Bac matematică M1 mate-info 2018, model: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Arătați că numărul n=log⁡3(7−2)+log⁡3(7+2)\displaystyle n=\log_3\left(\sqrt{7}-2\right)+\log_3\left(\sqrt{7}+2\right) este natural.
Vezi rezolvarea
  1. Verificăm că argumentele logaritmilor sunt pozitive, deci logaritmii există. Deoarece 7>4=2\displaystyle \sqrt{7}>\sqrt{4}=2, avem 7−2>0\displaystyle \sqrt{7}-2>0, iar 7+2>0\displaystyle \sqrt{7}+2>0 evident.
    7−2>0 și 7+2>0\displaystyle \sqrt{7}-2>0\text{ și }\sqrt{7}+2>0
  2. Folosim formula log⁡ax+log⁡ay=log⁡a(xy)\displaystyle \log_a x+\log_a y=\log_a (xy), valabilă pentru x,y>0\displaystyle x,y>0, cu baza a=3\displaystyle a=3.
    n=log⁡3((7−2)(7+2))\displaystyle n=\log_3\left(\left(\sqrt{7}-2\right)\left(\sqrt{7}+2\right)\right)
  3. Calculăm produsul cu formula (a−b)(a+b)=a2−b2\displaystyle (a-b)(a+b)=a^{2}-b^{2}, unde a=7\displaystyle a=\sqrt{7} și b=2\displaystyle b=2. Obținem (7)2−22=7−4\displaystyle \left(\sqrt{7}\right)^{2}-2^{2}=7-4.
    n=log⁡3(7−4)=log⁡33\displaystyle n=\log_3\left(7-4\right)=\log_3 3
  4. Deoarece log⁡aa=1\displaystyle \log_a a=1, obținem n=1\displaystyle n=1, iar 1\displaystyle 1 este număr natural.
    log⁡33=1∈N\displaystyle \log_3 3=1\in\mathbb{N}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați coordonatele punctului de intersecție a graficelor funcțiilor f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=2x−1\displaystyle f(x)=2x-1 și g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=x2+6x+3\displaystyle g(x)=x^2+6x+3.
Vezi rezolvarea
  1. Punctele de intersecție ale graficelor au aceeași abscisă și aceeași ordonată, deci egalăm expresiile celor două funcții: f(x)=g(x)\displaystyle f(x)=g(x).
    2x−1=x2+6x+3\displaystyle 2x-1=x^{2}+6x+3
  2. Mutăm toți termenii în membrul drept și reducem termenii asemenea: x2+6x−2x+3+1=0\displaystyle x^{2}+6x-2x+3+1=0.
    x2+4x+4=0\displaystyle x^{2}+4x+4=0
  3. Observăm că membrul stâng este pătrat perfect: (x+2)2=0\displaystyle (x+2)^{2}=0, deci ecuația are o singură soluție (dublă). Același rezultat se obține cu discriminantul: Δ=16−16=0\displaystyle \Delta=16-16=0.
    x=−2\displaystyle x=-2
  4. Calculăm ordonata punctului de intersecție, înlocuind abscisa în f\displaystyle f: f(−2)=2⋅(−2)−1=−5\displaystyle f(-2)=2\cdot(-2)-1=-5. Verificare: g(−2)=4−12+3=−5\displaystyle g(-2)=4-12+3=-5, deci valorile coincid. Graficele se intersectează în punctul (−2,−5)\displaystyle (-2,-5).
    x=−2 și y=f(−2)=−5\displaystyle x=-2\text{ și }y=f(-2)=-5, adica˘ punctul (−2,−5)\displaystyle \text{ adică punctul }(-2,-5)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația (x+2)3=(2−x)3\displaystyle (x+2)^3=(2-x)^3.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că funcția cub, f(t)=t3\displaystyle f(t)=t^{3}, este injectivă pe R\displaystyle \mathbb{R} (este strict crescătoare). Deci două numere reale au același cub doar dacă sunt egale: a3=b3⇔a=b\displaystyle a^{3}=b^{3}\Leftrightarrow a=b.
    a3=b3⇔a=b\displaystyle a^{3}=b^{3}\Leftrightarrow a=b
  2. Aplicăm echivalența pentru a=x+2\displaystyle a=x+2 și b=2−x\displaystyle b=2-x, deci egalăm bazele cuburilor.
    (x+2)3=(2−x)3⇔x+2=2−x\displaystyle (x+2)^{3}=(2-x)^{3}\Leftrightarrow x+2=2-x
  3. Rezolvăm ecuația de gradul întâi: mutăm termenii cu x\displaystyle x în stânga și numerele în dreapta, deci x+x=2−2\displaystyle x+x=2-2, adică 2x=0\displaystyle 2x=0.
    2x=0\displaystyle 2x=0
  4. Împărțim la 2\displaystyle 2 și obținem soluția ecuației. Verificare: (0+2)3=8\displaystyle (0+2)^{3}=8 și (2−0)3=8\displaystyle (2-0)^{3}=8, deci egalitatea este adevărată.
    x=0\displaystyle x=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați câte numere naturale de două cifre distincte se pot forma cu elemente ale mulțimii {0,2,4,6,8}\displaystyle \{0,2,4,6,8\}.
Vezi rezolvarea
  1. Un număr de două cifre are cifra zecilor nenulă, deci cifra zecilor nu poate fi 0\displaystyle 0. Din mulțimea {0,2,4,6,8}\displaystyle \{0,2,4,6,8\} rămân cifrele 2,4,6,8\displaystyle 2,4,6,8, adică 4\displaystyle 4 posibilități pentru cifra zecilor.
