Bac matematică M2 științe ale naturii 2011, sesiunea I rezervă varianta 10: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Calculați log⁡7(3+2)+log⁡7(3−2)\displaystyle \log_7\left(3+\sqrt{2}\right)+\log_7\left(3-\sqrt{2}\right).
Vezi rezolvarea
  1. Ambii logaritmi au aceeași bază 7\displaystyle 7, iar argumentele sunt pozitive, deoarece 2<3\displaystyle \sqrt{2}<3. Folosim formula log⁡ax+log⁡ay=log⁡a(x⋅y)\displaystyle \log_a x+\log_a y=\log_a(x\cdot y).
    log⁡7[(3+2)⋅(3−2)]\displaystyle \log_7\left[\left(3+\sqrt{2}\right)\cdot\left(3-\sqrt{2}\right)\right]
  2. Calculăm produsul din argument cu formula (a+b)(a−b)=a2−b2\displaystyle (a+b)(a-b)=a^{2}-b^{2}, unde a=3\displaystyle a=3 și b=2\displaystyle b=\sqrt{2}.
    (3+2)(3−2)=32−(2)2=9−2=7\displaystyle \left(3+\sqrt{2}\right)\left(3-\sqrt{2}\right)=3^{2}-\left(\sqrt{2}\right)^{2}=9-2=7
  3. Înlocuim produsul 7\displaystyle 7 în logaritm și folosim faptul că log⁡aa=1\displaystyle \log_a a=1. Obținem răspunsul final.
    log⁡77=1\displaystyle \log_7 7=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2+ax+b\displaystyle f(x)=x^2+ax+b. Determinați numerele reale a\displaystyle a și b\displaystyle b pentru care graficul funcției f\displaystyle f conține punctele A(2,3)\displaystyle A(2,3) și B(−1,0)\displaystyle B(-1,0).
Vezi rezolvarea
  1. Punctul A(2,3)\displaystyle A(2,3) se află pe grafic, deci f(2)=3\displaystyle f(2)=3. Înlocuim x=2\displaystyle x=2 în f(x)=x2+ax+b\displaystyle f(x)=x^{2}+ax+b și obținem 4+2a+b=3\displaystyle 4+2a+b=3.
    4+2a+b=3\displaystyle 4+2a+b=3
  2. Mutăm termenul liber în dreapta: 2a+b=3−4\displaystyle 2a+b=3-4, deci 2a+b=−1\displaystyle 2a+b=-1.
    2a+b=−1\displaystyle 2a+b=-1
  3. Punctul B(−1,0)\displaystyle B(-1,0) se află pe grafic, deci f(−1)=0\displaystyle f(-1)=0. Înlocuim x=−1\displaystyle x=-1: (−1)2+a⋅(−1)+b=0\displaystyle (-1)^{2}+a\cdot(-1)+b=0, adică 1−a+b=0\displaystyle 1-a+b=0.
    1−a+b=0\displaystyle 1-a+b=0
  4. Din 1−a+b=0\displaystyle 1-a+b=0 obținem b=a−1\displaystyle b=a-1.
    b=a−1\displaystyle b=a-1
  5. Înlocuim în 2a+b=−1\displaystyle 2a+b=-1: 2a+a−1=−1\displaystyle 2a+a-1=-1, deci 3a=0\displaystyle 3a=0, de unde a=0\displaystyle a=0.
    a=0\displaystyle a=0
  6. Din b=a−1\displaystyle b=a-1 și a=0\displaystyle a=0 obținem b=−1\displaystyle b=-1. Verificare: f(x)=x2−1\displaystyle f(x)=x^{2}-1, iar f(2)=3\displaystyle f(2)=3 și f(−1)=0\displaystyle f(-1)=0. Deci a=0\displaystyle a=0 și b=−1\displaystyle b=-1.
    a=0\displaystyle a=0, b=−1\displaystyle \ b=-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați, în mulțimea numerelor reale, ecuația 3x+3x+1=36\displaystyle 3^x+3^{x+1}=36.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim proprietatea puterilor: 3x+1=3x⋅3\displaystyle 3^{x+1}=3^{x}\cdot 3. Rescriem ecuația astfel: 3x+3⋅3x=36\displaystyle 3^x+3\cdot 3^x=36.
    3x+3⋅3x=36\displaystyle 3^x+3\cdot 3^x=36
  2. Scoatem factor comun pe 3x\displaystyle 3^x: 3x⋅(1+3)=36\displaystyle 3^x\cdot(1+3)=36, deci 4⋅3x=36\displaystyle 4\cdot 3^x=36.
