Bac matematică M3 tehnologic 2020, model, test de evaluare 9: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Calculați suma primilor patru termeni ai unei progresii aritmetice (an)n≥1\displaystyle (a_n)_{n\geq 1}, în care a1=2\displaystyle a_1=2 și a4=11\displaystyle a_4=11.
Vezi rezolvarea
  1. Notăm suma primilor patru termeni cu S4=a1+a2+a3+a4\displaystyle S_4=a_1+a_2+a_3+a_4. Într-o progresie aritmetică, suma primilor n\displaystyle n termeni este Sn=(a1+an)⋅n2\displaystyle S_n=\dfrac{(a_1+a_n)\cdot n}{2}.
    S4=(a1+a4)⋅42\displaystyle S_4=\frac{(a_1+a_4)\cdot 4}{2}
  2. Înlocuim a1=2\displaystyle a_1=2 și a4=11\displaystyle a_4=11 în formulă.
    S4=(2+11)⋅42\displaystyle S_4=\frac{(2+11)\cdot 4}{2}
  3. Calculăm 2+11=13\displaystyle 2+11=13, apoi 13⋅42=13⋅2=26\displaystyle \dfrac{13\cdot 4}{2}=13\cdot 2=26.
    S4=26\displaystyle S_4=26
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați coordonatele punctului de intersecție a graficelor funcțiilor f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−2x\displaystyle f(x)=x^2-2x și g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=2x−4\displaystyle g(x)=2x-4.
Vezi rezolvarea
  1. Un punct de intersecție al graficelor verifică f(x)=g(x)\displaystyle f(x)=g(x), deci egalăm expresiile celor două funcții.
    x2−2x=2x−4\displaystyle x^{2}-2x=2x-4
  2. Mutăm toți termenii în membrul stâng: x2−2x−2x+4=0\displaystyle x^{2}-2x-2x+4=0, adică x2−4x+4=0\displaystyle x^{2}-4x+4=0.
    x2−4x+4=0\displaystyle x^{2}-4x+4=0
  3. Observăm că x2−4x+4\displaystyle x^{2}-4x+4 este pătratul perfect (x−2)2\displaystyle (x-2)^{2}.
    (x−2)2=0\displaystyle (x-2)^{2}=0
  4. Cum (x−2)2=0\displaystyle (x-2)^{2}=0 se întâmplă doar când x−2=0\displaystyle x-2=0, ecuația are o singură soluție.
    x=2\displaystyle x=2
  5. Calculăm ordonata: g(2)=2⋅2−4=0\displaystyle g(2)=2\cdot 2-4=0. Verificare: f(2)=22−2⋅2=0\displaystyle f(2)=2^{2}-2\cdot 2=0.
    y=g(2)=f(2)=0\displaystyle y=g(2)=f(2)=0
  6. Graficele se intersectează într-un singur punct, de coordonate (2,0)\displaystyle (2,0).
    x=2\displaystyle x=2, y=0\displaystyle \ y=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x+23−2=0\displaystyle \sqrt[3]{x+2}-2=0.
Vezi rezolvarea
  1. Radicalul de ordin 3\displaystyle 3 este definit pentru orice număr real, deci nu avem condiții de existență. Izolăm radicalul, adunând 2\displaystyle 2 la ambii membri ai ecuației: x+23−2=0\displaystyle \sqrt[3]{x+2}-2=0.
    x+23=2\displaystyle \sqrt[3]{x+2}=2
  2. Ridicăm ambii membri la puterea a treia. Cum ridicarea la puterea a treia este o operație reversibilă pe mulțimea numerelor reale, obținem o ecuație echivalentă, iar 23=8\displaystyle 2^{3}=8.
    x+23=2⇔x+2=8\displaystyle \sqrt[3]{x+2}=2\Leftrightarrow x+2=8
  3. Scădem 2\displaystyle 2 din ambii membri și aflăm soluția. Verificare: 6+23−2=83−2=2−2=0\displaystyle \sqrt[3]{6+2}-2=\sqrt[3]{8}-2=2-2=0, deci soluția convine.
    x=6\displaystyle x=6
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de două cifre, acesta să fie format doar din cifre pare.
Vezi rezolvarea
  1. Numerele naturale de două cifre sunt de la 10\displaystyle 10 la 99\displaystyle 99. Numărul lor este 99−10+1=90\displaystyle 99-10+1=90. Acesta este numărul cazurilor posibile.
    90\displaystyle 90
  2. Cifra zecilor trebuie să fie pară și nenulă (altfel numărul nu ar avea două cifre), deci poate fi 2\displaystyle 2, 4\displaystyle 4, 6\displaystyle 6 sau 8\displaystyle 8: 4\displaystyle 4 posibilități.
