(m,n)∈{(1,2),(2,1)}, deci m+n=3\displaystyle mn=2\Rightarrow (m,n)\in\{(1,2),(2,1)\}\text{, deci }m+n=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+2X2+aX+1\displaystyle f=X^3+2X^2+aX+1, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a, știind că f(1)=0\displaystyle f(1)=0.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim X\displaystyle X cu 1\displaystyle 1 în polinomul f\displaystyle f. Condiția f(1)=0\displaystyle f(1)=0 devine o ecuație în necunoscuta a\displaystyle a.
    13+2⋅12+a⋅1+1=0\displaystyle 1^3+2\cdot 1^2+a\cdot 1+1=0
  2. Calculăm puterile și produsele: 13=1\displaystyle 1^3=1, 2⋅12=2\displaystyle 2\cdot 1^2=2, iar a⋅1=a\displaystyle a\cdot 1=a. Astfel obținem o ecuație de gradul întâi în a\displaystyle a.
    1+2+a+1=0⇔a+4=0\displaystyle 1+2+a+1=0\Leftrightarrow a+4=0
  3. Scădem 4\displaystyle 4 din ambii membri ai ecuației și obținem valoarea lui a\displaystyle a.
    a=−4\displaystyle a=-4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+2X2+aX+1\displaystyle f=X^3+2X^2+aX+1, unde a\displaystyle a este număr real.

Pentru a=2\displaystyle a=2, calculați câtul și restul împărțirii polinomului f\displaystyle f la polinomul X2+X+1\displaystyle X^2+X+1.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a=2\displaystyle a=2 obținem polinomul f=X3+2X2+2X+1\displaystyle f=X^3+2X^2+2X+1, pe care îl împărțim la X2+X+1\displaystyle X^2+X+1.
    f=X3+2X2+2X+1\displaystyle f=X^3+2X^2+2X+1
  2. Împărțim X3\displaystyle X^3 la X2\displaystyle X^2 și obținem X\displaystyle X, primul termen al câtului.
    X3X2=X\displaystyle \dfrac{X^3}{X^2}=X
  3. Calculăm X⋅(X2+X+1)=X3+X2+X\displaystyle X\cdot(X^2+X+1)=X^3+X^2+X și îl scădem din f\displaystyle f.
    (X3+2X2+2X+1)−(X3+X2+X)=X2+X+1\displaystyle (X^3+2X^2+2X+1)-(X^3+X^2+X)=X^2+X+1
  4. Împărțim X2\displaystyle X^2 la X2\displaystyle X^2 și obținem 1\displaystyle 1. Deci câtul este X+1\displaystyle X+1.
    q=X+1\displaystyle q=X+1
  5. Calculăm 1⋅(X2+X+1)=X2+X+1\displaystyle 1\cdot(X^2+X+1)=X^2+X+1 și îl scădem din X2+X+1\displaystyle X^2+X+1. Se obține 0\displaystyle 0, deci restul este 0\displaystyle 0. Verificare: (X+1)(X2+X+1)=X3+2X2+2X+1=f\displaystyle (X+1)(X^2+X+1)=X^3+2X^2+2X+1=f.
    (X+1)(X2+X+1)=X3+2X2+2X+1, deci q=X+1 și r=0\displaystyle (X+1)(X^2+X+1)=X^3+2X^2+2X+1\text{, deci }q=X+1\text{ și }r=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+2X2+aX+1\displaystyle f=X^3+2X^2+aX+1, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numerele reale a\displaystyle a pentru care rădăcinile polinomului f\displaystyle f au modulele egale.
Vezi rezolvarea
  1. Notăm rădăcinile cu x1,x2,x3\displaystyle x_1,x_2,x_3. Din relațiile lui Viète, produsul rădăcinilor este −11\displaystyle -\dfrac{1}{1}, adică −1\displaystyle -1.
    x1x2x3=−1\displaystyle x_1x_2x_3=-1
  2. Dacă ∣x1∣=∣x2∣=∣x3∣=r\displaystyle |x_1|=|x_2|=|x_3|=r, atunci din ∣x1x2x3∣=1\displaystyle |x_1x_2x_3|=1 obținem r3=1\displaystyle r^{3}=1, deci r=1\displaystyle r=1 (fiindcă r≥0\displaystyle r\geq 0). Așadar toate rădăcinile au modulul 1.