    4⋅3x=36\displaystyle 4\cdot 3^x=36
  3. Împărțim ambii membri la 4\displaystyle 4: 3x=364\displaystyle 3^x=\dfrac{36}{4}, deci 3x=9\displaystyle 3^x=9.
    3x=9\displaystyle 3^x=9
  4. Scriem 9=32\displaystyle 9=3^2, deci 3x=32\displaystyle 3^x=3^2. Funcția exponențială de bază 3\displaystyle 3 este injectivă, deci exponenții sunt egali: x=2\displaystyle x=2.
    x=2\displaystyle x=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând la întâmplare un număr din mulțimea {10,11,12,…,99}\displaystyle \{10,11,12,\ldots,99\}, acesta să fie divizibil cu 4\displaystyle 4.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim definiția clasică a probabilității: p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile\displaystyle p=\dfrac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}.
    p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile\displaystyle p=\frac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}
  2. Găsim cel mai mic multiplu de 4\displaystyle 4 din mulțime: 10\displaystyle 10 și 11\displaystyle 11 nu se împart la 4\displaystyle 4, dar 12=4⋅3\displaystyle 12=4\cdot 3 se împarte. Cel mai mare multiplu de 4\displaystyle 4 din mulțime este 96=4⋅24\displaystyle 96=4\cdot 24, deoarece 97\displaystyle 97, 98\displaystyle 98 și 99\displaystyle 99 nu se împart la 4\displaystyle 4.
    12=4⋅3\displaystyle 12=4\cdot 3, 96=4⋅24\displaystyle \ 96=4\cdot 24
  3. Numerele favorabile sunt 4k\displaystyle 4k, cu k∈{3,4,…,24}\displaystyle k\in\{3,4,\ldots,24\}, adică 12,16,…,96\displaystyle 12,16,\ldots,96. Numărul lor este 24−3+1=22\displaystyle 24-3+1=22.
    12\displaystyle 12,16\displaystyle 16,…\displaystyle \ldots,96⇒22 cazuri favorabile\displaystyle 96\Rightarrow 22\text{ cazuri favorabile}
  4. Numărăm elementele mulțimii {10,11,…,99}\displaystyle \{10,11,\ldots,99\}: 99−10+1=90\displaystyle 99-10+1=90.
    90 de cazuri posibile\displaystyle 90\text{ de cazuri posibile}
  5. Înlocuim în formulă: p=2290\displaystyle p=\dfrac{22}{90}, iar prin simplificare cu 2\displaystyle 2 obținem 1145\displaystyle \dfrac{11}{45}.
    p=2290=1145\displaystyle p=\frac{22}{90}=\frac{11}{45}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele M(2,−1)\displaystyle M(2,-1) și N(−1,3)\displaystyle N(-1,3). Determinați coordonatele vectorului OM→+ON→\displaystyle \overrightarrow{OM}+\overrightarrow{ON}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem vectorii de poziție ai punctelor M\displaystyle M și N\displaystyle N: coordonatele vectorului OM→\displaystyle \overrightarrow{OM} sunt coordonatele punctului M\displaystyle M, iar la fel pentru ON→\displaystyle \overrightarrow{ON}, adică OM→=2i⃗−j⃗\displaystyle \overrightarrow{OM}=2\vec{i}-\vec{j} și ON→=−i⃗+3j⃗\displaystyle \overrightarrow{ON}=-\vec{i}+3\vec{j}.
    OM→=2i⃗−j⃗\displaystyle \overrightarrow{OM}=2\vec{i}-\vec{j},ON→=−i⃗+3j⃗\displaystyle \quad \overrightarrow{ON}=-\vec{i}+3\vec{j}
  2. Adunăm cei doi vectori, grupând separat termenii în i⃗\displaystyle \vec{i} și termenii în j⃗\displaystyle \vec{j}: (2−1)i⃗+(−1+3)j⃗\displaystyle (2-1)\vec{i}+(-1+3)\vec{j}.
    OM→+ON→=2i⃗−j⃗−i⃗+3j⃗=i⃗+2j⃗\displaystyle \overrightarrow{OM}+\overrightarrow{ON}=2\vec{i}-\vec{j}-\vec{i}+3\vec{j}=\vec{i}+2\vec{j}
  3. Coeficienții lui i⃗\displaystyle \vec{i} și j⃗\displaystyle \vec{j} sunt coordonatele vectorului, deci vectorul sumă are coordonatele (1,2)\displaystyle (1,2).
    (1,2)\displaystyle (1,2)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Determinați lungimea laturii unui triunghi echilateral, care are aria egală cu 43\displaystyle 4\sqrt{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Notăm cu l\displaystyle l lungimea laturii triunghiului echilateral. Aria unui triunghi echilateral de latură l\displaystyle l este A=l234\displaystyle A=\dfrac{l^{2}\sqrt{3}}{4}.
