Bac matematică M1 mate-info 2020, model, test de evaluare 20: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Arătați că numărul A=z(2+3i)+z‾(2−3i)\displaystyle A=z(2+3i)+\overline{z}(2-3i) este real, pentru orice număr complex z\displaystyle z, unde z‾\displaystyle \overline{z} este conjugatul lui z\displaystyle z.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că numărul 2−3i\displaystyle 2-3i este conjugatul lui 2+3i\displaystyle 2+3i, adică 2−3i=2+3i‾\displaystyle 2-3i=\overline{2+3i}. Prin urmare al doilea termen al sumei se scrie cu conjugatul lui 2+3i\displaystyle 2+3i.
    A=z(2+3i)+z‾⋅2+3i‾\displaystyle A=z(2+3i)+\overline{z}\cdot\overline{2+3i}
  2. Folosim faptul că conjugatul unui produs este produsul conjugaților: z‾⋅w‾=z⋅w‾\displaystyle \overline{z}\cdot\overline{w}=\overline{z\cdot w}, cu w=2+3i\displaystyle w=2+3i. Astfel al doilea termen devine conjugatul primului termen.
    A=z(2+3i)+z(2+3i)‾\displaystyle A=z(2+3i)+\overline{z(2+3i)}
  3. Notăm w=z(2+3i)\displaystyle w=z(2+3i) și scriem w=a+bi\displaystyle w=a+bi, cu a,b∈R\displaystyle a,b\in\mathbb{R}. Atunci A=w+w‾=(a+bi)+(a−bi)\displaystyle A=w+\overline{w}=(a+bi)+(a-bi), iar termenii imaginari se reduc.
    A=w+w‾=(a+bi)+(a−bi)=2a\displaystyle A=w+\overline{w}=(a+bi)+(a-bi)=2a
  4. Deoarece a\displaystyle a este număr real, 2a\displaystyle 2a este număr real. Deci A\displaystyle A este număr real pentru orice număr complex z\displaystyle z.
    A=2a∈R\displaystyle A=2a\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−6x+7\displaystyle f(x)=x^2-6x+7. Arătați că f(2)⋅f(1+2)⋅f(2+2)⋅…⋅f(10+2)=0\displaystyle f(\sqrt{2})\cdot f(1+\sqrt{2})\cdot f(2+\sqrt{2})\cdot\ldots\cdot f(10+\sqrt{2})=0.
Vezi rezolvarea
  1. Produsul are factorii f(k+2)\displaystyle f(k+\sqrt{2}), cu k∈{0,1,…,10}\displaystyle k\in\{0,1,\ldots,10\}. Este suficient să găsim un factor egal cu zero. Rădăcinile lui f\displaystyle f sunt 3±2\displaystyle 3\pm\sqrt{2}, deci încercăm factorul cu k=3\displaystyle k=3, adică f(3+2)\displaystyle f(3+\sqrt{2}).
    f(3+2)=(3+2)2−6(3+2)+7\displaystyle f(3+\sqrt{2})=(3+\sqrt{2})^{2}-6(3+\sqrt{2})+7
  2. Dezvoltăm pătratul: (3+2)2=9+62+2\displaystyle (3+\sqrt{2})^{2}=9+6\sqrt{2}+2. Distribuim −6\displaystyle -6: −6(3+2)=−18−62\displaystyle -6(3+\sqrt{2})=-18-6\sqrt{2}.
    f(3+2)=9+62+2−18−62+7\displaystyle f(3+\sqrt{2})=9+6\sqrt{2}+2-18-6\sqrt{2}+7
  3. Termenii 62\displaystyle 6\sqrt{2} și −62\displaystyle -6\sqrt{2} se reduc, iar 9+2−18+7=0\displaystyle 9+2-18+7=0.
    f(3+2)=9+2−18+7=0\displaystyle f(3+\sqrt{2})=9+2-18+7=0
  4. Produsul conține factorul f(3+2)=0\displaystyle f(3+\sqrt{2})=0, deci un produs cu un factor nul este egal cu zero.
    f(2)⋅f(1+2)⋅f(2+2)⋅…⋅f(10+2)=0\displaystyle f(\sqrt{2})\cdot f(1+\sqrt{2})\cdot f(2+\sqrt{2})\cdot\ldots\cdot f(10+\sqrt{2})=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația lg⁡(x2+x−2)=1+lg⁡x−12\displaystyle \lg(x^2+x-2)=1+\lg\frac{x-1}{2}.
