Bac matematică M1 mate-info 2012, model: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Determinați numărul elementelor mulțimii A={x∈Z∣∣x+1∣≤24}\displaystyle A=\{x\in\mathbb{Z}\mid |x+1|\le 24\}.
Vezi rezolvarea
  1. Inegalitatea ∣x+1∣≤24\displaystyle |x+1|\le 24 este echivalentă cu faptul că x+1\displaystyle x+1 se află între −24\displaystyle -24 și 24\displaystyle 24.
    −24≤x+1≤24\displaystyle -24\le x+1\le 24
  2. Scădem 1\displaystyle 1 din toate cele trei părți ale dublei inegalități, ca să izolăm pe x\displaystyle x.
    −24−1≤x≤24−1\displaystyle -24-1\le x\le 24-1
  3. Efectuăm calculele și obținem intervalul în care se află x\displaystyle x.
    −25≤x≤23\displaystyle -25\le x\le 23
  4. Deoarece x∈Z\displaystyle x\in\mathbb{Z}, mulțimea A\displaystyle A conține toate numerele întregi de la −25\displaystyle -25 până la 23\displaystyle 23.
    A={−25,−24,…,22,23}\displaystyle A=\{-25,-24,\dots,22,23\}
  5. Numărul de întregi dintre două capete incluse este cel mai mare minus cel mai mic plus 1\displaystyle 1: 23−(−25)+1\displaystyle 23-(-25)+1.
    23−(−25)+1=49\displaystyle 23-(-25)+1=49
  6. Mulțimea A\displaystyle A are 49\displaystyle 49 de elemente.
    Card A=49\displaystyle \text{Card }A=49
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați coordonatele punctelor de intersecție a dreptei y=2x−1\displaystyle y=2x-1 cu parabola y=2x2−3x+1\displaystyle y=2x^2-3x+1.
Vezi rezolvarea
  1. Punctele de intersecție au coordonatele care verifică ambele ecuații, deci egalăm expresiile lui y\displaystyle y din dreaptă și din parabolă: 2x−1=2x2−3x+1\displaystyle 2x-1=2x^{2}-3x+1.
    2x−1=2x2−3x+1\displaystyle 2x-1=2x^{2}-3x+1
  2. Mutăm toți termenii în partea dreaptă și reducem termenii asemenea: 2x2−3x+1−2x+1=0\displaystyle 2x^{2}-3x+1-2x+1=0, adică 2x2−5x+2=0\displaystyle 2x^{2}-5x+2=0.
    2x2−5x+2=0\displaystyle 2x^{2}-5x+2=0
  3. Calculăm discriminantul pentru a=2\displaystyle a=2, b=−5\displaystyle b=-5, c=2\displaystyle c=2: Δ=b2−4ac=25−16=9\displaystyle \Delta=b^{2}-4ac=25-16=9.
    Δ=9\displaystyle \Delta=9
  4. Aplicăm formula x=−b±Δ2a=5±34\displaystyle x=\dfrac{-b\pm\sqrt{\Delta}}{2a}=\dfrac{5\pm 3}{4}. Rezultă x1=2\displaystyle x_1=2 și x2=12\displaystyle x_2=\dfrac{1}{2}.
    x1=2\displaystyle x_1=2, x2=12\displaystyle \ x_2=\frac{1}{2}
  5. Aflăm ordonatele înlocuind abscisele în ecuația dreptei y=2x−1\displaystyle y=2x-1, care este mai simplă. Pentru x=2\displaystyle x=2 obținem y=2⋅2−1=3\displaystyle y=2\cdot 2-1=3, iar pentru x=12\displaystyle x=\dfrac{1}{2} obținem y=2⋅12−1=0\displaystyle y=2\cdot\dfrac{1}{2}-1=0.
    y1=3\displaystyle y_1=3, y2=0\displaystyle \ y_2=0
  6. Dreapta și parabola se intersectează în două puncte, ale căror coordonate sunt perechile (abscisă, ordonată) obținute mai sus.
    (2,3) și (12,0)\displaystyle (2,3)\text{ și }\left(\frac{1}{2},0\right)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați, în mulțimea numerelor reale, ecuația 1+7x3=1+x\displaystyle \sqrt[3]{1+7x}=1+x.
Vezi rezolvarea
  1. Ridicăm ambii membri ai ecuației 1+7x3=1+x\displaystyle \sqrt[3]{1+7x}=1+x la puterea a treia. Radicalul de ordin 3 este definit pentru orice număr real, iar ridicarea la cub este echivalentă cu ecuația inițială, deci nu apar soluții străine. Obținem 1+7x=(1+x)3\displaystyle 1+7x=(1+x)^{3}.
    1+7x=(1+x)3\displaystyle 1+7x=(1+x)^{3}
  2. Dezvoltăm cubul sumei cu formula (a+b)3=a3+3a2b+3ab2+b3\displaystyle (a+b)^{3}=a^{3}+3a^{2}b+3ab^{2}+b^{3}, pentru a=1\displaystyle a=1 și b=x\displaystyle b=x.
    1+7x=1+3x+3x2+x3\displaystyle 1+7x=1+3x+3x^{2}+x^{3}
  3. Mutăm toți termenii în membrul drept și reducem termenii asemenea: 1−1=0\displaystyle 1-1=0, iar 7x−3x=4x\displaystyle 7x-3x=4x. Rămâne x3+3x2−4x=0\displaystyle x^{3}+3x^{2}-4x=0.
    x3+3x2−4x=0\displaystyle x^{3}+3x^{2}-4x=0
  4. Dăm factor comun pe x\displaystyle x și obținem ecuația de mai jos.
    x(x2+3x−4)=0\displaystyle x\left(x^{2}+3x-4\right)=0
  5. Un produs este nul dacă un factor este nul. Din primul factor obținem x=0\displaystyle x=0. Pentru al doilea factor rezolvăm x2+3x−4=0\displaystyle x^{2}+3x-4=0, cu Δ=32−4⋅1⋅(−4)=25\displaystyle \Delta=3^{2}-4\cdot 1\cdot(-4)=25.
