Bac matematică M2 științe ale naturii 2026, sesiunea I varianta 03: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Arătați că (4,9−3,4):3+2,5=3.(4,9 - 3,4):3 + 2,5 = 3.
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează mai întâi paranteza, conform priorității operațiilor: 4,9−3,4\displaystyle 4,9 - 3,4.
    4\displaystyle 4,9−3\displaystyle 9-3,4=1\displaystyle 4=1,5\displaystyle 5
  2. Se înlocuiește rezultatul parantezei în expresia inițială, obținându-se o nouă expresie de calculat.
    1\displaystyle 1,5:3+2\displaystyle 5:3+2,5\displaystyle 5
  3. Se efectuează împărțirea, care are prioritate față de adunare.
    1\displaystyle 1,5:3=0\displaystyle 5:3=0,5\displaystyle 5
  4. Se efectuează adunarea rezultatului obținut cu 2,5\displaystyle 2,5, ajungând la rezultatul final.
    0\displaystyle 0,5+2\displaystyle 5+2,5=3\displaystyle 5=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=2x−21\displaystyle f(x)=2x-21. Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care punctul A(−3a,a)\displaystyle A(-3a,a) aparține graficului funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Punem condiția ca punctul A(−3a,a)\displaystyle A(-3a,a) să aparțină graficului funcției f\displaystyle f, adică ordonata a\displaystyle a să fie egală cu valoarea funcției calculată în abscisa −3a\displaystyle -3a.
    f(−3a)=a\displaystyle f(-3a)=a
  2. Calculăm f(−3a)\displaystyle f(-3a) înlocuind x=−3a\displaystyle x=-3a în expresia funcției f(x)=2x−21\displaystyle f(x)=2x-21.
    f(−3a)=2⋅(−3a)−21=−6a−21\displaystyle f(-3a)=2\cdot(-3a)-21=-6a-21
  3. Scriem ecuația obținută prin egalarea lui f(−3a)\displaystyle f(-3a) cu a\displaystyle a.
    −6a−21=a\displaystyle -6a-21=a
  4. Rezolvăm ecuația liniară: trecem termenii cu a\displaystyle a într-o parte și constantele în cealaltă, apoi izolăm a\displaystyle a.
    −21=a+6a⇒−21=7a\displaystyle -21=a+6a\Rightarrow -21=7a
  5. Împărțim ambii membri prin 7 pentru a obține valoarea lui a\displaystyle a.
    −21=7a⇒a=−3\displaystyle -21=7a \Rightarrow a=-3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația log⁡7(1+2x−x2)=log⁡7(3−x).\log_7(1+2x-x^2)=\log_7(3-x).
Vezi rezolvarea
  1. Se pun condițiile de existență ale logaritmilor: expresiile de sub logaritm trebuie să fie strict pozitive.
    1+2x−x2>0 și 3−x>0\displaystyle 1+2x-x^2>0\text{ și }3-x>0
  2. Se rezolvă prima inecuație: se aduce la forma standard și se determină rădăcinile trinomului asociat.
    −x2+2x+1>0⇔x2−2x−1<0⇔x∈(1−2,1+2)\displaystyle -x^2+2x+1>0\Leftrightarrow x^2-2x-1<0\Leftrightarrow x\in(1-\sqrt{2},1+\sqrt{2})
  3. Se rezolvă a doua inecuație, care dă o condiție suplimentară asupra domeniului de valabilitate.
    3−x>0⇔x<3\displaystyle 3-x>0\Leftrightarrow x<3
  4. Se intersectează cele două condiții pentru a obține domeniul maxim de valabilitate al ecuației.
    x∈(1−2,1+2)\displaystyle x\in(1-\sqrt{2},1+\sqrt{2})
  5. Deoarece funcția logaritmică (baza 7>1\displaystyle 7>1) este injectivă, din egalitatea logaritmilor rezultă egalitatea argumentelor; se trece totul într-o parte și se obține ecuația de gradul al doilea.
    1+2x−x2=3−x⇒x2−3x+2=0\displaystyle 1+2x-x^2=3-x \Rightarrow x^2-3x+2=0
  6. Se rezolvă ecuația de gradul al doilea folosind formula discriminantului sau descompunerea în factori.
    Δ=(−3)2−4⋅1⋅2=1\displaystyle \Delta=(-3)^2-4\cdot1\cdot2=1,x1,2=3±12\displaystyle \quad x_{1,2}=\dfrac{3\pm1}{2}
  7. Se obțin cele două soluții ale ecuației de gradul al doilea.
    x1=1\displaystyle x_1=1,x2=2\displaystyle \quad x_2=2
  8. Se verifică dacă soluțiile obținute aparțin domeniului de valabilitate stabilit anterior, adică intervalului (1−2,1+2)\displaystyle (1-\sqrt{2}, 1+\sqrt{2}), care este aproximativ (−0.41,2.41)\displaystyle (-0.41, 2.41).
    x1=1∈(1−2,1+2)\displaystyle x_1=1\in(1-\sqrt{2},1+\sqrt{2}),x2=2∈(1−2,1+2)\displaystyle \quad x_2=2\in(1-\sqrt{2},1+\sqrt{2})
  9. Ambele soluții satisfac condițiile de existență, deci sunt valide; se scrie soluția finală a ecuației.
    x=1 sau x=2\displaystyle x=1\text{ sau }x=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de două cifre, acesta să fie multiplu impar de 11\displaystyle 11.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică mulțimea numerelor naturale de două cifre, adică numerele de la 10\displaystyle 10 la 99\displaystyle 99.
