Bac matematică M1 mate-info 2021, model, test de evaluare 7: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Determinați numărul elementelor mulțimii M={n∈N∣2n+1<10}\displaystyle M=\{n\in\mathbb{N}\mid 2n+1<10\}.
Vezi rezolvarea
  1. Scădem 1\displaystyle 1 din ambii membri ai inegalității 2n+1<10\displaystyle 2n+1<10 și obținem 2n<9\displaystyle 2n<9.
    2n<9\displaystyle 2n<9
  2. Împărțim la 2\displaystyle 2, număr pozitiv, deci sensul inegalității se păstrează: n<92\displaystyle n<\dfrac{9}{2}, adică n<4,5\displaystyle n<4{,}5.
    n<92\displaystyle n<\frac{9}{2}
  3. Numerele naturale mai mici decât 4,5\displaystyle 4{,}5 sunt 0,1,2,3,4\displaystyle 0, 1, 2, 3, 4. Deci M={0,1,2,3,4}\displaystyle M=\{0,1,2,3,4\}.
    M={0,1,2,3,4}\displaystyle M=\{0,1,2,3,4\}
  4. Numărăm elementele mulțimii M\displaystyle M: sunt 5\displaystyle 5 elemente.
    5 elemente\displaystyle 5\text{ elemente}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−10x+m\displaystyle f(x)=x^2-10x+m, unde m\displaystyle m este număr real. Determinați numărul real m\displaystyle m pentru care vârful parabolei asociate funcției f\displaystyle f este situat pe axa Ox\displaystyle Ox.
Vezi rezolvarea
  1. Vârful parabolei are coordonatele V(−b2a, −Δ4a)\displaystyle V\left(-\dfrac{b}{2a},\,-\dfrac{\Delta}{4a}\right). Vârful se află pe axa Ox\displaystyle Ox exact când ordonata lui este zero. Identificăm coeficienții: a=1\displaystyle a=1, b=−10\displaystyle b=-10, c=m\displaystyle c=m.
    a=1\displaystyle a=1, b=−10\displaystyle \ b=-10, c=m\displaystyle \ c=m
  2. Calculăm discriminantul: Δ=b2−4ac=(−10)2−4⋅1⋅m\displaystyle \Delta=b^{2}-4ac=(-10)^{2}-4\cdot 1\cdot m.
    Δ=100−4m\displaystyle \Delta=100-4m
  3. Calculăm ordonata vârfului: yV=−Δ4a=−100−4m4=m−25\displaystyle y_V=-\dfrac{\Delta}{4a}=-\dfrac{100-4m}{4}=m-25.
    Δ=100−4m\displaystyle \Delta=100-4m, yV=m−25\displaystyle \ y_V=m-25
  4. Vârful este pe axa Ox\displaystyle Ox când yV=0\displaystyle y_V=0, adică m−25=0\displaystyle m-25=0, deci m=25\displaystyle m=25. Verificare: pentru m=25\displaystyle m=25 avem f(x)=(x−5)2\displaystyle f(x)=(x-5)^{2}, iar vârful este V(5,0)\displaystyle V(5,0), pe axa Ox\displaystyle Ox.
    yV=0⇔m=25\displaystyle y_V=0\Leftrightarrow m=25
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x+x−5=7\displaystyle x+\sqrt{x-5}=7.
Vezi rezolvarea
  1. Punem condiția de existență a radicalului: expresia de sub radical trebuie să fie pozitivă sau nulă, deci x−5≥0\displaystyle x-5\geq 0, adică x≥5\displaystyle x\geq 5.
    x≥5\displaystyle x\geq 5
  2. Izolăm radicalul: x−5=7−x\displaystyle \sqrt{x-5}=7-x. Deoarece radicalul este pozitiv sau nul, trebuie ca 7−x≥0\displaystyle 7-x\geq 0, adică x≤7\displaystyle x\leq 7.
    x−5=7−x\displaystyle \sqrt{x-5}=7-x, x∈[5,7]\displaystyle \ x\in[5,7]
  3. Ridicăm ambii membri la pătrat: x−5=(7−x)2\displaystyle x-5=(7-x)^2. Desfacem paranteza: x−5=49−14x+x2\displaystyle x-5=49-14x+x^2. Aducem totul în partea dreaptă: x2−15x+54=0\displaystyle x^2-15x+54=0.
    x−5=(7−x)2\displaystyle x-5=(7-x)^2, x2−15x+54=0\displaystyle \ x^2-15x+54=0
  4. Rezolvăm ecuația de gradul al doilea. Discriminantul este Δ=225−216=9\displaystyle \Delta=225-216=9, deci Δ=3\displaystyle \sqrt{\Delta}=3. Rezultă x=15±32\displaystyle x=\dfrac{15\pm 3}{2}, adică x=6\displaystyle x=6 sau x=9\displaystyle x=9.
    x=6 sau x=9\displaystyle x=6\text{ sau }x=9
  5. Verificăm soluțiile. Pentru x=6\displaystyle x=6: 6+1=7\displaystyle 6+\sqrt{1}=7, adevărat. Pentru x=9\displaystyle x=9: 9+4=11≠7\displaystyle 9+\sqrt{4}=11\neq 7, deci 9 nu convine (nu respectă nici x≤7\displaystyle x\leq 7). Ecuația are o singură soluție, x=6\displaystyle x=6.
    x=6, care convine; x=9, care nu convine\displaystyle x=6\text{, care convine; }x=9\text{, care nu convine}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de trei cifre, acesta să nu fie multiplu de 5\displaystyle 5.
