Bac matematică M1 mate-info 2020, model, test de evaluare 17: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Arătați că, dacă z2+z+2=0\displaystyle z^2+z+2=0, unde z\displaystyle z este număr complex, atunci z2+4z2=−3\displaystyle z^2+\frac{4}{z^2}=-3.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că z≠0\displaystyle z\neq 0: dacă z=0\displaystyle z=0, ecuația ar deveni 2=0\displaystyle 2=0, fals. Deci putem împărți ecuația z2+z+2=0\displaystyle z^2+z+2=0 la z\displaystyle z.
    z≠0\displaystyle z\neq 0
  2. Împărțim la z\displaystyle z: z+1+2z=0\displaystyle z+1+\dfrac{2}{z}=0. Mutând pe 1 în membrul drept, obținem relația de mai jos.
    z+2z=−1\displaystyle z+\frac{2}{z}=-1
  3. Ridicăm la pătrat relația z+2z=−1\displaystyle z+\dfrac{2}{z}=-1 și folosim formula (a+b)2=a2+2ab+b2\displaystyle (a+b)^2=a^2+2ab+b^2.
    (z+2z)2=1\displaystyle \left(z+\frac{2}{z}\right)^2=1
  4. Dezvoltăm pătratul. Dublul produsului este 2⋅z⋅2z=4\displaystyle 2\cdot z\cdot\dfrac{2}{z}=4, iar pătratul ultimului termen este 4z2\displaystyle \dfrac{4}{z^2}.
    z2+4+4z2=1\displaystyle z^2+4+\frac{4}{z^2}=1
  5. Scădem 4\displaystyle 4 din ambii membri: z2+4z2=1−4\displaystyle z^2+\dfrac{4}{z^2}=1-4, deci obținem egalitatea cerută.
    z2+4z2=−3\displaystyle z^2+\frac{4}{z^2}=-3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={2x}\displaystyle f(x)=\{2x\}, unde {x}\displaystyle \{x\} reprezintă partea fracționară a lui x\displaystyle x. Arătați că f(x+12)=f(x)\displaystyle f\left(x+\frac{1}{2}\right)=f(x), pentru orice număr real x\displaystyle x.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim în definiția funcției pe x\displaystyle x cu x+12\displaystyle x+\dfrac{1}{2}: f(x+12)={2(x+12)}\displaystyle f\left(x+\dfrac{1}{2}\right)=\left\{2\left(x+\dfrac{1}{2}\right)\right\}.
    f(x+12)={2(x+12)}\displaystyle f\left(x+\frac{1}{2}\right)=\left\{2\left(x+\frac{1}{2}\right)\right\}
  2. Distribuim factorul 2\displaystyle 2: 2(x+12)=2x+2⋅12=2x+1\displaystyle 2\left(x+\dfrac{1}{2}\right)=2x+2\cdot\dfrac{1}{2}=2x+1. Deci f(x+12)={2x+1}\displaystyle f\left(x+\dfrac{1}{2}\right)=\{2x+1\}.
    f(x+12)={2x+1}\displaystyle f\left(x+\frac{1}{2}\right)=\{2x+1\}
  3. Partea fracționară are perioada 1\displaystyle 1: {a+k}={a}\displaystyle \{a+k\}=\{a\} pentru orice a∈R\displaystyle a\in\mathbb{R} și k∈Z\displaystyle k\in\mathbb{Z}, deoarece [a+k]=[a]+k\displaystyle [a+k]=[a]+k, deci {a+k}=a+k−[a]−k={a}\displaystyle \{a+k\}=a+k-[a]-k=\{a\}.
    {a+k}={a}\displaystyle \{a+k\}=\{a\}, ∀a∈R\displaystyle \ \forall a\in\mathbb{R}, k∈Z\displaystyle \ k\in\mathbb{Z}
  4. Aplicăm proprietatea pentru a=2x\displaystyle a=2x și k=1\displaystyle k=1: {2x+1}={2x}=f(x)\displaystyle \{2x+1\}=\{2x\}=f(x). Prin urmare f(x+12)=f(x)\displaystyle f\left(x+\dfrac{1}{2}\right)=f(x), pentru orice număr real x\displaystyle x.
    {2x+1}={2x}=f(x), deci f(x+12)=f(x), pentru orice numa˘r real x\displaystyle \{2x+1\}=\{2x\}=f(x)\text{, deci }f\left(x+\frac{1}{2}\right)=f(x)\text{, pentru orice număr real }x
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 3x+1−3x=2x+2−2x+1\displaystyle 3^{x+1}-3^x=2^{x+2}-2^{x+1}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem 3x+1=3⋅3x\displaystyle 3^{x+1}=3\cdot 3^x și scoatem factor comun 3x\displaystyle 3^x în membrul stâng: 3x+1−3x=3x(3−1)\displaystyle 3^{x+1}-3^x=3^x(3-1).
    3x+1−3x=3x(3−1)=2⋅3x\displaystyle 3^{x+1}-3^x=3^x(3-1)=2\cdot 3^x
  2. Scriem 2x+2=2⋅2x+1\displaystyle 2^{x+2}=2\cdot 2^{x+1} și scoatem factor comun 2x+1\displaystyle 2^{x+1} în membrul drept: 2x+2−2x+1=2x+1(2−1)\displaystyle 2^{x+2}-2^{x+1}=2^{x+1}(2-1).
    2x+2−2x+1=2x+1(2−1)=2x+1\displaystyle 2^{x+2}-2^{x+1}=2^{x+1}(2-1)=2^{x+1}
  3. Ecuația devine 2⋅3x=2x+1\displaystyle 2\cdot 3^x=2^{x+1}, adică 2⋅3x=2⋅2x\displaystyle 2\cdot 3^x=2\cdot 2^x. Împărțind la 2\displaystyle 2 obținem 3x=2x\displaystyle 3^x=2^x.
    2⋅3x=2x+1⇔3x=2x\displaystyle 2\cdot 3^x=2^{x+1}\Leftrightarrow 3^x=2^x
  4. Cum 2x>0\displaystyle 2^x>0, împărțim la 2x\displaystyle 2^x și obținem (32)x=1\displaystyle \left(\dfrac{3}{2}\right)^x=1.