    {10,11,12,…,99}\displaystyle \{10,11,12,\ldots,99\}
  2. Se numără câte elemente are această mulțime, adică numărul cazurilor posibile.
    90 cazuri posibile\displaystyle 90 \text{ cazuri posibile}
  3. Se determină multiplii de 11\displaystyle 11 cuprinși între 10\displaystyle 10 și 99\displaystyle 99, scriind forma generală a multiplilor de 11\displaystyle 11.
    11k\displaystyle 11k, unde k∈{1,2,…,9}\displaystyle \text{ unde } k\in\{1,2,\ldots,9\}
  4. Se listează efectiv multiplii de 11\displaystyle 11 de două cifre.
    11\displaystyle 11,22\displaystyle 22,33\displaystyle 33,44\displaystyle 44,55\displaystyle 55,66\displaystyle 66,77\displaystyle 77,88\displaystyle 88,99\displaystyle 99
  5. Dintre acești multipli, se selectează cei impari (adică cei obținuți pentru k\displaystyle k impar).
    11\displaystyle 11,33\displaystyle 33,55\displaystyle 55,77\displaystyle 77,99\displaystyle 99
  6. Se numără cazurile favorabile, adică multiplii impari de 11\displaystyle 11 identificați anterior.
    5 cazuri favorabile\displaystyle 5 \text{ cazuri favorabile}
  7. Se aplică formula probabilității clasice, raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile, și se simplifică fracția obținută.
    p=590=118\displaystyle p=\frac{5}{90}=\frac{1}{18}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(0,5)\displaystyle A(0,5), B(2,0)\displaystyle B(2,0) și C(4,2)\displaystyle C(4,2). Arătați că triunghiul ADC\displaystyle ADC este isoscel, unde punctul D\displaystyle D este mijlocul segmentului BC\displaystyle BC.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie formula coordonatelor mijlocului unui segment, aplicată pentru segmentul BC\displaystyle BC, unde B(2,0)\displaystyle B(2,0) și C(4,2)\displaystyle C(4,2).
    D(xB+xC2,yB+yC2)\displaystyle D\left(\dfrac{x_B+x_C}{2}, \dfrac{y_B+y_C}{2}\right)
  2. Se înlocuiesc coordonatele punctelor B\displaystyle B și C\displaystyle C în formula mijlocului pentru a obține coordonatele lui D\displaystyle D.
    D(2+42,0+22)=D(3,1)\displaystyle D\left(\dfrac{2+4}{2}, \dfrac{0+2}{2}\right)=D(3,1)
  3. Se scrie formula distanței dintre două puncte, aplicată pentru A(0,5)\displaystyle A(0,5) și D(3,1)\displaystyle D(3,1).
    AD=(xD−xA)2+(yD−yA)2\displaystyle AD=\sqrt{(x_D-x_A)^2+(y_D-y_A)^2}
  4. Se înlocuiesc coordonatele punctelor A\displaystyle A și D\displaystyle D și se calculează distanța AD\displaystyle AD.
    AD=(3−0)2+(1−5)2=9+16=25=5\displaystyle AD=\sqrt{(3-0)^2+(1-5)^2}=\sqrt{9+16}=\sqrt{25}=5
  5. Se scrie formula distanței dintre două puncte, aplicată pentru A(0,5)\displaystyle A(0,5) și C(4,2)\displaystyle C(4,2).
    AC=(xC−xA)2+(yC−yA)2\displaystyle AC=\sqrt{(x_C-x_A)^2+(y_C-y_A)^2}
  6. Se înlocuiesc coordonatele punctelor A\displaystyle A și C\displaystyle C și se calculează distanța AC\displaystyle AC, apoi se compară cu AD\displaystyle AD pentru a trage concluzia că triunghiul ADC\displaystyle ADC este isoscel.
    AC=(4−0)2+(2−5)2=16+9=25=5⇒AD=AC⇒△ADC isoscel\displaystyle AC=\sqrt{(4-0)^2+(2-5)^2}=\sqrt{16+9}=\sqrt{25}=5\Rightarrow AD=AC\Rightarrow \triangle ADC \text{ isoscel}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC, dreptunghic în A\displaystyle A, cu tgB=13\displaystyle tg B=\frac{1}{3} și aria egală cu 24\displaystyle 24. Arătați că AC=4\displaystyle AC=4.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică elementele triunghiului dreptunghic: unghiul drept este în A, deci catetele sunt AB și AC, iar BC este ipotenuza. Unghiul B este unul dintre unghiurile ascuțite, iar tangenta sa se exprimă ca raportul dintre cateta opusă (AC) și cateta alăturată (AB).
    tgB=ACAB\displaystyle tgB=\frac{AC}{AB}
  2. Se înlocuiește valoarea dată a tangentei unghiului B și se scrie relația dintre catete.
    ACAB=13, deci AB=3AC\displaystyle \frac{AC}{AB}=\frac{1}{3}\text{, deci }AB=3AC
  3. Se scrie formula ariei triunghiului dreptunghic în funcție de cele două catete, AB și AC.
    AABC=AB⋅AC2\displaystyle A_{ABC}=\frac{AB\cdot AC}{2}
  4. Se înlocuiește AB=3AC\displaystyle AB=3AC în formula ariei și se egalează cu valoarea dată a ariei, 24, pentru a obține o ecuație în AC.