Vezi rezolvarea
  1. Punem condițiile de existență a logaritmilor. Trebuie ca x2+x−2>0\displaystyle x^{2}+x-2>0, adică (x−1)(x+2)>0\displaystyle (x-1)(x+2)>0, și x−12>0\displaystyle \dfrac{x-1}{2}>0, deci x>1\displaystyle x>1. A doua condiție o include pe prima, deci domeniul este (1,+∞)\displaystyle (1,+\infty).
    x∈(1,+∞)\displaystyle x\in(1,+\infty)
  2. Scriem 1=lg⁡10\displaystyle 1=\lg 10. Apoi folosim lg⁡a+lg⁡b=lg⁡(ab)\displaystyle \lg a+\lg b=\lg(ab), ca să avem câte un singur logaritm în fiecare membru.
    lg⁡(x2+x−2)=lg⁡(10⋅x−12)\displaystyle \lg(x^{2}+x-2)=\lg\left(10\cdot\dfrac{x-1}{2}\right)
  3. Funcția lg⁡\displaystyle \lg este injectivă, deci egalăm argumentele: x2+x−2=5(x−1)\displaystyle x^{2}+x-2=5(x-1), adică x2+x−2=5x−5\displaystyle x^{2}+x-2=5x-5. Mutăm toți termenii în membrul stâng și obținem ecuația de gradul al doilea.
    x2+x−2=5x−5⇒x2−4x+3=0\displaystyle x^{2}+x-2=5x-5\Rightarrow x^{2}-4x+3=0
  4. Rezolvăm ecuația de gradul al doilea. Discriminantul este Δ=16−12=4\displaystyle \Delta=16-12=4, deci x=4±22\displaystyle x=\dfrac{4\pm 2}{2}. Mai simplu, ecuația se descompune ca (x−1)(x−3)=0\displaystyle (x-1)(x-3)=0.
    x=1 sau x=3\displaystyle x=1\text{ sau }x=3
  5. Verificăm soluțiile în domeniul x>1\displaystyle x>1. Pentru x=1\displaystyle x=1 avem x−12=0\displaystyle \dfrac{x-1}{2}=0, iar lg⁡0\displaystyle \lg 0 nu există, deci nu convine. Pentru x=3\displaystyle x=3 avem 3>1\displaystyle 3>1, deci convine. Singura soluție este x=3\displaystyle x=3.
    x=1, care nu convine, sau x=3, care convine\displaystyle x=1\text{, care nu convine, sau }x=3\text{, care convine}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând un număr din mulțimea numerelor naturale de două cifre, produsul cifrelor sale să fie mai mare decât 51\displaystyle 51.
Vezi rezolvarea
  1. Numerele naturale de două cifre sunt 10,11,…,99\displaystyle 10,11,\dots,99. Numărul lor este 99−10+1\displaystyle 99-10+1, adică numărul cazurilor posibile.
    90\displaystyle 90
  2. Notăm numărul cu ab‾\displaystyle \overline{ab}, cu cifrele a\displaystyle a și b\displaystyle b. Dacă a≤5\displaystyle a\le 5, atunci ab≤5⋅9=45<52\displaystyle ab\le 5\cdot 9=45<52, deci nu convine. Prima cifră trebuie să fie 6\displaystyle 6, 7\displaystyle 7, 8\displaystyle 8 sau 9\displaystyle 9.
    a∈{6,7,8,9}\displaystyle a\in\{6,7,8,9\}
  3. Analizăm fiecare valoare a lui a\displaystyle a. Pentru a=6\displaystyle a=6 convine doar b=9\displaystyle b=9, deoarece 6⋅8=48\displaystyle 6\cdot 8=48. Pentru a=7\displaystyle a=7 convin b∈{8,9}\displaystyle b\in\{8,9\}, deoarece 7⋅7=49\displaystyle 7\cdot 7=49. Pentru a=8\displaystyle a=8 convin b∈{7,8,9}\displaystyle b\in\{7,8,9\}, deoarece 8⋅6=48\displaystyle 8\cdot 6=48. Pentru a=9\displaystyle a=9 convin b∈{6,7,8,9}\displaystyle b\in\{6,7,8,9\}, deoarece 9⋅5=45\displaystyle 9\cdot 5=45.