    (32)x=1\displaystyle \left(\dfrac{3}{2}\right)^x=1
  5. Deoarece 32>0\displaystyle \dfrac{3}{2}>0 și 32≠1\displaystyle \dfrac{3}{2}\neq 1, egalitatea (32)x=(32)0\displaystyle \left(\dfrac{3}{2}\right)^x=\left(\dfrac{3}{2}\right)^0 are loc doar pentru x=0\displaystyle x=0. Verificare: 3−1=2\displaystyle 3-1=2 și 4−2=2\displaystyle 4-2=2.
    x=0\displaystyle x=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând un număr a\displaystyle a din mulțimea A={3,4,5,…,25}\displaystyle A=\{\sqrt{3},\sqrt{4},\sqrt{5},\ldots,\sqrt{25}\}, numerele 3\displaystyle 3, 4\displaystyle 4 și a\displaystyle a să reprezinte lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic.
Vezi rezolvarea
  1. Numărăm cazurile posibile: elementele mulțimii A\displaystyle A sunt n\displaystyle \sqrt{n} cu n\displaystyle n număr întreg de la 3\displaystyle 3 la 25\displaystyle 25, deci sunt 25−3+1=23\displaystyle 25-3+1=23 de elemente.
    25−3+1=23\displaystyle 25-3+1=23
  2. Triunghiul este dreptunghic dacă lungimile laturilor verifică teorema lui Pitagora. Considerăm cazurile: a\displaystyle a este ipotenuză sau 4\displaystyle 4 este ipotenuză (cazul în care 3\displaystyle 3 este ipotenuză se tratează la fel).
    a2=32+42 sau 42=32+a2\displaystyle a^{2}=3^{2}+4^{2}\text{ sau }4^{2}=3^{2}+a^{2}
  3. Dacă a\displaystyle a este ipotenuză, atunci a2=32+42=9+16=25\displaystyle a^{2}=3^{2}+4^{2}=9+16=25, deci a=25\displaystyle a=\sqrt{25}, care aparține lui A\displaystyle A.
    a=25\displaystyle a=\sqrt{25}
  4. Dacă 4\displaystyle 4 este ipotenuză, atunci a2=42−32=16−9=7\displaystyle a^{2}=4^{2}-3^{2}=16-9=7, deci a=7\displaystyle a=\sqrt{7}, care aparține lui A\displaystyle A. Cazul în care 3\displaystyle 3 este ipotenuză dă a2=9−16<0\displaystyle a^{2}=9-16<0, imposibil.
    a=7\displaystyle a=\sqrt{7}
  5. Cazurile favorabile sunt 7\displaystyle \sqrt{7} și 25\displaystyle \sqrt{25}, deci sunt 2\displaystyle 2 cazuri favorabile.
    7 și 25, deci 2 cazuri favorabile\displaystyle \sqrt{7}\text{ și }\sqrt{25}\text{, deci }2\text{ cazuri favorabile}
  6. Aplicăm formula probabilității: raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile, adică p=223\displaystyle p=\dfrac{2}{23}.
    p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile=223\displaystyle p=\frac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}=\frac{2}{23}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
Se consideră paralelogramul ABCD\displaystyle ABCD și punctele M\displaystyle M și N\displaystyle N astfel încât AM→=14AC→\displaystyle \overrightarrow{AM}=\frac{1}{4}\overrightarrow{AC} și AN→=13AB→\displaystyle \overrightarrow{AN}=\frac{1}{3}\overrightarrow{AB}. Demonstrați că punctele D\displaystyle D, M\displaystyle M și N\displaystyle N sunt coliniare.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a arăta că D\displaystyle D, M\displaystyle M și N\displaystyle N sunt coliniare, este suficient să arătăm că vectorii DM→\displaystyle \overrightarrow{DM} și DN→\displaystyle \overrightarrow{DN} sunt coliniari. Exprimăm ambii vectori în funcție de AB→\displaystyle \overrightarrow{AB} și AD→\displaystyle \overrightarrow{AD}, care sunt doi vectori necoliniari.
    DM→=λ DN→⇒D\displaystyle \overrightarrow{DM}=\lambda\,\overrightarrow{DN}\Rightarrow D,M\displaystyle M,N coliniare\displaystyle N\text{ coliniare}
  2. Folosim regula triunghiului pentru vectorul DM→\displaystyle \overrightarrow{DM}: mergem de la D\displaystyle D la A\displaystyle A, apoi de la A\displaystyle A la M\displaystyle M.
    DM→=DA→+AM→=DA→+14AC→\displaystyle \overrightarrow{DM}=\overrightarrow{DA}+\overrightarrow{AM}=\overrightarrow{DA}+\frac{1}{4}\overrightarrow{AC}
  3. Deoarece ABCD\displaystyle ABCD este paralelogram, după regula paralelogramului AC→=AB→+AD→\displaystyle \overrightarrow{AC}=\overrightarrow{AB}+\overrightarrow{AD}. Mai observăm că DA→=−AD→\displaystyle \overrightarrow{DA}=-\overrightarrow{AD}.
    DM→=−AD→+14(AB→+AD→)\displaystyle \overrightarrow{DM}=-\overrightarrow{AD}+\frac{1}{4}\left(\overrightarrow{AB}+\overrightarrow{AD}\right)
  4. Reducem termenii asemenea: coeficientul lui AD→\displaystyle \overrightarrow{AD} este −1+14=−34\displaystyle -1+\dfrac{1}{4}=-\dfrac{3}{4}. Scoatem factor comun 14\displaystyle \dfrac{1}{4}.
    DM→=14AB→−34AD→=14(AB→−3AD→)\displaystyle \overrightarrow{DM}=\frac{1}{4}\overrightarrow{AB}-\frac{3}{4}\overrightarrow{AD}=\frac{1}{4}\left(\overrightarrow{AB}-3\overrightarrow{AD}\right)
  5. Procedăm la fel pentru vectorul DN→\displaystyle \overrightarrow{DN}: mergem de la D\displaystyle D la A\displaystyle A, apoi de la A\displaystyle A la N\displaystyle N, unde AN→=13AB→\displaystyle \overrightarrow{AN}=\dfrac{1}{3}\overrightarrow{AB}.