    4\displaystyle 4
  2. Cifra unităților trebuie să fie diferită de cifra zecilor. Mulțimea are 5\displaystyle 5 elemente, iar unul este deja folosit, deci rămân 5−1=4\displaystyle 5-1=4 posibilități pentru cifra unităților. Aici poate apărea și cifra 0\displaystyle 0.
    5−1=4\displaystyle 5-1=4
  3. Aplicăm regula produsului: înmulțim numărul de alegeri pentru cifra zecilor cu numărul de alegeri pentru cifra unităților. Se pot forma 16\displaystyle 16 numere.
    4⋅4=16\displaystyle 4\cdot 4=16
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
Punctele M\displaystyle M, N\displaystyle N și P\displaystyle P verifică relația 2MN→+3NP→=0⃗\displaystyle 2\overrightarrow{MN}+3\overrightarrow{NP}=\vec{0}. Calculați lungimea segmentului MP\displaystyle MP, știind că MN=3\displaystyle MN=3.
Vezi rezolvarea
  1. Din relația 2MN→+3NP→=0⃗\displaystyle 2\overrightarrow{MN}+3\overrightarrow{NP}=\vec{0} obținem 3NP→=−2MN→\displaystyle 3\overrightarrow{NP}=-2\overrightarrow{MN}, deci NP→=−23MN→\displaystyle \overrightarrow{NP}=-\dfrac{2}{3}\overrightarrow{MN}.
    NP→=−23MN→\displaystyle \overrightarrow{NP}=-\dfrac{2}{3}\overrightarrow{MN}
  2. Luăm lungimile vectorilor: NP=23⋅MN=23⋅3\displaystyle NP=\dfrac{2}{3}\cdot MN=\dfrac{2}{3}\cdot 3, deci NP=2\displaystyle NP=2.
    NP=23⋅3=2\displaystyle NP=\dfrac{2}{3}\cdot 3=2
  3. Deoarece −23<0\displaystyle -\dfrac{2}{3}<0, vectorii NP→\displaystyle \overrightarrow{NP} și MN→\displaystyle \overrightarrow{MN} au sensuri opuse. Din N mergem spre M pe distanța NP=2<3=MN\displaystyle NP=2<3=MN, deci P se află pe segmentul MN\displaystyle MN, între M și N.
    P∈(MN)\displaystyle P\in (MN)
  4. Cum P este pe segmentul MN\displaystyle MN, avem MP+PN=MN\displaystyle MP+PN=MN, deci MP=MN−NP=3−2=1\displaystyle MP=MN-NP=3-2=1.
    MP=MN−NP=3−2=1\displaystyle MP=MN-NP=3-2=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Arătați că sin⁡x+sin⁡(π−x)+sin⁡(π+x)+sin⁡(2π−x)=0\displaystyle \sin x+\sin(\pi-x)+\sin(\pi+x)+\sin(2\pi-x)=0, pentru orice număr real x\displaystyle x.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula de reducere la primul cadran pentru sinus: sin⁡(π−x)=sin⁡x\displaystyle \sin(\pi-x)=\sin x, deoarece unghiurile x\displaystyle x și π−x\displaystyle \pi-x sunt suplementare.
    sin⁡(π−x)=sin⁡x\displaystyle \sin(\pi-x)=\sin x
  2. Pentru sin⁡(π+x)\displaystyle \sin(\pi+x), folosim faptul că adăugarea lui π\displaystyle \pi schimbă semnul sinusului: sin⁡(π+x)=−sin⁡x\displaystyle \sin(\pi+x)=-\sin x.
    sin⁡(π+x)=−sin⁡x\displaystyle \sin(\pi+x)=-\sin x
  3. Pentru sin⁡(2π−x)\displaystyle \sin(2\pi-x), folosim periodicitatea și imparitatea sinusului: sin⁡(2π−x)=sin⁡(−x)=−sin⁡x\displaystyle \sin(2\pi-x)=\sin(-x)=-\sin x. Am obținut astfel toate cele trei reduceri.
    sin⁡(π−x)=sin⁡x\displaystyle \sin(\pi-x)=\sin x, sin⁡(π+x)=−sin⁡x\displaystyle \ \sin(\pi+x)=-\sin x, sin⁡(2π−x)=−sin⁡x\displaystyle \ \sin(2\pi-x)=-\sin x
  4. Înlocuim aceste valori în suma din enunț.
    sin⁡x+sin⁡x+(−sin⁡x)+(−sin⁡x)\displaystyle \sin x+\sin x+(-\sin x)+(-\sin x)
  5. Reducem termenii: doi termeni sunt sin⁡x\displaystyle \sin x, iar doi sunt −sin⁡x\displaystyle -\sin x, deci suma este zero pentru orice număr real x\displaystyle x.
    sin⁡x+sin⁡x−sin⁡x−sin⁡x=0\displaystyle \sin x+\sin x-\sin x-\sin x=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(x,y)=(xy11xyx1y)\displaystyle A(x,y)=\begin{pmatrix}x&y&1\\1&x&y\\x&1&y\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x și y\displaystyle y sunt numere reale.