    69; 78\displaystyle 69;\ 78,79; 87\displaystyle 79;\ 87,88\displaystyle 88,89; 96\displaystyle 89;\ 96,97\displaystyle 97,98\displaystyle 98,99\displaystyle 99
  4. Numerele favorabile sunt 69,96,78,87,79,97,88,89,98,99\displaystyle 69,96,78,87,79,97,88,89,98,99. Numărăm: 1+2+3+4=10\displaystyle 1+2+3+4=10 cazuri favorabile.
    69\displaystyle 69,96\displaystyle 96,78\displaystyle 78,87\displaystyle 87,79\displaystyle 79,97\displaystyle 97,88\displaystyle 88,89\displaystyle 89,98\displaystyle 98,99, deci sunt 10 cazuri favorabile\displaystyle 99\text{, deci sunt }10\text{ cazuri favorabile}
  5. Probabilitatea este raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile: p=1090=19\displaystyle p=\dfrac{10}{90}=\dfrac{1}{9}.
    p=nr. cazuri favorabilenr. cazuri posibile=1090=19\displaystyle p=\frac{\text{nr. cazuri favorabile}}{\text{nr. cazuri posibile}}=\frac{10}{90}=\frac{1}{9}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(4,6)\displaystyle A(4,6), B(−3,−1)\displaystyle B(-3,-1) și C(−2,−2)\displaystyle C(-2,-2). Arătați că punctul M(1,2)\displaystyle M(1,2) este centrul cercului circumscris triunghiului ABC\displaystyle ABC.
Vezi rezolvarea
  1. Centrul cercului circumscris este punctul egal depărtat de cele trei vârfuri. Deci este suficient să arătăm că distanțele de la M\displaystyle M la A\displaystyle A, B\displaystyle B și C\displaystyle C sunt egale. Folosim formula distanței dintre două puncte: PQ=(xQ−xP)2+(yQ−yP)2\displaystyle PQ=\sqrt{(x_Q-x_P)^{2}+(y_Q-y_P)^{2}}.
    PQ=(xQ−xP)2+(yQ−yP)2\displaystyle PQ=\sqrt{(x_Q-x_P)^{2}+(y_Q-y_P)^{2}}
  2. Calculăm distanța AM\displaystyle AM, cu A(4,6)\displaystyle A(4,6) și M(1,2)\displaystyle M(1,2): AM=(1−4)2+(2−6)2=9+16=25\displaystyle AM=\sqrt{(1-4)^{2}+(2-6)^{2}}=\sqrt{9+16}=\sqrt{25}.
    AM=9+16=5\displaystyle AM=\sqrt{9+16}=5
  3. Calculăm distanța BM\displaystyle BM, cu B(−3,−1)\displaystyle B(-3,-1) și M(1,2)\displaystyle M(1,2): BM=(1−(−3))2+(2−(−1))2=16+9=25\displaystyle BM=\sqrt{(1-(-3))^{2}+(2-(-1))^{2}}=\sqrt{16+9}=\sqrt{25}.
    BM=16+9=5\displaystyle BM=\sqrt{16+9}=5
  4. Calculăm distanța CM\displaystyle CM, cu C(−2,−2)\displaystyle C(-2,-2) și M(1,2)\displaystyle M(1,2): CM=(1−(−2))2+(2−(−2))2=9+16=25\displaystyle CM=\sqrt{(1-(-2))^{2}+(2-(-2))^{2}}=\sqrt{9+16}=\sqrt{25}. Astfel avem toate cele trei distanțe.
    AM=5\displaystyle AM=5, BM=5\displaystyle \ BM=5, CM=5\displaystyle \ CM=5
  5. Cele trei distanțe sunt egale, deci M\displaystyle M este egal depărtat de vârfurile triunghiului. Prin urmare M\displaystyle M este centrul cercului circumscris triunghiului ABC\displaystyle ABC, iar raza cercului este 5\displaystyle 5.
    AM=BM=CM=5\displaystyle AM=BM=CM=5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră R\displaystyle R, raza cercului circumscris triunghiului ABC\displaystyle ABC, și r\displaystyle r, raza cercului înscris în triunghiul ABC\displaystyle ABC. Știind că sin⁡A+sin⁡B+sin⁡C=1rR\displaystyle \sin A+\sin B+\sin C=\frac{1}{rR}, arătați că aria triunghiului ABC\displaystyle ABC este egală cu 1\displaystyle 1.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem teorema sinusurilor în triunghiul ABC\displaystyle ABC: raportul dintre fiecare latură și sinusul unghiului opus este 2R\displaystyle 2R. Notăm a=BC\displaystyle a=BC, b=AC\displaystyle b=AC, c=AB\displaystyle c=AB.