    DN→=DA→+AN→=−AD→+13AB→\displaystyle \overrightarrow{DN}=\overrightarrow{DA}+\overrightarrow{AN}=-\overrightarrow{AD}+\frac{1}{3}\overrightarrow{AB}
  6. Scoatem factor comun 13\displaystyle \dfrac{1}{3} și obținem DN→\displaystyle \overrightarrow{DN} în funcție de aceiași vectori AB→\displaystyle \overrightarrow{AB} și AD→\displaystyle \overrightarrow{AD} ca la DM→\displaystyle \overrightarrow{DM}.
    DN→=13(AB→−3AD→)\displaystyle \overrightarrow{DN}=\frac{1}{3}\left(\overrightarrow{AB}-3\overrightarrow{AD}\right)
  7. Din expresia lui DM→\displaystyle \overrightarrow{DM} avem AB→−3AD→=4DM→\displaystyle \overrightarrow{AB}-3\overrightarrow{AD}=4\overrightarrow{DM}. Înlocuim în expresia lui DN→\displaystyle \overrightarrow{DN} și obținem DN→=43DM→\displaystyle \overrightarrow{DN}=\dfrac{4}{3}\overrightarrow{DM}, deci vectorii sunt coliniari, iar punctele D\displaystyle D, M\displaystyle M și N\displaystyle N sunt coliniare.
    DN→=13⋅4 DM→=43DM→⇒D\displaystyle \overrightarrow{DN}=\frac{1}{3}\cdot 4\,\overrightarrow{DM}=\frac{4}{3}\overrightarrow{DM}\Rightarrow D,M\displaystyle M,N coliniare\displaystyle N\text{ coliniare}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Arătați că, dacă ABC\displaystyle ABC este un triunghi oarecare, atunci cos⁡A<12(ABAC+ACAB)\displaystyle \cos A<\frac{1}{2}\left(\frac{AB}{AC}+\frac{AC}{AB}\right).
Vezi rezolvarea
  1. Aducem la numitor comun suma fracțiilor din membrul drept. Numitorul comun este AB⋅AC\displaystyle AB\cdot AC.
    ABAC+ACAB=AB2+AC2AB⋅AC\displaystyle \frac{AB}{AC}+\frac{AC}{AB}=\frac{AB^2+AC^2}{AB\cdot AC}
  2. Scriem membrul drept al inegalității cu factorul 12\displaystyle \dfrac{1}{2}, folosind rezultatul de la pasul anterior.
    12(ABAC+ACAB)=AB2+AC22AB⋅AC\displaystyle \frac{1}{2}\left(\frac{AB}{AC}+\frac{AC}{AB}\right)=\frac{AB^2+AC^2}{2AB\cdot AC}
  3. Aplicăm teorema cosinusului în triunghiul ABC\displaystyle ABC, pentru latura BC\displaystyle BC opusă unghiului A\displaystyle A: BC2=AB2+AC2−2AB⋅ACcos⁡A\displaystyle BC^2=AB^2+AC^2-2AB\cdot AC\cos A. De aici scoatem cos⁡A\displaystyle \cos A.
    cos⁡A=AB2+AC2−BC22AB⋅AC\displaystyle \cos A=\frac{AB^2+AC^2-BC^2}{2AB\cdot AC}
  4. Într-un triunghi BC>0\displaystyle BC>0, deci BC2>0\displaystyle BC^2>0. Numitorul 2AB⋅AC\displaystyle 2AB\cdot AC este pozitiv, deci scăderea lui BC2\displaystyle BC^2 din numărător micșorează strict fracția. Obținem inegalitatea de mai jos, iar fracția din dreapta este exact membrul drept de la pasul 2, deci inegalitatea este demonstrată.
    cos⁡A=AB2+AC2−BC22AB⋅AC<AB2+AC22AB⋅AC, obținem cos⁡A<12(ABAC+ACAB)\displaystyle \cos A=\frac{AB^2+AC^2-BC^2}{2AB\cdot AC}<\frac{AB^2+AC^2}{2AB\cdot AC}\text{, obținem }\cos A<\frac{1}{2}\left(\frac{AB}{AC}+\frac{AC}{AB}\right)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(m)=(1212m11−32)\displaystyle A(m)=\begin{pmatrix}1&2&1\\2&m&1\\1&-3&2\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+2y+z=02x+my+z=0x−3y+2z=0\displaystyle \begin{cases}x+2y+z=0\\2x+my+z=0\\x-3y+2z=0\end{cases}, unde m\displaystyle m este număr real.

Arătați că det⁡(A(m))=m−9\displaystyle \det(A(m))=m-9, pentru orice număr real m\displaystyle m.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem determinantul matricei și aplicăm regula lui Sarrus: adunăm produsele pe diagonala principală și pe cele două paralele cu ea. Obținem 1⋅m⋅2=2m\displaystyle 1\cdot m\cdot 2=2m, 2⋅1⋅1=2\displaystyle 2\cdot 1\cdot 1=2 și 1⋅2⋅(−3)=−6\displaystyle 1\cdot 2\cdot(-3)=-6.
    2m+2+(−6)\displaystyle 2m+2+(-6)
  2. Calculăm produsele pe diagonala secundară și pe cele două paralele cu ea, care se scad: 1⋅m⋅1=m\displaystyle 1\cdot m\cdot 1=m, 1⋅1⋅(−3)=−3\displaystyle 1\cdot 1\cdot(-3)=-3 și 2⋅2⋅2=8\displaystyle 2\cdot 2\cdot 2=8.
    m+(−3)+8\displaystyle m+(-3)+8
  3. Scădem suma din pasul 2 din suma din pasul 1 și scriem determinantul ca o expresie cu toți termenii: det⁡(A(m))=(2m−6+2)−(m−3+8)\displaystyle \det(A(m))=(2m-6+2)-(m-3+8), adică fiecare termen apare cu semnul lui.