    3AC⋅AC2=24⇒3AC22=24\displaystyle \frac{3AC\cdot AC}{2}=24\Rightarrow \frac{3AC^2}{2}=24
  5. Se rezolvă ecuația obținută pentru a determina AC, reținând doar soluția pozitivă, deoarece AC este o lungime.
    AB⋅AC2=24⇒AC2=16⇒AC=4\displaystyle \frac{AB\cdot AC}{2}=24 \Rightarrow AC^2=16 \Rightarrow AC=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricele I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1&0\\0&1\end{pmatrix} și A(a)=(2a+2−aa−31)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}2a+2&-a\\a-3&1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că det⁡(A(1))=2\displaystyle \det(A(1))=2.
Vezi rezolvarea
  1. Se înlocuiește a=1\displaystyle a=1 în fiecare element al matricei A(a)\displaystyle A(a): 2a+2=2⋅1+2=4\displaystyle 2a+2=2\cdot 1+2=4, −a=−1\displaystyle -a=-1, a−3=1−3=−2\displaystyle a-3=1-3=-2, iar elementul de pe poziția (2,2)\displaystyle (2,2) rămâne 1.
    2⋅1+2=4\displaystyle 2\cdot1+2=4, −1\displaystyle \ -1, 1−3=−2\displaystyle \ 1-3=-2, 1\displaystyle \ 1
  2. Se scrie matricea A(1)\displaystyle A(1) obținută prin înlocuire și se formează determinantul de ordin 2 corespunzător.
    A(1)=(4−1−21)⇒det⁡(A(1))=∣4−1−21∣\displaystyle A(1)=\begin{pmatrix}4&-1\\-2&1\end{pmatrix}\Rightarrow\det(A(1))=\begin{vmatrix}4&-1\\-2&1\end{vmatrix}
  3. Se aplică formula determinantului de ordin 2: produsul elementelor de pe diagonala principală minus produsul elementelor de pe diagonala secundară.
    det⁡(A(1))=4⋅1−(−1)⋅(−2)\displaystyle \det(A(1))=4\cdot1-(-1)\cdot(-2)
  4. Se efectuează calculele: 4⋅1=4\displaystyle 4\cdot 1=4 și (−1)⋅(−2)=2\displaystyle (-1)\cdot (-2)=2, apoi se scad rezultatele pentru a obține valoarea determinantului.
    det⁡(A(1))=4−2=2\displaystyle \det(A(1))=4-2=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricele I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1&0\\0&1\end{pmatrix} și A(a)=(2a+2−aa−31)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}2a+2&-a\\a-3&1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real x\displaystyle x pentru care A(0)⋅(6I2−A(2)−A(−2))=xI2\displaystyle A(0)\cdot(6I_2-A(2)-A(-2))=xI_2.
Vezi rezolvarea
  1. Se determină matricea A(0)\displaystyle A(0) înlocuind a=0\displaystyle a=0 în formula lui A(a)\displaystyle A(a): elementele devin 2⋅0+2=2\displaystyle 2\cdot 0+2=2, −0=0\displaystyle -0=0, 0−3=−3\displaystyle 0-3=-3, 1\displaystyle 1.
    A(0)=(20−31)\displaystyle A(0)=\begin{pmatrix}2&0\\-3&1\end{pmatrix}
  2. Se calculează matricele A(2)\displaystyle A(2) și A(−2)\displaystyle A(-2) înlocuind a=2\displaystyle a=2, respectiv a=−2\displaystyle a=-2, în expresia lui A(a)\displaystyle A(a).
    A(2)=(6−2−11)\displaystyle A(2)=\begin{pmatrix}6&-2\\-1&1\end{pmatrix},  A(−2)=(−22−51)\displaystyle \;A(-2)=\begin{pmatrix}-2&2\\-5&1\end{pmatrix}
  3. Se adună matricele A(2)\displaystyle A(2) și A(−2)\displaystyle A(-2), adunând elementele corespunzătoare.
    A(2)+A(−2)=(6+(−2)−2+2−1+(−5)1+1)=(40−62)\displaystyle A(2)+A(-2)=\begin{pmatrix}6+(-2)&-2+2\\-1+(-5)&1+1\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}4&0\\-6&2\end{pmatrix}
  4. Se calculează 6I2\displaystyle 6I_2 și apoi se scade suma A(2)+A(−2)\displaystyle A(2)+A(-2) din 6I2\displaystyle 6I_2, obținând matricea 6I2−A(2)−A(−2)\displaystyle 6I_2-A(2)-A(-2).
    6I2−A(2)−A(−2)=(6−40−00−(−6)6−2)=(2064)\displaystyle 6I_2-A(2)-A(-2)=\begin{pmatrix}6-4&0-0\\0-(-6)&6-2\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}2&0\\6&4\end{pmatrix}
  5. Se înmulțesc matricele A(0)\displaystyle A(0) și 6I2−A(2)−A(−2)\displaystyle 6I_2-A(2)-A(-2), efectuând produsul de matrice conform regulii de înmulțire a matricelor.
