Bac matematică M1 mate-info 2025, sesiunea I varianta 01: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Se consideră numerele complexe z1=1−i\displaystyle z_1 = 1 - i și z2=2+i\displaystyle z_2 = 2 + i. Arătați că 2z1+iz2=1\displaystyle 2z_1 + iz_2 = 1.
Vezi rezolvarea
  1. Se scriu numerele complexe date în enunț.
    z1=1−i\displaystyle z_1 = 1 - i, z2=2+i\displaystyle \ z_2 = 2 + i
  2. Se calculează termenul 2z1\displaystyle 2z_{1} prin înmulțirea lui z1\displaystyle z_{1} cu 2\displaystyle 2.
    2z1=2(1−i)=2−2i\displaystyle 2z_1 = 2(1-i) = 2 - 2i
  3. Se calculează termenul iz2\displaystyle iz_{2} prin înmulțirea lui z2\displaystyle z_{2} cu i\displaystyle i, distribuind i\displaystyle i.
    iz2=i(2+i)=2i+i2\displaystyle iz_2 = i(2+i) = 2i + i^2
  4. Se înlocuiesc numerele complexe în expresia 2z1+iz2\displaystyle 2z_{1} + iz_{2} și se scrie suma celor două produse dezvoltate, obținând expresia intermediară cu i2\displaystyle i^{2}.
    2z1+iz2=2(1−i)+i(2+i)=2−2i+2i+i2=\displaystyle 2z_1 + iz_2 = 2(1-i) + i(2+i) = 2 - 2i + 2i + i^2 =
  5. Se reduc termenii −2i\displaystyle -2i și 2i\displaystyle 2i, care se anulează reciproc, rămânând doar 2+i2\displaystyle 2 + i^{2}.
    2−2i+2i+i2=2+i2\displaystyle 2 - 2i + 2i + i^2 = 2 + i^2
  6. Se folosește proprietatea unității imaginare, i2=−1\displaystyle i^{2} = -1, și se efectuează scăderea finală pentru a obține rezultatul cerut.
    =2−1=1\displaystyle = 2 - 1 = 1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f : \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=x+3\displaystyle f(x) = x + 3. Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care (f∘f)(a)=9\displaystyle (f \circ f)(a) = 9.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie expresia funcției f\displaystyle f aplicate în punctul a\displaystyle a, conform definiției f(x)=x+3\displaystyle f(x) = x + 3.
    f(a)=a+3\displaystyle f(a) = a+3
  2. Se calculează compunerea (f∘f)(a)=f(f(a))\displaystyle (f\circ f)(a) = f(f(a)), înlocuind f(a)\displaystyle f(a) în expresia lui f\displaystyle f și simplificând, pentru orice număr real a\displaystyle a.
    f(a)=a+3\displaystyle f(a) = a+3, (f∘f)(a)=f(a+3)=(a+3)+3=a+6, pentru orice numa˘r real a\displaystyle \ (f \circ f)(a) = f(a+3) = (a+3)+3 = a+6\text{, pentru orice număr real }a
  3. Se pune condiția din enunț, (f∘f)(a)=9\displaystyle (f\circ f)(a) = 9, folosind expresia obținută anterior, și se rezolvă ecuația de gradul I în a\displaystyle a.
    a+6=9, de unde obținem a=3\displaystyle a+6 = 9\text{, de unde obținem }a = 3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2x2−3x+2=x\displaystyle \sqrt{2x^2 - 3x + 2} = x.
Vezi rezolvarea
  1. Se stabilește condiția de existență a radicalului: expresia de sub radical trebuie să fie nenegativă. Calculăm discriminantul trinomului 2x2−3x+2\displaystyle 2x^{2}-3x+2, care este negativ, deci expresia este strict pozitivă pentru orice x\displaystyle x real, condiția fiind automat îndeplinită.
    Δ=9−16=−7<0⇒2x2−3x+2>0\displaystyle \Delta = 9-16=-7<0\Rightarrow 2x^2-3x+2>0, ∀x∈R\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}
  2. Deoarece membrul stâng este un radical (deci nenegativ), pentru ca egalitatea să aibă sens este necesar ca și membrul drept să fie nenegativ, adică x≥0\displaystyle x\geq 0. Această condiție trebuie verificată la final pentru soluțiile obținute.
    x≥0\displaystyle x\geq 0
  3. Se ridică ambii membri ai ecuației la pătrat pentru a elimina radicalul, obținându-se o ecuație polinomială. Se trec toți termenii într-o singură parte și se obține ecuația de gradul al doilea.
    2x2−3x+2=x2, de unde obținem x2−3x+2=0\displaystyle 2x^2 - 3x + 2 = x^2\text{, de unde obținem }x^2 - 3x + 2 = 0
  4. Se rezolvă ecuația de gradul al doilea obținută, folosind formula discriminantului.
    Δ=(−3)2−4⋅1⋅2=9−8=1\displaystyle \Delta = (-3)^2 - 4\cdot 1\cdot 2 = 9-8=1,x1,2=3±12\displaystyle \quad x_{1,2}=\dfrac{3\pm 1}{2}
  5. Se calculează cele două soluții ale ecuației de gradul al doilea.
    x1=3+12=2\displaystyle x_1=\dfrac{3+1}{2}=2,x2=3−12=1\displaystyle \quad x_2=\dfrac{3-1}{2}=1
  6. Se verifică soluțiile obținute în ecuația inițială, ținând cont și de condiția x≥0\displaystyle x\geq 0. Ambele soluții sunt nenegative, deci se verifică prin înlocuire în ecuația cu radical: pentru x=1\displaystyle x=1, sub radical avem 2−3+2=1\displaystyle 2-3+2=1, iar radicalul este 1\displaystyle 1, egal cu x\displaystyle x; pentru x=2\displaystyle x=2, sub radical avem 8−6+2=4\displaystyle 8-6+2=4, iar radicalul este 2\displaystyle 2, egal cu x\displaystyle x. Ambele soluții convin.
    x=1 sau x=2, care convin\displaystyle x=1\text{ sau }x=2\text{, care convin}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de două cifre, acesta să fie divizor al numărului 26\displaystyle 2^6.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică mulțimea numerelor naturale de două cifre, adică numerele de la 10\displaystyle 10 la 99\displaystyle 99.