Arătați că det⁡(A(2,3))=12\displaystyle \det(A(2,3))=12.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x=2\displaystyle x=2 și y=3\displaystyle y=3 în matricea A(x,y)\displaystyle A(x,y) și scriem determinantul obținut.
    det⁡(A(2,3))=∣231123213∣\displaystyle \det(A(2,3))=\begin{vmatrix}2&3&1\\1&2&3\\2&1&3\end{vmatrix}
  2. Aplicăm regula lui Sarrus. Termenii cu plus sunt produsul elementelor de pe diagonala principală și produsele elementelor din cele două triunghiuri paralele cu ea: 2⋅2⋅3\displaystyle 2\cdot 2\cdot 3, 3⋅3⋅2\displaystyle 3\cdot 3\cdot 2 și 1⋅1⋅1\displaystyle 1\cdot 1\cdot 1.
    2⋅2⋅3+3⋅3⋅2+1⋅1⋅1=12+18+1\displaystyle 2\cdot 2\cdot 3+3\cdot 3\cdot 2+1\cdot 1\cdot 1=12+18+1
  3. Termenii cu minus sunt produsul elementelor de pe diagonala secundară și produsele elementelor din cele două triunghiuri paralele cu ea: 1⋅2⋅2\displaystyle 1\cdot 2\cdot 2, 2⋅3⋅1\displaystyle 2\cdot 3\cdot 1 și 3⋅1⋅3\displaystyle 3\cdot 1\cdot 3.
    1⋅2⋅2+2⋅3⋅1+3⋅1⋅3=4+6+9\displaystyle 1\cdot 2\cdot 2+2\cdot 3\cdot 1+3\cdot 1\cdot 3=4+6+9
  4. Scădem suma termenilor negativi din suma termenilor pozitivi: 31−19=12\displaystyle 31-19=12. Deci determinantul este egal cu 12\displaystyle 12.
    12+1+18−4−6−9=31−19=12\displaystyle 12+1+18-4-6-9=31-19=12
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(x,y)=(xy11xyx1y)\displaystyle A(x,y)=\begin{pmatrix}x&y&1\\1&x&y\\x&1&y\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x și y\displaystyle y sunt numere reale.

Demonstrați că det⁡(A(n2,n))≥0\displaystyle \det\left(A(n^2,n)\right)\ge 0, pentru orice număr natural n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x=n2\displaystyle x=n^{2} și y=n\displaystyle y=n în matricea A(x,y)\displaystyle A(x,y) și obținem determinantul de calculat.
    det⁡(A(n2,n))=∣n2n11n2nn21n∣\displaystyle \det(A(n^2,n))=\begin{vmatrix}n^2&n&1\\1&n^2&n\\n^2&1&n\end{vmatrix}
  2. Observăm că pe fiecare linie suma elementelor este aceeași, n2+n+1\displaystyle n^2+n+1. Adunăm coloanele a doua și a treia la prima coloană, iar prima coloană devine formată din această sumă.
    ∣n2+n+1n1n2+n+1n2nn2+n+11n∣\displaystyle \begin{vmatrix}n^2+n+1&n&1\\n^2+n+1&n^2&n\\n^2+n+1&1&n\end{vmatrix}
  3. Scoatem factor comun n2+n+1\displaystyle n^2+n+1 de pe prima coloană, iar în locul ei rămân numai de 1\displaystyle 1.
    (n2+n+1)∣1n11n2n11n∣\displaystyle (n^2+n+1)\begin{vmatrix}1&n&1\\1&n^2&n\\1&1&n\end{vmatrix}
  4. Scădem prima linie din a doua și din a treia linie, ca să obținem zerouri sub elementul 1\displaystyle 1 din colțul stânga sus.
    det⁡(A(n2,n))=(n2+n+1)∣1n10n2−nn−101−nn−1∣\displaystyle \det(A(n^2,n))=(n^2+n+1)\begin{vmatrix}1&n&1\\0&n^2-n&n-1\\0&1-n&n-1\end{vmatrix}
  5. Dezvoltăm determinantul după prima coloană. Rămâne un determinant de ordinul doi, înmulțit cu n2+n+1\displaystyle n^2+n+1.
    (n2+n+1)[(n2−n)(n−1)−(n−1)(1−n)]\displaystyle (n^2+n+1)\left[(n^2-n)(n-1)-(n-1)(1-n)\right]
  6. Scoatem factor comun n−1\displaystyle n-1: (n2−n)(n−1)−(n−1)(1−n)=(n−1)[n(n−1)+(n−1)]\displaystyle (n^2-n)(n-1)-(n-1)(1-n)=(n-1)\left[n(n-1)+(n-1)\right]. Apoi n(n−1)+(n−1)=(n−1)(n+1)\displaystyle n(n-1)+(n-1)=(n-1)(n+1).
    det⁡(A(n2,n))=(n2+n+1)(n−1)2(n+1)\displaystyle \det(A(n^2,n))=(n^2+n+1)(n-1)^2(n+1)
  7. Verificăm semnul fiecărui factor pentru n∈N\displaystyle n\in\mathbb{N}: n2+n+1>0\displaystyle n^2+n+1>0, (n−1)2≥0\displaystyle (n-1)^2\ge 0 și n+1>0\displaystyle n+1>0. Produsul lor este deci nenegativ, iar afirmația este demonstrată.
    (n2+n+1)(n−1)2(n+1)≥0, deci det⁡(A(n2,n))≥0\displaystyle (n^2+n+1)(n-1)^2(n+1)\ge 0\text{, deci }\det(A(n^2,n))\ge 0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(x,y)=(xy11xyx1y)\displaystyle A(x,y)=\begin{pmatrix}x&y&1\\1&x&y\\x&1&y\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x și y\displaystyle y sunt numere reale.

Determinați numărul real x\displaystyle x pentru care inversa matricei B=A(x,0)⋅A(x,0)\displaystyle B=A(x,0)\cdot A(x,0) este matricea A(x,0)\displaystyle A(x,0).