    A(0)⋅(6I2−A(2)−A(−2))=(2⋅2+0⋅62⋅0+0⋅4−3⋅2+1⋅6−3⋅0+1⋅4)=(4004)=4I2\displaystyle A(0)\cdot(6I_2-A(2)-A(-2))=\begin{pmatrix}2\cdot2+0\cdot6&2\cdot0+0\cdot4\\-3\cdot2+1\cdot6&-3\cdot0+1\cdot4\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}4&0\\0&4\end{pmatrix}=4I_2
  6. Se compară rezultatul obținut, 4I2\displaystyle 4I_2, cu forma cerută xI2\displaystyle xI_2, de unde rezultă valoarea lui x\displaystyle x.
    4I2=xI2⇒x=4\displaystyle 4I_2=xI_2\Rightarrow x=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricele I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1&0\\0&1\end{pmatrix} și A(a)=(2a+2−aa−31)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}2a+2&-a\\a-3&1\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați matricea X∈M2(R)\displaystyle X\in\mathcal{M}_2(\mathbb{R}) pentru care A(1)⋅X⋅A(1)=4I2\displaystyle A(1)\cdot X\cdot A(1)=4I_2.
Vezi rezolvarea
  1. Substituim a=1\displaystyle a=1 în expresia matricei A(a)\displaystyle A(a) pentru a obține matricea concretă A(1)\displaystyle A(1).
    A(1)=(2⋅1+2−11−31)=(4−1−21)\displaystyle A(1)=\begin{pmatrix}2\cdot1+2&-1\\1-3&1\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}4&-1\\-2&1\end{pmatrix}
  2. Calculăm determinantul lui A(1)\displaystyle A(1) pentru a stabili dacă este inversabilă, apoi scriem ecuația matriceală din enunț sub forma A(1)⋅X⋅A(1)=4I2\displaystyle A(1)\cdot X\cdot A(1)=4I_{2} și izolăm X\displaystyle X înmulțind la stânga și la dreapta cu (A(1))−1\displaystyle (A(1))^{-1}.
    det⁡(A(1))=4⋅1−(−1)⋅(−2)=2≠0, deci A(1) este inversabila˘, iar X=4⋅(A(1))−1⋅(A(1))−1\displaystyle \det(A(1))=4\cdot1-(-1)\cdot(-2)=2\neq0\text{, deci }A(1)\text{ este inversabilă, iar } X=4\cdot(A(1))^{-1}\cdot(A(1))^{-1}
  3. Calculăm inversa lui A(1)\displaystyle A(1) folosind formula A−1=1det⁡A(d−b−ca)\displaystyle A^{-1}=\dfrac{1}{\det A}\begin{pmatrix}d&-b\\-c&a\end{pmatrix}, unde A(1)=(4−1−21)\displaystyle A(1)=\begin{pmatrix}4&-1\\-2&1\end{pmatrix}.
    (A(1))−1=12(1124)=(121212)\displaystyle (A(1))^{-1}=\frac{1}{2}\begin{pmatrix}1&1\\2&4\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}\frac{1}{2}&\frac{1}{2}\\1&2\end{pmatrix}
  4. Calculăm produsul (A(1))−1⋅(A(1))−1\displaystyle (A(1))^{-1}\cdot(A(1))^{-1} folosind regula de înmulțire a matricelor.
    (A(1))−1⋅(A(1))−1=(121212)(121212)=(34545292)\displaystyle (A(1))^{-1}\cdot(A(1))^{-1}=\begin{pmatrix}\frac{1}{2}&\frac{1}{2}\\1&2\end{pmatrix}\begin{pmatrix}\frac{1}{2}&\frac{1}{2}\\1&2\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}\frac{3}{4}&\frac{5}{4}\\\frac{5}{2}&\frac{9}{2}\end{pmatrix}
  5. Înmulțim rezultatul cu 4\displaystyle 4 pentru a obține matricea X\displaystyle X, conform relației stabilite anterior.
    X=4(34545292)=(351018)\displaystyle X=4\begin{pmatrix}\frac{3}{4}&\frac{5}{4}\\\frac{5}{2}&\frac{9}{2}\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}3&5\\10&18\end{pmatrix}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−aX+2+a\displaystyle f=X^3-aX+2+a, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că f(1)=3\displaystyle f(1)=3, pentru orice număr real a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Se pornește de la expresia polinomului f(X)=X3−aX+2+a\displaystyle f(X) = X^3 - aX + 2 + a și se înlocuiește X cu 1.
    f(1)=13−a⋅1+2+a\displaystyle f(1)=1^3-a\cdot1+2+a
  2. Se calculează 13=1\displaystyle 1^3 = 1 și se rescrie expresia, grupând termenii care conțin a.
    f(1)=1−a+2+a=(1+2)+(−a+a)\displaystyle f(1)=1-a+2+a=(1+2)+(-a+a)
  3. Se observă că termenii cu a se anulează reciproc, deoarece −a+a=0\displaystyle -a+a=0, rămânând doar termenii numerici.
    −a+a=0, deci termenii cu a dispar\displaystyle -a+a=0\text{, deci termenii cu }a\text{ dispar}
  4. Se adună termenii numerici rămași, obținând valoarea lui f(1)\displaystyle f(1), care nu depinde de a.
    f(1)=1+2=3\displaystyle f(1)=1+2=3, pentru orice numar real a\displaystyle \text{ pentru orice numar real } a
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−aX+2+a\displaystyle f=X^3-aX+2+a, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care polinomul f\displaystyle f este divizibil cu polinomul g=X+2\displaystyle g=X+2.