    {10,11,12,…,99}\displaystyle \{10,11,12,\ldots,99\}
  2. Se numără câte elemente are această mulțime, adică numărul cazurilor posibile.
    99−10+1=90 cazuri posibile\displaystyle 99-10+1=90\text{ cazuri posibile}
  3. Se calculează valoarea numărului dat, 26\displaystyle 2^{6}.
    26=64\displaystyle 2^6=64
  4. Se determină toți divizorii naturali ai numărului 64, scriindu-l ca putere a lui 2.
    64=26⇒divizorii sunt 1\displaystyle 64=2^6\Rightarrow\text{divizorii sunt }1,2\displaystyle 2,4\displaystyle 4,8\displaystyle 8,16\displaystyle 16,32\displaystyle 32,64\displaystyle 64
  5. Se selectează dintre divizorii găsiți doar cei care au două cifre.
    {16,32,64}⇒3 cazuri favorabile\displaystyle \{16,32,64\}\Rightarrow 3\text{ cazuri favorabile}
  6. Se aplică definiția probabilității ca raport dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile, apoi se simplifică fracția.
    p=390=130\displaystyle p = \frac{3}{90} = \frac{1}{30}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(0,1)\displaystyle A(0,1), B(5,0)\displaystyle B(5,0), C(6,3)\displaystyle C(6,3) și D(a,b)\displaystyle D(a,b), unde a\displaystyle a și b\displaystyle b sunt numere reale. Determinați numerele reale a\displaystyle a și b\displaystyle b, știind că segmentele AC\displaystyle AC și BD\displaystyle BD au același mijloc.
Vezi rezolvarea
  1. Se reamintește formula de calcul a coordonatelor mijlocului unui segment determinat de două puncte.
    MXY(xX+xY2,yX+yY2)\displaystyle M_{XY}\left(\frac{x_X+x_Y}{2}, \frac{y_X+y_Y}{2}\right)
  2. Se calculează coordonatele mijlocului segmentului AC\displaystyle AC, folosind A(0,1)\displaystyle A(0,1) și C(6,3)\displaystyle C(6,3), și se scriu coordonatele mijlocului segmentului BD\displaystyle BD, folosind B(5,0)\displaystyle B(5,0) și D(a,b)\displaystyle D(a,b).
    MAC(3,2) și MBD(5+a2,b2)\displaystyle M_{AC}(3,2)\text{ și }M_{BD}\left(\frac{5+a}{2}, \frac{b}{2}\right)
  3. Se pune condiția ca cele două mijloace să coincidă, obținându-se un sistem format din egalarea abscisei și egalarea ordonatei.
    5+a2=3 și b2=2\displaystyle \frac{5+a}{2}=3\text{ și }\frac{b}{2}=2
  4. Se rezolvă cele două ecuații simple obținute, determinând valorile lui a\displaystyle a și b\displaystyle b.
    5+a=6⇒a=1 și b=2⋅2=4\displaystyle 5+a=6\Rightarrow a=1\text{ și }b=2\cdot 2=4
  5. Se scrie răspunsul final pentru valorile determinate ale numerelor a\displaystyle a și b\displaystyle b.
    a=1 și b=4\displaystyle a=1\text{ și }b=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC, dreptunghic în A\displaystyle A, cu AB=2\displaystyle AB = 2 și tg⁡B=3\displaystyle \operatorname{tg} B = 3. Arătați că BC=210\displaystyle BC = 2\sqrt{10}.
Vezi rezolvarea
  1. În triunghiul dreptunghic ABC\displaystyle ABC cu unghiul drept în A\displaystyle A, cateta opusă unghiului B\displaystyle B este AC\displaystyle AC, iar cateta alăturată este AB\displaystyle AB. Scriem tangenta: tg⁡B=ACAB\displaystyle \operatorname{tg} B = \dfrac{AC}{AB}.
    tg⁡B=ACAB\displaystyle \operatorname{tg} B = \frac{AC}{AB}
  2. Înlocuim tg⁡B=3\displaystyle \operatorname{tg} B = 3 și AB=2\displaystyle AB = 2, deci 3=AC2\displaystyle 3 = \dfrac{AC}{2}. Rezultă AC=3⋅2\displaystyle AC = 3 \cdot 2.
    AC=3⋅2=6\displaystyle AC = 3 \cdot 2 = 6
  3. Aplicăm teorema lui Pitagora în triunghiul ABC\displaystyle ABC, cu ipotenuza BC\displaystyle BC: BC2=AB2+AC2\displaystyle BC^2 = AB^2 + AC^2. Înlocuim AB=2\displaystyle AB = 2 și AC=6\displaystyle AC = 6.
    BC2=22+62=4+36=40\displaystyle BC^2 = 2^2 + 6^2 = 4 + 36 = 40
  4. Cum BC>0\displaystyle BC > 0, avem BC=40=4⋅10=210\displaystyle BC = \sqrt{40} = \sqrt{4 \cdot 10} = 2\sqrt{10}, ceea ce trebuia arătat.
    BC=40=210\displaystyle BC = \sqrt{40} = 2\sqrt{10}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(2−3x0x020−9x02+3x)\displaystyle A(x) = \begin{pmatrix} 2-3x & 0 & x \\ 0 & 2 & 0 \\ -9x & 0 & 2+3x \end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că det⁡(A(1))=8\displaystyle \det(A(1)) = 8.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x\displaystyle x cu 1\displaystyle 1 în matricea A(x)\displaystyle A(x): 2−3⋅1=−1\displaystyle 2-3\cdot 1=-1, elementul x\displaystyle x devine 1\displaystyle 1, −9⋅1=−9\displaystyle -9\cdot 1=-9, iar 2+3⋅1=5\displaystyle 2+3\cdot 1=5.
    A(1)=(−101020−905)\displaystyle A(1)=\begin{pmatrix} -1 & 0 & 1 \\ 0 & 2 & 0 \\ -9 & 0 & 5 \end{pmatrix}
  2. Scriem determinantul matricei A(1)\displaystyle A(1) și aplicăm regula triunghiului (sau regula lui Sarrus): adunăm produsele de pe diagonala principală și de pe cele două paralele cu ea, apoi scădem produsele de pe diagonala secundară și de pe paralelele ei.
    det⁡(A(1))=∣−101020−905∣\displaystyle \det(A(1))=\begin{vmatrix} -1 & 0 & 1 \\ 0 & 2 & 0 \\ -9 & 0 & 5 \end{vmatrix}
  3. Calculăm termenii: produsul de pe diagonala principală este (−1)⋅2⋅5=−10\displaystyle (-1)\cdot 2\cdot 5=-10; ceilalți doi termeni cu plus conțin factorul 0\displaystyle 0, deci sunt 0\displaystyle 0. Pe diagonala secundară produsul este 1⋅2⋅(−9)=−18\displaystyle 1\cdot 2\cdot(-9)=-18 și se scade, deci contribuie cu +18\displaystyle +18; ceilalți doi termeni cu minus conțin factorul 0\displaystyle 0. Rezultatul este −10+18=8\displaystyle -10+18=8.
    det⁡(A(1))=−10+0+0+18−0−0=8\displaystyle \det(A(1))=-10+0+0+18-0-0=8
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(2−3x0x020−9x02+3x)\displaystyle A(x) = \begin{pmatrix} 2-3x & 0 & x \\ 0 & 2 & 0 \\ -9x & 0 & 2+3x \end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că A(x)⋅A(y)=2A(x+y)\displaystyle A(x) \cdot A(y) = 2A(x+y), pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie produsul A(x)⋅A(y)\displaystyle A(x)\cdot A(y) ca produs de matrice 3x3, pregătind calculul fiecărui element prin înmulțirea liniilor lui A(x)\displaystyle A(x) cu coloanele lui A(y)\displaystyle A(y).