    4\displaystyle 4
  3. Cifra unităților trebuie să fie pară, deci poate fi 0\displaystyle 0, 2\displaystyle 2, 4\displaystyle 4, 6\displaystyle 6 sau 8\displaystyle 8: 5\displaystyle 5 posibilități.
    5\displaystyle 5
  4. Cele două alegeri sunt independente, deci numărul cazurilor favorabile este 4⋅5=20\displaystyle 4\cdot 5=20.
    4⋅5=20\displaystyle 4\cdot 5=20
  5. Aplicăm definiția clasică a probabilității: p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile=2090\displaystyle p=\dfrac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}=\dfrac{20}{90}, iar prin simplificare cu 10\displaystyle 10 obținem 29\displaystyle \dfrac{2}{9}.
    p=2090=29\displaystyle p=\frac{20}{90}=\frac{2}{9}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(−1,5)\displaystyle A(-1,5) și B(3,1)\displaystyle B(3,1). Determinați coordonatele simetricului punctului A\displaystyle A față de punctul B\displaystyle B.
Vezi rezolvarea
  1. Notăm cu C(a,b)\displaystyle C(a,b) simetricul punctului A\displaystyle A față de B\displaystyle B. Atunci B\displaystyle B este mijlocul segmentului AC\displaystyle AC, deci coordonatele lui B\displaystyle B sunt media aritmetică a coordonatelor lui A\displaystyle A și C\displaystyle C: xB=xA+xC2\displaystyle x_B=\dfrac{x_A+x_C}{2} și yB=yA+yC2\displaystyle y_B=\dfrac{y_A+y_C}{2}.
    xB=xA+xC2\displaystyle x_B=\frac{x_A+x_C}{2},yB=yA+yC2\displaystyle \quad y_B=\frac{y_A+y_C}{2}
  2. Scriem formula pentru abscisă: xB=3\displaystyle x_B=3, xA=−1\displaystyle x_A=-1, deci 3=−1+a2\displaystyle 3=\dfrac{-1+a}{2}. Înmulțim cu 2\displaystyle 2 și obținem −1+a=6\displaystyle -1+a=6, deci a=7\displaystyle a=7.
    3=−1+a2⇒a=7\displaystyle 3=\frac{-1+a}{2}\Rightarrow a=7
  3. Scriem formula pentru ordonată: yB=1\displaystyle y_B=1, yA=5\displaystyle y_A=5, deci 1=5+b2\displaystyle 1=\dfrac{5+b}{2}. Înmulțim cu 2\displaystyle 2 și obținem 5+b=2\displaystyle 5+b=2, deci b=−3\displaystyle b=-3. Simetricul este C(7,−3)\displaystyle C(7,-3).
    1=5+b2⇒b=−3\displaystyle 1=\frac{5+b}{2}\Rightarrow b=-3,C(7,−3)\displaystyle \quad C(7,-3)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC cu AB=8\displaystyle AB=8, AC=6\displaystyle AC=6 și BC=10\displaystyle BC=10. Calculați cos⁡B\displaystyle \cos B.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm pătratele laturilor triunghiului: AB2=82=64\displaystyle AB^{2}=8^{2}=64, AC2=62=36\displaystyle AC^{2}=6^{2}=36, iar BC2=102=100\displaystyle BC^{2}=10^{2}=100.
    AB2=64\displaystyle AB^{2}=64, AC2=36\displaystyle \ AC^{2}=36, BC2=100\displaystyle \ BC^{2}=100
  2. Observăm că AB2+AC2=64+36=100=BC2\displaystyle AB^{2}+AC^{2}=64+36=100=BC^{2}. Din reciproca teoremei lui Pitagora rezultă că triunghiul ABC\displaystyle ABC este dreptunghic în A\displaystyle A, cu ipotenuza BC\displaystyle BC.
    BC2=AB2+AC2 ⇒ ∠A=90∘\displaystyle BC^{2}=AB^{2}+AC^{2}\ \Rightarrow\ \angle A=90^\circ
  3. În triunghiul dreptunghic ABC\displaystyle ABC, cosinusul unghiului B\displaystyle B este raportul dintre cateta alăturată AB\displaystyle AB și ipotenuza BC\displaystyle BC: cos⁡B=ABBC\displaystyle \cos B=\dfrac{AB}{BC}.
    cos⁡B=ABBC\displaystyle \cos B=\dfrac{AB}{BC}
  4. Înlocuim AB=8\displaystyle AB=8 și BC=10\displaystyle BC=10 și simplificăm fracția prin 2\displaystyle 2: cos⁡B=810=45\displaystyle \cos B=\dfrac{8}{10}=\dfrac{4}{5}.
    cos⁡B=810=45\displaystyle \cos B=\dfrac{8}{10}=\dfrac{4}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricele A=(010010111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&1&1\end{pmatrix} și I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}.