    Δ=25\displaystyle \Delta=25
  6. Calculăm rădăcinile cu formula x=−3±52\displaystyle x=\dfrac{-3\pm 5}{2}, deci x=1\displaystyle x=1 și x=−4\displaystyle x=-4. Împreună cu x=0\displaystyle x=0, acestea sunt soluțiile ecuației. Ridicarea la cub fiind echivalentă cu ecuația inițială, nu este nevoie de verificare suplimentară.
    x1=0\displaystyle x_{1}=0, x2=1\displaystyle \ x_{2}=1, x3=−4\displaystyle \ x_{3}=-4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Se consideră mulțimea A={1,2,…,10}\displaystyle A=\{1,2,\ldots,10\}. Determinați numărul de submulțimi cu 3 elemente ale mulțimii A\displaystyle A, submulțimi care conțin exact 2 numere impare.
Vezi rezolvarea
  1. În mulțimea A\displaystyle A sunt 5 numere impare (1,3,5,7,9\displaystyle 1,3,5,7,9) și 5 numere pare (2,4,6,8,10\displaystyle 2,4,6,8,10). O submulțime cu 3 elemente care are exact 2 numere impare are deci 2 elemente impare și 1 element par.
    2 impare și 1 par\displaystyle 2\text{ impare și }1\text{ par}
  2. Alegem cele 2 numere impare dintre cele 5 impare. Ordinea nu contează, deci numărul de alegeri este C52=5!2!⋅3!=5⋅42\displaystyle C_5^2=\dfrac{5!}{2!\cdot 3!}=\dfrac{5\cdot 4}{2}.
    C52=5⋅42=10\displaystyle C_5^2=\dfrac{5\cdot 4}{2}=10
  3. Alegem numărul par dintre cele 5 numere pare: C51=5\displaystyle C_5^1=5 posibilități.
    C51=5\displaystyle C_5^1=5
  4. Alegerea părții impare și alegerea părții pare sunt independente, deci înmulțim numerele de posibilități: 10⋅5\displaystyle 10\cdot 5. Obținem numărul de submulțimi cerut.
    10⋅5=50\displaystyle 10\cdot 5=50
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
Determinați ecuația mediatoarei segmentului [AB]\displaystyle [AB], unde A(1,−2)\displaystyle A(1,-2) și B(3,4)\displaystyle B(3,4).
Vezi rezolvarea
  1. Mediatoarea trece prin mijlocul M\displaystyle M al segmentului [AB]\displaystyle [AB]. Coordonatele lui M\displaystyle M sunt mediile aritmetice ale coordonatelor: xM=1+32=2\displaystyle x_M=\dfrac{1+3}{2}=2 și yM=−2+42=1\displaystyle y_M=\dfrac{-2+4}{2}=1.
    M(2,1)\displaystyle M(2,1)
  2. Panta dreptei AB\displaystyle AB este mAB=yB−yAxB−xA=4−(−2)3−1=62=3\displaystyle m_{AB}=\dfrac{y_B-y_A}{x_B-x_A}=\dfrac{4-(-2)}{3-1}=\dfrac{6}{2}=3.
    mAB=3\displaystyle m_{AB}=3
  3. Mediatoarea este perpendiculară pe AB\displaystyle AB, deci m⋅mAB=−1\displaystyle m\cdot m_{AB}=-1, adică m⋅3=−1\displaystyle m\cdot 3=-1, de unde m=−13\displaystyle m=-\dfrac{1}{3}.
    m=−13\displaystyle m=-\dfrac{1}{3}
  4. Ecuația dreptei prin M(2,1)\displaystyle M(2,1) cu panta −13\displaystyle -\dfrac{1}{3} este y−1=−13(x−2)\displaystyle y-1=-\dfrac{1}{3}(x-2). Desfacem parantezele: y=−13x+23+1=−13x+53\displaystyle y=-\dfrac{1}{3}x+\dfrac{2}{3}+1=-\dfrac{1}{3}x+\dfrac{5}{3}.
    y=−13x+53\displaystyle y=-\dfrac{1}{3}x+\dfrac{5}{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Știind că x∈(0,π2)\displaystyle x\in\left(0,\frac{\pi}{2}\right) și cos⁡2x=13\displaystyle \cos 2x=\frac{1}{3}, calculați sin⁡x\displaystyle \sin x.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula cos⁡2x=1−2sin⁡2x\displaystyle \cos 2x=1-2\sin^2 x. Înlocuim cu valoarea dată cos⁡2x=13\displaystyle \cos 2x=\dfrac{1}{3}.
    1−2sin⁡2x=13\displaystyle 1-2\sin^2 x=\frac{1}{3}
  2. Izolăm termenul cu sinus: 2sin⁡2x=1−13=23\displaystyle 2\sin^2 x=1-\dfrac{1}{3}=\dfrac{2}{3}.
    2sin⁡2x=23\displaystyle 2\sin^2 x=\frac{2}{3}
  3. Împărțim la 2\displaystyle 2 și obținem sin⁡2x=13\displaystyle \sin^2 x=\dfrac{1}{3}.
    sin⁡2x=13\displaystyle \sin^2 x=\frac{1}{3}
  4. Extragem radicalul din ambii membri și obținem două valori posibile pentru sin⁡x\displaystyle \sin x.
    sin⁡x=±13\displaystyle \sin x=\pm\frac{1}{\sqrt{3}}
  5. Deoarece x∈(0,π2)\displaystyle x\in\left(0,\dfrac{\pi}{2}\right), adică x este în primul cadran, avem sin⁡x>0\displaystyle \sin x>0. Eliminăm valoarea negativă.
    sin⁡x=13\displaystyle \sin x=\frac{1}{\sqrt{3}}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră sistemul de ecuații {x+my+m2z=0mx+m2y+z=0m2x+y+mz=0\begin{cases} x+my+m^2z=0\\ mx+m^2y+z=0\\ m^2x+y+mz=0\end{cases} unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Determinați valorile lui m\displaystyle m pentru care determinantul matricei sistemului este nul.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem matricea sistemului, formată din coeficienții necunoscutelor x,y,z\displaystyle x,y,z, și determinantul ei Δ\displaystyle \Delta.