    A(x)⋅A(y)=(2−3x0x020−9x02+3x)(2−3y0y020−9y02+3y)\displaystyle A(x)\cdot A(y) = \begin{pmatrix} 2-3x & 0 & x \\ 0 & 2 & 0 \\ -9x & 0 & 2+3x \end{pmatrix}\begin{pmatrix} 2-3y & 0 & y \\ 0 & 2 & 0 \\ -9y & 0 & 2+3y \end{pmatrix}
  2. Se calculează elementul de pe linia 1, coloana 1: (2−3x)(2−3y)+0⋅0+x⋅(−9y)=4−6y−6x+9xy−9xy=4−6x−6y\displaystyle (2-3x)(2-3y) + 0\cdot 0 + x\cdot(-9y) = 4-6y-6x+9xy-9xy = 4-6x-6y.
    (2−3x)(2−3y)+x⋅(−9y)=4−6x−6y+9xy−9xy=4−6x−6y\displaystyle (2-3x)(2-3y) + x\cdot(-9y) = 4-6x-6y+9xy-9xy = 4-6x-6y
  3. Se calculează elementul de pe linia 1, coloana 3: (2−3x)⋅y+0+x⋅(2+3y)=2y−3xy+2x+3xy=2x+2y\displaystyle (2-3x)\cdot y + 0 + x\cdot(2+3y) = 2y-3xy+2x+3xy = 2x+2y.
    (2−3x)⋅y+x⋅(2+3y)=2y−3xy+2x+3xy=2x+2y\displaystyle (2-3x)\cdot y + x\cdot(2+3y) = 2y-3xy+2x+3xy = 2x+2y
  4. Se calculează elementul de pe linia 3, coloana 1: −9x(2−3y)+0+(2+3x)(−9y)=−18x+27xy−18y−27xy=−18x−18y\displaystyle -9x(2-3y) + 0 + (2+3x)(-9y) = -18x+27xy-18y-27xy = -18x-18y.
    −9x(2−3y)+(2+3x)(−9y)=−18x+27xy−18y−27xy=−18x−18y\displaystyle -9x(2-3y) + (2+3x)(-9y) = -18x+27xy-18y-27xy = -18x-18y
  5. Se calculează elementul de pe linia 3, coloana 3: −9x⋅y+0+(2+3x)(2+3y)=−9xy+4+6y+6x+9xy=4+6x+6y\displaystyle -9x\cdot y + 0 + (2+3x)(2+3y) = -9xy+4+6y+6x+9xy = 4+6x+6y.
    −9x⋅y+(2+3x)(2+3y)=−9xy+4+6y+6x+9xy=4+6x+6y\displaystyle -9x\cdot y + (2+3x)(2+3y) = -9xy+4+6y+6x+9xy = 4+6x+6y
  6. Elementele de pe pozițiile (1,2)\displaystyle (1,2), (2,1)\displaystyle (2,1), (2,3)\displaystyle (2,3), (3,2)\displaystyle (3,2) sunt nule, iar elementul (2,2)\displaystyle (2,2) rămâne 2⋅2=4\displaystyle 2\cdot 2 = 4 (celelalte produse fiind cu 0\displaystyle 0). Se centralizează toate rezultatele obținute pentru a scrie matricea produs.
    A(x)⋅A(y)=(4−6x−6y02x+2y040−18x−18y04+6x+6y)=\displaystyle A(x) \cdot A(y) = \begin{pmatrix} 4-6x-6y & 0 & 2x+2y \\ 0 & 4 & 0 \\ -18x-18y & 0 & 4+6x+6y \end{pmatrix} =
  7. Se scoate factorul comun 2\displaystyle 2 din fiecare element al matricei obținute, pentru a pune în evidență forma 2A(x+y)\displaystyle 2A(x+y).
    =2(2−3(x+y)0x+y020−9(x+y)02+3(x+y))\displaystyle = 2\begin{pmatrix} 2-3(x+y) & 0 & x+y \\ 0 & 2 & 0 \\ -9(x+y) & 0 & 2+3(x+y) \end{pmatrix}
  8. Se recunoaște în matricea din paranteză exact matricea A\displaystyle A evaluată în x+y\displaystyle x+y, obținându-se astfel relația cerută, adevărată pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y.
    =2(2−3(x+y)0x+y020−9(x+y)02+3(x+y))=2A(x+y), pentru orice numere \displaystyle = 2\begin{pmatrix} 2-3(x+y) & 0 & x+y \\ 0 & 2 & 0 \\ -9(x+y) & 0 & 2+3(x+y) \end{pmatrix} = 2A(x+y)\text{, pentru orice numere }reale x și y\displaystyle \text{reale }x\text{ și }y
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(2−3x0x020−9x02+3x)\displaystyle A(x) = \begin{pmatrix} 2-3x & 0 & x \\ 0 & 2 & 0 \\ -9x & 0 & 2+3x \end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Determinați numerele reale x\displaystyle x pentru care (A(x)+A(3x))⋅A(2x)=4A(x2)\displaystyle (A(x) + A(3x)) \cdot A(2x) = 4A(x^2).
Vezi rezolvarea
  1. Descompunem matricea: A(x)=2I3+xB\displaystyle A(x)=2I_3+xB, unde B=(−301000−903)\displaystyle B=\begin{pmatrix} -3 & 0 & 1 \\ 0 & 0 & 0 \\ -9 & 0 & 3 \end{pmatrix}.