Arătați că det⁡(A+I3)=4\displaystyle \det(A+I_3)=4.
Vezi rezolvarea
  1. Adunăm matricea A\displaystyle A cu I3\displaystyle I_3, element cu element. Pe diagonala principală fiecare element crește cu 1\displaystyle 1, iar celelalte elemente rămân neschimbate.
    A+I3=(110020112)\displaystyle A+I_3=\begin{pmatrix}1&1&0\\0&2&0\\1&1&2\end{pmatrix}
  2. Scriem determinantul matricei A+I3\displaystyle A+I_3, pe care îl calculăm prin regula lui Sarrus.
    det⁡(A+I3)=∣110020112∣\displaystyle \det(A+I_3)=\begin{vmatrix}1&1&0\\0&2&0\\1&1&2\end{vmatrix}
  3. Aplicăm regula lui Sarrus: adunăm produsele de pe diagonala principală și de pe paralelele ei, apoi scădem produsele de pe diagonala secundară și de pe paralelele ei. Diagonala principală dă 1⋅2⋅2=4\displaystyle 1\cdot 2\cdot 2=4, celelalte două produse pozitive sunt 1⋅0⋅1=0\displaystyle 1\cdot 0\cdot 1=0 și 0⋅0⋅1=0\displaystyle 0\cdot 0\cdot 1=0. Produsele scăzute sunt 0⋅2⋅1=0\displaystyle 0\cdot 2\cdot 1=0, 1⋅0⋅1=0\displaystyle 1\cdot 0\cdot 1=0 și 1⋅0⋅2=0\displaystyle 1\cdot 0\cdot 2=0.
    det⁡(A+I3)=1⋅2⋅2+1⋅0⋅1+0⋅0⋅1−0⋅2⋅1−1⋅0⋅1−1⋅0⋅2\displaystyle \det(A+I_3)=1\cdot2\cdot2+1\cdot0\cdot1+0\cdot0\cdot1-0\cdot2\cdot1-1\cdot0\cdot1-1\cdot0\cdot2
  4. Efectuăm calculele: singurul produs nenul este cel de pe diagonala principală, egal cu 4\displaystyle 4, iar toate celelalte sunt 0\displaystyle 0. Obținem det⁡(A+I3)=4\displaystyle \det(A+I_3)=4, deci egalitatea cerută este adevărată.
    4+0+0−0−0−0=4\displaystyle 4+0+0-0-0-0=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricele A=(010010111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&1&1\end{pmatrix} și I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}.

Demonstrați că A⋅A⋅A+A=2A⋅A\displaystyle A\cdot A\cdot A+A=2A\cdot A.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm produsul A⋅A\displaystyle A\cdot A. Linia i\displaystyle i a produsului este combinația liniară a liniilor lui A\displaystyle A cu coeficienții din linia i\displaystyle i a primei matrice. Primele două linii ale lui A\displaystyle A au un singur element nenul, 1\displaystyle 1, pe poziția a doua, deci fiecare dintre ele dă linia a doua a lui A\displaystyle A, adică (0,1,0)\displaystyle (0,1,0). Linia a treia este suma celor trei linii ale lui A\displaystyle A: (0,1,0)+(0,1,0)+(1,1,1)=(1,3,1)\displaystyle (0,1,0)+(0,1,0)+(1,1,1)=(1,3,1).
    A⋅A=(010010131)\displaystyle A\cdot A=\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&3&1\end{pmatrix}
  2. Calculăm A⋅A⋅A=(A⋅A)⋅A\displaystyle A\cdot A\cdot A=(A\cdot A)\cdot A în același mod. Primele două linii rămân (0,1,0)\displaystyle (0,1,0). Linia a treia este (1,3,1)⋅A=1⋅(0,1,0)+3⋅(0,1,0)+1⋅(1,1,1)=(1,5,1)\displaystyle (1,3,1)\cdot A=1\cdot(0,1,0)+3\cdot(0,1,0)+1\cdot(1,1,1)=(1,5,1).
    A⋅A⋅A=(010010151)\displaystyle A\cdot A\cdot A=\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&5&1\end{pmatrix}
  3. Calculăm membrul stâng, A⋅A⋅A+A\displaystyle A\cdot A\cdot A+A, adunând element cu element matricele.
    A⋅A⋅A+A=(010010151)+(010010111)=(020020262)\displaystyle A\cdot A\cdot A+A=\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&5&1\end{pmatrix}+\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&1&1\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}0&2&0\\0&2&0\\2&6&2\end{pmatrix}
  4. Scoatem factorul 2\displaystyle 2 din matricea obținută și recunoaștem în ea matricea A⋅A\displaystyle A\cdot A calculată la primul pas. Deci A⋅A⋅A+A=2A⋅A\displaystyle A\cdot A\cdot A+A=2A\cdot A, ceea ce trebuia demonstrat.