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim y=0\displaystyle y=0 în matricea dată și obținem matricea A(x,0)\displaystyle A(x,0).
    A(x,0)=(x011x0x10)\displaystyle A(x,0)=\begin{pmatrix}x&0&1\\1&x&0\\x&1&0\end{pmatrix}
  2. Calculăm B=A(x,0)⋅A(x,0)\displaystyle B=A(x,0)\cdot A(x,0), linie cu linie. Prima linie este x⋅(x,0,1)+(x,1,0)=(x2+x,1,x)\displaystyle x\cdot(x,0,1)+(x,1,0)=(x^2+x,1,x). A doua linie este (x,0,1)+x⋅(1,x,0)=(2x,x2,1)\displaystyle (x,0,1)+x\cdot(1,x,0)=(2x,x^2,1). A treia linie este x⋅(x,0,1)+(1,x,0)=(x2+1,x,x)\displaystyle x\cdot(x,0,1)+(1,x,0)=(x^2+1,x,x).
    B=(x2+x1x2xx21x2+1xx)\displaystyle B=\begin{pmatrix}x^2+x&1&x\\2x&x^2&1\\x^2+1&x&x\end{pmatrix}
  3. Dacă inversa lui B\displaystyle B este A(x,0)\displaystyle A(x,0), atunci B⋅A(x,0)=I3\displaystyle B\cdot A(x,0)=I_3. Calculăm produsul linie cu linie. De exemplu, prima linie este (x2+x)(x,0,1)+1⋅(1,x,0)+x⋅(x,1,0)=(x3+2x2+1, 2x, x2+x)\displaystyle (x^2+x)(x,0,1)+1\cdot(1,x,0)+x\cdot(x,1,0)=(x^3+2x^2+1,\,2x,\,x^2+x). Celelalte linii se calculează la fel.
    B⋅A(x,0)=(x3+2x2+12xx2+x3x2+xx3+12xx3+x2+2xx2+xx2+1)\displaystyle B\cdot A(x,0)=\begin{pmatrix}x^3+2x^2+1&2x&x^2+x\\3x^2+x&x^3+1&2x\\x^3+x^2+2x&x^2+x&x^2+1\end{pmatrix}
  4. Impunem B⋅A(x,0)=I3\displaystyle B\cdot A(x,0)=I_3. Elementul de pe linia 1, coloana 2 trebuie să fie 0\displaystyle 0, deci 2x=0\displaystyle 2x=0.
    2x=0⇒x=0\displaystyle 2x=0\Rightarrow x=0
  5. Verificăm pentru x=0\displaystyle x=0: matricea B⋅A(0,0)\displaystyle B\cdot A(0,0) are pe diagonală 1,1,1\displaystyle 1,1,1, iar celelalte elemente sunt 0\displaystyle 0. Deci B⋅A(0,0)=I3\displaystyle B\cdot A(0,0)=I_3. Cum B=A⋅A\displaystyle B=A\cdot A, avem și A⋅B=A3=B⋅A=I3\displaystyle A\cdot B=A^3=B\cdot A=I_3, deci A(0,0)\displaystyle A(0,0) este inversa lui B\displaystyle B.
    B⋅A(x,0)=A(x,0)⋅B=I3, deci x=0\displaystyle B\cdot A(x,0)=A(x,0)\cdot B=I_3\text{, deci }x=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=nXn+X2−nX−1\displaystyle f=nX^n+X^2-nX-1, unde n\displaystyle n este număr natural, n≥3\displaystyle n\ge 3.

Arătați că f(1)=0\displaystyle f(1)=0, pentru orice număr natural n\displaystyle n, n≥3\displaystyle n\ge 3.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim X\displaystyle X cu 1\displaystyle 1 în expresia polinomului f=nXn+X2−nX−1\displaystyle f=nX^n+X^2-nX-1.
    f(1)=n⋅1n+12−n⋅1−1\displaystyle f(1)=n\cdot 1^n+1^2-n\cdot 1-1
  2. Orice putere a lui 1\displaystyle 1 este 1\displaystyle 1, deci 1n=1\displaystyle 1^n=1 și 12=1\displaystyle 1^2=1. Produsele cu 1\displaystyle 1 nu schimbă valoarea: n⋅1=n\displaystyle n\cdot 1=n.
    f(1)=n+1−n−1\displaystyle f(1)=n+1-n-1
  3. Reducem termenii opuși: n−n=0\displaystyle n-n=0 și 1−1=0\displaystyle 1-1=0. Rezultă f(1)=0\displaystyle f(1)=0 pentru orice n∈N\displaystyle n\in\mathbb{N}, n≥3\displaystyle n\ge 3.
    n+1−n−1=0, deci f(1)=0\displaystyle n+1-n-1=0\text{, deci }f(1)=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=nXn+X2−nX−1\displaystyle f=nX^n+X^2-nX-1, unde n\displaystyle n este număr natural, n≥3\displaystyle n\ge 3.

Arătați că, dacă n\displaystyle n este număr natural impar, n≥3\displaystyle n\ge 3, atunci polinomul f\displaystyle f este divizibil cu X2−1\displaystyle X^2-1.
Vezi rezolvarea
  1. Descompunem X2−1=(X−1)(X+1)\displaystyle X^2-1=(X-1)(X+1). Factorii sunt prime între ei, deci este suficient să arătăm că 1\displaystyle 1 și −1\displaystyle -1 sunt rădăcini ale lui f\displaystyle f.