Vezi rezolvarea
  1. Aflăm numărul cazurilor posibile: numerele naturale de trei cifre sunt de la 100\displaystyle 100 la 999\displaystyle 999, deci sunt 999−100+1\displaystyle 999-100+1 numere.
    999−100+1=900\displaystyle 999-100+1=900
  2. Un număr de trei cifre este multiplu de 5\displaystyle 5 dacă se termină cu 0\displaystyle 0 sau 5\displaystyle 5. Numărul nu trebuie să fie multiplu de 5\displaystyle 5, deci ultima cifră poate fi oricare dintre cele 8\displaystyle 8 cifre rămase: 1,2,3,4,6,7,8,9\displaystyle 1,2,3,4,6,7,8,9.
    ultima cifra˘: 8 variante\displaystyle \text{ultima cifră: } 8 \text{ variante}
  3. Prima cifră nu poate fi 0\displaystyle 0, deci are 9\displaystyle 9 variante, iar cifra zecilor are 10\displaystyle 10 variante. Numărul cazurilor favorabile este produsul dintre numărul variantelor pentru fiecare cifră.
    9⋅10⋅8=720\displaystyle 9\cdot 10\cdot 8=720
  4. Aplicăm definiția clasică a probabilității: raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile, apoi simplificăm fracția prin 180\displaystyle 180.
    p=720900=45\displaystyle p=\frac{720}{900}=\frac{4}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(3,4)\displaystyle A(3,4) și B(−1,3)\displaystyle B(-1,3). Determinați coordonatele punctului C\displaystyle C astfel încât AB→+2BC→=0→\displaystyle \overrightarrow{AB}+2\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{0}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem 2BC→=BC→+BC→\displaystyle 2\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{BC}+\overrightarrow{BC} și folosim regula triunghiului, AB→+BC→=AC→\displaystyle \overrightarrow{AB}+\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{AC}. Obținem AC→+BC→=0→\displaystyle \overrightarrow{AC}+\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{0}.
    AB→+BC→+BC→=0→⇔AC→+BC→=0→\displaystyle \overrightarrow{AB}+\overrightarrow{BC}+\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{0}\Leftrightarrow\overrightarrow{AC}+\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{0}
  2. Din AC→+BC→=0→\displaystyle \overrightarrow{AC}+\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{0} rezultă AC→=−BC→=CB→\displaystyle \overrightarrow{AC}=-\overrightarrow{BC}=\overrightarrow{CB}. Vectorii AC→\displaystyle \overrightarrow{AC} și CB→\displaystyle \overrightarrow{CB} sunt egali, deci C\displaystyle C este mijlocul segmentului AB\displaystyle AB.
    AC→=CB→⇒C este mijlocul lui [AB]\displaystyle \overrightarrow{AC}=\overrightarrow{CB}\Rightarrow C\text{ este mijlocul lui }[AB]
  3. Aplicăm formulele mijlocului: xC=xA+xB2=3+(−1)2=1\displaystyle x_C=\dfrac{x_A+x_B}{2}=\dfrac{3+(-1)}{2}=1 și yC=yA+yB2=4+32=72\displaystyle y_C=\dfrac{y_A+y_B}{2}=\dfrac{4+3}{2}=\dfrac{7}{2}. Deci C(1,72)\displaystyle C\left(1,\dfrac{7}{2}\right).
    xC=1\displaystyle x_C=1, yC=72\displaystyle \ y_C=\frac{7}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră triunghiul ascuțitunghic ABC\displaystyle ABC cu AB=4\displaystyle AB=4, AC=5\displaystyle AC=5 și aria egală cu 6\displaystyle 6. Calculați cosinusul unghiului A\displaystyle A.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula ariei A=AB⋅AC⋅sin⁡A2\displaystyle \mathcal{A}=\dfrac{AB\cdot AC\cdot\sin A}{2}, cu AB=4\displaystyle AB=4, AC=5\displaystyle AC=5 și A=6\displaystyle \mathcal{A}=6.
    6=4⋅5⋅sin⁡A2\displaystyle 6=\frac{4\cdot 5\cdot\sin A}{2}
  2. Simplificăm: 4⋅52=10\displaystyle \dfrac{4\cdot 5}{2}=10, deci 6=10sin⁡A\displaystyle 6=10\sin A. Împărțim la 10\displaystyle 10 și obținem sinusul unghiului A\displaystyle A.
    sin⁡A=610=35\displaystyle \sin A=\frac{6}{10}=\frac{3}{5}
  3. Din sin⁡2A+cos⁡2A=1\displaystyle \sin^2 A+\cos^2 A=1 avem cos⁡2A=1−sin⁡2A=1−(35)2=1−925\displaystyle \cos^2 A=1-\sin^2 A=1-\left(\dfrac{3}{5}\right)^2=1-\dfrac{9}{25}.
    cos⁡2A=1−925=1625\displaystyle \cos^2 A=1-\frac{9}{25}=\frac{16}{25}
  4. Triunghiul este ascuțitunghic, deci unghiul A\displaystyle A este ascuțit și cos⁡A>0\displaystyle \cos A>0. Rezultă cos⁡A=1625\displaystyle \cos A=\sqrt{\dfrac{16}{25}}.
    cos⁡A=45\displaystyle \cos A=\frac{4}{5}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(a)=(1a+1a11a+12a1)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1 & a+1 & a\\ 1 & 1 & a+1\\ 2 & a & 1\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+(a+1)y+az=6a+3x+y+(a+1)z=4a+72x+ay+z=2a+6\displaystyle \begin{cases}x+(a+1)y+az=6a+3\\ x+y+(a+1)z=4a+7\\ 2x+ay+z=2a+6\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că det⁡(A(a))=2(a2+1)\displaystyle \det(A(a))=2(a^2+1), pentru orice număr real a\displaystyle a.