    det⁡(A(m))=2m+(−6)+2−m−(−3)−8\displaystyle \det(A(m))=2m+(-6)+2-m-(-3)-8
  4. Reducem termenii asemenea: termenii cu m\displaystyle m dau 2m−m=m\displaystyle 2m-m=m, iar numerele dau −6+2+3−8=−9\displaystyle -6+2+3-8=-9. Rezultă det⁡(A(m))=m−9\displaystyle \det(A(m))=m-9, pentru orice număr real m\displaystyle m.
    det⁡(A(m))=m+5−14=m−9, pentru orice numa˘r real m\displaystyle \det(A(m))=m+5-14=m-9\text{, pentru orice număr real }m
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(m)=(1212m11−32)\displaystyle A(m)=\begin{pmatrix}1&2&1\\2&m&1\\1&-3&2\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+2y+z=02x+my+z=0x−3y+2z=0\displaystyle \begin{cases}x+2y+z=0\\2x+my+z=0\\x-3y+2z=0\end{cases}, unde m\displaystyle m este număr real.

Determinați numărul real m\displaystyle m pentru care sistemul de ecuații admite soluții diferite de (0,0,0)\displaystyle (0,0,0).
Vezi rezolvarea
  1. Sistemul este omogen, deci are mereu soluția (0,0,0)\displaystyle (0,0,0). Are și soluții nenule exact atunci când determinantul matricei sistemului este egal cu zero: det⁡(A(m))=0\displaystyle \det(A(m))=0.
    det⁡(A(m))=0\displaystyle \det(A(m))=0
  2. Calculăm determinantul prin dezvoltare după prima linie: det⁡(A(m))=1⋅∣m1−32∣−2⋅∣2112∣+1⋅∣2m1−3∣\displaystyle \det(A(m))=1\cdot\begin{vmatrix}m&1\\-3&2\end{vmatrix}-2\cdot\begin{vmatrix}2&1\\1&2\end{vmatrix}+1\cdot\begin{vmatrix}2&m\\1&-3\end{vmatrix}.
    det⁡(A(m))=(2m+3)−2⋅3+(−6−m)\displaystyle \det(A(m))=(2m+3)-2\cdot 3+(-6-m)
  3. Reducem termenii: 2m+3−6−6−m=m−9\displaystyle 2m+3-6-6-m=m-9. Condiția det⁡(A(m))=0\displaystyle \det(A(m))=0 devine m−9=0\displaystyle m-9=0.
    det⁡(A(m))=m−9=0\displaystyle \det(A(m))=m-9=0
  4. Din ecuația m−9=0\displaystyle m-9=0 obținem m=9\displaystyle m=9. Pentru această valoare sistemul admite soluții diferite de (0,0,0)\displaystyle (0,0,0).
    m=9\displaystyle m=9
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(m)=(1212m11−32)\displaystyle A(m)=\begin{pmatrix}1&2&1\\2&m&1\\1&-3&2\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+2y+z=02x+my+z=0x−3y+2z=0\displaystyle \begin{cases}x+2y+z=0\\2x+my+z=0\\x-3y+2z=0\end{cases}, unde m\displaystyle m este număr real.

Pentru m=9\displaystyle m=9, se consideră (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0) o soluție a sistemului de ecuații, cu x0\displaystyle x_0, y0\displaystyle y_0 și z0\displaystyle z_0 numere reale astfel încât (x0,y0,z0)≠(0,0,0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0)\neq(0,0,0). Calculați x02+y02−z02x02+y02+z02\displaystyle \frac{x_0^2+y_0^2-z_0^2}{x_0^2+y_0^2+z_0^2}.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru m=9\displaystyle m=9 matricea este A(9)=(1212911−32)\displaystyle A(9)=\begin{pmatrix}1&2&1\\2&9&1\\1&-3&2\end{pmatrix}. Dezvoltăm determinantul după prima linie.
    det⁡(A(9))=1⋅(18+3)−2⋅(4−1)+1⋅(−6−9)=21−6−15=0\displaystyle \det(A(9))=1\cdot(18+3)-2\cdot(4-1)+1\cdot(-6-9)=21-6-15=0
  2. Cum det⁡(A(9))=0\displaystyle \det(A(9))=0, sistemul omogen are și soluții nenule. Minorul din colțul stânga-sus este nenul, deci rangul este 2 și soluțiile depind de un singur parametru.
    ∣1229∣=5≠0⇒rang⁡(A(9))=2\displaystyle \begin{vmatrix}1&2\\2&9\end{vmatrix}=5\neq 0\Rightarrow \operatorname{rang}(A(9))=2
  3. Scădem prima ecuație din a doua: x+7y=0\displaystyle x+7y=0, deci x=−7y\displaystyle x=-7y. Din prima ecuație, z=−x−2y=7y−2y=5y\displaystyle z=-x-2y=7y-2y=5y. Notăm z=α\displaystyle z=\alpha, cu α≠0\displaystyle \alpha\neq 0, deci y=α5\displaystyle y=\dfrac{\alpha}{5} și x=−7α5\displaystyle x=-\dfrac{7\alpha}{5}.
    (x0,y0,z0)=(−75α,15α,α)\displaystyle (x_0,y_0,z_0)=\left(-\frac{7}{5}\alpha,\frac{1}{5}\alpha,\alpha\right), α∈R∗\displaystyle \ \alpha\in\mathbb{R}^*
  4. Verificăm a treia ecuație: x0−3y0+2z0=−7α5−3α5+2α=0\displaystyle x_0-3y_0+2z_0=-\dfrac{7\alpha}{5}-\dfrac{3\alpha}{5}+2\alpha=0.