    ∣x1∣=∣x2∣=∣x3∣=1\displaystyle |x_1|=|x_2|=|x_3|=1
  3. Polinomul f\displaystyle f are grad 3 și coeficienți reali, deci are cel puțin o rădăcină reală, fie ea x1\displaystyle x_1. Cum ∣x1∣=1\displaystyle |x_1|=1, avem x1=−1\displaystyle x_1=-1 sau x1=1\displaystyle x_1=1. Analizăm cele două cazuri.
    x1=−1 sau x1=1\displaystyle x_1=-1\text{ sau }x_1=1
  4. Cazul x1=−1\displaystyle x_1=-1: calculăm f(−1)=−1+2−a+1=2−a\displaystyle f(-1)=-1+2-a+1=2-a. Din f(−1)=0\displaystyle f(-1)=0 rezultă a=2\displaystyle a=2.
    f(−1)=2−a=0⇒a=2\displaystyle f(-1)=2-a=0\Rightarrow a=2
  5. Pentru a=2\displaystyle a=2 avem f=(X+1)(X2+X+1)\displaystyle f=(X+1)(X^2+X+1). Ecuația x2+x+1=0\displaystyle x^2+x+1=0 are Δ=−3<0\displaystyle \Delta=-3<0, deci x2,x3\displaystyle x_2,x_3 sunt complex conjugate, iar x2x3=1\displaystyle x_2x_3=1. Atunci ∣x2∣2=x2x3=1\displaystyle |x_2|^2=x_2x_3=1, deci ∣x2∣=∣x3∣=1\displaystyle |x_2|=|x_3|=1. Valoarea a=2\displaystyle a=2 convine.
    a=2 convine, deoarece ∣x2∣=∣x3∣=1=∣−1∣\displaystyle a=2\text{ convine, deoarece }|x_2|=|x_3|=1=|{-1}|
  6. Cazul x1=1\displaystyle x_1=1: calculăm f(1)=1+2+a+1=a+4\displaystyle f(1)=1+2+a+1=a+4. Din f(1)=0\displaystyle f(1)=0 rezultă a=−4\displaystyle a=-4. Atunci f=(X−1)(X2+3X−1)\displaystyle f=(X-1)(X^2+3X-1), iar celelalte rădăcini sunt x2,3=−3±132\displaystyle x_{2,3}=\dfrac{-3\pm\sqrt{13}}{2}. Ele sunt reale, cu module diferite, deoarece ∣x2∣≈0,3\displaystyle |x_2|\approx 0{,}3 și ∣x3∣≈3,3\displaystyle |x_3|\approx 3{,}3. Deci a=−4\displaystyle a=-4 nu convine. Singura valoare care convine este a=2\displaystyle a=2.
    a=−4 nu convine, deoarece ∣x2∣≠∣x3∣; deci a=2\displaystyle a=-4\text{ nu convine, deoarece }|x_2|\neq|x_3|\text{; deci }a=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−2,+∞)→R\displaystyle f:(-2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ex−1−ln⁡(x+2)\displaystyle f(x)=e^x-1-\ln(x+2).

Arătați că f′(x)=ex−1x+2\displaystyle f'(x)=e^x-\frac{1}{x+2}, x∈(−2,+∞)\displaystyle x\in(-2,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f(x)=ex−1−ln⁡(x+2)\displaystyle f(x)=e^x-1-\ln(x+2) este definită pe (−2,+∞)\displaystyle (-2,+\infty) și este o diferență de termeni, deci o derivăm termen cu termen.
    f′(x)=(ex)′−1′−(ln⁡(x+2))′\displaystyle f'(x)=(e^x)'-1'-(\ln(x+2))'
  2. Folosim (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x și faptul că derivata unei constante este zero: 1′=0\displaystyle 1'=0.
    (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x,1′=0\displaystyle \quad 1'=0
  3. Pentru ln⁡(x+2)\displaystyle \ln(x+2) folosim (ln⁡u)′=u′u\displaystyle (\ln u)'=\dfrac{u'}{u} cu u=x+2\displaystyle u=x+2. Cum (x+2)′=1\displaystyle (x+2)'=1, obținem rezultatul alăturat.