Vezi rezolvarea
  1. Se aplică teorema restului: polinomul f este divizibil cu X+2\displaystyle X+2 dacă și numai dacă restul împărțirii lui f la X+2\displaystyle X+2 este zero, adică f(−2)=0\displaystyle f(-2)=0.
    f divizibil cu X+2⇔f(−2)=0\displaystyle f\text{ divizibil cu }X+2\Leftrightarrow f(-2)=0
  2. Se calculează f(−2)\displaystyle f(-2) substituind X=−2\displaystyle X=-2 în expresia polinomului f=X3−aX+2+a\displaystyle f=X^3-aX+2+a.
    f(−2)=(−2)3−a⋅(−2)+2+a\displaystyle f(-2)=(-2)^3-a\cdot(-2)+2+a
  3. Se efectuează calculele: (−2)3=−8\displaystyle (-2)^3=-8 și −a⋅(−2)=2a\displaystyle -a\cdot (-2)=2a, apoi se adună termenii.
    f(−2)=−8+2a+2+a\displaystyle f(-2)=-8+2a+2+a
  4. Se grupează termenii asemenea: constantele −8+2=−6\displaystyle -8+2=-6, iar termenii cu a: 2a+a=3a\displaystyle 2a+a=3a, obținându-se expresia lui f(−2)\displaystyle f(-2) valabilă pentru orice a\displaystyle a real.
    f(−2)=3a−6\displaystyle f(-2)=3a-6, pentru orice a\displaystyle \text{ pentru orice } a
  5. Se pune condiția ca f(−2)\displaystyle f(-2) să fie egal cu zero (conform teoremei restului) și se rezolvă ecuația obținută pentru a determina valoarea lui a\displaystyle a.
    3a−6=0⇒a=2\displaystyle 3a-6=0\Rightarrow a=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−aX+2+a\displaystyle f=X^3-aX+2+a, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care x13+x23+x33=x1x2+x1x3+x2x3\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3, unde x1\displaystyle x_1, x2\displaystyle x_2 și x3\displaystyle x_3 sunt rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică polinomul f=X3+0⋅X2−aX+(2+a)\displaystyle f = X^3 + 0\cdot X^2 - aX + (2+a) și se aplică relațiile lui Viète pentru rădăcinile x1,x2,x3\displaystyle x_1,x_2,x_3.
    x1+x2+x3=0\displaystyle x_1+x_2+x_3=0,  x1x2+x1x3+x2x3=−a\displaystyle \;x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=-a,  x1x2x3=−(2+a)\displaystyle \;x_1x_2x_3=-(2+a)
  2. Condiția din enunț (cerută de problemă) este ca suma cuburilor rădăcinilor să fie egală cu suma produselor lor două câte două, adică x13+x23+x33=x1x2+x1x3+x2x3\displaystyle x_1^{3}+x_2^{3}+x_3^{3}=x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3.
    x13+x23+x33=x1x2+x1x3+x2x3=−a\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=-a
  3. Deoarece x1,x2,x3\displaystyle x_{1},x_{2},x_{3} sunt rădăcini ale lui f\displaystyle f, avem f(xi)=0\displaystyle f(x_{i})=0 pentru fiecare i\displaystyle i, adică xi3−axi+2+a=0\displaystyle x_{i}^{3}-ax_{i}+2+a=0, de unde se exprimă xi3\displaystyle x_{i}^{3}.
    xi3=axi−(2+a)\displaystyle x_i^3=ax_i-(2+a),  i=1\displaystyle \;i=1,2\displaystyle 2,3\displaystyle 3
  4. Se însumează cele trei relații și se folosește faptul că x1+x2+x3=0\displaystyle x_{1}+x_{2}+x_{3}=0 pentru a obține suma cuburilor.
    x13+x23+x33=a(x1+x2+x3)−3(2+a)=a⋅0−3(2+a)=−3a−6\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=a(x_1+x_2+x_3)-3(2+a)=a\cdot 0-3(2+a)=-3a-6
  5. Se egalează expresia obținută pentru suma cuburilor cu valoarea sumei produselor două câte două (−a\displaystyle -a) și se rezolvă ecuația în a\displaystyle a.
    x13+x23+x33=−3a−6\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=-3a-6,  −3a−6=−a⇒a=−3\displaystyle \;-3a-6=-a\Rightarrow a=-3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(2x2−3x)\displaystyle f(x)=e^x(2x^2-3x).