    −7α5−3α5+2α=0\displaystyle -\frac{7\alpha}{5}-\frac{3\alpha}{5}+2\alpha=0
  5. Calculăm pătratele: x02=49α225\displaystyle x_0^2=\dfrac{49\alpha^2}{25}, y02=α225\displaystyle y_0^2=\dfrac{\alpha^2}{25}, z02=α2\displaystyle z_0^2=\alpha^2. Înlocuim în raport.
    x02+y02−z02x02+y02+z02=49α225+α225−α249α225+α225+α2\displaystyle \frac{x_0^2+y_0^2-z_0^2}{x_0^2+y_0^2+z_0^2}=\frac{\frac{49\alpha^2}{25}+\frac{\alpha^2}{25}-\alpha^2}{\frac{49\alpha^2}{25}+\frac{\alpha^2}{25}+\alpha^2}
  6. Amplificăm cu 25\displaystyle 25: numărătorul devine 49α2+α2−25α2=25α2\displaystyle 49\alpha^2+\alpha^2-25\alpha^2=25\alpha^2, iar numitorul 49α2+α2+25α2=75α2\displaystyle 49\alpha^2+\alpha^2+25\alpha^2=75\alpha^2. Simplificăm cu α2≠0\displaystyle \alpha^2\neq 0.
    25α275α2=13\displaystyle \frac{25\alpha^2}{75\alpha^2}=\frac{1}{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor întregi se definește legea de compoziție x∗y=xy+5x+5y+20\displaystyle x*y=xy+5x+5y+20.

Arătați că 2∗(−1)=23\displaystyle 2*(-1)=23.
Vezi rezolvarea
  1. Legea este x∗y=xy+5x+5y+20\displaystyle x*y=xy+5x+5y+20. Pentru 2∗(−1)\displaystyle 2*(-1) luăm x=2\displaystyle x=2 și y=−1\displaystyle y=-1.
    x=2\displaystyle x=2, y=−1\displaystyle \ y=-1
  2. Înlocuim în formulă: 2∗(−1)=2⋅(−1)+5⋅2+5⋅(−1)+20\displaystyle 2*(-1)=2\cdot(-1)+5\cdot 2+5\cdot(-1)+20.
    2∗(−1)=2⋅(−1)+5⋅2+5⋅(−1)+20\displaystyle 2*(-1)=2\cdot(-1)+5\cdot 2+5\cdot(-1)+20
  3. Calculăm produsele: 2⋅(−1)=−2\displaystyle 2\cdot(-1)=-2, 5⋅2=10\displaystyle 5\cdot 2=10, 5⋅(−1)=−5\displaystyle 5\cdot(-1)=-5.
    −2+10+(−5)+20\displaystyle -2+10+(-5)+20
  4. Adunăm termenii: −2+10=8\displaystyle -2+10=8, apoi 8−5=3\displaystyle 8-5=3, apoi 3+20=23\displaystyle 3+20=23. Deci 2∗(−1)=23\displaystyle 2*(-1)=23.
    2∗(−1)=−2+10−5+20=23\displaystyle 2*(-1)=-2+10-5+20=23
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor întregi se definește legea de compoziție x∗y=xy+5x+5y+20\displaystyle x*y=xy+5x+5y+20.

Demonstrați că e=−4\displaystyle e=-4 este elementul neutru al legii de compoziție „∗\displaystyle *”.
Vezi rezolvarea
  1. Amintim definiția elementului neutru: e\displaystyle e este element neutru dacă x∗e=e∗x=x\displaystyle x*e=e*x=x pentru orice x\displaystyle x întreg. Verificăm această egalitate pentru e=−4\displaystyle e=-4.
    x∗(−4)=(−4)∗x=x\displaystyle x*(-4)=(-4)*x=x, ∀x∈Z\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{Z}
  2. Înlocuim y\displaystyle y cu −4\displaystyle -4 în definiția legii: x∗(−4)=x⋅(−4)+5x+5⋅(−4)+20\displaystyle x*(-4)=x\cdot(-4)+5x+5\cdot(-4)+20.
    x∗(−4)=x⋅(−4)+5x+5⋅(−4)+20\displaystyle x*(-4)=x\cdot(-4)+5x+5\cdot(-4)+20
  3. Efectuăm înmulțirile și reducem termenii: −4x+5x=x\displaystyle -4x+5x=x, iar −20+20=0\displaystyle -20+20=0. Rezultă x∗(−4)=x\displaystyle x*(-4)=x.
    x∗(−4)=−4x+5x−20+20=x\displaystyle x*(-4)=-4x+5x-20+20=x
  4. Verificăm și cealaltă ordine, înlocuind pe x\displaystyle x cu −4\displaystyle -4 și pe y\displaystyle y cu x\displaystyle x în definiție: (−4)∗x=(−4)⋅x+5⋅(−4)+5x+20\displaystyle (-4)*x=(-4)\cdot x+5\cdot(-4)+5x+20.
    (−4)∗x=(−4)⋅x+5⋅(−4)+5x+20\displaystyle (-4)*x=(-4)\cdot x+5\cdot(-4)+5x+20
  5. Reducem termenii: −4x+5x=x\displaystyle -4x+5x=x, iar −20+20=0\displaystyle -20+20=0. Deci (−4)∗x=x\displaystyle (-4)*x=x. Cum x∗(−4)=(−4)∗x=x\displaystyle x*(-4)=(-4)*x=x pentru orice x\displaystyle x întreg, −4\displaystyle -4 este elementul neutru.
    (−4)∗x=−4x−20+5x+20=x, deci e=−4 este elementul neutru\displaystyle (-4)*x=-4x-20+5x+20=x\text{, deci }e=-4\text{ este elementul neutru}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor întregi se definește legea de compoziție x∗y=xy+5x+5y+20\displaystyle x*y=xy+5x+5y+20.

Pentru r∈{0,1,2}\displaystyle r\in\{0,1,2\}, notăm cu A(r)\displaystyle A(r) mulțimea numerelor naturale care au restul r\displaystyle r la împărțirea cu 3\displaystyle 3. Determinați numerele r∈{0,1,2}\displaystyle r\in\{0,1,2\} pentru care A(r)\displaystyle A(r) este parte stabilă a lui Z\displaystyle \mathbb{Z} în raport cu legea de compoziție „∗\displaystyle *”.