Vezi rezolvarea
  1. Aplicăm regula lui Sarrus. Termenii cu plus (diagonala principală și paralelele ei) sunt 1⋅1⋅1=1\displaystyle 1\cdot 1\cdot 1=1, (a+1)(a+1)⋅2=2(a+1)2\displaystyle (a+1)(a+1)\cdot 2=2(a+1)^2 și a⋅1⋅a=a2\displaystyle a\cdot 1\cdot a=a^2.
    1+2(a+1)2+a2\displaystyle 1+2(a+1)^2+a^2
  2. Termenii cu minus (diagonala secundară și paralelele ei) sunt a⋅1⋅2=2a\displaystyle a\cdot 1\cdot 2=2a, (a+1)⋅1⋅1=a+1\displaystyle (a+1)\cdot 1\cdot 1=a+1 și 1⋅(a+1)⋅a=a(a+1)\displaystyle 1\cdot(a+1)\cdot a=a(a+1).
    2a+(a+1)+a(a+1)\displaystyle 2a+(a+1)+a(a+1)
  3. Determinantul este suma termenilor cu plus minus suma termenilor cu minus.
    det⁡(A(a))=1+a2+2(a+1)2−2a−a(a+1)−(a+1)\displaystyle \det(A(a))=1+a^2+2(a+1)^2-2a-a(a+1)-(a+1)
  4. Desfacem parantezele: 2(a+1)2=2a2+4a+2\displaystyle 2(a+1)^2=2a^2+4a+2 și a(a+1)=a2+a\displaystyle a(a+1)=a^2+a. Obținem 1+a2+2a2+4a+2−2a−a2−a−a−1\displaystyle 1+a^2+2a^2+4a+2-2a-a^2-a-a-1. Termenii în a2\displaystyle a^2 dau 1+2−1=2\displaystyle 1+2-1=2, termenii în a\displaystyle a dau 4−2−1−1=0\displaystyle 4-2-1-1=0, iar constantele dau 1+2−1=2\displaystyle 1+2-1=2.
    1+a2+2a2+4a+2−2a−a2−a−a−1=2a2+2\displaystyle 1+a^2+2a^2+4a+2-2a-a^2-a-a-1=2a^2+2
  5. Dăm factor comun 2\displaystyle 2 și obținem forma cerută, valabilă pentru orice număr real a\displaystyle a.
    det⁡(A(a))=2a2+2=2(a2+1), pentru orice numa˘r real a\displaystyle \det(A(a))=2a^2+2=2(a^2+1)\text{, pentru orice număr real }a
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(a)=(1a+1a11a+12a1)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1 & a+1 & a\\ 1 & 1 & a+1\\ 2 & a & 1\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+(a+1)y+az=6a+3x+y+(a+1)z=4a+72x+ay+z=2a+6\displaystyle \begin{cases}x+(a+1)y+az=6a+3\\ x+y+(a+1)z=4a+7\\ 2x+ay+z=2a+6\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care A(a)⋅A(0)=A(0)⋅A(a)\displaystyle A(a)\cdot A(0)=A(0)\cdot A(a).
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim a=0\displaystyle a=0 în A(a)\displaystyle A(a) și obținem matricea A(0)\displaystyle A(0).
    A(0)=(110111201)\displaystyle A(0)=\begin{pmatrix}1 & 1 & 0\\ 1 & 1 & 1\\ 2 & 0 & 1\end{pmatrix}
  2. Calculăm A(a)⋅A(0)\displaystyle A(a)\cdot A(0), înmulțind fiecare linie a lui A(a)\displaystyle A(a) cu fiecare coloană a lui A(0)\displaystyle A(0). De exemplu, pe prima linie: 1+(a+1)+2a=3a+2\displaystyle 1+(a+1)+2a=3a+2, 1+(a+1)=a+2\displaystyle 1+(a+1)=a+2, (a+1)+a=2a+1\displaystyle (a+1)+a=2a+1.
    A(a)⋅A(0)=(3a+2a+22a+12a+42a+2a+4a+2a+1)\displaystyle A(a)\cdot A(0)=\begin{pmatrix}3a+2 & a+2 & 2a+1\\ 2a+4 & 2 & a+2\\ a+4 & a+2 & a+1\end{pmatrix}
  3. Calculăm A(0)⋅A(a)\displaystyle A(0)\cdot A(a), înmulțind fiecare linie a lui A(0)\displaystyle A(0) cu fiecare coloană a lui A(a)\displaystyle A(a). De exemplu, pe a doua linie: 1+1+2=4\displaystyle 1+1+2=4, (a+1)+1+a=2a+2\displaystyle (a+1)+1+a=2a+2, a+(a+1)+1=2a+2\displaystyle a+(a+1)+1=2a+2.