    A(x)=2I3+xB\displaystyle A(x)=2I_3+xB
  2. Calculăm B2\displaystyle B^2. Prima linie: (−3)(−3)+1⋅(−9)=0\displaystyle (-3)(-3)+1\cdot(-9)=0 și (−3)⋅1+1⋅3=0\displaystyle (-3)\cdot 1+1\cdot 3=0. A treia linie: (−9)(−3)+3⋅(−9)=0\displaystyle (-9)(-3)+3\cdot(-9)=0 și (−9)⋅1+3⋅3=0\displaystyle (-9)\cdot 1+3\cdot 3=0. Linia a doua este nulă. Deci B2=O3\displaystyle B^2=O_3.
    B2=O3\displaystyle B^2=O_3
  3. Calculăm suma A(x)+A(3x)=4I3+(x+3x)B=4I3+4xB=2(2I3+2xB)\displaystyle A(x)+A(3x)=4I_3+(x+3x)B=4I_3+4xB=2\left(2I_3+2xB\right), adică 2A(2x)\displaystyle 2A(2x).
    A(x)+A(3x)=2A(2x)\displaystyle A(x)+A(3x)=2A(2x)
  4. Aflăm produsul A(x)A(y)=(2I3+xB)(2I3+yB)=4I3+2(x+y)B+xyB2\displaystyle A(x)A(y)=(2I_3+xB)(2I_3+yB)=4I_3+2(x+y)B+xyB^2. Cum B2=O3\displaystyle B^2=O_3, rezultă A(x)A(y)=4I3+2(x+y)B=2A(x+y)\displaystyle A(x)A(y)=4I_3+2(x+y)B=2A(x+y).
    A(x)A(y)=2A(x+y)\displaystyle A(x)A(y)=2A(x+y)
  5. Înlocuim în produsul din enunț: (A(x)+A(3x))⋅A(2x)=2A(2x)⋅A(2x)=2⋅2A(4x)=4A(4x)\displaystyle (A(x)+A(3x))\cdot A(2x)=2A(2x)\cdot A(2x)=2\cdot 2A(4x)=4A(4x), pentru orice x\displaystyle x real.
    (A(x)+A(3x))⋅A(2x)=4A(4x)\displaystyle (A(x)+A(3x))\cdot A(2x)=4A(4x)
  6. Ecuația devine 4A(4x)=4A(x2)\displaystyle 4A(4x)=4A(x^2), adică A(4x)=A(x2)\displaystyle A(4x)=A(x^2). Prin scădere, (4x−x2)B=O3\displaystyle (4x-x^2)B=O_3. Cum B≠O3\displaystyle B\neq O_3, rămâne 4x=x2\displaystyle 4x=x^2.
    4x=x2\displaystyle 4x=x^2
  7. Rezolvăm ecuația x2−4x=0\displaystyle x^2-4x=0, adică x(x−4)=0\displaystyle x(x-4)=0. Soluțiile sunt x=0\displaystyle x=0 și x=4\displaystyle x=4.
    x=0 sau x=4\displaystyle x=0\text{ sau }x=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=aX3+3X2−aX−6\displaystyle f = aX^3 + 3X^2 - aX - 6, unde a\displaystyle a este număr real nenul.

Arătați că f(1)=−3\displaystyle f(1) = -3, pentru orice număr real nenul a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică valoarea particulară x=1\displaystyle x = 1, în care se va evalua polinomul f\displaystyle f, pentru a analiza expresia f(1)\displaystyle f(1).
    f(x)=aX3+3X2−aX−6⇒ se calculeaza˘ f(1)\displaystyle f(x) = aX^3 + 3X^2 - aX - 6 \Rightarrow \text{ se calculează } f(1)
  2. Se înlocuiește x\displaystyle x cu 1\displaystyle 1 în expresia polinomului f\displaystyle f.
    f(1)=a⋅13+3⋅12−a⋅1−6=\displaystyle f(1) = a \cdot 1^3 + 3 \cdot 1^2 - a \cdot 1 - 6 =
  3. Se calculează puterile lui 1\displaystyle 1, care sunt egale cu 1\displaystyle 1, simplificând expresia obținută.
    =a⋅1+3⋅1−a−6=a+3−a−6\displaystyle = a \cdot 1 + 3 \cdot 1 - a - 6 = a + 3 - a - 6
  4. Se reduc termenii asemenea: termenii cu a\displaystyle a se anulează (a−a=0\displaystyle a - a = 0), iar 3−6=−3\displaystyle 3 - 6 = -3, obținându-se valoarea finală, independentă de a\displaystyle a.
    =a+3−a−6=−3, pentru orice numa˘r real \displaystyle = a + 3 - a - 6 = -3\text{, pentru orice număr real }nenul a\displaystyle \text{nenul }a
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=aX3+3X2−aX−6\displaystyle f = aX^3 + 3X^2 - aX - 6, unde a\displaystyle a este număr real nenul.

Pentru a=1\displaystyle a = 1, determinați câtul și restul împărțirii polinomului f\displaystyle f la polinomul g=X2+3X−1\displaystyle g = X^2 + 3X - 1.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică divizorul g=X2+3X−1\displaystyle g = X^2 + 3X - 1 și se particularizează polinomul f\displaystyle f pentru valoarea a=1\displaystyle a = 1 (determinată la un punct anterior al problemei), obținând forma concretă a lui f\displaystyle f ce va fi împărțită la g\displaystyle g.
    f=X3+3X2−X−6\displaystyle f = X^3 + 3X^2 - X - 6
  2. Se efectuează împărțirea polinomului f\displaystyle f la g\displaystyle g, comparând gradele: gradul lui f\displaystyle f este 3\displaystyle 3, iar al lui g\displaystyle g este 2\displaystyle 2, deci câtul va avea gradul 1\displaystyle 1. Se împarte termenul de grad maxim al lui f\displaystyle f la termenul de grad maxim al lui g\displaystyle g: X3:X2=X\displaystyle X^3 : X^2 = X.
    Primul termen al caˆtului \displaystyle \text{Primul termen al câtului }este X\displaystyle \text{este } X
  3. Se înmulțește câtul parțial X\displaystyle X cu divizorul g\displaystyle g și se scade rezultatul din f\displaystyle f, pentru a obține restul intermediar.
    X⋅(X2+3X−1)=X3+3X2−X, iar (X3+3X2−X−6)−(X3+3X2−X)=−6\displaystyle X\cdot(X^2+3X-1) = X^3+3X^2-X\text{, iar }(X^3+3X^2-X-6)-(X^3+3X^2-X) = -6
  4. Deoarece restul obținut, −6\displaystyle -6, are gradul 0\displaystyle 0, mai mic decât gradul lui g\displaystyle g (care este 2\displaystyle 2), împărțirea se oprește aici. Se scrie relația de împărțire cu teorema împărțirii cu rest, identificând câtul.
    f=X(X2+3X−1)−6 și caˆtul ıˆmpa˘rțirii este X\displaystyle f = X(X^2 + 3X - 1) - 6\text{ și câtul împărțirii este }X
  5. Din relația de împărțire obținută se citește direct restul împărțirii lui f\displaystyle f la g\displaystyle g.
    Restul este −6\displaystyle \text{Restul este }-6
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=aX3+3X2−aX−6\displaystyle f = aX^3 + 3X^2 - aX - 6, unde a\displaystyle a este număr real nenul.