    (020020262)=2(010010131)=2A⋅A\displaystyle \begin{pmatrix}0&2&0\\0&2&0\\2&6&2\end{pmatrix}=2\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&3&1\end{pmatrix}=2A\cdot A
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricele A=(010010111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0&1&0\\0&1&0\\1&1&1\end{pmatrix} și I3=(100010001)\displaystyle I_3=\begin{pmatrix}1&0&0\\0&1&0\\0&0&1\end{pmatrix}.

Determinați mulțimea valorilor reale ale lui x\displaystyle x pentru care matricea B(x)=A+xI3\displaystyle B(x)=A+xI_3 este inversabilă.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem matricea B(x)=A+xI3\displaystyle B(x)=A+xI_3, adunând x\displaystyle x pe diagonala principală a lui A\displaystyle A.
    B(x)=(x1001+x0111+x)\displaystyle B(x)=\begin{pmatrix}x&1&0\\0&1+x&0\\1&1&1+x\end{pmatrix}
  2. Calculăm determinantul dezvoltând după ultima coloană, care are un singur element nenul, 1+x\displaystyle 1+x, pe poziția (3,3)\displaystyle (3,3). Rămâne determinantul minorului de ordin 2, care este triunghiular, deci egal cu produsul elementelor de pe diagonală: x(1+x)\displaystyle x(1+x).
    det⁡(B(x))=(1+x)⋅∣x101+x∣=x(1+x)2\displaystyle \det(B(x))=(1+x)\cdot\begin{vmatrix}x&1\\0&1+x\end{vmatrix}=x(1+x)^2
  3. O matrice este inversabilă exact când determinantul ei este nenul, deci impunem condiția x(1+x)2≠0\displaystyle x(1+x)^2\neq 0.
    x(1+x)2≠0\displaystyle x(1+x)^2\neq 0
  4. Un produs este nul doar dacă un factor este nul: x=0\displaystyle x=0 sau 1+x=0\displaystyle 1+x=0, adică x=−1\displaystyle x=-1. Aceste valori trebuie excluse.
    x(1+x)2=0⇔x=0 sau x=−1\displaystyle x(1+x)^2=0\Leftrightarrow x=0\text{ sau }x=-1
  5. Matricea B(x)\displaystyle B(x) este inversabilă pentru toate valorile reale ale lui x\displaystyle x, cu excepția lui −1\displaystyle -1 și 0\displaystyle 0.
    x∈R∖{−1,0}\displaystyle x\in\mathbb{R}\setminus\{-1,0\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=x+ay+1\displaystyle x*y=x+ay+1, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că 2020∗0=2021\displaystyle 2020*0=2021, pentru orice număr real a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem legea de compoziție: x∗y=x+ay+1\displaystyle x*y=x+ay+1. Pentru x=2020\displaystyle x=2020 și y=0\displaystyle y=0 înlocuim direct în această definiție.
    2020∗0=2020+a⋅0+1\displaystyle 2020*0=2020+a\cdot 0+1
  2. Orice număr înmulțit cu 0\displaystyle 0 dă 0\displaystyle 0, deci termenul cu a\displaystyle a dispare, oricare ar fi numărul real a\displaystyle a: a⋅0=0\displaystyle a\cdot 0=0.
    a⋅0=0, deci 2020∗0=2020+0+1\displaystyle a\cdot 0=0\text{, deci }2020*0=2020+0+1
  3. Adunăm 2020\displaystyle 2020 cu 1\displaystyle 1 și obținem 2021\displaystyle 2021, valoare care nu depinde de a\displaystyle a. Așadar egalitatea este adevărată pentru orice număr real a\displaystyle a.
    2020∗0=2020+1=2021\displaystyle 2020*0=2020+1=2021
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=x+ay+1\displaystyle x*y=x+ay+1, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a, știind că legea de compoziție „∗\displaystyle *” este asociativă.
Vezi rezolvarea
  1. Legea „∗\displaystyle *” este asociativă dacă (x∗y)∗z=x∗(y∗z)\displaystyle (x*y)*z=x*(y*z) pentru orice x,y,z∈R\displaystyle x,y,z\in\mathbb{R}. Calculăm separat cele două grupări.