    A=l234\displaystyle A=\dfrac{l^{2}\sqrt{3}}{4}
  2. Egalăm aria cu valoarea dată în enunț: l234=43\displaystyle \dfrac{l^{2}\sqrt{3}}{4}=4\sqrt{3}.
    l234=43\displaystyle \dfrac{l^{2}\sqrt{3}}{4}=4\sqrt{3}
  3. Împărțim ambii membri la 3\displaystyle \sqrt{3} și apoi înmulțim cu 4\displaystyle 4: l24=4\displaystyle \dfrac{l^{2}}{4}=4, deci l2=16\displaystyle l^{2}=16.
    l2=16\displaystyle l^{2}=16
  4. Latura este un număr pozitiv, deci l=16=4\displaystyle l=\sqrt{16}=4.
    l=4\displaystyle l=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră punctele An(2n,3n)\displaystyle A_n\left(2^n,3^n\right), unde n∈N\displaystyle n\in\mathbb{N}.

Scrieți ecuația dreptei A0A1\displaystyle A_0A_1.
Vezi rezolvarea
  1. Aflăm coordonatele punctelor înlocuind n=0\displaystyle n=0 și n=1\displaystyle n=1 în An(2n,3n)\displaystyle A_n\left(2^n,3^n\right). Pentru n=0\displaystyle n=0 avem 20=1\displaystyle 2^0=1 și 30=1\displaystyle 3^0=1, deci A0(1,1)\displaystyle A_0(1,1).
    A0(1,1)\displaystyle A_0(1,1)
  2. Pentru n=1\displaystyle n=1 avem 21=2\displaystyle 2^1=2 și 31=3\displaystyle 3^1=3, deci A1(2,3)\displaystyle A_1(2,3).
    A0(1,1)\displaystyle A_0(1,1), A1(2,3)\displaystyle \ A_1(2,3)
  3. Un punct M(x,y)\displaystyle M(x,y) se află pe dreapta A0A1\displaystyle A_0A_1 dacă determinantul format din coordonatele lui M\displaystyle M, A0\displaystyle A_0 și A1\displaystyle A_1 (completate cu coloana de 1) este nul.
    ∣xy1111231∣=0\displaystyle \begin{vmatrix}x&y&1\\1&1&1\\2&3&1\end{vmatrix}=0
  4. Dezvoltăm determinantul cu regula lui Sarrus. Termenii cu semnul plus dau x⋅1⋅1+y⋅1⋅2+1⋅1⋅3=x+2y+3\displaystyle x\cdot 1\cdot 1+y\cdot 1\cdot 2+1\cdot 1\cdot 3=x+2y+3, iar cei cu semnul minus dau 1⋅1⋅2+x⋅1⋅3+y⋅1⋅1=2+3x+y\displaystyle 1\cdot 1\cdot 2+x\cdot 1\cdot 3+y\cdot 1\cdot 1=2+3x+y. Diferența lor este x+2y+3−2−3x−y=−2x+y+1\displaystyle x+2y+3-2-3x-y=-2x+y+1.
    −2x+y+1=0\displaystyle -2x+y+1=0
  5. Din −2x+y+1=0\displaystyle -2x+y+1=0 obținem y=2x−1\displaystyle y=2x-1. Verificare: pentru A0\displaystyle A_0, 2⋅1−1=1\displaystyle 2\cdot 1-1=1, iar pentru A1\displaystyle A_1, 2⋅2−1=3\displaystyle 2\cdot 2-1=3, deci ambele puncte verifică ecuația.
    A0A1: y=2x−1\displaystyle A_0A_1:\ y=2x-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră punctele An(2n,3n)\displaystyle A_n\left(2^n,3^n\right), unde n∈N\displaystyle n\in\mathbb{N}.

Demonstrați că punctele A1,A2,A3\displaystyle A_1,A_2,A_3 nu sunt coliniare.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim n=1\displaystyle n=1, n=2\displaystyle n=2 și n=3\displaystyle n=3 în An(2n,3n)\displaystyle A_n\left(2^n,3^n\right): A1(21,31)\displaystyle A_1\left(2^1,3^1\right), A2(22,32)\displaystyle A_2\left(2^2,3^2\right), A3(23,33)\displaystyle A_3\left(2^3,3^3\right).