    (ln⁡(x+2))′=(x+2)′x+2=1x+2\displaystyle (\ln(x+2))'=\frac{(x+2)'}{x+2}=\frac{1}{x+2}
  4. Înlocuim cele trei derivate în f′(x)\displaystyle f'(x) și obținem formula cerută, valabilă pentru x∈(−2,+∞)\displaystyle x\in(-2,+\infty).
    f′(x)=ex−0−(x+2)′x+2=ex−1x+2, x∈(−2,+∞)\displaystyle f'(x)=e^x-0-\frac{(x+2)'}{x+2}=e^x-\frac{1}{x+2}\text{, }x\in(-2,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−2,+∞)→R\displaystyle f:(-2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ex−1−ln⁡(x+2)\displaystyle f(x)=e^x-1-\ln(x+2).

Demonstrați că funcția f\displaystyle f este convexă pe (−2,+∞)\displaystyle (-2,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a arăta că funcția este convexă, studiem semnul derivatei a doua. Calculăm mai întâi derivata întâi: (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x, (1)′=0\displaystyle (1)'=0, iar (ln⁡(x+2))′=1x+2\displaystyle (\ln(x+2))'=\dfrac{1}{x+2}.
    f′(x)=ex−1x+2\displaystyle f'(x)=e^x-\dfrac{1}{x+2}, x∈(−2,+∞)\displaystyle \ x\in(-2,+\infty)
  2. Derivăm încă o dată. Avem (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x. Scriem 1x+2=(x+2)−1\displaystyle \dfrac{1}{x+2}=(x+2)^{-1}, a cărei derivată este −(x+2)−2=−1(x+2)2\displaystyle -(x+2)^{-2}=-\dfrac{1}{(x+2)^2}, deci derivata termenului cu minus este +1(x+2)2\displaystyle +\dfrac{1}{(x+2)^2}.
    f′′(x)=ex+1(x+2)2\displaystyle f''(x)=e^x+\dfrac{1}{(x+2)^2}, x∈(−2,+∞)\displaystyle \ x\in(-2,+\infty)
  3. Studiem semnul lui f′′\displaystyle f''. Exponențiala ex>0\displaystyle e^x>0 pentru orice x\displaystyle x real. Pe intervalul considerat x+2>0\displaystyle x+2>0, deci (x+2)2>0\displaystyle (x+2)^2>0 și 1(x+2)2>0\displaystyle \dfrac{1}{(x+2)^2}>0. Suma a doi termeni pozitivi este pozitivă.
    ex>0\displaystyle e^x>0, 1(x+2)2>0 ⇒ f′′(x)>0\displaystyle \ \dfrac{1}{(x+2)^2}>0\ \Rightarrow\ f''(x)>0, ∀x∈(−2,+∞)\displaystyle \ \forall x\in(-2,+\infty)
  4. Deoarece f′′(x)≥0\displaystyle f''(x)\ge 0 pe tot intervalul, funcția f\displaystyle f este convexă pe (−2,+∞)\displaystyle (-2,+\infty).
    f′′(x)≥0, deci funcția f este convexa˘ pe (−2,+∞)\displaystyle f''(x)\ge 0\text{, deci funcția }f\text{ este convexă pe }(-2,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−2,+∞)→R\displaystyle f:(-2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ex−1−ln⁡(x+2)\displaystyle f(x)=e^x-1-\ln(x+2).

Calculați lim⁡x→+∞f(x)x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem raportul f(x)x\displaystyle \dfrac{f(x)}{x} înlocuind f(x)=ex−1−ln⁡(x+2)\displaystyle f(x)=e^x-1-\ln(x+2) și îl despărțim în două fracții.
    f(x)x=ex−1x−ln⁡(x+2)x\displaystyle \frac{f(x)}{x}=\frac{e^x-1}{x}-\frac{\ln(x+2)}{x}
  2. Pentru prima fracție, ex−1→+∞\displaystyle e^x-1\to+\infty și x→+∞\displaystyle x\to+\infty, deci avem cazul ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}. Aplicăm regula lui L'Hôpital: derivăm separat numărătorul și numitorul, adică (ex−1)′=ex\displaystyle (e^x-1)'=e^x și x′=1\displaystyle x'=1.