Arătați că f′(x)=ex(2x+3)(x−1)\displaystyle f'(x)=e^x(2x+3)(x-1), x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică factorii produsului: u(x)=ex\displaystyle u(x)=e^x și v(x)=2x2−3x\displaystyle v(x)=2x^2-3x, cu derivatele u′(x)=ex\displaystyle u'(x)=e^x și v′(x)=4x−3\displaystyle v'(x)=4x-3.
    u(x)=ex\displaystyle u(x)=e^x, v(x)=2x2−3x\displaystyle \ v(x)=2x^2-3x, u′(x)=ex\displaystyle \ u'(x)=e^x, v′(x)=4x−3\displaystyle \ v'(x)=4x-3
  2. Se aplică regula de derivare a produsului: f′(x)=u′(x)v(x)+u(x)v′(x)\displaystyle f'(x)=u'(x)v(x)+u(x)v'(x).
    f′(x)=ex(2x2−3x)+ex(4x−3)\displaystyle f'(x)=e^x(2x^2-3x)+e^x(4x-3)
  3. Se dă factor comun ex\displaystyle e^x și se reduc termenii asemenea din paranteză.
    f′(x)=ex[(2x2−3x)+(4x−3)]=ex(2x2+x−3)\displaystyle f'(x)=e^x\left[(2x^2-3x)+(4x-3)\right]=e^x(2x^2+x-3)
  4. Se factorizează trinomul de gradul al doilea 2x2+x−3\displaystyle 2x^{2}+x-3, găsind rădăcinile x=1\displaystyle x=1 și x=−32\displaystyle x=-\dfrac{3}{2}, obținând forma factorizată finală a derivatei.
    ex(2x2+x−3)=ex(2x+3)(x−1)\displaystyle e^x(2x^2+x-3)=e^x(2x+3)(x-1)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(2x2−3x)\displaystyle f(x)=e^x(2x^2-3x).

Arătați că lim⁡x→0f(x)−xf(x)+x=2\lim_{x\to0}\frac{f(x)-x}{f(x)+x}=2
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează derivata funcției f\displaystyle f, folosind regula de derivare a produsului: (uv)′=u′v+uv′\displaystyle (uv)'=u'v+uv', unde u=ex\displaystyle u=e^x și v=2x2−3x\displaystyle v=2x^2-3x.
    f′(x)=ex(2x2−3x)+ex(4x−3)=ex(2x2+x−3)\displaystyle f'(x)=e^x(2x^2-3x)+e^x(4x-3)=e^x(2x^2+x-3)
  2. Se factorizează trinomul de gradul al doilea din expresia derivatei, folosind rădăcinile x=1\displaystyle x=1 și x=−32\displaystyle x=-\dfrac{3}{2}.
    f′(x)=ex(2x+3)(x−1)\displaystyle f'(x)=e^x(2x+3)(x-1)
  3. Se verifică valoarea funcției f\displaystyle f în x=0\displaystyle x=0, pentru a determina natura limitei cerute.
    f(0)=e0(2⋅02−3⋅0)=0\displaystyle f(0)=e^0(2\cdot0^2-3\cdot0)=0
  4. Se observă că atât numărătorul cât și numitorul limitei tind la 0\displaystyle 0 când x\displaystyle x tinde la 0\displaystyle 0, deci limita este de forma 00\displaystyle \dfrac{0}{0}, și se aplică regula lui l'Hôpital, derivând separat numărătorul și numitorul.
    lim⁡x→0f(x)−xf(x)+x=lim⁡x→0(f(x)−x)′(f(x)+x)′=lim⁡x→0f′(x)−1f′(x)+1\displaystyle \lim_{x\to0}\frac{f(x)-x}{f(x)+x}=\lim_{x\to0}\frac{(f(x)-x)'}{(f(x)+x)'}=\lim_{x\to0}\frac{f'(x)-1}{f'(x)+1}
  5. Se înlocuiește derivata calculată anterior în limita obținută prin l'Hôpital.
    lim⁡x→0f′(x)−1f′(x)+1=lim⁡x→0ex(2x+3)(x−1)−1ex(2x+3)(x−1)+1\displaystyle \lim_{x\to0}\frac{f'(x)-1}{f'(x)+1}=\lim_{x\to0}\frac{e^x(2x+3)(x-1)-1}{e^x(2x+3)(x-1)+1}
  6. Se calculează f′(0)=e0(2⋅0+3)(0−1)=1⋅3⋅(−1)=−3\displaystyle f'(0)=e^{0}(2\cdot0+3)(0-1)=1\cdot3\cdot(-1)=-3, apoi se înlocuiește x=0\displaystyle x=0 în limită pentru a obține rezultatul final.
    =lim⁡x→0ex(2x+3)(x−1)−1ex(2x+3)(x−1)+1=−3−1−3+1=2\displaystyle =\lim_{x\to0}\frac{e^x(2x+3)(x-1)-1}{e^x(2x+3)(x-1)+1}=\frac{-3-1}{-3+1}=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(2x2−3x)\displaystyle f(x)=e^x(2x^2-3x).

Determinați numerele reale a\displaystyle a pentru care tangenta la graficul funcției f\displaystyle f în punctul de abscisă x=a\displaystyle x=a, situat pe graficul funcției f\displaystyle f, are panta egală cu 0\displaystyle 0.
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează derivata funcției f\displaystyle f folosind regula de derivare a produsului: (uv)′=u′v+uv′\displaystyle (uv)'=u'v+uv', unde u=ex\displaystyle u=e^{x} și v=2x2−3x\displaystyle v=2x^{2}-3x.
    f′(x)=ex(2x2−3x)+ex(4x−3)\displaystyle f'(x)=e^x(2x^2-3x)+e^x(4x-3)
  2. Se factorizează ex\displaystyle e^{x} și se aduc termenii asemenea în paranteză.
    f′(x)=ex(2x2−3x+4x−3)=ex(2x2+x−3)\displaystyle f'(x)=e^x(2x^2-3x+4x-3)=e^x(2x^2+x-3)
  3. Se descompune trinomul de gradul al doilea 2x2+x−3\displaystyle 2x^{2}+x-3 în factori, folosind formula de rezolvare a ecuației de gradul al doilea sau prin identificare directă.