    A1(2,3)\displaystyle A_1(2,3), A2(4,9)\displaystyle \ A_2(4,9), A3(8,27)\displaystyle \ A_3(8,27)
  2. Punctele A1,A2,A3\displaystyle A_1,A_2,A_3 sunt coliniare dacă și numai dacă determinantul coordonatelor, completat cu o coloană de 1\displaystyle 1, este egal cu 0\displaystyle 0. Scriem acest determinant.
    Δ=∣2314918271∣\displaystyle \Delta=\begin{vmatrix}2&3&1\\4&9&1\\8&27&1\end{vmatrix}
  3. Aplicăm regula lui Sarrus: Δ=2⋅9⋅1+3⋅1⋅8+1⋅4⋅27−1⋅9⋅8−2⋅1⋅27−3⋅4⋅1\displaystyle \Delta=2\cdot 9\cdot 1+3\cdot 1\cdot 8+1\cdot 4\cdot 27-1\cdot 9\cdot 8-2\cdot 1\cdot 27-3\cdot 4\cdot 1.
    Δ=18+24+108−72−54−12\displaystyle \Delta=18+24+108-72-54-12
  4. Calculăm: 18+24+108=150\displaystyle 18+24+108=150, iar 72+54+12=138\displaystyle 72+54+12=138. Obținem Δ=150−138=12≠0\displaystyle \Delta=150-138=12\neq 0, deci punctele A1,A2,A3\displaystyle A_1,A_2,A_3 nu sunt coliniare.
    Δ=12≠0\displaystyle \Delta=12\neq 0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră punctele An(2n,3n)\displaystyle A_n\left(2^n,3^n\right), unde n∈N\displaystyle n\in\mathbb{N}.

Determinați numărul natural n\displaystyle n pentru care aria triunghiului AnAn+1An+2\displaystyle A_nA_{n+1}A_{n+2} este egală cu 216\displaystyle 216.
Vezi rezolvarea
  1. Aria triunghiului AnAn+1An+2\displaystyle A_nA_{n+1}A_{n+2} este jumătate din modulul determinantului Δ\displaystyle \Delta format cu coordonatele vârfurilor și o coloană de 1.
    A=12∣Δ∣\displaystyle \mathcal{A}=\frac{1}{2}\left|\Delta\right|
  2. Scriem determinantul cu coordonatele punctelor An\displaystyle A_n, An+1\displaystyle A_{n+1}, An+2\displaystyle A_{n+2}.
    Δ=∣2n3n12n+13n+112n+23n+21∣\displaystyle \Delta=\begin{vmatrix}2^n&3^n&1\\2^{n+1}&3^{n+1}&1\\2^{n+2}&3^{n+2}&1\end{vmatrix}
  3. Scoatem factor 2n\displaystyle 2^n din prima coloană și 3n\displaystyle 3^n din a doua, pentru că 2n+1=2⋅2n\displaystyle 2^{n+1}=2\cdot 2^n, 2n+2=4⋅2n\displaystyle 2^{n+2}=4\cdot 2^n, 3n+1=3⋅3n\displaystyle 3^{n+1}=3\cdot 3^n, 3n+2=9⋅3n\displaystyle 3^{n+2}=9\cdot 3^n.
    Δ=2n⋅3n∣111231491∣\displaystyle \Delta=2^n\cdot 3^n\begin{vmatrix}1&1&1\\2&3&1\\4&9&1\end{vmatrix}
  4. Calculăm determinantul rămas prin dezvoltare după prima linie: 1⋅(3−9)−1⋅(2−4)+1⋅(18−12)=−6+2+6=2\displaystyle 1\cdot(3-9)-1\cdot(2-4)+1\cdot(18-12)=-6+2+6=2. Cum 2n⋅3n=6n\displaystyle 2^n\cdot 3^n=6^n, obținem valoarea lui Δ\displaystyle \Delta.
    Δ=2⋅6n\displaystyle \Delta=2\cdot 6^n
  5. Punem condiția ca aria să fie 216\displaystyle 216: 2⋅6n2=6n=216=63\displaystyle \dfrac{2\cdot 6^n}{2}=6^n=216=6^3, de unde n=3\displaystyle n=3, care este număr natural.
    2⋅6n2=216⇒6n=63⇒n=3\displaystyle \frac{2\cdot 6^n}{2}=216\Rightarrow 6^n=6^3\Rightarrow n=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea R\displaystyle \mathbb{R} se definește legea de compoziție asociativă x∘y=12(xy−x−y+3)\displaystyle x\circ y=\frac{1}{2}\left(xy-x-y+3\right).

Verificați dacă elementul neutru al legii „∘\displaystyle \circ” este e=3\displaystyle e=3.