    A(0)⋅A(a)=(2a+22a+142a+22a+243a+22a+1)\displaystyle A(0)\cdot A(a)=\begin{pmatrix}2 & a+2 & 2a+1\\ 4 & 2a+2 & 2a+2\\ 4 & 3a+2 & 2a+1\end{pmatrix}
  4. Egalăm cele două matrice element cu element. Din elementul de pe poziția (1,1)\displaystyle (1,1): 3a+2=2\displaystyle 3a+2=2. Din poziția (2,1)\displaystyle (2,1): 2a+4=4\displaystyle 2a+4=4. Din poziția (3,1)\displaystyle (3,1): a+4=4\displaystyle a+4=4. Fiecare ecuație dă a=0\displaystyle a=0. Celelalte egalități, de exemplu 2=2a+2\displaystyle 2=2a+2, dau tot a=0\displaystyle a=0.
    3a+2=2\displaystyle 3a+2=2, 2a+4=4\displaystyle \ 2a+4=4, a+4=4\displaystyle \ a+4=4, 2=2a+2 ⇒ a=0\displaystyle \ 2=2a+2\ \Rightarrow\ a=0
  5. Verificăm: pentru a=0\displaystyle a=0 cele două produse coincid, ambele fiind A(0)⋅A(0)\displaystyle A(0)\cdot A(0), deci singura valoare este a=0\displaystyle a=0.
    a=0\displaystyle a=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(a)=(1a+1a11a+12a1)\displaystyle A(a)=\begin{pmatrix}1 & a+1 & a\\ 1 & 1 & a+1\\ 2 & a & 1\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {x+(a+1)y+az=6a+3x+y+(a+1)z=4a+72x+ay+z=2a+6\displaystyle \begin{cases}x+(a+1)y+az=6a+3\\ x+y+(a+1)z=4a+7\\ 2x+ay+z=2a+6\end{cases}, unde a\displaystyle a este număr real.

Demonstrați că, dacă (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0) este soluția sistemului de ecuații, atunci x0\displaystyle x_0, y0\displaystyle y_0 și z0\displaystyle z_0 sunt termeni consecutivi ai unei progresii geometrice.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm determinantul matricei sistemului, dezvoltând după prima linie: det⁡A(a)=1⋅(1−a(a+1))−(a+1)(1−2(a+1))+a(a−2)\displaystyle \det A(a)=1\cdot(1-a(a+1))-(a+1)(1-2(a+1))+a(a-2). După reducerea termenilor obținem det⁡A(a)=2a2+2\displaystyle \det A(a)=2a^{2}+2, deci det⁡A(a)≠0\displaystyle \det A(a)\neq 0 pentru orice a∈R\displaystyle a\in\mathbb{R}. Sistemul este compatibil determinat, adică are o singură soluție (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0).
    det⁡A(a)=2a2+2>0\displaystyle \det A(a)=2a^{2}+2>0
  2. Înlocuim x=1\displaystyle x=1, y=2\displaystyle y=2, z=4\displaystyle z=4 în ecuații. Prima ecuație: 1+2(a+1)+4a=6a+3\displaystyle 1+2(a+1)+4a=6a+3. A doua ecuație: 1+2+4(a+1)=4a+7\displaystyle 1+2+4(a+1)=4a+7. A treia ecuație: 2+2a+4=2a+6\displaystyle 2+2a+4=2a+6. Toate sunt adevărate pentru orice a\displaystyle a, iar soluția este unică, deci (x0,y0,z0)=(1,2,4)\displaystyle (x_0,y_0,z_0)=(1,2,4).
    x0=1\displaystyle x_0=1, y0=2\displaystyle \ y_0=2, z0=4\displaystyle \ z_0=4
  3. Numerele x0,y0,z0\displaystyle x_0,y_0,z_0 sunt termeni consecutivi ai unei progresii geometrice dacă x0z0=y02\displaystyle x_0z_0=y_0^{2}. Avem x0z0=1⋅4=4\displaystyle x_0z_0=1\cdot 4=4 și y02=22=4\displaystyle y_0^{2}=2^{2}=4. Deci relația este adevărată, iar numerele 1,2,4\displaystyle 1,2,4 formează o progresie geometrică cu rația 2\displaystyle 2.
    x0z0=4=y02\displaystyle x_0z_0=4=y_0^{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea M=[0,+∞)\displaystyle M=[0,+\infty) se definește legea de compoziție x∗y=2(x+y)xy+2\displaystyle x*y=\frac{2(x+y)}{xy+2}.

Arătați că x∗0=x\displaystyle x*0=x, pentru orice x∈M\displaystyle x\in M.
Vezi rezolvarea
  1. Legea este x∗y=2(x+y)xy+2\displaystyle x*y=\dfrac{2(x+y)}{xy+2}. Luăm x∈M\displaystyle x\in M arbitrar și înlocuim y=0\displaystyle y=0.
    x∗0=2(x+0)x⋅0+2\displaystyle x*0=\dfrac{2(x+0)}{x\cdot 0+2}
  2. La numărător x+0=x\displaystyle x+0=x, iar la numitor x⋅0=0\displaystyle x\cdot 0=0, deci numitorul este 0+2=2\displaystyle 0+2=2.
    x∗0=2x2\displaystyle x*0=\dfrac{2x}{2}
  3. Simplificăm fracția prin 2\displaystyle 2 și obținem x\displaystyle x. Cum x∈M\displaystyle x\in M a fost ales arbitrar, egalitatea este adevărată pentru orice element din M\displaystyle M.