    2x2+x−3=(2x+3)(x−1)\displaystyle 2x^2+x-3=(2x+3)(x-1)
  4. Se pune condiția ca derivata funcției să fie nulă în punctul a, adică f′(a)=0\displaystyle f'(a)=0, și se înlocuiește expresia obținută mai sus.
    f′(a)=0, deci ea(2a+3)(a−1)=0\displaystyle f'(a)=0\text{, deci }e^a(2a+3)(a-1)=0
  5. Deoarece ea>0\displaystyle e^a>0 pentru orice a real, factorul exponențial nu poate fi zero, deci ecuația se reduce la anularea produsului celorlalți doi factori.
    ea≠0⇒(2a+3)(a−1)=0\displaystyle e^a\neq 0\Rightarrow (2a+3)(a-1)=0
  6. Se rezolvă ecuația obținută prin anularea fiecărui factor în parte, obținându-se soluțiile finale pentru a.
    a=−32 sau a=1\displaystyle a=-\frac{3}{2}\text{ sau }a=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(2x2+4x)x+1\displaystyle f(x)=(2x^2+4x)\sqrt{x+1}.

Arătați că ∫03f(x)x+1dx=36\int_0^3\frac{f(x)}{\sqrt{x+1}}dx=36
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie integrala cerută, folosind expresia funcției f(x)\displaystyle f(x) date în enunț.
    ∫03f(x)x+1dx=∫03(2x2+4x)x+1x+1dx\displaystyle \int_0^3\frac{f(x)}{\sqrt{x+1}}dx=\int_0^3\frac{(2x^2+4x)\sqrt{x+1}}{\sqrt{x+1}}dx
  2. Se observă că pentru x\displaystyle x în intervalul (0,3)\displaystyle (0,3) avem x+1>0\displaystyle x+1>0, deci x+1\displaystyle \sqrt{x+1} este nenul și se poate simplifica fracția, eliminând radicalul comun de la numărător și numitor.
    (2x2+4x)x+1x+1=2x2+4x\displaystyle \frac{(2x^2+4x)\sqrt{x+1}}{\sqrt{x+1}}=2x^2+4x, pentru x∈(0,3)\displaystyle \text{ pentru }x\in(0,3)
  3. Integrala se reduce astfel la integrala unei funcții polinomiale, care se calculează termen cu termen folosind formula de integrare a puterilor.
    ∫03f(x)x+1dx=∫03(2x2+4x)dx=2x33∣03+2x2∣03=\displaystyle \int_0^3\frac{f(x)}{\sqrt{x+1}}dx=\int_0^3(2x^2+4x)dx=\frac{2x^3}{3}\Big|_0^3+2x^2\Big|_0^3=
  4. Se aplică formula Leibniz-Newton, calculând valorile primitivelor la capetele intervalului [0,3]\displaystyle [0,3].
    2⋅333−2⋅033+2⋅32−2⋅02=2⋅273+2⋅9=18+18\displaystyle \frac{2\cdot 3^3}{3}-\frac{2\cdot 0^3}{3}+2\cdot 3^2-2\cdot 0^2=\frac{2\cdot 27}{3}+2\cdot 9=18+18
  5. Se efectuează adunarea finală pentru a obține valoarea integralei.
    =18+18=36\displaystyle =18+18=36
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(2x2+4x)x+1\displaystyle f(x)=(2x^2+4x)\sqrt{x+1}.

Arătați că ∫38x2+2xf(x)dx=1\int_3^8\frac{x^2+2x}{f(x)}dx=1
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie explicit expresia funcției f\displaystyle f și se formează raportul x2+2xf(x)\displaystyle \dfrac{x^{2}+2x}{f(x)} care apare sub integrală.
    ∫38x2+2xf(x)dx=∫38x2+2x(2x2+4x)x+1dx\displaystyle \int_3^8\frac{x^2+2x}{f(x)}dx=\int_3^8\frac{x^2+2x}{(2x^2+4x)\sqrt{x+1}}dx
  2. Se observă că 2x2+4x=2(x2+2x)\displaystyle 2x^{2}+4x=2(x^{2}+2x), deci se poate simplifica factorul comun (x2+2x)\displaystyle (x^{2}+2x) de la numărător cu numitor.
    x2+2x(2x2+4x)x+1=x2+2x2(x2+2x)x+1=12x+1\displaystyle \frac{x^2+2x}{(2x^2+4x)\sqrt{x+1}}=\frac{x^2+2x}{2(x^2+2x)\sqrt{x+1}}=\frac{1}{2\sqrt{x+1}}
  3. Se rescrie integrala cu expresia simplificată și se recunoaște că (x+1)′=1\displaystyle (x+1)'=1, deci fracția este derivata funcției x+1\displaystyle \sqrt{x+1} multiplicată corespunzător.