Vezi rezolvarea
  1. Elementul e\displaystyle e este neutru dacă x∘e=e∘x=x\displaystyle x\circ e=e\circ x=x pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}. Verificăm aceste egalități pentru e=3\displaystyle e=3.
    x∘3=3∘x=x\displaystyle x\circ 3=3\circ x=x, ∀x∈R\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}
  2. Înlocuim y=3\displaystyle y=3 în definiția legii: x∘3=12(x⋅3−x−3+3)\displaystyle x\circ 3=\frac{1}{2}\left(x\cdot 3-x-3+3\right). Reducem termenii: 3x−x−3+3=2x\displaystyle 3x-x-3+3=2x, deci rezultatul este 12⋅2x=x\displaystyle \frac{1}{2}\cdot 2x=x.
    x∘3=12(3x−x−3+3)=12⋅2x=x\displaystyle x\circ 3=\frac{1}{2}\left(3x-x-3+3\right)=\frac{1}{2}\cdot 2x=x
  3. Înlocuim x\displaystyle x cu 3\displaystyle 3 și y\displaystyle y cu x\displaystyle x: 3∘x=12(3⋅x−3−x+3)\displaystyle 3\circ x=\frac{1}{2}\left(3\cdot x-3-x+3\right). Reducem termenii: 3x−3−x+3=2x\displaystyle 3x-3-x+3=2x, deci rezultatul este 12⋅2x=x\displaystyle \frac{1}{2}\cdot 2x=x.
    3∘x=12(3x−3−x+3)=12⋅2x=x\displaystyle 3\circ x=\frac{1}{2}\left(3x-3-x+3\right)=\frac{1}{2}\cdot 2x=x
  4. Cum x∘3=3∘x=x\displaystyle x\circ 3=3\circ x=x pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}, numărul 3\displaystyle 3 este element neutru al legii „∘\displaystyle \circ”.
    3 este element neutru\displaystyle 3\text{ este element neutru}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea R\displaystyle \mathbb{R} se definește legea de compoziție asociativă x∘y=12(xy−x−y+3)\displaystyle x\circ y=\frac{1}{2}\left(xy-x-y+3\right).

Determinați simetricul elementului 2\displaystyle 2 în raport cu legea „∘\displaystyle \circ”.
Vezi rezolvarea
  1. Aflăm elementul neutru e\displaystyle e. Verificăm că e=3\displaystyle e=3: pentru orice x\displaystyle x real, x∘3=12(3x−x−3+3)=12⋅2x=x\displaystyle x\circ 3=\frac{1}{2}\left(3x-x-3+3\right)=\frac{1}{2}\cdot 2x=x. Legea este comutativă, deci și 3∘x=x\displaystyle 3\circ x=x. Așadar elementul neutru este 3\displaystyle 3.
    e=3\displaystyle e=3
  2. Simetricul lui 2\displaystyle 2 este numărul real a\displaystyle a pentru care a∘2=2∘a=e\displaystyle a\circ 2=2\circ a=e, adică egal cu elementul neutru 3\displaystyle 3.
    a∘2=2∘a=3\displaystyle a\circ 2=2\circ a=3
  3. Expresia xy−x−y+3\displaystyle xy-x-y+3 nu se schimbă dacă interschimbăm x\displaystyle x și y\displaystyle y, deci legea este comutativă. Rămâne de rezolvat o singură ecuație, 2∘a=3\displaystyle 2\circ a=3.
    2∘a=a∘2\displaystyle 2\circ a=a\circ 2
  4. Înlocuim x=2\displaystyle x=2 și y=a\displaystyle y=a în definiția legii și egalăm cu 3\displaystyle 3.
    12(2a−2−a+3)=3\displaystyle \frac{1}{2}\left(2a-2-a+3\right)=3
  5. Reducem termenii din paranteză: 2a−a=a\displaystyle 2a-a=a și −2+3=1\displaystyle -2+3=1, deci obținem 12(a+1)=3\displaystyle \frac{1}{2}(a+1)=3. Înmulțim cu 2\displaystyle 2: a+1=6\displaystyle a+1=6, de unde a=5\displaystyle a=5. Simetricul lui 2\displaystyle 2 este 5\displaystyle 5.
    a+1=6⇒a=5\displaystyle a+1=6\Rightarrow a=5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea R\displaystyle \mathbb{R} se definește legea de compoziție asociativă x∘y=12(xy−x−y+3)\displaystyle x\circ y=\frac{1}{2}\left(xy-x-y+3\right).