Vezi rezolvarea
  1. Rescriem legea de compoziție ca să calculele cu resturile să fie mai simple: xy+5x+5y+20=(x+5)(y+5)−5\displaystyle xy+5x+5y+20=(x+5)(y+5)-5. Deci x∗y=(x+5)(y+5)−5\displaystyle x*y=(x+5)(y+5)-5.
    x∗y=(x+5)(y+5)−5\displaystyle x*y=(x+5)(y+5)-5
  2. Pentru r=0\displaystyle r=0: numărul 0\displaystyle 0 aparține lui A(0)\displaystyle A(0), deoarece 0\displaystyle 0 dă restul 0\displaystyle 0 la împărțirea cu 3\displaystyle 3. Calculăm 0∗0=20\displaystyle 0*0=20. Dar 20=3⋅6+2\displaystyle 20=3\cdot 6+2 are restul 2\displaystyle 2, deci 20∉A(0)\displaystyle 20\notin A(0). Așadar A(0)\displaystyle A(0) nu este parte stabilă și r=0\displaystyle r=0 nu convine.
    0∗0=20, 0∈A(0) și 20∉A(0)⇒r=0 nu convine\displaystyle 0*0=20\text{, }0\in A(0)\text{ și }20\notin A(0)\Rightarrow r=0\text{ nu convine}
  3. Pentru r=1\displaystyle r=1: luăm două elemente oarecare din A(1)\displaystyle A(1), adică x=3m+1\displaystyle x=3m+1 și y=3n+1\displaystyle y=3n+1, cu m,n∈N\displaystyle m,n\in\mathbb{N}. Atunci x+5=3m+6\displaystyle x+5=3m+6 și y+5=3n+6\displaystyle y+5=3n+6.
    x+5=3m+6\displaystyle x+5=3m+6, y+5=3n+6\displaystyle \ y+5=3n+6
  4. Calculăm x∗y=(3m+6)(3n+6)−5=9mn+18m+18n+31\displaystyle x*y=(3m+6)(3n+6)-5=9mn+18m+18n+31. Scriem 31=30+1\displaystyle 31=30+1 și dăm factor comun 3\displaystyle 3: x∗y=3(3mn+6m+6n+10)+1\displaystyle x*y=3(3mn+6m+6n+10)+1. Deci x∗y\displaystyle x*y dă restul 1\displaystyle 1 la împărțirea cu 3\displaystyle 3, adică x∗y∈A(1)\displaystyle x*y\in A(1). Rezultă că r=1\displaystyle r=1 convine.
    x∗y=9mn+18m+18n+31=3(3mn+6m+6n+10)+1∈A(1), deci r=1 convine\displaystyle x*y=9mn+18m+18n+31=3(3mn+6m+6n+10)+1\in A(1)\text{, deci }r=1\text{ convine}
  5. Pentru r=2\displaystyle r=2: luăm x=3k+2\displaystyle x=3k+2 și y=3l+2\displaystyle y=3l+2, cu k,l∈N\displaystyle k,l\in\mathbb{N}. Atunci x+5=3k+7\displaystyle x+5=3k+7 și y+5=3l+7\displaystyle y+5=3l+7.
    x+5=3k+7\displaystyle x+5=3k+7, y+5=3l+7\displaystyle \ y+5=3l+7
  6. Calculăm x∗y=(3k+7)(3l+7)−5=9kl+21k+21l+44\displaystyle x*y=(3k+7)(3l+7)-5=9kl+21k+21l+44. Scriem 44=42+2\displaystyle 44=42+2 și dăm factor comun 3\displaystyle 3: x∗y=3(3kl+7k+7l+14)+2\displaystyle x*y=3(3kl+7k+7l+14)+2. Deci x∗y\displaystyle x*y dă restul 2\displaystyle 2, adică x∗y∈A(2)\displaystyle x*y\in A(2), iar r=2\displaystyle r=2 convine. Concluzie: A(r)\displaystyle A(r) este parte stabilă pentru r=1\displaystyle r=1 și r=2\displaystyle r=2.
    x∗y=9kl+21k+21l+44=3(3kl+7k+7l+14)+2∈A(2), deci r∈{1,2}\displaystyle x*y=9kl+21k+21l+44=3(3kl+7k+7l+14)+2\in A(2)\text{, deci }r\in\{1,2\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x−1)(ex−e)\displaystyle f(x)=(x-1)(e^x-e).

Arătați că f′(x)=xex−e\displaystyle f'(x)=xe^x-e, x∈(−1,+∞)\displaystyle x\in(-1,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Funcția este un produs de două funcții derivabile: u(x)=x−1\displaystyle u(x)=x-1 și v(x)=ex−e\displaystyle v(x)=e^{x}-e. Aplicăm formula de derivare a produsului: (u⋅v)′=u′⋅v+u⋅v′\displaystyle (u\cdot v)'=u'\cdot v+u\cdot v'.
    f′(x)=(x−1)′(ex−e)+(x−1)(ex−e)′\displaystyle f'(x)=(x-1)'(e^{x}-e)+(x-1)(e^{x}-e)'
  2. Calculăm derivatele: (x−1)′=1\displaystyle (x-1)'=1, iar (ex−e)′=ex\displaystyle (e^{x}-e)'=e^{x}, deoarece e\displaystyle e este constantă și derivata ei este 0\displaystyle 0.
    (x−1)′=1\displaystyle (x-1)'=1,(ex−e)′=ex\displaystyle \quad (e^{x}-e)'=e^{x}
  3. Înlocuim derivatele în formula produsului.
    f′(x)=ex−e+(x−1)ex\displaystyle f'(x)=e^{x}-e+(x-1)e^{x}
  4. Desfacem parantezele: (x−1)ex=xex−ex\displaystyle (x-1)e^{x}=xe^{x}-e^{x}.
    f′(x)=ex−e+xex−ex\displaystyle f'(x)=e^{x}-e+xe^{x}-e^{x}
  5. Termenii ex\displaystyle e^{x} și −ex\displaystyle -e^{x} se reduc, deci rămâne xex−e\displaystyle xe^{x}-e, pentru orice x∈(−1,+∞)\displaystyle x\in(-1,+\infty), ceea ce trebuia demonstrat.
    f′(x)=xex−e, x∈(−1,+∞)\displaystyle f'(x)=xe^{x}-e\text{, }x\in(-1,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x−1)(ex−e)\displaystyle f(x)=(x-1)(e^x-e).

Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f\displaystyle f, în punctul de abscisă x=1\displaystyle x=1, situat pe graficul funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem formula ecuației tangentei la graficul funcției f\displaystyle f în punctul de abscisă x0=1\displaystyle x_0=1: y−f(x0)=f′(x0)(x−x0)\displaystyle y-f(x_0)=f'(x_0)(x-x_0).
    y−f(1)=f′(1)(x−1)\displaystyle y-f(1)=f'(1)(x-1)
  2. Calculăm f(1)=(1−1)(e1−e)=0⋅0\displaystyle f(1)=(1-1)(e^{1}-e)=0\cdot 0.
    f(1)=0\displaystyle f(1)=0
  3. Derivăm cu regula produsului: f′(x)=(x−1)′(ex−e)+(x−1)(ex−e)′=(ex−e)+(x−1)ex\displaystyle f'(x)=(x-1)'(e^x-e)+(x-1)(e^x-e)'=(e^x-e)+(x-1)e^x.
    f′(x)=ex−e+(x−1)ex\displaystyle f'(x)=e^{x}-e+(x-1)e^{x}
  4. Calculăm f′(1)=(e−e)+(1−1)e=0+0\displaystyle f'(1)=(e-e)+(1-1)e=0+0.
    f′(1)=0\displaystyle f'(1)=0
  5. Înlocuim f(1)=0\displaystyle f(1)=0 și f′(1)=0\displaystyle f'(1)=0 în formula tangentei: y−0=0⋅(x−1)\displaystyle y-0=0\cdot(x-1), deci tangenta este dreapta orizontală.
    y=0\displaystyle y=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−1,+∞)→R\displaystyle f:(-1,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x−1)(ex−e)\displaystyle f(x)=(x-1)(e^x-e).

Determinați punctul de extrem al funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Derivăm f(x)=(x−1)(ex−e)\displaystyle f(x)=(x-1)(e^x-e) cu regula produsului: f′(x)=(x−1)′(ex−e)+(x−1)(ex−e)′\displaystyle f'(x)=(x-1)'(e^x-e)+(x-1)(e^x-e)'.
    f′(x)=(ex−e)+(x−1)ex=xex−e\displaystyle f'(x)=(e^x-e)+(x-1)e^x=xe^x-e
  2. Semnul lui f′\displaystyle f' nu se vede direct, așa că derivăm încă o dată: f′′(x)=(xex−e)′=ex+xex\displaystyle f''(x)=(xe^x-e)'=e^x+xe^x.
    f′′(x)=(x+1)ex\displaystyle f''(x)=(x+1)e^x
  3. Pentru x∈(−1,+∞)\displaystyle x\in(-1,+\infty) avem x+1>0\displaystyle x+1>0 și ex>0\displaystyle e^x>0, deci f′′(x)>0\displaystyle f''(x)>0. Rezultă că f′\displaystyle f' este strict crescătoare pe (−1,+∞)\displaystyle (-1,+\infty).
    f′′(x)>0, deci f′ strict cresca˘toare\displaystyle f''(x)>0\text{, deci }f'\text{ strict crescătoare}
  4. Calculăm f′(1)=1⋅e1−e=0\displaystyle f'(1)=1\cdot e^1-e=0. Cum f′\displaystyle f' este strict crescătoare, pentru x<1\displaystyle x<1 avem f′(x)<f′(1)=0\displaystyle f'(x)<f'(1)=0, iar pentru x>1\displaystyle x>1 avem f′(x)>0\displaystyle f'(x)>0.
    f′(1)=0, f′(x)<0 pentru x∈(−1,1) și f′(x)>0 pentru x∈(1,+∞)\displaystyle f'(1)=0\text{, }f'(x)<0\text{ pentru }x\in(-1,1)\text{ și }f'(x)>0\text{ pentru }x\in(1,+\infty)
  5. Funcția f\displaystyle f este strict descrescătoare pe (−1,1)\displaystyle (-1,1) și strict crescătoare pe (1,+∞)\displaystyle (1,+\infty). Derivata își schimbă semnul din minus în plus în x=1\displaystyle x=1, deci acesta este punct de minim și singurul punct de extrem.
    x0=1 este punctul de extrem al \displaystyle x_0=1\text{ este punctul de extrem al }funcției f\displaystyle \text{funcției }f
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−2,+∞)→R\displaystyle f:(-2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡(x+2)x2+1\displaystyle f(x)=\frac{\ln(x+2)}{x^2+1}.

Arătați că ∫01f(x)ln⁡(x+2)dx=π4\displaystyle \int_0^1\frac{f(x)}{\ln(x+2)}dx=\frac{\pi}{4}.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=ln⁡(x+2)x2+1\displaystyle f(x)=\dfrac{\ln(x+2)}{x^{2}+1} în expresia de sub integrală. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem x+2≥2\displaystyle x+2\geq 2, deci ln⁡(x+2)≠0\displaystyle \ln(x+2)\neq 0 și putem simplifica.
    f(x)ln⁡(x+2)=ln⁡(x+2)(x2+1)ln⁡(x+2)\displaystyle \frac{f(x)}{\ln(x+2)}=\frac{\ln(x+2)}{(x^{2}+1)\ln(x+2)}
  2. După simplificarea cu ln⁡(x+2)\displaystyle \ln(x+2) rămâne 1x2+1\displaystyle \dfrac{1}{x^{2}+1}, deci integrala devine integrala acestei fracții pe [0,1]\displaystyle [0,1].
    ∫01f(x)ln⁡(x+2)dx=∫011x2+1dx\displaystyle \int_0^1\frac{f(x)}{\ln(x+2)}dx=\int_0^1\frac{1}{x^{2}+1}dx
  3. O primitivă a funcției 1x2+1\displaystyle \dfrac{1}{x^{2}+1} este arctg⁡x\displaystyle \operatorname{arctg}x, deoarece (arctg⁡x)′=1x2+1\displaystyle (\operatorname{arctg}x)'=\dfrac{1}{x^{2}+1}. Aplicăm formula Leibniz-Newton pe [0,1]\displaystyle [0,1].