    Δ=∣1mm2mm21m21m∣\displaystyle \Delta=\begin{vmatrix}1&m&m^2\\ m&m^2&1\\ m^2&1&m\end{vmatrix}
  2. Dezvoltăm determinantul după prima linie: Δ=1⋅(m2⋅m−1⋅1)−m⋅(m⋅m−1⋅m2)+m2⋅(m⋅1−m2⋅m2)\displaystyle \Delta=1\cdot(m^2\cdot m-1\cdot 1)-m\cdot(m\cdot m-1\cdot m^2)+m^2\cdot(m\cdot 1-m^2\cdot m^2).
    Δ=(m3−1)−m⋅0+m2(m−m4)\displaystyle \Delta=(m^3-1)-m\cdot 0+m^2(m-m^4)
  3. Efectuăm calculele: al doilea termen este zero, iar al treilea devine m3−m6\displaystyle m^3-m^6. Obținem Δ=2m3−m6−1\displaystyle \Delta=2m^3-m^6-1, adică minus pătratul lui m3−1\displaystyle m^3-1.
    Δ=−m6+2m3−1=−(m3−1)2\displaystyle \Delta=-m^6+2m^3-1=-(m^3-1)^2
  4. Punem condiția Δ=0\displaystyle \Delta=0. Pătratul unei expresii este zero doar când expresia este zero, deci m3−1=0\displaystyle m^3-1=0.
    (m3−1)2=0⇒m3=1\displaystyle (m^3-1)^2=0\Rightarrow m^3=1
  5. Descompunem m3−1=(m−1)(m2+m+1)\displaystyle m^3-1=(m-1)(m^2+m+1). Factorul m2+m+1\displaystyle m^2+m+1 are Δ=−3<0\displaystyle \Delta=-3<0, deci nu are rădăcini reale. Rămâne singura valoare reală m=1\displaystyle m=1.
    m=1\displaystyle m=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră sistemul de ecuații {x+my+m2z=0mx+m2y+z=0m2x+y+mz=0\begin{cases} x+my+m^2z=0\\ mx+m^2y+z=0\\ m^2x+y+mz=0\end{cases} unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Arătați că, pentru nicio valoare a lui m\displaystyle m, sistemul nu are o soluție (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0) cu x0,y0,z0\displaystyle x_0,y_0,z_0 numere reale strict pozitive.
Vezi rezolvarea
  1. Sistemul este omogen. Dacă ar avea o soluție (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0) cu x0,y0,z0>0\displaystyle x_0,y_0,z_0>0, ea ar fi nenulă. Un sistem liniar omogen de 3\displaystyle 3 ecuații cu 3\displaystyle 3 necunoscute are soluții nenule doar dacă determinantul matricei sistemului este nul: Δ=0\displaystyle \Delta=0.
    Δ=0\displaystyle \Delta=0
  2. Calculăm determinantul prin dezvoltare după prima linie: Δ=∣1mm2mm21m21m∣=(m3−1)−m(m2−m2)+m2(m−m4)\displaystyle \Delta=\begin{vmatrix}1&m&m^2\\ m&m^2&1\\ m^2&1&m\end{vmatrix}=(m^3-1)-m(m^2-m^2)+m^2(m-m^4). Termenul al doilea se anulează.
    Δ=m3−1+m3−m6=−(m3−1)2\displaystyle \Delta=m^3-1+m^3-m^6=-(m^3-1)^2
  3. Din Δ=0\displaystyle \Delta=0 rezultă (m3−1)2=0\displaystyle (m^3-1)^2=0, deci m3=1\displaystyle m^3=1. Singura valoare reală posibilă este m=1\displaystyle m=1.
    Δ=0⇒m=1\displaystyle \Delta=0\Rightarrow m=1
  4. Pentru m=1\displaystyle m=1, fiecare dintre cele trei ecuații devine aceeași ecuație: x+y+z=0\displaystyle x+y+z=0.
    x+y+z=0\displaystyle x+y+z=0
  5. Dacă x0,y0,z0>0\displaystyle x_0,y_0,z_0>0, atunci x0+y0+z0>0\displaystyle x_0+y_0+z_0>0, deci suma nu poate fi 0\displaystyle 0. Așadar, pentru nicio valoare a lui m\displaystyle m sistemul nu are soluții strict pozitive.
    x+y+z=0 nu are soluții strict \displaystyle x+y+z=0\text{ nu are soluții strict }pozitive\displaystyle \text{pozitive}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră sistemul de ecuații {x+my+m2z=0mx+m2y+z=0m2x+y+mz=0\begin{cases} x+my+m^2z=0\\ mx+m^2y+z=0\\ m^2x+y+mz=0\end{cases} unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Arătați că rangul matricei sistemului este diferit de 2\displaystyle 2, oricare ar fi m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Matricea sistemului este A=(1mm2mm21m21m)\displaystyle A=\begin{pmatrix}1&m&m^2\\ m&m^2&1\\ m^2&1&m\end{pmatrix}. Discutăm separat cazurile m=1\displaystyle m=1 și m≠1\displaystyle m\neq 1.