Arătați că mulțimea H={2k+1∣k∈Z}\displaystyle H=\{2k+1\mid k\in\mathbb{Z}\} este parte stabilă a lui R\displaystyle \mathbb{R} în raport cu legea de compoziție „∘\displaystyle \circ”.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a arăta că H\displaystyle H este parte stabilă, luăm două elemente oarecare din H\displaystyle H și le scriem sub forma cerută de definiția mulțimii, cu k\displaystyle k și p\displaystyle p numere întregi.
    x=2k+1\displaystyle x=2k+1, y=2p+1\displaystyle \ y=2p+1, k\displaystyle \ k,p∈Z\displaystyle p\in\mathbb{Z}
  2. Înlocuim x\displaystyle x și y\displaystyle y în definiția legii de compoziție. Produsul se dezvoltă ca xy=(2k+1)(2p+1)=4kp+2k+2p+1\displaystyle xy=(2k+1)(2p+1)=4kp+2k+2p+1.
    x∘y=12(4kp+2k+2p+1−(2k+1)−(2p+1)+3)\displaystyle x\circ y=\frac{1}{2}\left(4kp+2k+2p+1-(2k+1)-(2p+1)+3\right)
  3. Scriem expresia din paranteză după eliminarea parantezelor, așa cum apare în barem.
    x∘y=12(4kp+2k+2p+1−2k−1−2p−1+3)\displaystyle x\circ y=\frac{1}{2}\left(4kp+2k+2p+1-2k-1-2p-1+3\right)
  4. Reducem termenii asemenea: 2k\displaystyle 2k cu −2k\displaystyle -2k și 2p\displaystyle 2p cu −2p\displaystyle -2p se anulează, iar constantele 1−1−1+3\displaystyle 1-1-1+3 dau 2\displaystyle 2. Rămâne 4kp+2\displaystyle 4kp+2 în paranteză.
    x∘y=12(4kp+2)\displaystyle x\circ y=\frac{1}{2}\left(4kp+2\right)
  5. Simplificăm cu 2\displaystyle 2 și obținem 2kp+1\displaystyle 2kp+1. Cum k\displaystyle k și p\displaystyle p sunt întregi, kp\displaystyle kp este întreg, deci 2kp+1\displaystyle 2kp+1 are forma 2m+1\displaystyle 2m+1 cu m=kp∈Z\displaystyle m=kp\in\mathbb{Z}. Așadar x∘y∈H\displaystyle x\circ y\in H, deci H\displaystyle H este parte stabilă.
    x∘y=2kp+1∈H\displaystyle x\circ y=2kp+1\in H
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡x+ex\displaystyle f(x)=\ln x+e^x.

Arătați că xf′(x)=1+xex\displaystyle xf'(x)=1+xe^x, pentru orice x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f(x)=ln⁡x+ex\displaystyle f(x)=\ln x+e^x este o sumă, deci o derivăm termen cu termen: (ln⁡x)′=1x\displaystyle (\ln x)'=\dfrac{1}{x} și (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x.
    (ln⁡x)′=1x\displaystyle (\ln x)'=\dfrac{1}{x},(ex)′=ex\displaystyle \quad (e^x)'=e^x
  2. Adunăm cele două derivate și obținem, pentru x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty), derivata lui f\displaystyle f.
    f′(x)=1x+ex\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{x}+e^x
  3. Înmulțim derivata cu x\displaystyle x și distribuim: xf′(x)=x⋅(1x+ex)=x⋅1x+x⋅ex\displaystyle xf'(x)=x\cdot\left(\dfrac{1}{x}+e^x\right)=x\cdot\dfrac{1}{x}+x\cdot e^x. Cum x⋅1x=1\displaystyle x\cdot\dfrac{1}{x}=1, obținem relația cerută.
    xf′(x)=1+xex\displaystyle xf'(x)=1+xe^x, ∀x∈(0,+∞)\displaystyle \ \forall x\in(0,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡x+ex\displaystyle f(x)=\ln x+e^x.

Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f\displaystyle f în punctul A(1,e)\displaystyle A(1,e).
Vezi rezolvarea
  1. Ecuația tangentei la graficul lui f\displaystyle f în punctul de abscisă x0=1\displaystyle x_0=1 este y−f(1)=f′(1)(x−1)\displaystyle y-f(1)=f'(1)(x-1).
    y−f(1)=f′(1)(x−1)\displaystyle y-f(1)=f'(1)(x-1)
  2. Calculăm f(1)=ln⁡1+e1=0+e=e\displaystyle f(1)=\ln 1+e^{1}=0+e=e. Se observă că punctul A(1,e)\displaystyle A(1,e) se află pe grafic.