    X2−1=(X−1)(X+1)\displaystyle X^2-1=(X-1)(X+1)
  2. Calculăm f(−1)\displaystyle f(-1) înlocuind X\displaystyle X cu −1\displaystyle -1.
    f(−1)=n⋅(−1)n+(−1)2−n⋅(−1)−1\displaystyle f(-1)=n\cdot(-1)^n+(-1)^2-n\cdot(-1)-1
  3. Cum n\displaystyle n este impar, (−1)n=−1\displaystyle (-1)^n=-1, iar (−1)2=1\displaystyle (-1)^2=1. Înlocuim și reducem termenii: −n+1+n−1=0\displaystyle -n+1+n-1=0.
    f(−1)=−n+1+n−1=0\displaystyle f(-1)=-n+1+n-1=0
  4. Calculăm f(1)\displaystyle f(1): 1\displaystyle 1 la orice putere este 1\displaystyle 1, deci f(1)=n⋅1n+12−n⋅1−1=n+1−n−1=0\displaystyle f(1)=n\cdot 1^n+1^2-n\cdot 1-1=n+1-n-1=0. Așadar 1\displaystyle 1 este rădăcină a lui f\displaystyle f.
    f(1)=n+1−n−1=0\displaystyle f(1)=n+1-n-1=0
  5. Deoarece f(1)=0\displaystyle f(1)=0 și f(−1)=0\displaystyle f(-1)=0, f\displaystyle f se divide cu X−1\displaystyle X-1 și cu X+1\displaystyle X+1. Acestea fiind prime între ele, f\displaystyle f se divide cu produsul lor, adică cu X2−1\displaystyle X^2-1.
    f(1)=0⇒f divizibil cu X−1, deci f divizibil cu X2−1\displaystyle f(1)=0\Rightarrow f\text{ divizibil cu }X-1\text{, deci }f\text{ divizibil cu }X^2-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=nXn+X2−nX−1\displaystyle f=nX^n+X^2-nX-1, unde n\displaystyle n este număr natural, n≥3\displaystyle n\ge 3.

Arătați că, pentru orice număr natural n\displaystyle n, n≥5\displaystyle n\ge 5, polinomul f\displaystyle f nu are rădăcini în mulțimea Q∖Z\displaystyle \mathbb{Q}\setminus\mathbb{Z}.
Vezi rezolvarea
  1. Presupunem prin absurd că f\displaystyle f are o rădăcină rațională neîntreagă. O scriem ca fracție ireductibilă pq\displaystyle \dfrac{p}{q}, cu q>1\displaystyle q>1. Conform teoremei rădăcinilor raționale, p\displaystyle p divide termenul liber −1\displaystyle -1, deci p∈{−1,1}\displaystyle p\in\{-1,1\}, iar q\displaystyle q divide coeficientul dominant n\displaystyle n. Notăm cu d\displaystyle d numărul q\displaystyle q, cu semnul lui p\displaystyle p inclus, deci d\displaystyle d poate fi și negativ. Atunci rădăcina este α=1d\displaystyle \alpha=\dfrac{1}{d}, cu d∈Z∗\displaystyle d\in\mathbb{Z}^*, d≠±1\displaystyle d\neq\pm1 (altfel rădăcina ar fi întreagă), iar d\displaystyle d este divizor al lui n\displaystyle n.
    α=1d\displaystyle \alpha=\frac{1}{d}, d∈Z∗∖{±1}\displaystyle \ d\in\mathbb{Z}^*\setminus\{\pm 1\}, d∣n\displaystyle \ d\mid n
  2. Înlocuim X\displaystyle X cu 1d\displaystyle \dfrac{1}{d} în f\displaystyle f și punem condiția f(α)=0\displaystyle f(\alpha)=0.
    ndn+1d2−nd−1=0\displaystyle \frac{n}{d^{n}}+\frac{1}{d^{2}}-\frac{n}{d}-1=0
  3. Înmulțim egalitatea cu dn≠0\displaystyle d^{n}\neq0 ca să scăpăm de numitori și obținem n+dn−2−ndn−1−dn=0\displaystyle n+d^{n-2}-nd^{n-1}-d^{n}=0. Mutăm termenii cu d\displaystyle d în partea cealaltă și dăm factor comun dn−2\displaystyle d^{n-2}.
    n=dn+ndn−1−dn−2=dn−2(d2+nd−1)\displaystyle n=d^{n}+nd^{n-1}-d^{n-2}=d^{n-2}\left(d^{2}+nd-1\right)
  4. Deoarece d2+nd−1\displaystyle d^{2}+nd-1 este număr întreg, egalitatea arată că dn−2\displaystyle d^{n-2} divide n\displaystyle n. Cum n≠0\displaystyle n\neq0, un divizor al lui n\displaystyle n are valoarea absolută cel mult n\displaystyle n.
    dn−2∣n⇒∣d∣n−2≤n\displaystyle d^{n-2}\mid n\Rightarrow |d|^{n-2}\le n
  5. Cum d\displaystyle d este întreg și d∉{−1,0,1}\displaystyle d\notin\{-1,0,1\}, avem ∣d∣≥2\displaystyle |d|\ge 2. Deci, pentru n≥5\displaystyle n\ge5, ∣d∣n−2≥2n−2\displaystyle |d|^{n-2}\ge 2^{n-2}.