    A=(1mm2mm21m21m)\displaystyle A=\begin{pmatrix}1&m&m^2\\ m&m^2&1\\ m^2&1&m\end{pmatrix}
  2. Pentru m=1\displaystyle m=1 obținem A=(111111111)\displaystyle A=\begin{pmatrix}1&1&1\\ 1&1&1\\ 1&1&1\end{pmatrix}. Toate liniile sunt egale și matricea este nenulă, deci rang⁡A=1≠2\displaystyle \operatorname{rang}A=1\neq 2.
    rangul este 1\displaystyle \text{rangul este }1
  3. Dezvoltăm după prima linie: det⁡A=1⋅(m3−1)−m⋅(m2−m2)+m2⋅(m−m4)=2m3−1−m6\displaystyle \det A=1\cdot(m^3-1)-m\cdot(m^2-m^2)+m^2\cdot(m-m^4)=2m^3-1-m^6. Deci det⁡A=−(m3−1)2\displaystyle \det A=-(m^3-1)^2.
    det⁡A=−(m3−1)2\displaystyle \det A=-(m^3-1)^2
  4. Cum m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}, avem m3=1\displaystyle m^3=1 doar pentru m=1\displaystyle m=1. Pentru m≠1\displaystyle m\neq 1 rezultă det⁡A=−(m3−1)2≠0\displaystyle \det A=-(m^3-1)^2\neq 0, deci rang⁡A=3≠2\displaystyle \operatorname{rang}A=3\neq 2. Prin urmare rangul este 1\displaystyle 1 sau 3\displaystyle 3, niciodată 2\displaystyle 2.
    rangul este 3\displaystyle \text{rangul este }3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea R\displaystyle \mathbb{R} se definește legea de compoziție x∗y=12(x+y−xy+1)\displaystyle x*y=\frac{1}{2}(x+y-xy+1).

Verificați dacă legea de compoziție „∗\displaystyle *” este asociativă.
Vezi rezolvarea
  1. Rescriem legea de compoziție cu ajutorul produsului (x−1)(y−1)\displaystyle (x-1)(y-1). Cum (x−1)(y−1)=xy−x−y+1\displaystyle (x-1)(y-1)=xy-x-y+1, avem x+y−xy+1=2−(x−1)(y−1)\displaystyle x+y-xy+1=2-(x-1)(y-1). Deci x∗y−1\displaystyle x*y-1 este egal cu −12(x−1)(y−1)\displaystyle -\dfrac{1}{2}(x-1)(y-1).
    x∗y=1−12(x−1)(y−1)\displaystyle x*y=1-\frac{1}{2}(x-1)(y-1)
  2. Calculăm (x∗y)∗z\displaystyle (x*y)*z. Folosim forma de la pasul 1 pentru perechea (x∗y, z)\displaystyle (x*y,\ z): (x∗y)∗z−1=−12(x∗y−1)(z−1)\displaystyle (x*y)*z-1=-\dfrac{1}{2}(x*y-1)(z-1). Apoi înlocuim x∗y−1\displaystyle x*y-1 cu −12(x−1)(y−1)\displaystyle -\dfrac{1}{2}(x-1)(y-1).
    (x∗y)∗z−1=−12⋅(−12(x−1)(y−1))(z−1)=14(x−1)(y−1)(z−1)\displaystyle (x*y)*z-1=-\frac{1}{2}\cdot\left(-\frac{1}{2}(x-1)(y-1)\right)(z-1)=\frac{1}{4}(x-1)(y-1)(z-1)
  3. Calculăm x∗(y∗z)\displaystyle x*(y*z) în același mod: x∗(y∗z)−1=−12(x−1)(y∗z−1)\displaystyle x*(y*z)-1=-\dfrac{1}{2}(x-1)(y*z-1), iar y∗z−1=−12(y−1)(z−1)\displaystyle y*z-1=-\dfrac{1}{2}(y-1)(z-1). Obținem aceeași expresie ca la (x∗y)∗z\displaystyle (x*y)*z, adică 14(x−1)(y−1)(z−1)\displaystyle \dfrac{1}{4}(x-1)(y-1)(z-1), plus 1.
    (x∗y)∗z=14(x−1)(y−1)(z−1)+1 și x∗(y∗z)=14(x−1)(y−1)(z−1)+1\displaystyle (x*y)*z=\frac{1}{4}(x-1)(y-1)(z-1)+1\text{ și }x*(y*z)=\frac{1}{4}(x-1)(y-1)(z-1)+1
  4. Cele două expresii sunt egale pentru orice x,y,z∈R\displaystyle x,y,z\in\mathbb{R}, deci legea de compoziție „∗\displaystyle *” este asociativă.
    (x∗y)∗z=x∗(y∗z)\displaystyle (x*y)*z=x*(y*z), ∀x\displaystyle \ \forall x,y\displaystyle y,z∈R, deci legea este \displaystyle z\in\mathbb{R}\text{, deci legea este }asociativa˘\displaystyle \text{asociativă}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea R\displaystyle \mathbb{R} se definește legea de compoziție x∗y=12(x+y−xy+1)\displaystyle x*y=\frac{1}{2}(x+y-xy+1).

Arătați că legea de compoziție „∗\displaystyle *” admite element neutru.