    2x2=x, pentru orice x∈M\displaystyle \dfrac{2x}{2}=x\text{, pentru orice }x\in M
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea M=[0,+∞)\displaystyle M=[0,+\infty) se definește legea de compoziție x∗y=2(x+y)xy+2\displaystyle x*y=\frac{2(x+y)}{xy+2}.

Arătați că x∗y<2\displaystyle x*y<2, pentru orice x,y∈[1,+∞)\displaystyle x,y\in[1,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Studiem semnul diferenței dintre x∗y\displaystyle x*y și 2\displaystyle 2. Scriem diferența folosind definiția legii: x∗y−2=2(x+y)xy+2−2\displaystyle x*y-2=\dfrac{2(x+y)}{xy+2}-2.
    x∗y−2=2(x+y)xy+2−2\displaystyle x*y-2=\dfrac{2(x+y)}{xy+2}-2
  2. Aducem la același numitor xy+2\displaystyle xy+2, care este strict pozitiv pentru x,y∈[1,+∞)\displaystyle x,y\in[1,+\infty), și desfacem parantezele de la numărător: 2(x+y)−2(xy+2)=2x+2y−2xy−4\displaystyle 2(x+y)-2(xy+2)=2x+2y-2xy-4.
    2x+2y−2xy−4xy+2\displaystyle \dfrac{2x+2y-2xy-4}{xy+2}
  3. Dăm factor comun −2\displaystyle -2 la numărător: 2x+2y−2xy−4=−2(xy−x−y+2)\displaystyle 2x+2y-2xy-4=-2(xy-x-y+2).
    x∗y−2=−2⋅xy−x−y+2xy+2\displaystyle x*y-2=-2\cdot\dfrac{xy-x-y+2}{xy+2}
  4. Observăm că (x−1)(y−1)=xy−x−y+1\displaystyle (x-1)(y-1)=xy-x-y+1, deci xy−x−y+2=(x−1)(y−1)+1\displaystyle xy-x-y+2=(x-1)(y-1)+1.
    xy−x−y+2=(x−1)(y−1)+1\displaystyle xy-x-y+2=(x-1)(y-1)+1
  5. Pentru x,y≥1\displaystyle x,y\ge 1 avem x−1≥0\displaystyle x-1\ge 0 și y−1≥0\displaystyle y-1\ge 0, deci (x−1)(y−1)+1≥1>0\displaystyle (x-1)(y-1)+1\ge 1>0. Numitorul xy+2\displaystyle xy+2 este pozitiv, deci fracția este pozitivă, iar înmulțită cu −2\displaystyle -2 dă un număr negativ. Așadar x∗y−2<0\displaystyle x*y-2<0, adică x∗y<2\displaystyle x*y<2.
    x∗y−2=−2⋅(x−1)(y−1)+1xy+2<0, pentru orice x\displaystyle x*y-2=-2\cdot\dfrac{(x-1)(y-1)+1}{xy+2}<0\text{, pentru orice }x,y∈[1,+∞)⇒x∗y<2\displaystyle y\in[1,+\infty)\Rightarrow x*y<2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea M=[0,+∞)\displaystyle M=[0,+\infty) se definește legea de compoziție x∗y=2(x+y)xy+2\displaystyle x*y=\frac{2(x+y)}{xy+2}.

Determinați perechile (m,n)\displaystyle (m,n) de numere naturale nenule pentru care m∗n\displaystyle m*n este număr natural.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru m,n∈N∗\displaystyle m,n\in\mathbb{N}^*, numărătorul 2(m+n)\displaystyle 2(m+n) și numitorul mn+2\displaystyle mn+2 sunt strict pozitivi, deci m∗n>0\displaystyle m*n>0.
    m∗n=2(m+n)mn+2>0\displaystyle m*n=\frac{2(m+n)}{mn+2}>0
  2. Arătăm că m∗n<2\displaystyle m*n<2. Inegalitatea 2(m+n)<2(mn+2)\displaystyle 2(m+n)<2(mn+2) este echivalentă cu m+n<mn+2\displaystyle m+n<mn+2, adică cu mn−m−n+2>0\displaystyle mn-m-n+2>0, adică cu (m−1)(n−1)+1>0\displaystyle (m-1)(n-1)+1>0. Aceasta este adevărată, pentru că (m−1)(n−1)≥0\displaystyle (m-1)(n-1)\ge 0.
    (m−1)(n−1)+1>0⇒m∗n<2\displaystyle (m-1)(n-1)+1>0\Rightarrow m*n<2
  3. Din 0<m∗n<2\displaystyle 0<m*n<2 și faptul că m∗n∈N\displaystyle m*n\in\mathbb{N}, rezultă m∗n=1\displaystyle m*n=1.
    0<m∗n<2⇒m∗n=1\displaystyle 0<m*n<2\Rightarrow m*n=1
  4. Scriem condiția m∗n=1\displaystyle m*n=1, eliminăm numitorul și aducem toți termenii în același membru: 2(m+n)=mn+2\displaystyle 2(m+n)=mn+2, deci mn−2m−2n+2=0\displaystyle mn-2m-2n+2=0. Adăugăm 2\displaystyle 2 în ambii membri, ca să putem factoriza: mn−2m−2n+4=2\displaystyle mn-2m-2n+4=2.
    mn−2m−2n+4=2⇔(m−2)(n−2)=2\displaystyle mn-2m-2n+4=2\Leftrightarrow (m-2)(n-2)=2
  5. Produsul (m−2)(n−2)\displaystyle (m-2)(n-2) este egal cu 2\displaystyle 2, deci m−2\displaystyle m-2 și n−2\displaystyle n-2 sunt divizori întregi ai lui 2\displaystyle 2, cu produsul 2\displaystyle 2. Cazurile sunt (1,2)\displaystyle (1,2), (2,1)\displaystyle (2,1), (−1,−2)\displaystyle (-1,-2), (−2,−1)\displaystyle (-2,-1). Cazurile cu factori negativi dau (m,n)=(1,0)\displaystyle (m,n)=(1,0), respectiv (0,1)\displaystyle (0,1), care nu sunt numere naturale nenule. Rămân cazurile cu factori pozitivi.