    f(1)=e\displaystyle f(1)=e
  3. Derivăm funcția: f′(x)=(ln⁡x)′+(ex)′=1x+ex\displaystyle f'(x)=(\ln x)'+(e^x)'=\dfrac{1}{x}+e^x.
    f′(x)=1x+ex\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{x}+e^{x}
  4. Înlocuim x=1\displaystyle x=1: f′(1)=11+e1=1+e\displaystyle f'(1)=\dfrac{1}{1}+e^{1}=1+e. Aceasta este panta tangentei, iar f(1)=e\displaystyle f(1)=e.
    f′(1)=1+e\displaystyle f'(1)=1+e, f(1)=e\displaystyle \ f(1)=e
  5. Înlocuim în formulă: y−e=(1+e)(x−1)\displaystyle y-e=(1+e)(x-1).
    y−e=(1+e)(x−1)\displaystyle y-e=(1+e)(x-1)
  6. Desfacem parantezele: y=(e+1)x−(e+1)+e\displaystyle y=(e+1)x-(e+1)+e. Termenii e\displaystyle e se reduc, deci y=(e+1)x−1\displaystyle y=(e+1)x-1.
    y=(e+1)x−1\displaystyle y=(e+1)x-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡x+ex\displaystyle f(x)=\ln x+e^x.

Calculați lim⁡x→+∞f(x)x\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=ln⁡x+ex\displaystyle f(x)=\ln x+e^x în limita cerută.
    lim⁡x→+∞f(x)x=lim⁡x→+∞ln⁡x+exx\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{\ln x+e^x}{x}
  2. Pentru x→+∞\displaystyle x\to+\infty avem ln⁡x→+∞\displaystyle \ln x\to+\infty și ex→+∞\displaystyle e^x\to+\infty, deci numărătorul tinde la +∞\displaystyle +\infty, iar numitorul x→+∞\displaystyle x\to+\infty. Obținem nedeterminarea ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}, deci putem aplica regula lui l'Hospital.
    ∞∞\displaystyle \frac{\infty}{\infty}
  3. Derivăm numărătorul: (ln⁡x+ex)′=1x+ex\displaystyle (\ln x+e^x)'=\dfrac{1}{x}+e^x. Derivăm numitorul: (x)′=1\displaystyle (x)'=1. Aplicând regula lui l'Hospital obținem limita de mai jos.
    lim⁡x→+∞ln⁡x+exx=lim⁡x→+∞1x+ex1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{\ln x+e^x}{x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{\frac{1}{x}+e^x}{1}
  4. Pentru x→+∞\displaystyle x\to+\infty avem 1x→0\displaystyle \dfrac{1}{x}\to0 și ex→+∞\displaystyle e^x\to+\infty, deci 1x+ex→+∞\displaystyle \dfrac{1}{x}+e^x\to+\infty. Numitorul este 1\displaystyle 1, deci limita este +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞f(x)x=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}=+\infty
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=3x2+2x+1\displaystyle f(x)=3x^2+2x+1.

Calculați aria suprafeței cuprinse între graficul funcției f\displaystyle f, axa Ox\displaystyle Ox și dreptele de ecuații x=0\displaystyle x=0 și x=1\displaystyle x=1.
Vezi rezolvarea
  1. Aria cerută este A=∫01∣f(x)∣ dx\displaystyle A=\int_0^1|f(x)|\,dx. Discriminantul lui f\displaystyle f este Δ=22−4⋅3⋅1=−8<0\displaystyle \Delta=2^2-4\cdot 3\cdot 1=-8<0, iar coeficientul lui x2\displaystyle x^2 este pozitiv, deci f(x)>0\displaystyle f(x)>0 pe tot R\displaystyle \mathbb{R}. Prin urmare modulul dispare.
    A=∫01(3x2+2x+1)dx\displaystyle A=\int_0^1\left(3x^2+2x+1\right)dx
  2. Calculăm o primitivă a funcției, integrând termen cu termen: pentru 3x2\displaystyle 3x^2 avem x3\displaystyle x^3, pentru 2x\displaystyle 2x avem x2\displaystyle x^2, pentru 1\displaystyle 1 avem x\displaystyle x.
    F(x)=x3+x2+x\displaystyle F(x)=x^3+x^2+x
  3. Aplicăm formula Leibniz-Newton: A=F(1)−F(0)=(1+1+1)−0\displaystyle A=F(1)-F(0)=(1+1+1)-0. Aria este 3.
    A=F(1)−F(0)=3−0=3\displaystyle A=F(1)-F(0)=3-0=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=3x2+2x+1\displaystyle f(x)=3x^2+2x+1.

Arătați că orice primitivă a funcției f\displaystyle f este concavă pe intervalul (−∞,−13)\displaystyle \left(-\infty,-\frac{1}{3}\right).