    ∣d∣n−2≥2n−2\displaystyle |d|^{n-2}\ge 2^{n-2}
  6. Arătăm prin inducție că 2n−2>n\displaystyle 2^{n-2}>n pentru n≥5\displaystyle n\ge5. Pentru n=5\displaystyle n=5 avem 23=8>5\displaystyle 2^{3}=8>5. Dacă 2n−2>n\displaystyle 2^{n-2}>n, atunci 2n−1=2⋅2n−2>2n≥n+1\displaystyle 2^{n-1}=2\cdot2^{n-2}>2n\ge n+1, deci inegalitatea rămâne adevărată și pentru n+1\displaystyle n+1.
    2n−2>n\displaystyle 2^{n-2}>n, ∀n≥5\displaystyle \ \forall n\ge5
  7. Din pașii anteriori rezultă ∣d∣n−2≥2n−2>n\displaystyle |d|^{n-2}\ge2^{n-2}>n. Dar mai sus am obținut ∣d∣n−2≤n\displaystyle |d|^{n-2}\le n. Aceasta este o contradicție, deci presupunerea făcută este falsă și f\displaystyle f nu are rădăcini în Q∖Z\displaystyle \mathbb{Q}\setminus\mathbb{Z}.
    ∣d∣n−2≥2n−2>n, contradicție\displaystyle |d|^{n-2}\ge 2^{n-2}>n\text{, contradicție}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=arctg⁡x−x\displaystyle f(x)=\operatorname{arctg}x-x.

Arătați că f′(x)=−x2x2+1\displaystyle f'(x)=-\frac{x^2}{x^2+1}, x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f(x)=arctg⁡x−x\displaystyle f(x)=\operatorname{arctg}x-x este o diferență, deci o derivăm termen cu termen: f′(x)=(arctg⁡x)′−(x)′\displaystyle f'(x)=(\operatorname{arctg}x)'-(x)'.
    f′(x)=(arctg⁡x)′−(x)′\displaystyle f'(x)=(\operatorname{arctg}x)'-(x)'
  2. Folosim derivatele cunoscute (arctg⁡x)′=1x2+1\displaystyle (\operatorname{arctg}x)'=\dfrac{1}{x^{2}+1} și (x)′=1\displaystyle (x)'=1, deci f′(x)=1x2+1−1\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{x^{2}+1}-1.
    f′(x)=1x2+1−1\displaystyle f'(x)=\frac{1}{x^{2}+1}-1
  3. Aducem la același numitor, scriind 1=x2+1x2+1\displaystyle 1=\dfrac{x^{2}+1}{x^{2}+1} (numitorul x2+1\displaystyle x^{2}+1 este nenul pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}): f′(x)=1x2+1−x2+1x2+1=1−(x2+1)x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{1}{x^{2}+1}-\dfrac{x^{2}+1}{x^{2}+1}=\dfrac{1-(x^{2}+1)}{x^{2}+1}.
    f′(x)=1−(x2+1)x2+1\displaystyle f'(x)=\frac{1-(x^{2}+1)}{x^{2}+1}
  4. Desfacem paranteza la numărător: 1−x2−1=−x2\displaystyle 1-x^{2}-1=-x^{2}. Deci f′(x)=−x2x2+1\displaystyle f'(x)=-\dfrac{x^{2}}{x^{2}+1}, pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
    f′(x)=1−x2−1x2+1=−x2x2+1\displaystyle f'(x)=\frac{1-x^{2}-1}{x^{2}+1}=-\frac{x^{2}}{x^{2}+1}, x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=arctg⁡x−x\displaystyle f(x)=\operatorname{arctg}x-x.

Determinați ecuația asimptotei oblice spre +∞\displaystyle +\infty la graficul funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Asimptota oblică spre +∞\displaystyle +\infty are ecuația y=mx+n\displaystyle y=mx+n, unde m=lim⁡x→+∞f(x)x\displaystyle m=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{f(x)}{x} și n=lim⁡x→+∞(f(x)−mx)\displaystyle n=\lim_{x\to+\infty}\left(f(x)-mx\right). Începem cu panta m\displaystyle m.
    m=lim⁡x→+∞f(x)x\displaystyle m=\lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}
  2. Înlocuim f(x)=arctg⁡x−x\displaystyle f(x)=\operatorname{arctg}x-x și împărțim fiecare termen la x\displaystyle x. Funcția arctg⁡\displaystyle \operatorname{arctg} este mărginită, arctg⁡x∈(−π2,π2)\displaystyle \operatorname{arctg}x\in\left(-\dfrac{\pi}{2},\dfrac{\pi}{2}\right), deci arctg⁡xx→0\displaystyle \dfrac{\operatorname{arctg}x}{x}\to 0, iar limita este −1\displaystyle -1.
    m=lim⁡x→+∞(arctg⁡xx−1)=0−1=−1\displaystyle m=\lim_{x\to+\infty}\left(\frac{\operatorname{arctg}x}{x}-1\right)=0-1=-1
  3. Cu m=−1\displaystyle m=-1, calculăm n=lim⁡x→+∞(f(x)+x)\displaystyle n=\lim_{x\to+\infty}\left(f(x)+x\right). Termenii −x\displaystyle -x și x\displaystyle x se reduc.
    n=lim⁡x→+∞(arctg⁡x−x+x)=lim⁡x→+∞arctg⁡x\displaystyle n=\lim_{x\to+\infty}(\operatorname{arctg}x-x+x)=\lim_{x\to+\infty}\operatorname{arctg}x
  4. Limita lim⁡x→+∞arctg⁡x=π2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\operatorname{arctg}x=\dfrac{\pi}{2}, deci n=π2\displaystyle n=\dfrac{\pi}{2}. Ecuația asimptotei oblice este y=−x+π2\displaystyle y=-x+\dfrac{\pi}{2}.
    n=π2, deci y=−x+π2\displaystyle n=\frac{\pi}{2}\text{, deci }y=-x+\frac{\pi}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=arctg⁡x−x\displaystyle f(x)=\operatorname{arctg}x-x.