    (m−2,n−2)∈{(1,2),(2,1)}\displaystyle (m-2,n-2)\in\{(1,2),(2,1)\}
  6. Din cazurile rămase obținem m=3\displaystyle m=3 și n=4\displaystyle n=4, respectiv m=4\displaystyle m=4 și n=3\displaystyle n=3. Verificare: 3∗4=2⋅714=1\displaystyle 3*4=\dfrac{2\cdot 7}{14}=1, număr natural. Perechile căutate sunt (3,4)\displaystyle (3,4) și (4,3)\displaystyle (4,3).
    (m,n)∈{(3,4),(4,3)}\displaystyle (m,n)\in\{(3,4),(4,3)\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(x2−4x+5)\displaystyle f(x)=e^x(x^2-4x+5).

Arătați că f′(x)=ex(x−1)2\displaystyle f'(x)=e^x(x-1)^2, x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f(x)=ex(x2−4x+5)\displaystyle f(x)=e^x(x^2-4x+5) este un produs de forma u⋅v\displaystyle u\cdot v, cu u=ex\displaystyle u=e^x și v=x2−4x+5\displaystyle v=x^2-4x+5. Aplicăm formula (u⋅v)′=u′⋅v+u⋅v′\displaystyle (u\cdot v)'=u'\cdot v+u\cdot v'.
    f′(x)=(ex)′(x2−4x+5)+ex(x2−4x+5)′\displaystyle f'(x)=(e^x)'(x^2-4x+5)+e^x(x^2-4x+5)'
  2. Folosim (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x și (x2−4x+5)′=2x−4\displaystyle (x^2-4x+5)'=2x-4. Înlocuind în formulă, obținem expresia lui f′(x)\displaystyle f'(x).
    f′(x)=ex(x2−4x+5)+ex(2x−4)\displaystyle f'(x)=e^x(x^2-4x+5)+e^x(2x-4)
  3. Dăm factor comun pe ex\displaystyle e^x: f′(x)=ex(x2−4x+5+2x−4)\displaystyle f'(x)=e^x\left(x^2-4x+5+2x-4\right). Reducem termenii asemenea: −4x+2x=−2x\displaystyle -4x+2x=-2x și 5−4=1\displaystyle 5-4=1.
    f′(x)=ex(x2−2x+1)\displaystyle f'(x)=e^x(x^2-2x+1)
  4. Observăm că x2−2x+1=(x−1)2\displaystyle x^2-2x+1=(x-1)^2, formula (a−b)2=a2−2ab+b2\displaystyle (a-b)^2=a^2-2ab+b^2 cu a=x\displaystyle a=x și b=1\displaystyle b=1. Deci egalitatea cerută este adevărată pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
    f′(x)=ex(x−1)2\displaystyle f'(x)=e^x(x-1)^2, x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(x2−4x+5)\displaystyle f(x)=e^x(x^2-4x+5).

Calculați lim⁡x→+∞f(−x)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(-x).
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x\displaystyle x cu −x\displaystyle -x în f(x)=ex(x2−4x+5)\displaystyle f(x)=e^x(x^2-4x+5). Avem (−x)2=x2\displaystyle (-x)^2=x^2 și −4⋅(−x)=4x\displaystyle -4\cdot(-x)=4x.
    f(−x)=e−x(x2+4x+5)\displaystyle f(-x)=e^{-x}(x^2+4x+5)
  2. Scriem e−x=1ex\displaystyle e^{-x}=\dfrac{1}{e^x}, deci limita devine o fracție. Atât numărătorul, cât și numitorul tind la +∞\displaystyle +\infty, deci avem nedeterminarea ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}.
    lim⁡x→+∞f(−x)=lim⁡x→+∞x2+4x+5ex\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(-x)=\lim_{x\to+\infty}\frac{x^2+4x+5}{e^x}
  3. Aplicăm regula lui l'Hospital. Derivata numărătorului este (x2+4x+5)′=2x+4\displaystyle (x^2+4x+5)'=2x+4, iar (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x.
    lim⁡x→+∞x2+4x+5ex=lim⁡x→+∞2x+4ex\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{x^2+4x+5}{e^x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{2x+4}{e^x}
  4. Avem din nou nedeterminarea ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}, deci aplicăm încă o dată regula lui l'Hospital: (2x+4)′=2\displaystyle (2x+4)'=2 și (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x.
    lim⁡x→+∞2x+4ex=lim⁡x→+∞2ex\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{2x+4}{e^x}=\lim_{x\to+\infty}\frac{2}{e^x}
  5. Deoarece ex→+∞\displaystyle e^x\to+\infty când x→+∞\displaystyle x\to+\infty, fracția 2ex\displaystyle \dfrac{2}{e^x} tinde la 0\displaystyle 0. Deci limita cerută este 0\displaystyle 0.
    lim⁡x→+∞f(−x)=0\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(-x)=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex(x2−4x+5)\displaystyle f(x)=e^x(x^2-4x+5).