Determinați numărul real nenul a\displaystyle a pentru care (1+x1)(1+x2)(1+x3)=1\displaystyle (1+x_1)(1+x_2)(1+x_3) = 1, unde x1\displaystyle x_1, x2\displaystyle x_2 și x3\displaystyle x_3 sunt rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie polinomul sub formă de produs de factori liniari, folosind rădăcinile x1,x2,x3\displaystyle x_1, x_2, x_3 și coeficientul dominant a\displaystyle a.
    f(X)=a(X−x1)(X−x2)(X−x3)\displaystyle f(X) = a(X-x_1)(X-x_2)(X-x_3)
  2. Se calculează valoarea polinomului în X=−1\displaystyle X=-1 folosind forma factorizată, scoțând factorul comun (−1)\displaystyle (-1) din fiecare paranteză.
    f(−1)=a(−1−x1)(−1−x2)(−1−x3)=−a(1+x1)(1+x2)(1+x3)\displaystyle f(-1) = a(-1-x_1)(-1-x_2)(-1-x_3) = -a(1+x_1)(1+x_2)(1+x_3)
  3. Se izolează produsul (1+x1)(1+x2)(1+x3)\displaystyle (1+x_1)(1+x_2)(1+x_3), împărțind ambii membri prin −a\displaystyle -a (posibil deoarece a\displaystyle a este nenul).
    (1+x1)(1+x2)(1+x3)=−f(−1)a, pentru orice numa˘r real \displaystyle (1+x_1)(1+x_2)(1+x_3) = -\frac{f(-1)}{a}\text{, pentru orice număr real }nenul a\displaystyle \text{nenul }a
  4. Se calculează valoarea concretă a lui f(−1)\displaystyle f(-1) înlocuind X=−1\displaystyle X=-1 în expresia inițială a polinomului.
    f(−1)=a⋅(−1)3+3⋅(−1)2−a⋅(−1)−6=−a+3+a−6=−3\displaystyle f(-1) = a\cdot(-1)^3+3\cdot(-1)^2-a\cdot(-1)-6 = -a+3+a-6 = -3
  5. Se scrie ecuația impusă de condiția din problemă, înlocuind valoarea lui f(−1)\displaystyle f(-1) obținută, și se rezolvă pentru a\displaystyle a.
    −f(−1)a=1⇒−−3a=1⇒3a=1⇒a=3\displaystyle -\frac{f(-1)}{a} = 1 \Rightarrow -\frac{-3}{a} = 1 \Rightarrow \frac{3}{a} = 1 \Rightarrow a = 3
  6. Se conchide valoarea lui a\displaystyle a care satisface condiția impusă.
    −f(−1)a=1, de unde obținem a=3\displaystyle -\frac{f(-1)}{a} = 1\text{, de unde obținem }a = 3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f : (0, +\infty) \to \mathbb{R}, f(x)=2x+ln⁡xx+2\displaystyle f(x) = 2x + \ln\frac{x}{x+2}.

Arătați că f′(x)=2(x+1)2x(x+2)\displaystyle f'(x) = \frac{2(x+1)^2}{x(x+2)}, x∈(0,+∞)\displaystyle x \in (0, +\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie funcția și se identifică cei doi termeni care trebuie derivați: partea liniară 2x\displaystyle 2x și partea logaritmică ln⁡xx+2\displaystyle \ln\frac{x}{x+2}.
    f(x)=2x+ln⁡xx+2\displaystyle f(x) = 2x + \ln\frac{x}{x+2}, x∈(0,+∞)\displaystyle \ x\in(0,+\infty)
  2. Se derivează termenul 2x\displaystyle 2x, care are derivata 2\displaystyle 2.
    (2x)′=2\displaystyle (2x)' = 2
  3. Pentru termenul logaritmic se aplică regula (ln⁡u)′=u′u\displaystyle (\ln u)' = \frac{u'}{u}, unde u=xx+2\displaystyle u=\frac{x}{x+2}. Se scrie derivata sub forma produsului dintre u′\displaystyle u' și inversul lui u\displaystyle u.
    (ln⁡xx+2)′=(xx+2)′⋅x+2x\displaystyle \left(\ln\frac{x}{x+2}\right)' = \left(\frac{x}{x+2}\right)' \cdot \frac{x+2}{x}
  4. Se calculează u′=(xx+2)′\displaystyle u' = \left(\frac{x}{x+2}\right)' folosind regula de derivare a câtului: (fg)′=f′g−fg′g2\displaystyle \left(\frac{f}{g}\right)' = \frac{f'g - fg'}{g^2}, cu f=x, g=x+2\displaystyle f=x,\ g=x+2.
    (xx+2)′=1⋅(x+2)−x⋅1(x+2)2=x+2−x(x+2)2=2(x+2)2\displaystyle \left(\frac{x}{x+2}\right)' = \frac{1\cdot(x+2) - x\cdot 1}{(x+2)^2} = \frac{x+2-x}{(x+2)^2} = \frac{2}{(x+2)^2}
  5. Se înlocuiește u′\displaystyle u' obținut mai sus în expresia derivatei logaritmului și se simplifică termenul (x+2)\displaystyle (x+2) care apare atât la numărător cât și la numitor.
    (ln⁡xx+2)′=2(x+2)2⋅x+2x=2x(x+2)\displaystyle \left(\ln\frac{x}{x+2}\right)' = \frac{2}{(x+2)^2}\cdot\frac{x+2}{x} = \frac{2}{x(x+2)}
  6. Se adună derivata primului termen cu derivata termenului logaritmic pentru a obține derivata întregii funcții, scriind explicit toți pașii intermediari ceruți de barem.
    f′(x)=2+x+2x⋅x+2−x(x+2)2=2+2x(x+2)=\displaystyle f'(x) = 2 + \frac{x+2}{x} \cdot \frac{x+2-x}{(x+2)^2} = 2 + \frac{2}{x(x+2)} =
  7. Se aduce expresia la același numitor comun x(x+2)\displaystyle x(x+2), scriind 2\displaystyle 2 ca fracție cu acest numitor.
    f′(x)=2x(x+2)x(x+2)+2x(x+2)=2x2+4x+2x(x+2)\displaystyle f'(x) = \frac{2x(x+2)}{x(x+2)} + \frac{2}{x(x+2)} = \frac{2x^2+4x+2}{x(x+2)}
  8. Se factorizează numărătorul, observând că 2x2+4x+2=2(x2+2x+1)=2(x+1)2\displaystyle 2x^2+4x+2 = 2(x^2+2x+1) = 2(x+1)^2, obținând astfel forma finală a derivatei pe domeniul de definiție.