Demonstrați că f(x)+g(x)=π2\displaystyle f(x)+g(x)=\frac{\pi}{2}, pentru orice număr real x\displaystyle x, unde g:R→R\displaystyle g:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, g(x)=arcctg⁡x+x\displaystyle g(x)=\operatorname{arcctg}x+x.
Vezi rezolvarea
  1. Adunăm cele două funcții: f(x)+g(x)=arctg⁡x−x+arcctg⁡x+x\displaystyle f(x)+g(x)=\operatorname{arctg}x-x+\operatorname{arcctg}x+x. Termenii −x\displaystyle -x și x\displaystyle x se reduc.
    f(x)+g(x)=arctg⁡x+arcctg⁡x\displaystyle f(x)+g(x)=\operatorname{arctg}x+\operatorname{arcctg}x
  2. Notăm h(x)=f(x)+g(x)\displaystyle h(x)=f(x)+g(x), definită pe R\displaystyle \mathbb{R}. Derivatele sunt (arctg⁡x)′=1x2+1\displaystyle (\operatorname{arctg}x)'=\dfrac{1}{x^{2}+1} și (arcctg⁡x)′=−1x2+1\displaystyle (\operatorname{arcctg}x)'=-\dfrac{1}{x^{2}+1}.
    (f(x)+g(x))′=1x2+1+−1x2+1=0\displaystyle (f(x)+g(x))'=\frac{1}{x^{2}+1}+\frac{-1}{x^{2}+1}=0
  3. Cum h′(x)=0\displaystyle h'(x)=0 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}, iar R\displaystyle \mathbb{R} este un interval, funcția h\displaystyle h este constantă: h(x)=c\displaystyle h(x)=c pentru orice x\displaystyle x.
    f(x)+g(x)=c\displaystyle f(x)+g(x)=c, ∀x∈R\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}
  4. Aflăm constanta evaluând în x=0\displaystyle x=0: arctg⁡0=0\displaystyle \operatorname{arctg}0=0 și arcctg⁡0=π2\displaystyle \operatorname{arcctg}0=\dfrac{\pi}{2}, deci c=f(0)+g(0)=0−0+π2+0\displaystyle c=f(0)+g(0)=0-0+\dfrac{\pi}{2}+0. Rezultă f(x)+g(x)=π2\displaystyle f(x)+g(x)=\dfrac{\pi}{2} pentru orice x\displaystyle x real.
    f(0)+g(0)=π2, deci f(x)+g(x)=π2\displaystyle f(0)+g(0)=\frac{\pi}{2}\text{, deci }f(x)+g(x)=\frac{\pi}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=e−x2\displaystyle f(x)=e^{-x^2}.

Arătați că ∫01f(x)dx=e−1e\displaystyle \int_0^1 f\left(\sqrt{x}\right)dx=\frac{e-1}{e}.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim pe x\displaystyle x cu x\displaystyle \sqrt{x} în f(x)=e−x2\displaystyle f(x)=e^{-x^2}. Deoarece (x)2=x\displaystyle \left(\sqrt{x}\right)^2=x pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1], obținem f(x)=e−x\displaystyle f\left(\sqrt{x}\right)=e^{-x}.
    f(x)=e−(x)2=e−x\displaystyle f\left(\sqrt{x}\right)=e^{-\left(\sqrt{x}\right)^{2}}=e^{-x}
  2. Integrala devine ∫01e−xdx\displaystyle \int_0^1 e^{-x}dx. O primitivă a lui e−x\displaystyle e^{-x} este −e−x\displaystyle -e^{-x}, pentru că (−e−x)′=e−x\displaystyle \left(-e^{-x}\right)'=e^{-x}.
    ∫01f(x)dx=∫01e−xdx=−e−x∣01\displaystyle \int_0^1 f\left(\sqrt{x}\right)dx=\int_0^1 e^{-x}dx=-e^{-x}\Big|_0^1
  3. Aplicăm formula Leibniz-Newton: −e−x∣01=−e−1−(−e0)\displaystyle -e^{-x}\Big|_0^1=-e^{-1}-\left(-e^{0}\right).
    −e−1−(−e0)=−1e+1\displaystyle -e^{-1}-\left(-e^{0}\right)=-\frac{1}{e}+1
  4. Aducem la același numitor: −1e+1=−1+ee=e−1e\displaystyle -\dfrac{1}{e}+1=\dfrac{-1+e}{e}=\dfrac{e-1}{e}, ceea ce trebuia arătat.
    −1e+1=e−1e\displaystyle -\frac{1}{e}+1=\frac{e-1}{e}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=e−x2\displaystyle f(x)=e^{-x^2}.

Arătați că orice primitivă a funcției f\displaystyle f este concavă pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Fie F\displaystyle F o primitivă oarecare a lui f\displaystyle f pe R\displaystyle \mathbb{R}. Din definiția primitivei, derivata lui F\displaystyle F este f\displaystyle f, adică F′(x)=e−x2\displaystyle F'(x)=e^{-x^{2}}.
    F′(x)=f(x)=e−x2\displaystyle F'(x)=f(x)=e^{-x^{2}}, x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
  2. Pentru a studia concavitatea lui F\displaystyle F, calculăm derivata a doua, adică derivata lui f\displaystyle f. Folosim derivata funcției compuse: (eu)′=eu⋅u′\displaystyle \left(e^{u}\right)'=e^{u}\cdot u', iar pentru u=−x2\displaystyle u=-x^{2} avem u′=−2x\displaystyle u'=-2x.