Vezi rezolvarea
  1. Un element neutru e\displaystyle e trebuie să verifice x∗e=e∗x=x\displaystyle x*e=e*x=x pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}. Legea este comutativă, deoarece expresia 12(x+y−xy+1)\displaystyle \dfrac{1}{2}(x+y-xy+1) este simetrică în x\displaystyle x și y\displaystyle y, deci e∗x=x∗e\displaystyle e*x=x*e și este suficient să rezolvăm condiția x∗e=x\displaystyle x*e=x.
    x∗e=e∗x=x\displaystyle x*e=e*x=x, ∀x∈R\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}
  2. Scriem condiția x∗e=x\displaystyle x*e=x folosind definiția legii: 12(x+e−xe+1)=x\displaystyle \dfrac{1}{2}(x+e-xe+1)=x. Înmulțim cu 2\displaystyle 2 și obținem x+e−xe+1=2x\displaystyle x+e-xe+1=2x.
    x+e−xe+1=2x\displaystyle x+e-xe+1=2x
  3. Mutăm toți termenii într-o parte: e−xe+1−x=0\displaystyle e-xe+1-x=0. Grupăm termenii: e(1−x)+(1−x)=0\displaystyle e(1-x)+(1-x)=0, adică (e+1)(1−x)=0\displaystyle (e+1)(1-x)=0, echivalent cu (e+1)(x−1)=0\displaystyle (e+1)(x-1)=0.
    (e+1)(x−1)=0\displaystyle (e+1)(x-1)=0
  4. Egalitatea trebuie să fie adevărată pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}. Pentru x=0\displaystyle x=0 factorul x−1\displaystyle x-1 este −1\displaystyle -1, nenul, deci e+1=0\displaystyle e+1=0. Rezultă e=−1\displaystyle e=-1.
    (e+1)(x−1)=0\displaystyle (e+1)(x-1)=0, ∀x∈R ⇒ e=−1\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}\ \Rightarrow\ e=-1
  5. Verificăm că e=−1\displaystyle e=-1 este într-adevăr element neutru: (−1)∗x=12(−1+x+x+1)=12⋅2x=x\displaystyle (-1)*x=\dfrac{1}{2}(-1+x+x+1)=\dfrac{1}{2}\cdot 2x=x. Din comutativitate, x∗(−1)=x\displaystyle x*(-1)=x, deci legea admite element neutru, e=−1\displaystyle e=-1.
    (−1)∗x=12(−1+x+x+1)=x\displaystyle (-1)*x=\frac{1}{2}(-1+x+x+1)=x, ∀x∈R\displaystyle \ \forall x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea R\displaystyle \mathbb{R} se definește legea de compoziție x∗y=12(x+y−xy+1)\displaystyle x*y=\frac{1}{2}(x+y-xy+1).

Rezolvați ecuația x∗x∗x=3\displaystyle x*x*x=3.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm mai întâi x∗x\displaystyle x*x, înlocuind y\displaystyle y cu x\displaystyle x în definiția legii: x∗x=12(x+x−x⋅x+1)\displaystyle x*x=\dfrac{1}{2}(x+x-x\cdot x+1).
    x∗x=−x2+2x+12\displaystyle x*x=\dfrac{-x^{2}+2x+1}{2}
  2. Calculăm (x∗x)∗x\displaystyle (x*x)*x, notând a=x∗x\displaystyle a=x*x. Avem a∗x=12(a(1−x)+x+1)\displaystyle a*x=\dfrac{1}{2}\left(a(1-x)+x+1\right). Înlocuim a\displaystyle a: a(1−x)=(−x2+2x+1)(1−x)2=x3−3x2+x+12\displaystyle a(1-x)=\dfrac{(-x^{2}+2x+1)(1-x)}{2}=\dfrac{x^{3}-3x^{2}+x+1}{2}. Adunăm x+1=2x+22\displaystyle x+1=\dfrac{2x+2}{2} și obținem numărătorul x3−3x2+3x+32\displaystyle \dfrac{x^{3}-3x^{2}+3x+3}{2}. Înmulțim cu 12\displaystyle \dfrac{1}{2}.
    x∗x∗x=x3−3x2+3x+34\displaystyle x*x*x=\dfrac{x^{3}-3x^{2}+3x+3}{4}
  3. Egalăm cu 3\displaystyle 3: x3−3x2+3x+34=3\displaystyle \dfrac{x^{3}-3x^{2}+3x+3}{4}=3. Înmulțim cu 4\displaystyle 4 și mutăm totul în membrul stâng.
    x3−3x2+3x−9=0\displaystyle x^{3}-3x^{2}+3x-9=0
  4. Grupăm termenii: x2(x−3)+3(x−3)=0\displaystyle x^{2}(x-3)+3(x-3)=0. Scoatem factorul comun x−3\displaystyle x-3.
    (x−3)(x2+3)=0\displaystyle (x-3)(x^{2}+3)=0
  5. Un produs este nul dacă un factor este nul. Cum x2+3≥3>0\displaystyle x^{2}+3\geq 3>0 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}, factorul x2+3\displaystyle x^{2}+3 nu se anulează. Rămâne x−3=0\displaystyle x-3=0.
    (x−3)(x2+3)=0⇒x=3\displaystyle (x-3)(x^{2}+3)=0\Rightarrow x=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R, f(x)=x3−3x+2\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R},\ f(x)=x^3-3x+2.

Calculați lim⁡x→+∞f(x)f(−x)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{f(-x)}.