    ABsin⁡C=ACsin⁡B=BCsin⁡A=2R\displaystyle \frac{AB}{\sin C}=\frac{AC}{\sin B}=\frac{BC}{\sin A}=2R
  2. Exprimăm fiecare sinus în funcție de latura opusă și de R\displaystyle R.
    sin⁡A=BC2R\displaystyle \sin A=\frac{BC}{2R},sin⁡B=AC2R\displaystyle \quad \sin B=\frac{AC}{2R},sin⁡C=AB2R\displaystyle \quad \sin C=\frac{AB}{2R}
  3. Adunăm cele trei egalități și obținem suma sinusurilor ca raport între perimetru și 2R\displaystyle 2R. Apoi folosim ipoteza că această sumă este 1rR\displaystyle \dfrac{1}{rR}.
    sin⁡A+sin⁡B+sin⁡C=AB+AC+BC2R=1rR\displaystyle \sin A+\sin B+\sin C=\frac{AB+AC+BC}{2R}=\frac{1}{rR}
  4. Înmulțim egalitatea cu R\displaystyle R (care este nenul) și folosim faptul că perimetrul este 2p\displaystyle 2p, unde p\displaystyle p este semiperimetrul.
    AB+AC+BC2=1r⇒p=1r\displaystyle \frac{AB+AC+BC}{2}=\frac{1}{r}\Rightarrow p=\frac{1}{r}
  5. Folosim formula razei cercului înscris, r=Sp\displaystyle r=\dfrac{S}{p}, adică S=r⋅p\displaystyle S=r\cdot p, și înlocuim p=1r\displaystyle p=\dfrac{1}{r}. Rezultă că aria este 1\displaystyle 1.
    S=r⋅p=r⋅1r=1\displaystyle S=r\cdot p=r\cdot\frac{1}{r}=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(m)=(21m41m1−m−1)\displaystyle A(m)=\begin{pmatrix}2&1&m\\4&1&m\\1&-m&-1\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {2x+y+mz=44x+y+mz=6x−my−z=−1\displaystyle \begin{cases}2x+y+mz=4\\4x+y+mz=6\\x-my-z=-1\end{cases}, unde m\displaystyle m este număr real.

Arătați că det⁡(A(0))=2\displaystyle \det(A(0))=2.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim m=0\displaystyle m=0 în matricea A(m)\displaystyle A(m) și obținem matricea A(0)\displaystyle A(0).
    A(0)=(21041010−1)\displaystyle A(0)=\begin{pmatrix}2&1&0\\4&1&0\\1&0&-1\end{pmatrix}
  2. Scriem determinantul matricei A(0)\displaystyle A(0).
    det⁡(A(0))=∣21041010−1∣\displaystyle \det(A(0))=\begin{vmatrix}2&1&0\\4&1&0\\1&0&-1\end{vmatrix}
  3. Aplicăm regula lui Sarrus. Produsele de pe diagonala principală și de pe paralelele ei sunt 2⋅1⋅(−1)=−2\displaystyle 2\cdot 1\cdot(-1)=-2, 1⋅0⋅1=0\displaystyle 1\cdot 0\cdot 1=0 și 0⋅4⋅0=0\displaystyle 0\cdot 4\cdot 0=0.
    −2+0+0\displaystyle -2+0+0
  4. Produsele de pe diagonala secundară și de pe paralelele ei sunt 0⋅1⋅1=0\displaystyle 0\cdot 1\cdot 1=0, 2⋅0⋅0=0\displaystyle 2\cdot 0\cdot 0=0 și 1⋅4⋅(−1)=−4\displaystyle 1\cdot 4\cdot(-1)=-4. Acestea se scad din primele.
    det⁡(A(0))=−2+0+0−0−(−4)−0\displaystyle \det(A(0))=-2+0+0-0-(-4)-0
  5. Efectuăm calculul: −2+4=2\displaystyle -2+4=2, deci det⁡(A(0))=2\displaystyle \det(A(0))=2.
    det⁡(A(0))=2\displaystyle \det(A(0))=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(m)=(21m41m1−m−1)\displaystyle A(m)=\begin{pmatrix}2&1&m\\4&1&m\\1&-m&-1\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {2x+y+mz=44x+y+mz=6x−my−z=−1\displaystyle \begin{cases}2x+y+mz=4\\4x+y+mz=6\\x-my-z=-1\end{cases}, unde m\displaystyle m este număr real.