    =2x2+4x+2x(x+2)=2(x+1)2x(x+2)\displaystyle = \frac{2x^2 + 4x + 2}{x(x+2)} = \frac{2(x+1)^2}{x(x+2)}, x∈(0,+∞)\displaystyle \ x \in (0, +\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f : (0, +\infty) \to \mathbb{R}, f(x)=2x+ln⁡xx+2\displaystyle f(x) = 2x + \ln\frac{x}{x+2}.

Determinați ecuația asimptotei oblice spre +∞\displaystyle +\infty la graficul funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică tipul de asimptotă căutat: deoarece domeniul este (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty), funcția poate avea asimptotă oblică spre +∞\displaystyle +\infty, de forma y=mx+n\displaystyle y = mx + n, unde m\displaystyle m și n\displaystyle n se determină cu limitele cunoscute.
    m=lim⁡x→+∞f(x)x\displaystyle m=\lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x},n=lim⁡x→+∞(f(x)−mx)\displaystyle \quad n=\lim_{x\to+\infty}(f(x)-mx)
  2. Se scrie explicit raportul f(x)x\displaystyle \dfrac{f(x)}{x}, împărțind fiecare termen al lui f(x)\displaystyle f(x) la x\displaystyle x.
    f(x)x=2x+ln⁡xx+2x=2+1xln⁡xx+2\displaystyle \frac{f(x)}{x}=\frac{2x+\ln\frac{x}{x+2}}{x}=2+\frac{1}{x}\ln\frac{x}{x+2}
  3. Se observă că, atunci când x\displaystyle x tinde la +∞\displaystyle +\infty, raportul xx+2\displaystyle \dfrac{x}{x+2} tinde la 1\displaystyle 1, deci logaritmul acestuia tinde la 0\displaystyle 0, iar produsul cu 1x\displaystyle \dfrac{1}{x} (care tinde la 0\displaystyle 0) tinde tot la 0\displaystyle 0.
    lim⁡x→+∞xx+2=1⇒lim⁡x→+∞ln⁡xx+2=ln⁡1=0⇒lim⁡x→+∞1xln⁡xx+2=0\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{x}{x+2}=1\Rightarrow\lim_{x\to+\infty}\ln\frac{x}{x+2}=\ln 1=0\Rightarrow\lim_{x\to+\infty}\frac{1}{x}\ln\frac{x}{x+2}=0
  4. Se combină rezultatele anterioare pentru a obține panta asimptotei oblice, m\displaystyle m.
    lim⁡x→+∞f(x)x=lim⁡x→+∞(2+1xln⁡xx+2)=2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}=\lim_{x\to+\infty}\left(2+\frac{1}{x}\ln\frac{x}{x+2}\right)=2
  5. Se calculează diferența f(x)−2x\displaystyle f(x) - 2x, simplificând termenul 2x\displaystyle 2x care se reduce cu cel din f(x)\displaystyle f(x), rămânând doar partea logaritmică.
    f(x)−2x=2x+ln⁡xx+2−2x=ln⁡xx+2\displaystyle f(x)-2x=2x+\ln\frac{x}{x+2}-2x=\ln\frac{x}{x+2}
  6. Se calculează limita acestei diferențe pentru a obține ordonata la origine n\displaystyle n, folosind faptul că xx+2\displaystyle \dfrac{x}{x+2} tinde la 1\displaystyle 1, deci logaritmul tinde la 0\displaystyle 0; se conclude că dreapta y=2x\displaystyle y=2x este asimptotă oblică spre +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞(f(x)−2x)=lim⁡x→+∞ln⁡xx+2=0, deci dreapta de ecuație y=2x este asimptota oblica˘ \displaystyle \lim_{x\to+\infty}(f(x)-2x)=\lim_{x\to+\infty}\ln\frac{x}{x+2}=0\text{, deci dreapta de ecuație }y=2x\text{ este asimptota oblică }spre +∞\displaystyle \text{spre }+\infty
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f : (0, +\infty) \to \mathbb{R}, f(x)=2x+ln⁡xx+2\displaystyle f(x) = 2x + \ln\frac{x}{x+2}.

Demonstrați că funcția f\displaystyle f este bijectivă.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie funcția și se observă că este derivabilă pe (0,+∞)\displaystyle (0, +\infty), fiind sumă de funcții elementare (o funcție polinomială și o funcție logaritmică compusă), domeniul fiind ales tocmai pentru ca argumentul logaritmului, xx+2\displaystyle \dfrac{x}{x+2}, să fie strict pozitiv.
    f(x)=2x+ln⁡xx+2\displaystyle f(x) = 2x + \ln\frac{x}{x+2}, x∈(0,+∞)\displaystyle \ x \in (0, +\infty)
  2. Se calculează derivata lui f\displaystyle f, folosind regula de derivare a sumei și derivata logaritmului compus (sau scriind ln⁡(xx+2)=ln⁡x−ln⁡(x+2)\displaystyle \ln\left(\dfrac{x}{x+2}\right) = \ln x - \ln(x+2)).
    f′(x)=2+(ln⁡x−ln⁡(x+2))′=2+1x−1x+2\displaystyle f'(x) = 2 + \left(\ln x - \ln(x+2)\right)' = 2 + \frac{1}{x} - \frac{1}{x+2}
  3. Se aduce expresia derivatei la un numitor comun pentru a-i studia semnul.
    1x−1x+2=(x+2)−xx(x+2)=2x(x+2)⇒f′(x)=2+2x(x+2)\displaystyle \frac{1}{x} - \frac{1}{x+2} = \frac{(x+2) - x}{x(x+2)} = \frac{2}{x(x+2)} \Rightarrow f'(x) = 2 + \frac{2}{x(x+2)}
  4. Deoarece x>0\displaystyle x > 0, avem x(x+2)>0\displaystyle x(x+2) > 0, deci fracția 2x(x+2)\displaystyle \dfrac{2}{x(x+2)} este strict pozitivă, iar suma cu 2\displaystyle 2 este strict pozitivă. Rezultă că f′(x)>0\displaystyle f'(x) > 0 pentru orice x\displaystyle x din domeniu, deci f\displaystyle f este strict crescătoare, deci injectivă.