    (x∗y)∗z=x∗(y∗z)\displaystyle (x*y)*z=x*(y*z), ∀x\displaystyle \ \forall x,y\displaystyle y,z∈R\displaystyle z\in\mathbb{R}
  2. Pentru (x∗y)∗z\displaystyle (x*y)*z înlocuim mai întâi x∗y=x+ay+1\displaystyle x*y=x+ay+1, apoi aplicăm legea cu primul element x+ay+1\displaystyle x+ay+1 și al doilea element z\displaystyle z: (x+ay+1)∗z=(x+ay+1)+az+1\displaystyle (x+ay+1)*z=(x+ay+1)+az+1.
    (x∗y)∗z=x+ay+az+2\displaystyle (x*y)*z=x+ay+az+2
  3. Pentru cealaltă grupare calculăm mai întâi y∗z\displaystyle y*z, folosind definiția legii: y∗z=y+az+1\displaystyle y*z=y+az+1.
    y∗z=y+az+1\displaystyle y*z=y+az+1
  4. Acum calculăm x∗(y∗z)\displaystyle x*(y*z): primul element este x\displaystyle x, iar al doilea este y+az+1\displaystyle y+az+1, deci x∗(y∗z)=x+a(y+az+1)+1\displaystyle x*(y*z)=x+a(y+az+1)+1. Desfacem parantezele.
    x∗(y∗z)=x+ay+a2z+a+1\displaystyle x*(y*z)=x+ay+a^{2}z+a+1
  5. Egalăm cele două rezultate: x+ay+az+2=x+ay+a2z+a+1\displaystyle x+ay+az+2=x+ay+a^{2}z+a+1. După reducerea termenilor x\displaystyle x și ay\displaystyle ay rămâne az+2=a2z+a+1\displaystyle az+2=a^{2}z+a+1 pentru orice z\displaystyle z real, deci coeficienții lui z\displaystyle z și termenii liberi trebuie să fie egali.
    (a−a2)z+1−a=0\displaystyle (a-a^{2})z+1-a=0, ∀z∈R\displaystyle \ \forall z\in\mathbb{R}
  6. Identificăm coeficienții: a−a2=0\displaystyle a-a^{2}=0 și 1−a=0\displaystyle 1-a=0. A doua condiție dă a=1\displaystyle a=1, iar această valoare verifică și prima condiție, 1−1=0\displaystyle 1-1=0. Deci a=1\displaystyle a=1.
    a=1\displaystyle a=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=x+ay+1\displaystyle x*y=x+ay+1, unde a\displaystyle a este număr real.

Pentru a=−1\displaystyle a=-1, determinați numărul real x\displaystyle x pentru care 4x∗2x=1\displaystyle 4^x*2^x=1.
Vezi rezolvarea
  1. Particularizăm legea de compoziție pentru a=−1\displaystyle a=-1: x∗y=x+(−1)⋅y+1=x−y+1\displaystyle x*y=x+(-1)\cdot y+1=x-y+1.
    x∗y=x−y+1\displaystyle x*y=x-y+1
  2. Aplicăm legea pentru 4x\displaystyle 4^x și 2x\displaystyle 2^x: 4x∗2x=4x−2x+1\displaystyle 4^x*2^x=4^x-2^x+1. Condiția din enunț devine 4x−2x+1=1\displaystyle 4^x-2^x+1=1.
    4x−2x+1=1\displaystyle 4^{x}-2^{x}+1=1
  3. Reducem termenii 1\displaystyle 1 din cele două părți și obținem 4x−2x=0\displaystyle 4^x-2^x=0.
    4x−2x=0\displaystyle 4^{x}-2^{x}=0
  4. Scriem 4x=(2x)2\displaystyle 4^x=\left(2^x\right)^2, deci ecuația este (2x)2−2x=0\displaystyle \left(2^x\right)^2-2^x=0. Dăm factor comun 2x\displaystyle 2^x.
    2x(2x−1)=0\displaystyle 2^{x}\left(2^{x}-1\right)=0
  5. Deoarece 2x>0\displaystyle 2^x>0 pentru orice x\displaystyle x real, primul factor nu poate fi zero. Rămâne 2x−1=0\displaystyle 2^x-1=0, adică 2x=20\displaystyle 2^x=2^0, deci x=0\displaystyle x=0.
    x=0\displaystyle x=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(2,+∞)→R\displaystyle f:(2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x−1)2x−2\displaystyle f(x)=\frac{(x-1)^2}{x-2}.