Vezi rezolvarea
  1. Avem f(x)=x3−3x+2\displaystyle f(x)=x^3-3x+2. Înlocuim x\displaystyle x cu −x\displaystyle -x: f(−x)=(−x)3−3(−x)+2\displaystyle f(-x)=(-x)^3-3(-x)+2.
    f(−x)=(−x)3−3(−x)+2\displaystyle f(-x)=(-x)^3-3(-x)+2
  2. Deoarece (−x)3=−x3\displaystyle (-x)^3=-x^3 și −3⋅(−x)=3x\displaystyle -3\cdot(-x)=3x, obținem f(−x)=−x3+3x+2\displaystyle f(-x)=-x^3+3x+2.
    f(−x)=−x3+3x+2\displaystyle f(-x)=-x^3+3x+2
  3. Limita devine lim⁡x→+∞x3−3x+2−x3+3x+2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{x^3-3x+2}{-x^3+3x+2}. Numărătorul tinde la +∞\displaystyle +\infty, iar numitorul la −∞\displaystyle -\infty, deci avem o nedeterminare de tip ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}.
    lim⁡x→+∞x3−3x+2−x3+3x+2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{x^3-3x+2}{-x^3+3x+2}
  4. Dăm factor comun x3\displaystyle x^3 la numărător și la numitor: x3(1−3x2+2x3)x3(−1+3x2+2x3)\displaystyle \dfrac{x^3\left(1-\dfrac{3}{x^2}+\dfrac{2}{x^3}\right)}{x^3\left(-1+\dfrac{3}{x^2}+\dfrac{2}{x^3}\right)}. Simplificăm cu x3\displaystyle x^3.
    1−3x2+2x3−1+3x2+2x3\displaystyle \frac{1-\dfrac{3}{x^2}+\dfrac{2}{x^3}}{-1+\dfrac{3}{x^2}+\dfrac{2}{x^3}}
  5. Pentru x→+∞\displaystyle x\to+\infty avem 3x2→0\displaystyle \dfrac{3}{x^2}\to 0 și 2x3→0\displaystyle \dfrac{2}{x^3}\to 0. Limita este raportul coeficienților dominanți: 1−1=−1\displaystyle \dfrac{1}{-1}=-1.
    lim⁡x→+∞x3−3x+2−x3+3x+2=−1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{x^3-3x+2}{-x^3+3x+2}=-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R, f(x)=x3−3x+2\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R},\ f(x)=x^3-3x+2.

Demonstrați că funcția f\displaystyle f este descrescătoare pe intervalul [−1,1]\displaystyle [-1,1].
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f\displaystyle f este polinomială, deci derivabilă pe R\displaystyle \mathbb{R}. Calculăm derivata termen cu termen: derivata lui x3\displaystyle x^{3} este 3x2\displaystyle 3x^{2}, derivata lui −3x\displaystyle -3x este −3\displaystyle -3, iar derivata constantei 2\displaystyle 2 este 0\displaystyle 0.
    f′(x)=3x2−3\displaystyle f'(x)=3x^{2}-3
  2. Factorizăm derivata: dăm factor comun 3\displaystyle 3 și folosim formula diferenței de pătrate, ca să putem studia ușor semnul.
    f′(x)=3(x2−1)=3(x−1)(x+1)\displaystyle f'(x)=3(x^{2}-1)=3(x-1)(x+1)
  3. Pentru x∈[−1,1]\displaystyle x\in[-1,1] avem x2≤1\displaystyle x^{2}\le 1 (deoarece ∣x∣≤1\displaystyle |x|\le 1). Rezultă că x2−1≤0\displaystyle x^{2}-1\le 0. Același lucru se vede din semne: x−1≤0\displaystyle x-1\le 0, iar x+1≥0\displaystyle x+1\ge 0, deci produsul lor este negativ sau nul.
    x2−1≤0\displaystyle x^{2}-1\le 0, ∀x∈[−1,1]\displaystyle \ \forall x\in[-1,1]
  4. Înmulțind cu 3>0\displaystyle 3>0, obținem că derivata este mai mică sau egală cu 0\displaystyle 0 pe tot intervalul [−1,1]\displaystyle [-1,1]. Cum f′≤0\displaystyle f'\le 0 pe interval (și se anulează doar în capete), funcția f\displaystyle f este descrescătoare pe [−1,1]\displaystyle [-1,1].
    f′(x)≤0\displaystyle f'(x)\le 0, ∀x∈[−1,1]⇒f este descresca˘toare pe [−1,1]\displaystyle \ \forall x\in[-1,1]\Rightarrow f\text{ este descrescătoare pe }[-1,1]
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R, f(x)=x3−3x+2\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R},\ f(x)=x^3-3x+2.

Determinați m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R} pentru care ecuația f(x)=m\displaystyle f(x)=m are trei soluții reale distincte.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm derivata funcției: f′(x)=3x2−3=3(x−1)(x+1)\displaystyle f'(x)=3x^{2}-3=3(x-1)(x+1).
    f′(x)=3x2−3=3(x−1)(x+1)\displaystyle f'(x)=3x^{2}-3=3(x-1)(x+1)
  2. Rezolvăm ecuația f′(x)=0\displaystyle f'(x)=0 și obținem punctele critice x=−1\displaystyle x=-1 și x=1\displaystyle x=1.
    x=−1 și x=1\displaystyle x=-1\text{ și }x=1
  3. Stabilim semnul derivatei: f′(x)>0\displaystyle f'(x)>0 pe (−∞,−1)\displaystyle (-\infty,-1), f′(x)<0\displaystyle f'(x)<0 pe (−1,1)\displaystyle (-1,1), f′(x)>0\displaystyle f'(x)>0 pe (1,+∞)\displaystyle (1,+\infty). Deci f\displaystyle f crește pe (−∞,−1]\displaystyle (-\infty,-1], descrește pe [−1,1]\displaystyle [-1,1] și crește pe [1,+∞)\displaystyle [1,+\infty). Rezultă că x=−1\displaystyle x=-1 este punct de maxim local, iar x=1\displaystyle x=1 este punct de minim local.