Demonstrați că graficul funcției f\displaystyle f intersectează orice dreaptă paralelă cu axa Ox\displaystyle Ox în cel mult un punct.
Vezi rezolvarea
  1. O dreaptă paralelă cu axa Ox\displaystyle Ox are ecuația y=k\displaystyle y=k, cu k∈R\displaystyle k\in\mathbb{R}. Punctele de intersecție cu graficul sunt soluțiile ecuației f(x)=k\displaystyle f(x)=k. Trebuie deci să arătăm că ecuația f(x)=k\displaystyle f(x)=k are cel mult o soluție reală pentru orice k\displaystyle k, adică f\displaystyle f este injectivă. Vom arăta că f\displaystyle f este strict crescătoare.
    f(x)=k are cel mult o soluție ⇔f injectiva˘\displaystyle f(x)=k\text{ are cel mult o soluție }\Leftrightarrow f\text{ injectivă}
  2. Derivăm f\displaystyle f cu regula produsului: derivata lui ex\displaystyle e^x este ex\displaystyle e^x, iar derivata lui x2−4x+5\displaystyle x^2-4x+5 este 2x−4\displaystyle 2x-4.
    f′(x)=ex(x2−4x+5)+ex(2x−4)\displaystyle f'(x)=e^x(x^2-4x+5)+e^x(2x-4)
  3. Dăm factor comun ex\displaystyle e^x și reducem termenii din paranteză. Obținem un pătrat perfect.
    f′(x)=ex(x2−2x+1)=ex(x−1)2\displaystyle f'(x)=e^x(x^2-2x+1)=e^x(x-1)^2
  4. Deoarece ex>0\displaystyle e^x>0 pentru orice x\displaystyle x real, derivata se anulează doar când (x−1)2=0\displaystyle (x-1)^2=0, adică x=1\displaystyle x=1. Pentru x≠1\displaystyle x\neq 1 avem (x−1)2>0\displaystyle (x-1)^2>0, deci f′(x)>0\displaystyle f'(x)>0 pe (−∞,1)\displaystyle (-\infty,1) și pe (1,+∞)\displaystyle (1,+\infty).
    f′(x)=0⇔x=1\displaystyle f'(x)=0\Leftrightarrow x=1, f′(x)>0 pe (−∞,1) și pe (1,+∞)\displaystyle \ f'(x)>0\text{ pe }(-\infty,1)\text{ și pe }(1,+\infty)
  5. Funcția f\displaystyle f este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R} și are derivata pozitivă pe (−∞,1)\displaystyle (-\infty,1) și pe (1,+∞)\displaystyle (1,+\infty), deci este strict crescătoare pe (−∞,1]\displaystyle (-\infty,1] și pe [1,+∞)\displaystyle [1,+\infty). Punctul x=1\displaystyle x=1 nu strică monotonia, deoarece f\displaystyle f este continuă în 1\displaystyle 1. Rezultă că f\displaystyle f este strict crescătoare pe R\displaystyle \mathbb{R}.
    f strict cresca˘toare pe R\displaystyle f\text{ strict crescătoare pe }\mathbb{R}
  6. O funcție strict crescătoare este injectivă: dacă x1<x2\displaystyle x_1<x_2, atunci f(x1)<f(x2)\displaystyle f(x_1)<f(x_2), deci f(x1)≠f(x2)\displaystyle f(x_1)\neq f(x_2). Prin urmare, ecuația f(x)=k\displaystyle f(x)=k are cel mult o soluție pentru orice k\displaystyle k real. Așadar, graficul lui f\displaystyle f intersectează orice dreaptă paralelă cu Ox\displaystyle Ox în cel mult un punct.
    f strict cresca˘toare pe R⇒f injectiva˘\displaystyle f\text{ strict crescătoare pe }\mathbb{R}\Rightarrow f\text{ injectivă}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=4x3+1\displaystyle f(x)=4x^3+1.

Arătați că ∫01f(x) dx=2\displaystyle \int_0^1 f(x)\,dx=2.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=4x3+1\displaystyle f(x)=4x^3+1 în integrala cerută: ∫01f(x) dx=∫01(4x3+1) dx\displaystyle \int_0^1 f(x)\,dx=\int_0^1 (4x^3+1)\,dx.
    ∫01(4x3+1) dx\displaystyle \int_0^1 (4x^3+1)\,dx
  2. Folosim ∫xn dx=xn+1n+1\displaystyle \int x^n\,dx=\dfrac{x^{n+1}}{n+1} și ∫1 dx=x\displaystyle \int 1\,dx=x. Atunci ∫4x3 dx=4⋅x44=x4\displaystyle \int 4x^3\,dx=4\cdot\dfrac{x^4}{4}=x^4, deci o primitivă a lui f\displaystyle f este F(x)=x4+x\displaystyle F(x)=x^4+x.
    F(x)=x4+x\displaystyle F(x)=x^4+x
  3. Formula Leibniz-Newton: ∫01f(x) dx=F(1)−F(0)\displaystyle \int_0^1 f(x)\,dx=F(1)-F(0), adică ∫01(4x3+1) dx=(x4+x)∣01\displaystyle \int_0^1(4x^3+1)\,dx=(x^4+x)\Big|_0^1.