Arătați că f′(x)=(x−1)(x−3)(x−2)2\displaystyle f'(x)=\frac{(x-1)(x-3)}{(x-2)^2}, x∈(2,+∞)\displaystyle x\in(2,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția este un cât f(x)=u(x)v(x)\displaystyle f(x)=\dfrac{u(x)}{v(x)}, cu u(x)=(x−1)2\displaystyle u(x)=(x-1)^{2} și v(x)=x−2\displaystyle v(x)=x-2. Folosim formula (uv)′=u′v−uv′v2\displaystyle \left(\dfrac{u}{v}\right)'=\dfrac{u'v-uv'}{v^{2}}.
    f′(x)=((x−1)2)′(x−2)−(x−1)2(x−2)′(x−2)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{\left((x-1)^{2}\right)'(x-2)-(x-1)^{2}(x-2)'}{(x-2)^{2}}
  2. Calculăm derivatele: ((x−1)2)′=2(x−1)\displaystyle \left((x-1)^{2}\right)'=2(x-1) și (x−2)′=1\displaystyle (x-2)'=1. Înlocuim în formulă.
    f′(x)=2(x−1)(x−2)−(x−1)2(x−2)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{2(x-1)(x-2)-(x-1)^{2}}{(x-2)^{2}}
  3. La numărător apare factorul comun x−1\displaystyle x-1 în ambii termeni. Îl scoatem în față.
    f′(x)=(x−1)(2(x−2)−(x−1))(x−2)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{(x-1)\left(2(x-2)-(x-1)\right)}{(x-2)^{2}}
  4. Efectuăm calculele din paranteză: 2x−4−x+1=x−3\displaystyle 2x-4-x+1=x-3. Obținem forma cerută, pentru x∈(2,+∞)\displaystyle x\in(2,+\infty).
    f′(x)=(x−1)(2x−4−x+1)(x−2)2=(x−1)(x−3)(x−2)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{(x-1)(2x-4-x+1)}{(x-2)^{2}}=\dfrac{(x-1)(x-3)}{(x-2)^{2}}, x∈(2,+∞)\displaystyle \ x\in(2,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(2,+∞)→R\displaystyle f:(2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x−1)2x−2\displaystyle f(x)=\frac{(x-1)^2}{x-2}.

Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f\displaystyle f în punctul x=3\displaystyle x=3, situat pe graficul funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Ecuația tangentei la graficul funcției f\displaystyle f în punctul de abscisă 3\displaystyle 3 este y−f(3)=f′(3)(x−3)\displaystyle y-f(3)=f'(3)(x-3). Avem nevoie de f(3)\displaystyle f(3) și de f′(3)\displaystyle f'(3).
    y−f(3)=f′(3)(x−3)\displaystyle y-f(3)=f'(3)(x-3)
  2. Derivăm f\displaystyle f cu formula de derivare a câtului: numărătorul (x−1)2\displaystyle (x-1)^{2} are derivata 2(x−1)\displaystyle 2(x-1), iar numitorul x−2\displaystyle x-2 are derivata 1\displaystyle 1. Obținem f′(x)=2(x−1)(x−2)−(x−1)2⋅1(x−2)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{2(x-1)(x-2)-(x-1)^{2}\cdot 1}{(x-2)^{2}}.
    f′(x)=2(x−1)(x−2)−(x−1)2(x−2)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{2(x-1)(x-2)-(x-1)^{2}}{(x-2)^{2}}
  3. Dăm factor comun x−1\displaystyle x-1 la numărător și simplificăm paranteza: 2(x−2)−(x−1)=2x−4−x+1=x−3\displaystyle 2(x-2)-(x-1)=2x-4-x+1=x-3.
    f′(x)=(x−1)(x−3)(x−2)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{(x-1)(x-3)}{(x-2)^{2}}
  4. Calculăm valorile în x=3\displaystyle x=3. Pentru derivată, numărătorul are factorul 3−3=0\displaystyle 3-3=0, iar numitorul este (3−2)2=1\displaystyle (3-2)^{2}=1, deci f′(3)=2⋅01=0\displaystyle f'(3)=\dfrac{2\cdot 0}{1}=0. Pentru funcție, f(3)=(3−1)23−2=41=4\displaystyle f(3)=\dfrac{(3-1)^{2}}{3-2}=\dfrac{4}{1}=4.
    f′(3)=0\displaystyle f'(3)=0, f(3)=4\displaystyle \ f(3)=4
  5. Înlocuim în formula tangentei: y−4=0⋅(x−3)\displaystyle y-4=0\cdot(x-3), deci y=4\displaystyle y=4. Tangenta este dreapta orizontală y=4\displaystyle y=4.
    y−f(3)=f′(3)(x−3), deci y=4\displaystyle y-f(3)=f'(3)(x-3)\text{, deci }y=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(2,+∞)→R\displaystyle f:(2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x−1)2x−2\displaystyle f(x)=\frac{(x-1)^2}{x-2}.