    lim⁡x→+∞ex−1x=lim⁡x→+∞ex1=lim⁡x→+∞ex=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x-1}{x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{1}=\lim_{x\to+\infty}e^x=+\infty
  3. Pentru a doua fracție, ln⁡(x+2)→+∞\displaystyle \ln(x+2)\to+\infty și x→+∞\displaystyle x\to+\infty, deci avem tot cazul ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}. Aplicăm L'Hôpital, cu (ln⁡(x+2))′=1x+2\displaystyle (\ln(x+2))'=\dfrac{1}{x+2} și x′=1\displaystyle x'=1. Apoi 1x+2→0\displaystyle \dfrac{1}{x+2}\to 0 când x→+∞\displaystyle x\to+\infty.
    lim⁡x→+∞ln⁡(x+2)x=lim⁡x→+∞1x+2=0\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{\ln(x+2)}{x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{1}{x+2}=0
  4. Primul termen tinde la +∞\displaystyle +\infty, iar al doilea la 0\displaystyle 0, deci diferența lor tinde la +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞f(x)x=lim⁡x→+∞(ex−1x−ln⁡(x+2)x)=+∞−0=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}=\lim_{x\to+\infty}\left(\frac{e^x-1}{x}-\frac{\ln(x+2)}{x}\right)=+\infty-0=+\infty
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫1exln⁡nx dx\displaystyle I_n=\int_1^e x\ln^n x\,dx.

Arătați că ∫1ex dx=e2−12\displaystyle \int_1^e x\,dx=\frac{e^2-1}{2}.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția x\displaystyle x este continuă pe [1,e]\displaystyle [1,e], deci are primitive. O primitivă a lui x\displaystyle x este x22\displaystyle \dfrac{x^{2}}{2}, pentru că (x22)′=x\displaystyle \left(\dfrac{x^{2}}{2}\right)'=x.
    ∫x dx=x22+C\displaystyle \int x\,dx=\frac{x^{2}}{2}+C
  2. Aplicăm formula Leibniz-Newton: valoarea primitivei în e\displaystyle e minus valoarea ei în 1\displaystyle 1.
    ∫1ex dx=x22∣1e\displaystyle \int_1^e x\,dx=\frac{x^{2}}{2}\Big|_1^e
  3. Înlocuim limitele de integrare: în e\displaystyle e obținem e22\displaystyle \dfrac{e^{2}}{2}, iar în 1\displaystyle 1 obținem 122=12\displaystyle \dfrac{1^{2}}{2}=\dfrac{1}{2}.
    e22−12\displaystyle \frac{e^{2}}{2}-\frac{1}{2}
  4. Fracțiile au același numitor, deci le scriem împreună și obținem rezultatul cerut.
    e22−12=e2−12\displaystyle \frac{e^{2}}{2}-\frac{1}{2}=\frac{e^{2}-1}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫1exln⁡nx dx\displaystyle I_n=\int_1^e x\ln^n x\,dx.

Demonstrați că In+1≤In\displaystyle I_{n+1}\le I_n, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem diferența In+1−In\displaystyle I_{n+1}-I_n ca o singură integrală, folosind liniaritatea integralei, pe același interval [1,e]\displaystyle [1,e], și dăm factor comun xln⁡nx\displaystyle x\ln^n x.
    In+1−In=∫1e(xln⁡n+1x−xln⁡nx)dx=∫1exln⁡nx (ln⁡x−1) dx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_1^e \left(x\ln^{n+1}x-x\ln^n x\right)dx=\int_1^e x\ln^n x\,(\ln x-1)\,dx
  2. Pentru x∈[1,e]\displaystyle x\in[1,e], funcția ln⁡\displaystyle \ln fiind crescătoare, avem ln⁡1≤ln⁡x≤ln⁡e\displaystyle \ln 1\le \ln x\le \ln e, adică 0≤ln⁡x≤1\displaystyle 0\le \ln x\le 1. Rezultă că ln⁡x−1≤0\displaystyle \ln x-1\le 0.