    ∫01(4x3+1) dx=(x4+x)∣01\displaystyle \int_0^1(4x^3+1)\,dx=(x^4+x)\Big|_0^1
  4. Avem F(1)=14+1=1+1=2\displaystyle F(1)=1^4+1=1+1=2 și F(0)=04+0=0\displaystyle F(0)=0^4+0=0. Rezultă F(1)−F(0)=2−0=2\displaystyle F(1)-F(0)=2-0=2.
    (1+1)−(0+0)=2\displaystyle (1+1)-(0+0)=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=4x3+1\displaystyle f(x)=4x^3+1.

Calculați ∫01x2(f(x))3 dx\displaystyle \int_0^1 x^2\left(f(x)\right)^3\,dx.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=4x3+1\displaystyle f(x)=4x^3+1 în integrală: I=∫01x2(4x3+1)3 dx\displaystyle I=\int_0^1 x^2(4x^3+1)^3\,dx.
    I=∫01x2(4x3+1)3 dx\displaystyle I=\int_0^1 x^2(4x^3+1)^3\,dx
  2. Observăm că (4x3+1)′=12x2\displaystyle (4x^3+1)'=12x^2, deci x2=112(4x3+1)′\displaystyle x^2=\dfrac{1}{12}(4x^3+1)'. Scoatem factorul 112\displaystyle \dfrac{1}{12} în fața integralei.
    I=112∫01(4x3+1)′(4x3+1)3 dx\displaystyle I=\frac{1}{12}\int_0^1 (4x^3+1)'(4x^3+1)^3\,dx
  3. Cu u=4x3+1\displaystyle u=4x^3+1, folosim ∫u′u3 dx=u44\displaystyle \int u'u^3\,dx=\dfrac{u^4}{4}. Evaluăm între limitele 0\displaystyle 0 și 1\displaystyle 1.
    I=112⋅(4x3+1)44∣01\displaystyle I=\frac{1}{12}\cdot\frac{(4x^3+1)^4}{4}\Big|_0^1
  4. Pentru x=1\displaystyle x=1 avem 4⋅13+1=5\displaystyle 4\cdot 1^3+1=5, iar pentru x=0\displaystyle x=0 avem 1\displaystyle 1. Deci I=148(54−14)=625−148=62448\displaystyle I=\dfrac{1}{48}\left(5^4-1^4\right)=\dfrac{625-1}{48}=\dfrac{624}{48}.
    I=54−148=62448=13\displaystyle I=\frac{5^4-1}{48}=\frac{624}{48}=13
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=4x3+1\displaystyle f(x)=4x^3+1.

Demonstrați că lim⁡x→+∞∫1xln⁡(f(t)) dt=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\int_1^x\ln(f(t))\,dt=+\infty.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția de sub integrală este ln⁡(f(t))=ln⁡(4t3+1)\displaystyle \ln(f(t))=\ln(4t^{3}+1), iar integrala se calculează pe [1,x]\displaystyle [1,x], cu x≥1\displaystyle x\ge 1.
    ∫1xln⁡(f(t)) dt=∫1xln⁡(4t3+1) dt\displaystyle \int_1^x\ln(f(t))\,dt=\int_1^x\ln(4t^{3}+1)\,dt
  2. Pentru t≥1\displaystyle t\ge 1 avem t3≥1\displaystyle t^{3}\ge 1, deci 4t3≥4\displaystyle 4t^{3}\ge 4 și, adăugând 1, obținem 4t3+1≥5\displaystyle 4t^{3}+1\ge 5.
    4t3+1≥5\displaystyle 4t^{3}+1\ge 5, t∈[1,+∞)\displaystyle \ t\in[1,+\infty)
  3. Funcția ln⁡\displaystyle \ln este crescătoare, deci din 4t3+1≥5\displaystyle 4t^{3}+1\ge 5 rezultă ln⁡(4t3+1)≥ln⁡5\displaystyle \ln(4t^{3}+1)\ge \ln 5 pentru t≥1\displaystyle t\ge 1.
    ln⁡(4t3+1)≥ln⁡5\displaystyle \ln(4t^{3}+1)\ge \ln 5
  4. Integrând inegalitatea pe [1,x]\displaystyle [1,x], obținem ∫1xln⁡(4t3+1) dt≥∫1xln⁡5 dt\displaystyle \int_1^x\ln(4t^{3}+1)\,dt\ge\int_1^x\ln 5\,dt. Cum ln⁡5\displaystyle \ln 5 este constantă, ∫1xln⁡5 dt=(x−1)ln⁡5\displaystyle \int_1^x\ln 5\,dt=(x-1)\ln 5.
    ∫1xln⁡(f(t)) dt≥(x−1)ln⁡5\displaystyle \int_1^x\ln(f(t))\,dt\ge (x-1)\ln 5, x∈[1,+∞)\displaystyle \ x\in[1,+\infty)
  5. Cum ln⁡5>0\displaystyle \ln 5>0, avem lim⁡x→+∞(x−1)ln⁡5=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}(x-1)\ln 5=+\infty. Integrala este minorată de această expresie, deci tinde și ea la +∞\displaystyle +\infty.
    lim⁡x→+∞(x−1)ln⁡5=+∞⇒lim⁡x→+∞∫1xln⁡(f(t)) dt=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}(x-1)\ln 5=+\infty\Rightarrow\lim_{x\to+\infty}\int_1^x\ln(f(t))\,dt=+\infty
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.