Demonstrați că funcția f′\displaystyle f' este crescătoare pe (2,+∞)\displaystyle (2,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a simplifica derivarea, scriem numărătorul ca (x−1)2=(x−2)2+2(x−2)+1\displaystyle (x-1)^{2}=(x-2)^{2}+2(x-2)+1 și împărțim la x−2\displaystyle x-2. Obținem f(x)=x+1x−2\displaystyle f(x)=x+\dfrac{1}{x-2}.
    f(x)=x+1x−2\displaystyle f(x)=x+\dfrac{1}{x-2}
  2. Derivăm f\displaystyle f: derivata lui x\displaystyle x este 1\displaystyle 1, iar derivata lui 1x−2\displaystyle \dfrac{1}{x-2} este −1(x−2)2\displaystyle -\dfrac{1}{(x-2)^{2}}.
    f′(x)=1−1(x−2)2\displaystyle f'(x)=1-\dfrac{1}{(x-2)^{2}}, x∈(2,+∞)\displaystyle \ x\in(2,+\infty)
  3. Derivăm încă o dată: derivata lui 1\displaystyle 1 este 0\displaystyle 0, iar derivata lui −(x−2)−2\displaystyle -(x-2)^{-2} este 2(x−2)−3\displaystyle 2(x-2)^{-3}.
    f′′(x)=2(x−2)3\displaystyle f''(x)=\dfrac{2}{(x-2)^{3}}, x∈(2,+∞)\displaystyle \ x\in(2,+\infty)
  4. Pentru x>2\displaystyle x>2 avem x−2>0\displaystyle x-2>0, deci (x−2)3>0\displaystyle (x-2)^{3}>0, iar fracția cu numărătorul 2\displaystyle 2 este pozitivă. Cum f′′\displaystyle f'' este pozitivă pe tot intervalul, f′\displaystyle f' este crescătoare pe (2,+∞)\displaystyle (2,+\infty).
    f′′(x)>0, pentru orice x∈(2,+∞), deci funcția f′ este cresca˘toare pe (2,+∞)\displaystyle f''(x)>0\text{, pentru orice }x\in(2,+\infty)\text{, deci funcția }f'\text{ este crescătoare pe }(2,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=xx2+1\displaystyle f(x)=x\sqrt{x^2+1}.

Arătați că ∫1ex2+1f(x)dx=1\displaystyle \int_1^e \frac{\sqrt{x^2+1}}{f(x)}dx=1.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=xx2+1\displaystyle f(x)=x\sqrt{x^{2}+1} în integrand și obținem fracția de mai jos.
    ∫1ex2+1xx2+1 dx\displaystyle \int_1^e \frac{\sqrt{x^{2}+1}}{x\sqrt{x^{2}+1}}\,dx
  2. Deoarece x2+1>0\displaystyle \sqrt{x^{2}+1}>0 pentru orice x\displaystyle x, simplificăm radicalul din fracție și rămâne 1x\displaystyle \dfrac{1}{x}.
    ∫1ex2+1f(x) dx=∫1e1x dx\displaystyle \int_1^e \frac{\sqrt{x^{2}+1}}{f(x)}\,dx=\int_1^e \frac{1}{x}\,dx
  3. O primitivă a funcției 1x\displaystyle \dfrac{1}{x} pe [1,e]\displaystyle [1,e] este ln⁡x\displaystyle \ln x, deoarece x>0\displaystyle x>0. Aplicăm formula Leibniz-Newton.
    ∫1e1x dx=ln⁡x∣1e\displaystyle \int_1^e \frac{1}{x}\,dx=\ln x\Big|_1^e
  4. Calculăm valorile la capete: ln⁡e=1\displaystyle \ln e=1 și ln⁡1=0\displaystyle \ln 1=0. Diferența este 1\displaystyle 1, deci egalitatea cerută este adevărată.
    ln⁡e−ln⁡1=1−0=1\displaystyle \ln e-\ln 1=1-0=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=xx2+1\displaystyle f(x)=x\sqrt{x^2+1}.

Calculați ∫12f2(x)dx\displaystyle \int_1^2 f^2(x)dx.
Vezi rezolvarea
  1. Ridicăm funcția la pătrat: f2(x)=x2(x2+1)2=x2(x2+1)\displaystyle f^2(x)=x^2\left(\sqrt{x^2+1}\right)^2=x^2(x^2+1), deoarece (x2+1)2=x2+1\displaystyle \left(\sqrt{x^2+1}\right)^2=x^2+1.
    f2(x)=x2(x2+1)\displaystyle f^2(x)=x^2(x^2+1)
  2. Dezvoltăm integrandul: x2(x2+1)=x4+x2\displaystyle x^2(x^2+1)=x^4+x^2. Deci integrala devine ∫12(x4+x2)dx\displaystyle \int_1^2 (x^4+x^2)dx.