    x∈[1,e]⇒0≤ln⁡x≤1⇒ln⁡x−1≤0\displaystyle x\in[1,e]\Rightarrow 0\le\ln x\le 1\Rightarrow \ln x-1\le 0
  3. Stabilim semnul funcției de sub integrală. Pe [1,e]\displaystyle [1,e] avem x>0\displaystyle x>0 și ln⁡nx≥0\displaystyle \ln^n x\ge 0 (deoarece ln⁡x≥0\displaystyle \ln x\ge 0), iar ln⁡x−1≤0\displaystyle \ln x-1\le 0. Deci produsul este mai mic sau egal cu 0\displaystyle 0 pe tot intervalul.
    xln⁡nx (ln⁡x−1)≤0\displaystyle x\ln^n x\,(\ln x-1)\le 0, ∀x∈[1,e]\displaystyle \ \forall x\in[1,e]
  4. Integrala unei funcții mai mici sau egale cu 0\displaystyle 0 pe intervalul [1,e]\displaystyle [1,e] este mai mică sau egală cu 0\displaystyle 0. Deci In+1−In≤0\displaystyle I_{n+1}-I_n\le 0, adică In+1≤In\displaystyle I_{n+1}\le I_n, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
    In+1−In=∫1exln⁡nx(ln⁡x−1) dx≤0, deci In+1≤In, pentru orice numa˘r \displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_1^e x\ln^n x(\ln x-1)\,dx\le 0\text{, deci }I_{n+1}\le I_n\text{, pentru orice număr }natural nenul n\displaystyle \text{natural nenul }n
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫1exln⁡nx dx\displaystyle I_n=\int_1^e x\ln^n x\,dx.

Demonstrați că 2In+1+(n+1)In=e2\displaystyle 2I_{n+1}+(n+1)I_n=e^2, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem In+1=∫1exln⁡n+1x dx\displaystyle I_{n+1}=\int_1^e x\ln^{n+1}x\,dx și alegem u=ln⁡n+1x\displaystyle u=\ln^{n+1}x, dv=x dx\displaystyle dv=x\,dx.
    u=ln⁡n+1x\displaystyle u=\ln^{n+1}x,dv=x dx\displaystyle \quad dv=x\,dx
  2. Avem du=(n+1)ln⁡nx⋅1x dx\displaystyle du=(n+1)\ln^{n}x\cdot\dfrac{1}{x}\,dx și v=x22\displaystyle v=\dfrac{x^2}{2}.
    du=(n+1)ln⁡nxx dx\displaystyle du=\frac{(n+1)\ln^{n}x}{x}\,dx,v=x22\displaystyle \quad v=\frac{x^{2}}{2}
  3. Aplicăm formula ∫u dv=uv−∫v du\displaystyle \int u\,dv=uv-\int v\,du și simplificăm: x22⋅(n+1)ln⁡nxx=n+12 xln⁡nx\displaystyle \dfrac{x^2}{2}\cdot\dfrac{(n+1)\ln^n x}{x}=\dfrac{n+1}{2}\,x\ln^n x.
    In+1=x22ln⁡n+1x∣1e−n+12∫1exln⁡nx dx\displaystyle I_{n+1}=\frac{x^2}{2}\ln^{n+1}x\Big|_1^e-\frac{n+1}{2}\int_1^e x\ln^n x\,dx
  4. Calculăm termenul de la limite: e22ln⁡n+1e−12ln⁡n+11=e22⋅1−0=e22\displaystyle \dfrac{e^2}{2}\ln^{n+1}e-\dfrac{1}{2}\ln^{n+1}1=\dfrac{e^2}{2}\cdot 1-0=\dfrac{e^2}{2}. Integrala rămasă este ∫1exln⁡nx dx=In\displaystyle \int_1^e x\ln^n x\,dx=I_n.
    In+1=e22−n+12In\displaystyle I_{n+1}=\frac{e^2}{2}-\frac{n+1}{2}I_n
  5. Înmulțim egalitatea cu 2\displaystyle 2: 2In+1=e2−(n+1)In\displaystyle 2I_{n+1}=e^2-(n+1)I_n. Mutăm termenul cu In\displaystyle I_n în stânga și obținem relația cerută, valabilă pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
    2In+1+(n+1)In=e2, pentru orice numa˘r \displaystyle 2I_{n+1}+(n+1)I_n=e^2\text{, pentru orice număr }natural nenul n\displaystyle \text{natural nenul }n
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.