    ∫011x2+1dx=arctg⁡x∣01\displaystyle \int_0^1\frac{1}{x^{2}+1}dx=\operatorname{arctg}x\Big|_0^1
  4. Calculăm diferența valorilor în capete. Cum arctg⁡1=π4\displaystyle \operatorname{arctg}1=\dfrac{\pi}{4} și arctg⁡0=0\displaystyle \operatorname{arctg}0=0, obținem π4\displaystyle \dfrac{\pi}{4}, ceea ce trebuia arătat.
    arctg⁡1−arctg⁡0=π4−0=π4\displaystyle \operatorname{arctg}1-\operatorname{arctg}0=\frac{\pi}{4}-0=\frac{\pi}{4}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−2,+∞)→R\displaystyle f:(-2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡(x+2)x2+1\displaystyle f(x)=\frac{\ln(x+2)}{x^2+1}.

Calculați lim⁡x→01x∫0xf(t)dt\displaystyle \lim_{x\to 0}\frac{1}{x}\int_0^x f(t)dt.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem limita ca ∫0xf(t) dtx\displaystyle \dfrac{\int_0^x f(t)\,dt}{x}. Pentru x→0\displaystyle x\to 0 numitorul tinde la 0\displaystyle 0. Și numărătorul tinde la 0\displaystyle 0, deoarece f\displaystyle f este continuă pe (−2,+∞)\displaystyle (-2,+\infty) și ∫00f(t) dt=0\displaystyle \int_0^0 f(t)\,dt=0. Avem deci o nedeterminare de tipul 00\displaystyle \dfrac{0}{0}.
    lim⁡x→0∫0xf(t) dtx=00\displaystyle \lim_{x\to 0}\frac{\int_0^x f(t)\,dt}{x}=\frac{0}{0}
  2. Aplicăm regula lui l'Hospital. Deoarece f\displaystyle f este continuă, (∫0xf(t) dt)′=f(x)\displaystyle \left(\int_0^x f(t)\,dt\right)'=f(x), iar (x)′=1\displaystyle (x)'=1.
    lim⁡x→0∫0xf(t) dtx=lim⁡x→0f(x)1=lim⁡x→0ln⁡(x+2)x2+1\displaystyle \lim_{x\to 0}\frac{\int_0^x f(t)\,dt}{x}=\lim_{x\to 0}\frac{f(x)}{1}=\lim_{x\to 0}\frac{\ln(x+2)}{x^{2}+1}
  3. Funcția f\displaystyle f este continuă în 0\displaystyle 0, deci înlocuim x=0\displaystyle x=0: ln⁡(0+2)02+1=ln⁡21\displaystyle \dfrac{\ln(0+2)}{0^{2}+1}=\dfrac{\ln 2}{1}. Limita cerută este ln⁡2\displaystyle \ln 2.
    ln⁡2\displaystyle \ln 2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(−2,+∞)→R\displaystyle f:(-2,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=ln⁡(x+2)x2+1\displaystyle f(x)=\frac{\ln(x+2)}{x^2+1}.

Arătați că ∫01(f(x)+arctg⁡xx+2)dx=π4ln⁡3\displaystyle \int_0^1\left(f(x)+\frac{\operatorname{arctg}x}{x+2}\right)dx=\frac{\pi}{4}\ln 3.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=ln⁡(x+2)x2+1\displaystyle f(x)=\dfrac{\ln(x+2)}{x^{2}+1} în integrand și scriem fiecare termen ca produs: ln⁡(x+2)x2+1=1x2+1⋅ln⁡(x+2)\displaystyle \dfrac{\ln(x+2)}{x^{2}+1}=\dfrac{1}{x^{2}+1}\cdot\ln(x+2) și arctg⁡xx+2=arctg⁡x⋅1x+2\displaystyle \dfrac{\operatorname{arctg}x}{x+2}=\operatorname{arctg}x\cdot\dfrac{1}{x+2}.
    ∫01(1x2+1⋅ln⁡(x+2)+arctg⁡x⋅1x+2)dx\displaystyle \int_0^1\left(\frac{1}{x^2+1}\cdot\ln(x+2)+\operatorname{arctg}x\cdot\frac{1}{x+2}\right)dx
  2. Folosim (arctg⁡x)′=1x2+1\displaystyle (\operatorname{arctg}x)'=\dfrac{1}{x^{2}+1} și (ln⁡(x+2))′=1x+2\displaystyle (\ln(x+2))'=\dfrac{1}{x+2}. Din formula (u⋅v)′=u′v+uv′\displaystyle (u\cdot v)'=u'v+uv' rezultă că integrandul este derivata produsului arctg⁡x⋅ln⁡(x+2)\displaystyle \operatorname{arctg}x\cdot\ln(x+2).
    ∫01(arctg⁡x⋅ln⁡(x+2))′dx\displaystyle \int_0^1\left(\operatorname{arctg}x\cdot\ln(x+2)\right)'dx
  3. Aplicăm formula Leibniz-Newton, ∫abF′(x) dx=F(b)−F(a)\displaystyle \int_a^b F'(x)\,dx=F(b)-F(a), pentru F(x)=arctg⁡x⋅ln⁡(x+2)\displaystyle F(x)=\operatorname{arctg}x\cdot\ln(x+2) pe intervalul [0,1]\displaystyle [0,1].
    arctg⁡x⋅ln⁡(x+2)∣01=arctg⁡1⋅ln⁡3−arctg⁡0⋅ln⁡2\displaystyle \operatorname{arctg}x\cdot\ln(x+2)\Big|_0^1=\operatorname{arctg}1\cdot\ln 3-\operatorname{arctg}0\cdot\ln 2
  4. Avem arctg⁡1=π4\displaystyle \operatorname{arctg}1=\dfrac{\pi}{4} și arctg⁡0=0\displaystyle \operatorname{arctg}0=0, deci al doilea termen este 0⋅ln⁡2=0\displaystyle 0\cdot\ln 2=0. Rămâne π4ln⁡3\displaystyle \dfrac{\pi}{4}\ln 3, adică exact valoarea cerută.
    π4⋅ln⁡3−0⋅ln⁡2=π4ln⁡3\displaystyle \frac{\pi}{4}\cdot\ln 3-0\cdot\ln 2=\frac{\pi}{4}\ln 3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.