Vezi rezolvarea
  1. Fie g\displaystyle g o primitivă oarecare a funcției f\displaystyle f pe R\displaystyle \mathbb{R}. Atunci g\displaystyle g este derivabilă și derivata ei este chiar f\displaystyle f, pentru orice x\displaystyle x real.
    g′(x)=f(x)=3x2+2x+1\displaystyle g'(x)=f(x)=3x^{2}+2x+1, ∀x∈R\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}
  2. Pentru a studia concavitatea, avem nevoie de derivata a doua a lui g\displaystyle g. Cum g′=f\displaystyle g'=f, derivăm funcția f\displaystyle f, care este polinomială, deci derivabilă.
    g′′(x)=f′(x)=(3x2+2x+1)′=6x+2\displaystyle g''(x)=f'(x)=\left(3x^{2}+2x+1\right)'=6x+2
  3. Rezolvăm inegalitatea care corespunde intervalului dat: dacă x<−13\displaystyle x<-\dfrac{1}{3}, atunci 6x<−2\displaystyle 6x<-2, deci 6x+2<0\displaystyle 6x+2<0.
    x<−13⇒6x<−2⇒6x+2<0\displaystyle x<-\frac{1}{3}\Rightarrow 6x<-2\Rightarrow 6x+2<0
  4. Am obținut că g′′(x)<0\displaystyle g''(x)<0 pentru orice x∈(−∞,−13)\displaystyle x\in\left(-\infty,-\dfrac{1}{3}\right). Prin urmare, g\displaystyle g este concavă pe acest interval. Cum g\displaystyle g a fost o primitivă oarecare a lui f\displaystyle f, concluzia este valabilă pentru orice primitivă.
    x<−13⇒g′′(x)<0, deci g este concava˘ pe (−∞,−13)\displaystyle x<-\frac{1}{3}\Rightarrow g''(x)<0\text{, deci }g\text{ este concavă pe }\left(-\infty,-\frac{1}{3}\right)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=3x2+2x+1\displaystyle f(x)=3x^2+2x+1.

Demonstrați că, oricare ar fi a≥2\displaystyle a\ge 2, are loc inegalitatea ∫0af(x)dx≥3a2+2\displaystyle \int_0^a f(x)dx\ge 3a^2+2.
Vezi rezolvarea
  1. Găsim o primitivă a funcției f(x)=3x2+2x+1\displaystyle f(x)=3x^2+2x+1, integrând termen cu termen: primitiva lui 3x2\displaystyle 3x^2 este x3\displaystyle x^3, a lui 2x\displaystyle 2x este x2\displaystyle x^2, a lui 1\displaystyle 1 este x\displaystyle x.
    F(x)=x3+x2+x\displaystyle F(x)=x^3+x^2+x
  2. Aplicăm formula Leibniz-Newton: ∫0af(x)dx=F(a)−F(0)\displaystyle \int_0^a f(x)dx=F(a)-F(0). Cum F(0)=0\displaystyle F(0)=0, obținem valoarea integralei.
    ∫0af(x) dx=(x3+x2+x)∣0a=a3+a2+a\displaystyle \int_0^a f(x)\,dx=\left(x^3+x^2+x\right)\Big|_0^a=a^3+a^2+a
  3. Înlocuim valoarea integralei în inegalitatea de demonstrat și trecem toți termenii în partea stângă: inegalitatea devine echivalentă cu a3+a2+a≥3a2+2\displaystyle a^3+a^2+a\ge 3a^2+2.
    a3−2a2+a−2≥0\displaystyle a^3-2a^2+a-2\ge 0
  4. Descompunem în factori prin grupare: a3−2a2+a−2=a2(a−2)+(a−2)\displaystyle a^3-2a^2+a-2=a^2(a-2)+(a-2).
    a3−2a2+a−2=(a−2)(a2+1)\displaystyle a^3-2a^2+a-2=(a-2)(a^2+1)
  5. Inegalitatea este echivalentă cu (a−2)(a2+1)≥0\displaystyle (a-2)(a^2+1)\ge 0. Pentru a≥2\displaystyle a\ge 2 avem a−2≥0\displaystyle a-2\ge 0, iar a2+1>0\displaystyle a^2+1>0, deci produsul este pozitiv sau nul. Astfel inegalitatea este demonstrată.
    a3+a2+a≥3a2+2⇔(a−2)(a2+1)≥0, adeva˘rat pentru a≥2\displaystyle a^3+a^2+a\ge 3a^2+2\Leftrightarrow (a-2)(a^2+1)\ge 0\text{, adevărat pentru }a\ge 2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.