    x=−1 maxim local\displaystyle x=-1\text{ maxim local}, x=1 minim local\displaystyle \ x=1\text{ minim local}
  4. Calculăm valorile funcției în punctele critice: f(1)=1−3+2=0\displaystyle f(1)=1-3+2=0 și f(−1)=−1+3+2=4\displaystyle f(-1)=-1+3+2=4. Calculăm și limitele la infinit: lim⁡x→+∞f(x)=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=+\infty, iar lim⁡x→−∞f(x)=−∞\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=-\infty.
    f(1)=0\displaystyle f(1)=0, f(−1)=4\displaystyle \ f(-1)=4, lim⁡x→+∞f(x)=+∞\displaystyle \ \lim_{x\to+\infty}f(x)=+\infty, lim⁡x→−∞f(x)=−∞\displaystyle \ \lim_{x\to-\infty}f(x)=-\infty
  5. Numărăm soluțiile ecuației f(x)=m\displaystyle f(x)=m pe fiecare interval de monotonie. Pe (−∞,−1]\displaystyle (-\infty,-1], f\displaystyle f ia strict crescător toate valorile din (−∞,4]\displaystyle (-\infty,4]. Pe [−1,1]\displaystyle [-1,1], f\displaystyle f ia strict descrescător toate valorile din [0,4]\displaystyle [0,4]. Pe [1,+∞)\displaystyle [1,+\infty), f\displaystyle f ia strict crescător toate valorile din [0,+∞)\displaystyle [0,+\infty). Pentru m∈(0,4)\displaystyle m\in(0,4) fiecare interval de monotonie conține exact o soluție, iar soluțiile sunt în interiorul intervalelor, deci sunt distincte: trei soluții. Pentru m=0\displaystyle m=0 sau m=4\displaystyle m=4 apare o soluție dublă (în x=1\displaystyle x=1, respectiv x=−1\displaystyle x=-1), deci sunt doar două soluții distincte. Pentru m<0\displaystyle m<0 sau m>4\displaystyle m>4 există o singură soluție reală.
    m∈(0,4)⇒ trei soluții distincte\displaystyle m\in(0,4)\Rightarrow\text{ trei soluții distincte}
  6. Concluzie: ecuația f(x)=m\displaystyle f(x)=m are trei soluții reale distincte exact când m\displaystyle m este strict cuprins între minimul local 0\displaystyle 0 și maximul local 4\displaystyle 4.
    m∈(0,4)\displaystyle m\in(0,4)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră șirul (In)n≥1\displaystyle (I_n)_{n\ge 1}, In=∫01(1−x2)n dx\displaystyle I_n=\int_0^1(1-x^2)^n\,dx.

Calculați I2\displaystyle I_2.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru n=2\displaystyle n=2 avem I2=∫01(1−x2)2 dx\displaystyle I_2=\int_0^1(1-x^2)^2\,dx. Dezvoltăm pătratul cu formula (a−b)2=a2−2ab+b2\displaystyle (a-b)^2=a^2-2ab+b^2.
    (1−x2)2=1−2x2+x4\displaystyle (1-x^2)^2=1-2x^2+x^4
  2. Înlocuim dezvoltarea în integrală și folosim liniaritatea integralei: constanta 2\displaystyle 2 iese în fața integralei, iar integrala sumei este suma integralelor.
    I2=∫011 dx−2∫01x2 dx+∫01x4 dx\displaystyle I_2=\int_0^1 1\,dx-2\int_0^1x^2\,dx+\int_0^1x^4\,dx
  3. Aflăm primitivele termenilor cu formula ∫xk dx=xk+1k+1\displaystyle \int x^k\,dx=\dfrac{x^{k+1}}{k+1}, adică ∫1 dx=x\displaystyle \int 1\,dx=x, ∫x2 dx=x33\displaystyle \int x^2\,dx=\dfrac{x^3}{3} și ∫x4 dx=x55\displaystyle \int x^4\,dx=\dfrac{x^5}{5}.
    x−2⋅x33+x55\displaystyle x-2\cdot\frac{x^3}{3}+\frac{x^5}{5}
  4. Aplicăm formula Leibniz-Newton, cu limitele 0\displaystyle 0 și 1\displaystyle 1.
    I2=(x−2x33+x55)∣01\displaystyle I_2=\left(x-\frac{2x^3}{3}+\frac{x^5}{5}\right)\Big|_0^1
  5. În x=0\displaystyle x=0 toți termenii sunt nuli, deci rămâne valoarea în x=1\displaystyle x=1. Aducem la numitorul 15\displaystyle 15: 1−23+15=1515−1015+315\displaystyle 1-\dfrac{2}{3}+\dfrac{1}{5}=\dfrac{15}{15}-\dfrac{10}{15}+\dfrac{3}{15}.
    1−23+15=15−10+315=815\displaystyle 1-\frac{2}{3}+\frac{1}{5}=\frac{15-10+3}{15}=\frac{8}{15}
  6. Deci I2=815\displaystyle I_2=\dfrac{8}{15}.
    I2=815\displaystyle I_2=\frac{8}{15}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră șirul (In)n≥1\displaystyle (I_n)_{n\ge 1}, In=∫01(1−x2)n dx\displaystyle I_n=\int_0^1(1-x^2)^n\,dx.

Demonstrați că șirul (In)n≥1\displaystyle (I_n)_{n\ge1} este convergent.
Vezi rezolvarea
  1. Ideea: arătăm că șirul este descrescător și mărginit inferior. Scriem diferența a doi termeni consecutivi: In−In+1=∫01(1−x2)n dx−∫01(1−x2)n+1 dx\displaystyle I_n-I_{n+1}=\int_0^1(1-x^2)^n\,dx-\int_0^1(1-x^2)^{n+1}\,dx.