    F′′(x)=f′(x)=e−x2⋅(−x2)′=−2x e−x2\displaystyle F''(x)=f'(x)=e^{-x^{2}}\cdot\left(-x^{2}\right)'=-2x\,e^{-x^{2}}
  3. Studiem semnul lui F′′\displaystyle F'' pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty). Pentru x>0\displaystyle x>0 avem 2x>0\displaystyle 2x>0, iar e−x2>0\displaystyle e^{-x^{2}}>0 pentru orice x\displaystyle x, deci produsul 2x e−x2\displaystyle 2x\,e^{-x^{2}} este pozitiv, iar cu semnul minus rezultă F′′(x)<0\displaystyle F''(x)<0.
    F′′(x)=−2x e−x2<0 pentru orice x∈(0,+∞)\displaystyle F''(x)=-2x\,e^{-x^{2}}<0\text{ pentru orice }x\in(0,+\infty)
  4. Deoarece F′′(x)<0\displaystyle F''(x)<0 pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty), funcția F\displaystyle F este concavă pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty). Cum F\displaystyle F a fost aleasă arbitrar, concluzia este valabilă pentru orice primitivă a lui f\displaystyle f.
    F′′(x)=−2xe−x2<0 pentru orice x∈(0,+∞), deci F este concava˘ pe (0,+∞)\displaystyle F''(x)=-2xe^{-x^{2}}<0\text{ pentru orice }x\in(0,+\infty)\text{, deci }F\text{ este concavă pe }(0,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=e−x2\displaystyle f(x)=e^{-x^2}.

Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫1n1f(x)dx\displaystyle I_n=\int_{\frac{1}{n}}^{1}f(x)dx. Demonstrați că șirul (In)n≥1\displaystyle (I_n)_{n\ge 1} este convergent.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem diferența a doi termeni consecutivi: In+1−In=∫1n+11f(x)dx−∫1n1f(x)dx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_{\frac{1}{n+1}}^{1}f(x)dx-\int_{\frac{1}{n}}^{1}f(x)dx. Cum 1n+1<1n<1\displaystyle \dfrac{1}{n+1}<\dfrac{1}{n}<1, prima integrală se desparte în integrala pe [1n+1,1n]\displaystyle \left[\dfrac{1}{n+1},\dfrac{1}{n}\right] plus integrala pe [1n,1]\displaystyle \left[\dfrac{1}{n},1\right], deci rămâne doar prima parte.
    In+1−In=∫1n+11nf(x)dx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_{\frac{1}{n+1}}^{\frac{1}{n}}f(x)dx
  2. Avem f(x)=e−x2>0\displaystyle f(x)=e^{-x^2}>0 pentru orice x\displaystyle x, iar limita inferioară 1n+1\displaystyle \dfrac{1}{n+1} este mai mică decât cea superioară 1n\displaystyle \dfrac{1}{n}. Deci integrala este pozitivă, adică In+1≥In\displaystyle I_{n+1}\ge I_n, iar șirul (In)\displaystyle (I_n) este crescător.
    In+1−In=∫1n+11nf(x)dx≥0, deci In+1≥In\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_{\frac{1}{n+1}}^{\frac{1}{n}}f(x)dx\ge 0\text{, deci }I_{n+1}\ge I_n
  3. Pentru marginea inferioară: e−x2>0\displaystyle e^{-x^2}>0 și 1n≤1\displaystyle \dfrac{1}{n}\le 1, deci In=∫1n1e−x2dx≥0\displaystyle I_n=\int_{\frac{1}{n}}^{1}e^{-x^2}dx\ge 0.
    In≥0\displaystyle I_n\ge 0
  4. Pentru marginea superioară: x2≥0\displaystyle x^2\ge 0, deci −x2≤0\displaystyle -x^2\le 0 și e−x2≤e0=1\displaystyle e^{-x^2}\le e^0=1. Integrând inegalitatea pe [1n,1]\displaystyle \left[\dfrac{1}{n},1\right], obținem ∫1n1e−x2dx≤∫1n11 dx\displaystyle \int_{\frac{1}{n}}^{1}e^{-x^2}dx\le\int_{\frac{1}{n}}^{1}1\,dx.
    ∫1n1e−x2dx≤∫1n11 dx\displaystyle \int_{\frac{1}{n}}^{1}e^{-x^2}dx\le\int_{\frac{1}{n}}^{1}1\,dx
  5. Calculăm ∫1n11 dx=1−1n<1\displaystyle \int_{\frac{1}{n}}^{1}1\,dx=1-\dfrac{1}{n}<1. Împreună cu marginea inferioară, obținem că șirul este mărginit.
    0≤In=∫1n1e−x2dx≤∫1n11dx=1−1n<1\displaystyle 0\le I_n=\int_{\frac{1}{n}}^{1}e^{-x^2}dx\le\int_{\frac{1}{n}}^{1}1dx=1-\frac{1}{n}<1
  6. Șirul (In)n≥1\displaystyle (I_n)_{n\ge 1} este crescător și mărginit (0≤In<1\displaystyle 0\le I_n<1), deci, conform teoremei lui Weierstrass (orice șir monoton și mărginit este convergent), este convergent.
    Șirul (In)n≥1 este convergent\displaystyle \text{Șirul }(I_n)_{n\ge 1}\text{ este convergent}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.