    ∫38x2+2xf(x)dx=∫3812x+1dx=∫38(x+1)′2x+1dx=x+1∣38=\displaystyle \int_3^8\frac{x^2+2x}{f(x)}dx=\int_3^8\frac{1}{2\sqrt{x+1}}dx=\int_3^8\frac{(x+1)'}{2\sqrt{x+1}}dx=\sqrt{x+1}\Big|_3^8=
  4. Se aplică formula Leibniz-Newton, calculând valorile funcției x+1\displaystyle \sqrt{x+1} la capetele intervalului: 8+1=9=3\displaystyle \sqrt{8+1}=\sqrt{9}=3 și 3+1=4=2\displaystyle \sqrt{3+1}=\sqrt{4}=2.
    9−4=3−2\displaystyle \sqrt{9}-\sqrt{4}=3-2
  5. Se efectuează scăderea finală pentru a obține valoarea integralei.
    =3−2=1\displaystyle =3-2=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(2x2+4x)x+1\displaystyle f(x)=(2x^2+4x)\sqrt{x+1}.

Se consideră funcția g:(0,+∞)→R\displaystyle g:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, g(x)=4x+1f(x)\displaystyle g(x)=\dfrac{4\sqrt{x+1}}{f(x)}. Determinați aria suprafeței plane delimitate de graficul funcției g\displaystyle g, axa Ox\displaystyle Ox și dreptele de ecuații x=1\displaystyle x=1 și x=4\displaystyle x=4.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie funcția g\displaystyle g conform enunțului complet al problemei, ca raport între o constantă și f(x)\displaystyle f(x), și se înlocuiește expresia lui f(x)\displaystyle f(x).
    g(x)=4x+1f(x)=4x+1(2x2+4x)x+1\displaystyle g(x)=\frac{4\sqrt{x+1}}{f(x)}=\frac{4\sqrt{x+1}}{(2x^2+4x)\sqrt{x+1}}
  2. Se simplifică factorul x+1\displaystyle \sqrt{x+1} (nenul pentru x>0\displaystyle x>0), obținându-se o fracție rațională; domeniul se restrânge la x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty) pentru ca numitorul x2+2x\displaystyle x^{2}+2x să fie definit și nenul.
    g(x)=42x2+4x=2x2+2x\displaystyle g(x)=\frac{4}{2x^2+4x}=\frac{2}{x^2+2x}, x∈(0,+∞)\displaystyle \ x\in(0,+\infty)
  3. Pe intervalul [1,4]\displaystyle [1,4], funcția g\displaystyle g este pozitivă (numărătorul 2\displaystyle 2 și numitorul x(x+2)\displaystyle x(x+2) sunt pozitive pentru x>0\displaystyle x>0), deci ∣g(x)∣=g(x)\displaystyle |g(x)|=g(x); se scrie aria dintre graficul lui g\displaystyle g, axa Ox\displaystyle Ox și dreptele x=1\displaystyle x=1, x=4\displaystyle x=4 ca integrală definită.
    A=∫14∣g(x)∣dx=∫14g(x)dx=∫142x2+2xdx=∫142x(x+2)dx\displaystyle \mathcal{A}=\int_1^4|g(x)|dx=\int_1^4 g(x)dx=\int_1^4\frac{2}{x^2+2x}dx=\int_1^4\frac{2}{x(x+2)}dx
  4. Se descompune fracția 2x(x+2)\displaystyle \dfrac{2}{x(x+2)} în fracții simple: se scrie 2x(x+2)=Ax+Bx+2\displaystyle \dfrac{2}{x(x+2)}=\dfrac{A}{x}+\dfrac{B}{x+2}, se aduce la același numitor și se identifică 2=A(x+2)+Bx\displaystyle 2=A(x+2)+Bx, de unde A=1\displaystyle A=1 și B=−1\displaystyle B=-1.
    2x(x+2)=1x−1x+2\displaystyle \frac{2}{x(x+2)}=\frac{1}{x}-\frac{1}{x+2}
  5. Se rescrie integrala folosind descompunerea obținută, ajungând exact la forma cerută de pasul de control din barem.
    g(x)=2x2+2x\displaystyle g(x)=\frac{2}{x^2+2x}, x∈(0,+∞), deci A=∫14∣g(x)∣dx=∫142x(x+2)dx=∫14(1x−1x+2)dx=\displaystyle \ x\in(0,+\infty)\text{, deci }\mathcal{A}=\int_1^4|g(x)|dx=\int_1^4\frac{2}{x(x+2)}dx=\int_1^4\left(\frac{1}{x}-\frac{1}{x+2}\right)dx=
  6. Se calculează primitivele, folosind ∫1xdx=ln⁡x\displaystyle \int\dfrac{1}{x}dx=\ln x și ∫1x+2dx=ln⁡(x+2)\displaystyle \int\dfrac{1}{x+2}dx=\ln(x+2), apoi se aplică formula Leibniz-Newton pe intervalul [1,4]\displaystyle [1,4].
    =ln⁡x∣14−ln⁡(x+2)∣14=(ln⁡4−ln⁡1)−(ln⁡6−ln⁡3)=ln⁡4−ln⁡2\displaystyle =\ln x\Big|_1^4-\ln(x+2)\Big|_1^4=(\ln4-\ln1)-(\ln6-\ln3)=\ln4-\ln2
  7. Se simplifică expresia finală obținută la pasul anterior, ajungând la valoarea ariei căutate, conform rezultatului final din barem.
    A=ln⁡4−ln⁡2=ln⁡2\displaystyle \mathcal{A}=\ln4-\ln2=\ln2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.