    ∫12f2(x)dx=∫12(x4+x2)dx\displaystyle \int_1^2 f^2(x)dx=\int_1^2 (x^4+x^2)dx
  3. O primitivă a lui x4\displaystyle x^4 este x55\displaystyle \dfrac{x^5}{5}, iar o primitivă a lui x2\displaystyle x^2 este x33\displaystyle \dfrac{x^3}{3}. Aplicăm formula Leibniz-Newton pe intervalul [1,2]\displaystyle [1,2].
    ∫12f2(x)dx=(x55+x33)∣12\displaystyle \int_1^2 f^2(x)dx=\left(\frac{x^5}{5}+\frac{x^3}{3}\right)\Big|_1^2
  4. Înlocuim limitele: pentru x=2\displaystyle x=2 obținem 255+233=325+83\displaystyle \dfrac{2^5}{5}+\dfrac{2^3}{3}=\dfrac{32}{5}+\dfrac{8}{3}, iar pentru x=1\displaystyle x=1 obținem 15+13\displaystyle \dfrac{1}{5}+\dfrac{1}{3}. Scădem cele două valori.
    325+83−(15+13)\displaystyle \frac{32}{5}+\frac{8}{3}-\left(\frac{1}{5}+\frac{1}{3}\right)
  5. Grupăm fracțiile cu același numitor: 325−15=315\displaystyle \dfrac{32}{5}-\dfrac{1}{5}=\dfrac{31}{5} și 83−13=73\displaystyle \dfrac{8}{3}-\dfrac{1}{3}=\dfrac{7}{3}. Aducem la numitorul 15: 9315+3515=12815\displaystyle \dfrac{93}{15}+\dfrac{35}{15}=\dfrac{128}{15}.
    315+73=9315+3515=12815\displaystyle \frac{31}{5}+\frac{7}{3}=\frac{93}{15}+\frac{35}{15}=\frac{128}{15}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=xx2+1\displaystyle f(x)=x\sqrt{x^2+1}.

Demonstrați că ∫02020f(x)dx≤∫0af(x)dx\displaystyle \int_0^{2020} f(x)dx\leq \int_0^a f(x)dx, pentru orice a∈[2020,+∞)\displaystyle a\in[2020,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Fixăm a∈[2020,+∞)\displaystyle a\in[2020,+\infty) și studiem diferența dintre cele două integrale. Dacă arătăm că această diferență este ≥0\displaystyle \geq 0, inegalitatea cerută este demonstrată.
    ∫0af(x)dx−∫02020f(x)dx≥0 (de demonstrat)\displaystyle \int_0^a f(x)dx-\int_0^{2020}f(x)dx\geq 0\text{ (de demonstrat)}
  2. Funcția f\displaystyle f este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}, deci integrabilă. Deoarece a≥2020\displaystyle a\geq 2020, descompunem integrala de la 0\displaystyle 0 la a\displaystyle a folosind punctul intermediar 2020\displaystyle 2020.
    ∫0af(x)dx=∫02020f(x)dx+∫2020af(x)dx\displaystyle \int_0^a f(x)dx=\int_0^{2020}f(x)dx+\int_{2020}^a f(x)dx
  3. Înlocuim descompunerea în diferență. Integrala ∫02020f(x)dx\displaystyle \int_0^{2020}f(x)dx apare o dată cu plus și o dată cu minus, deci se reduce.
    ∫0af(x)dx−∫02020f(x)dx=∫02020f(x)dx+∫2020af(x)dx−∫02020f(x)dx=∫2020af(x)dx\displaystyle \int_0^a f(x)dx-\int_0^{2020}f(x)dx=\int_0^{2020}f(x)dx+\int_{2020}^a f(x)dx-\int_0^{2020}f(x)dx=\int_{2020}^a f(x)dx
  4. Studiem semnul funcției pe [2020,a]⊂[0,+∞)\displaystyle [2020,a]\subset[0,+\infty). Pentru x≥0\displaystyle x\geq 0 avem x≥0\displaystyle x\geq 0 și x2+1>0\displaystyle \sqrt{x^2+1}>0, deci produsul lor este pozitiv sau nul.
    f(x)=xx2+1≥0, pentru orice x∈[2020,a]\displaystyle f(x)=x\sqrt{x^2+1}\geq 0\text{, pentru orice }x\in[2020,a]
  5. Integrala unei funcții f≥0\displaystyle f\geq 0 pe un interval [2020,a]\displaystyle [2020,a] este ≥0\displaystyle \geq 0. Deci diferența studiată este ≥0\displaystyle \geq 0, adică inegalitatea cerută este adevărată pentru orice a≥2020\displaystyle a\geq 2020.
    ∫2020af(x)dx≥0⇒∫02020f(x)dx≤∫0af(x)dx\displaystyle \int_{2020}^a f(x)dx\geq 0\Rightarrow \int_0^{2020}f(x)dx\leq\int_0^a f(x)dx
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.