    In−In+1=∫01(1−x2)n dx−∫01(1−x2)n+1 dx\displaystyle I_n-I_{n+1}=\int_0^1(1-x^2)^n\,dx-\int_0^1(1-x^2)^{n+1}\,dx
  2. Reunim integralele și dăm factor comun (1−x2)n\displaystyle (1-x^2)^n: In−In+1=∫01(1−x2)n [1−(1−x2)] dx\displaystyle I_n-I_{n+1}=\int_0^1(1-x^2)^n\,[1-(1-x^2)]\,dx. Cum 1−(1−x2)=x2\displaystyle 1-(1-x^2)=x^2, obținem diferența sub forma de mai jos.
    In−In+1=∫01x2(1−x2)n dx\displaystyle I_n-I_{n+1}=\int_0^1x^2(1-x^2)^n\,dx
  3. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem x2≥0\displaystyle x^2\ge 0 și 1−x2≥0\displaystyle 1-x^2\ge 0, deci x2(1−x2)n≥0\displaystyle x^2(1-x^2)^n\ge 0. Integrala unei funcții pozitive pe [0,1]\displaystyle [0,1] este pozitivă sau nulă, deci In−In+1≥0\displaystyle I_n-I_{n+1}\ge 0, adică In+1≤In\displaystyle I_{n+1}\le I_n: șirul este descrescător.
    In−In+1=∫01x2(1−x2)n dx≥0⇒In+1≤In\displaystyle I_n-I_{n+1}=\int_0^1x^2(1-x^2)^n\,dx\ge 0\Rightarrow I_{n+1}\le I_n
  4. Arătăm că șirul este mărginit inferior. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] avem 1−x2≥0\displaystyle 1-x^2\ge 0, deci (1−x2)n≥0\displaystyle (1-x^2)^n\ge 0. Integrând pe [0,1]\displaystyle [0,1], obținem că In≥0\displaystyle I_n\ge 0 pentru orice n≥1\displaystyle n\ge 1.
    In=∫01(1−x2)n dx≥0\displaystyle I_n=\int_0^1(1-x^2)^n\,dx\ge 0
  5. Șirul (In)\displaystyle (I_n) este descrescător și mărginit inferior de 0\displaystyle 0. Conform teoremei lui Weierstrass (orice șir monoton și mărginit este convergent), șirul (In)n≥1\displaystyle (I_n)_{n\ge1} este convergent.
    șirul (In)n≥1 este convergent\displaystyle \text{șirul }(I_n)_{n\ge1}\text{ este convergent}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră șirul (In)n≥1\displaystyle (I_n)_{n\ge 1}, In=∫01(1−x2)n dx\displaystyle I_n=\int_0^1(1-x^2)^n\,dx.

Demonstrați că (2n+1)In=2nIn−1\displaystyle (2n+1)I_n=2nI_{n-1}, pentru orice n≥2\displaystyle n\ge2.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem In=∫011⋅(1−x2)n dx\displaystyle I_n=\int_0^1 1\cdot(1-x^2)^n\,dx și integrăm prin părți, cu u=(1−x2)n\displaystyle u=(1-x^2)^n și dv=dx\displaystyle dv=dx, deci du=n(1−x2)n−1⋅(−2x) dx\displaystyle du=n(1-x^2)^{n-1}\cdot(-2x)\,dx și v=x\displaystyle v=x.
    In=x(1−x2)n∣01−n∫01x(1−x2)n−1⋅(−2x) dx\displaystyle I_n=x(1-x^2)^n\Big|_0^1-n\int_0^1 x(1-x^2)^{n-1}\cdot(-2x)\,dx
  2. Termenul din afara integralei: la x=1\displaystyle x=1 avem 1⋅0n=0\displaystyle 1\cdot 0^n=0, iar la x=0\displaystyle x=0 avem 0⋅1n=0\displaystyle 0\cdot 1^n=0. Deci x(1−x2)n∣01=0\displaystyle x(1-x^2)^n\Big|_0^1=0.
    x(1−x2)n∣01=0\displaystyle x(1-x^2)^n\Big|_0^1=0
  3. Rămâne In=−n∫01(−2x2)(1−x2)n−1dx=2n∫01x2(1−x2)n−1dx\displaystyle I_n=-n\int_0^1(-2x^2)(1-x^2)^{n-1}dx=2n\int_0^1 x^2(1-x^2)^{n-1}dx. Scriem x2=1−(1−x2)\displaystyle x^2=1-(1-x^2), adică −x2=(1−x2)−1\displaystyle -x^2=(1-x^2)-1, și obținem o integrală cu paranteza (1−x2)−1\displaystyle (1-x^2)-1.
    In=−2n∫01[(1−x2)−1](1−x2)n−1 dx\displaystyle I_n=-2n\int_0^1\left[(1-x^2)-1\right](1-x^2)^{n-1}\,dx
  4. Desfacem parantezele: [(1−x2)−1](1−x2)n−1=(1−x2)n−(1−x2)n−1\displaystyle \left[(1-x^2)-1\right](1-x^2)^{n-1}=(1-x^2)^n-(1-x^2)^{n-1}. Separăm integrala și recunoaștem In\displaystyle I_n și In−1\displaystyle I_{n-1} (pentru n≥2\displaystyle n\ge2, n−1≥1\displaystyle n-1\ge1).
    In=−2n(In−In−1)=−2nIn+2nIn−1\displaystyle I_n=-2n\left(I_n-I_{n-1}\right)=-2nI_n+2nI_{n-1}
  5. Adunăm 2nIn\displaystyle 2nI_n în ambii membri: In+2nIn=2nIn−1\displaystyle I_n+2nI_n=2nI_{n-1}, adică relația cerută, valabilă pentru orice n≥2\displaystyle n\ge2.
    (2n+1)In=2nIn−1\displaystyle (2n+1)I_n=2nI_{n-1}, ∀n≥2\displaystyle \ \forall n\ge2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.