    Pentru orice x∈(0,+∞)\displaystyle \text{Pentru orice }x \in (0, +\infty), f′(x)=2+2x(x+2)>0⇒f este strict cresca˘toare, \displaystyle \ f'(x) = 2 + \frac{2}{x(x+2)} > 0 \Rightarrow f\text{ este strict crescătoare, }deci f este injectiva˘\displaystyle \text{deci }f\text{ este injectivă}
  5. Se calculează limita funcției la capătul din stânga al domeniului, x\displaystyle x tinzând la 0\displaystyle 0 prin valori pozitive. Termenul 2x\displaystyle 2x tinde la 0\displaystyle 0, iar fracția xx+2\displaystyle \dfrac{x}{x+2} tinde la 0\displaystyle 0 prin valori pozitive, deci logaritmul ei tinde la −∞\displaystyle -\infty.
    lim⁡x→0,x>0xx+2=0+⇒lim⁡x→0ln⁡xx+2=−∞⇒lim⁡x→0f(x)=0+(−∞)=−∞\displaystyle \lim_{x \to 0, x>0} \frac{x}{x+2} = 0^{+} \Rightarrow \lim_{x \to 0} \ln\frac{x}{x+2} = -\infty \Rightarrow \lim_{x \to 0} f(x) = 0 + (-\infty) = -\infty
  6. Se calculează limita funcției la capătul din dreapta al domeniului, x\displaystyle x tinzând la +∞\displaystyle +\infty. Fracția xx+2\displaystyle \dfrac{x}{x+2} tinde la 1\displaystyle 1, deci logaritmul ei tinde la 0\displaystyle 0, iar termenul 2x\displaystyle 2x tinde la +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞xx+2=1⇒lim⁡x→+∞ln⁡xx+2=0⇒lim⁡x→+∞f(x)=+∞+0=+∞\displaystyle \lim_{x \to +\infty} \frac{x}{x+2} = 1 \Rightarrow \lim_{x \to +\infty} \ln\frac{x}{x+2} = 0 \Rightarrow \lim_{x \to +\infty} f(x) = +\infty + 0 = +\infty
  7. Funcția f\displaystyle f este continuă pe (0,+∞)\displaystyle (0, +\infty), fiind sumă de funcții continue (o funcție polinomială și o funcție logaritmică compusă cu o funcție raională care nu se anulează pe domeniu). Folosind cele două limite de la capetele domeniului și continuitatea, prin teorema valorilor intermediare rezultă că f\displaystyle f ia toate valorile reale, deci f\displaystyle f este surjectivă. Împreună cu injectivitatea stabilită anterior, obținem că f\displaystyle f este bijectivă.
    lim⁡x→0f(x)=−∞\displaystyle \lim_{x \to 0} f(x) = -\infty, lim⁡x→+∞f(x)=+∞ și f este continua˘, deci f este surjectiva˘, de unde \displaystyle \ \lim_{x \to +\infty} f(x) = +\infty\text{ și }f\text{ este continuă, deci }f\text{ este surjectivă, de unde }obținem ca˘ f este bijectiva˘\displaystyle \text{obținem că }f\text{ este bijectivă}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f : (-1, +\infty) \to \mathbb{R}, f(x)=x2(x+1)3\displaystyle f(x) = \frac{x^2}{(x+1)^3}.

Arătați că ∫03f(x)(x+1)3 dx=9\displaystyle \int_0^3 f(x)(x+1)^3\, dx = 9.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie expresia funcției f(x)\displaystyle f(x) și se observă că trebuie calculată integrala produsului dintre f(x)\displaystyle f(x) și (x+1)3\displaystyle (x+1)^3 pe intervalul [0,3]\displaystyle [0,3].
    f(x)(x+1)3=x2(x+1)3⋅(x+1)3\displaystyle f(x)(x+1)^3 = \frac{x^2}{(x+1)^3}\cdot (x+1)^3
  2. Se simplifică factorul (x+1)3\displaystyle (x+1)^3 de la numărător cu cel de la numitor, deoarece x∈(0,3)⊂(−1,+∞)\displaystyle x \in (0,3) \subset (-1,+\infty) implică x+1≠0\displaystyle x+1 \neq 0.
    f(x)(x+1)3=x2\displaystyle f(x)(x+1)^3 = x^2
  3. Se rescrie integrala inițială folosind simplificarea obținută, transformând-o într-o integrală directă din x2\displaystyle x^2.
    ∫03f(x)(x+1)3 dx=∫03x2 dx\displaystyle \int_0^3 f(x)(x+1)^3\, dx = \int_0^3 x^2\, dx
  4. Se calculează primitiva funcției x2\displaystyle x^2, folosind formula ∫xndx=xn+1n+1+C\displaystyle \int x^n dx = \dfrac{x^{n+1}}{n+1}+C, și se aplică formula Leibniz-Newton pe intervalul [0,3]\displaystyle [0,3].
    ∫03x2 dx=x33∣03=\displaystyle \int_0^3 x^2\, dx = \left.\frac{x^3}{3}\right|_0^3 =
  5. Se înlocuiesc limitele de integrare 3\displaystyle 3 și 0\displaystyle 0 în primitivă și se efectuează calculul final.
    333−033=9−0=9\displaystyle \frac{3^3}{3} - \frac{0^3}{3} = 9 - 0 = 9
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f : (-1, +\infty) \to \mathbb{R}, f(x)=x2(x+1)3\displaystyle f(x) = \frac{x^2}{(x+1)^3}.

Arătați că ∫01f(x)(x+1) dx=1−ln⁡2\displaystyle \int_0^1 \sqrt{f(x)(x+1)}\, dx = 1 - \ln 2.
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează expresia de sub radical, înmulțind f(x)\displaystyle f(x) cu (x+1)\displaystyle (x+1): f(x)⋅(x+1)=x2(x+1)3⋅(x+1)=x2(x+1)2\displaystyle f(x)\cdot(x+1) = \frac{x^2}{(x+1)^3}\cdot(x+1) = \frac{x^2}{(x+1)^2}.
    f(x)(x+1)=x2(x+1)3⋅(x+1)=x2(x+1)2\displaystyle f(x)(x+1) = \frac{x^2}{(x+1)^3}\cdot(x+1) = \frac{x^2}{(x+1)^2}
  2. Se extrage radicalul acestei expresii. Deoarece pe intervalul [0,1]\displaystyle [0,1] avem x≥0\displaystyle x\ge 0 și x+1>0\displaystyle x+1>0, radicalul se simplifică la xx+1\displaystyle \dfrac{x}{x+1}.
    f(x)(x+1)=x2(x+1)2=∣x∣∣x+1∣=xx+1\displaystyle \sqrt{f(x)(x+1)} = \sqrt{\frac{x^2}{(x+1)^2}} = \frac{|x|}{|x+1|} = \frac{x}{x+1}, pentru x∈[0,1]\displaystyle \text{ pentru } x\in[0,1]
  3. Se scrie integrala definită folosind expresia simplificată obținută mai sus.
    ∫01f(x)(x+1) dx=∫01xx+1 dx\displaystyle \int_0^1 \sqrt{f(x)(x+1)}\, dx = \int_0^1 \frac{x}{x+1}\, dx
  4. Se descompune fracția xx+1\displaystyle \dfrac{x}{x+1} scriind numărătorul ca (x+1)−1\displaystyle (x+1)-1, pentru a obține o formă ușor de integrat.
    xx+1=(x+1)−1x+1=1−1x+1\displaystyle \frac{x}{x+1} = \frac{(x+1)-1}{x+1} = 1 - \frac{1}{x+1}
  5. Se integrează termen cu termen expresia obținută, folosind primitivele cunoscute ∫1 dx=x\displaystyle \int 1\,dx = x și ∫1x+1 dx=ln⁡(x+1)\displaystyle \int \frac{1}{x+1}\,dx = \ln(x+1).
    ∫01f(x)(x+1) dx=∫01xx+1 dx=∫01(1−1x+1)dx=x∣01−ln⁡(x+1)∣01=\displaystyle \int_0^1 \sqrt{f(x)(x+1)}\, dx = \int_0^1 \frac{x}{x+1}\, dx = \int_0^1 \left(1 - \frac{1}{x+1}\right) dx = \left.x\right|_0^1 - \left.\ln(x+1)\right|_0^1 =
  6. Se evaluează primitivele la capetele intervalului: x\displaystyle x ia valorile 1\displaystyle 1 și 0\displaystyle 0, iar ln⁡(x+1)\displaystyle \ln(x+1) ia valorile ln⁡2\displaystyle \ln 2 și ln⁡1=0\displaystyle \ln 1 = 0.
    =(1−0)−(ln⁡2−ln⁡1)=1−ln⁡2+ln⁡1\displaystyle = (1-0) - (\ln 2 - \ln 1) = 1 - \ln 2 + \ln 1
  7. Se simplifică folosind faptul că ln⁡1=0\displaystyle \ln 1 = 0, obținând rezultatul final al integralei.
    =1−0−ln⁡2+ln⁡1=1−ln⁡2\displaystyle = 1 - 0 - \ln 2 + \ln 1 = 1 - \ln 2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f : (-1, +\infty) \to \mathbb{R}, f(x)=x2(x+1)3\displaystyle f(x) = \frac{x^2}{(x+1)^3}.

Arătați că aria suprafeței plane delimitate de graficul funcției g:R→R\displaystyle g : \mathbb{R} \to \mathbb{R}, g(x)=f(ex)ex\displaystyle g(x) = \frac{f(e^x)}{e^x}, axa Ox\displaystyle Ox și dreptele de ecuații x=−1\displaystyle x = -1 și x=1\displaystyle x = 1 este egală cu e−12(e+1)\displaystyle \frac{e-1}{2(e+1)}.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm f(ex)\displaystyle f(e^x) prin înlocuirea lui x\displaystyle x cu ex\displaystyle e^x în expresia funcției f\displaystyle f.
    f(ex)=(ex)2(ex+1)3=e2x(ex+1)3\displaystyle f(e^x) = \dfrac{(e^x)^2}{(e^x+1)^3} = \dfrac{e^{2x}}{(e^x+1)^3}
  2. Definim funcția g(x)=f(ex)ex\displaystyle g(x) = \dfrac{f(e^x)}{e^x} și simplificăm, obținând expresia lui g\displaystyle g, care este definită pe tot R\displaystyle \mathbb{R} deoarece ex+1>0\displaystyle e^x+1>0 pentru orice x\displaystyle x real.
    g(x)=f(ex)ex=e2xex(ex+1)3=ex(ex+1)3\displaystyle g(x) = \dfrac{f(e^x)}{e^x} = \dfrac{e^{2x}}{e^x(e^x+1)^3} = \dfrac{e^x}{(e^x+1)^3}, x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
  3. Deoarece g(x)≥0\displaystyle g(x) \geq 0 pentru orice x\displaystyle x real (numărătorul și numitorul sunt pozitivi), aria cuprinsă între graficul lui g\displaystyle g, axa Ox\displaystyle Ox și dreptele x=−1\displaystyle x=-1, x=1\displaystyle x=1 se exprimă ca integrala definită a lui g\displaystyle g pe intervalul [−1,1]\displaystyle [-1,1].
    A=∫−11∣g(x)∣ dx=∫−11ex(ex+1)3 dx\displaystyle \mathcal{A} = \int_{-1}^{1} |g(x)|\, dx = \int_{-1}^{1} \dfrac{e^x}{(e^x+1)^3}\, dx
  4. Observăm că (ex+1)′=ex\displaystyle (e^x+1)' = e^x, deci integrandul are forma u′u3\displaystyle \dfrac{u'}{u^3} cu u=ex+1\displaystyle u=e^x+1, a cărui primitivă este −12u2\displaystyle -\dfrac{1}{2u^2}.
    ∫(ex+1)′(ex+1)3 dx=−12(ex+1)2+C\displaystyle \int \dfrac{(e^x+1)'}{(e^x+1)^3}\,dx = -\dfrac{1}{2(e^x+1)^2} + C
  5. Aplicăm formula Leibniz-Newton pe intervalul [−1,1]\displaystyle [-1,1] folosind primitiva găsită anterior.
    A=∫−11ex(ex+1)3 dx=−12(ex+1)2∣−11\displaystyle \mathcal{A} = \int_{-1}^{1} \dfrac{e^x}{(e^x+1)^3}\,dx = \left. -\dfrac{1}{2(e^x+1)^2} \right|_{-1}^{1}
  6. Calculăm valorile expresiei la capetele intervalului și simplificăm rezultatul pentru a obține valoarea finală a ariei.
    =−12(e+1)2+e22(e+1)2=e2−12(e+1)2=e−12(e+1)\displaystyle = -\dfrac{1}{2(e+1)^2} + \dfrac{e^2}{2(e+1)^2} = \dfrac{e^2-1}{2(e+1)^2} = \dfrac{e-1}{2(e+1)}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.