Determinați mulțimea valorilor reale ale lui m\displaystyle m pentru care matricea A(m)\displaystyle A(m) este inversabilă.
Vezi rezolvarea
  1. Matricea A(m)\displaystyle A(m) este inversabilă dacă și numai dacă det⁡(A(m))≠0\displaystyle \det(A(m))\neq 0, deci calculăm mai întâi determinantul.
    det⁡(A(m))=∣21m41m1−m−1∣\displaystyle \det(A(m))=\begin{vmatrix}2&1&m\\4&1&m\\1&-m&-1\end{vmatrix}
  2. Scădem linia 1 din linia 2 (L2→L2−L1\displaystyle L_2\to L_2-L_1), operație care nu schimbă valoarea determinantului. Linia a doua devine (2,0,0)\displaystyle (2,0,0).
    det⁡(A(m))=∣21m2001−m−1∣\displaystyle \det(A(m))=\begin{vmatrix}2&1&m\\2&0&0\\1&-m&-1\end{vmatrix}
  3. Dezvoltăm după linia a doua, care are un singur element nenul, 2\displaystyle 2, aflat pe poziția (2,1)\displaystyle (2,1), deci cu semnul (−1)2+1=−1\displaystyle (-1)^{2+1}=-1. Minorul se obține eliminând linia 2 și coloana 1.
    det⁡(A(m))=−2⋅∣1m−m−1∣\displaystyle \det(A(m))=-2\cdot\begin{vmatrix}1&m\\-m&-1\end{vmatrix}
  4. Calculăm determinantul de ordin 2: 1⋅(−1)−m⋅(−m)=m2−1\displaystyle 1\cdot(-1)-m\cdot(-m)=m^{2}-1. Apoi înmulțim cu −2\displaystyle -2 și descompunem diferența de pătrate.
    det⁡(A(m))=−2(m2−1)=2(1−m2)=2(1−m)(1+m), pentru orice numa˘r real m\displaystyle \det(A(m))=-2(m^{2}-1)=2(1-m^{2})=2(1-m)(1+m)\text{, pentru orice număr real }m
  5. Determinantul 2(1−m)(1+m)\displaystyle 2(1-m)(1+m) este nenul exact când 1−m≠0\displaystyle 1-m\neq 0 și 1+m≠0\displaystyle 1+m\neq 0, adică m≠1\displaystyle m\neq 1 și m≠−1\displaystyle m\neq -1. Deci mulțimea cerută este R∖{−1,1}\displaystyle \mathbb{R}\setminus\{-1,1\}.
    A(m) este inversabila˘⇔det⁡(A(m))≠0⇔m∈R∖{−1,1}\displaystyle A(m)\text{ este inversabilă}\Leftrightarrow\det(A(m))\neq 0\Leftrightarrow m\in\mathbb{R}\setminus\{-1,1\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(m)=(21m41m1−m−1)\displaystyle A(m)=\begin{pmatrix}2&1&m\\4&1&m\\1&-m&-1\end{pmatrix} și sistemul de ecuații {2x+y+mz=44x+y+mz=6x−my−z=−1\displaystyle \begin{cases}2x+y+mz=4\\4x+y+mz=6\\x-my-z=-1\end{cases}, unde m\displaystyle m este număr real.

Demonstrați că, pentru orice m∈R∖{−1,1}\displaystyle m\in\mathbb{R}\setminus\{-1,1\}, soluția (x0,y0,z0)\displaystyle (x_0,y_0,z_0) a sistemului de ecuații verifică relația y0z0=x0\displaystyle \frac{y_0}{z_0}=x_0.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm determinantul matricei sistemului. Scădem prima linie din a doua: a doua linie devine (2,0,0)\displaystyle (2,0,0). Dezvoltăm după această linie: det⁡(A(m))=−2⋅∣1m−m−1∣=−2(m2−1)\displaystyle \det(A(m))=-2\cdot\begin{vmatrix}1&m\\-m&-1\end{vmatrix}=-2(m^{2}-1).
    det⁡(A(m))=2(1−m2)\displaystyle \det(A(m))=2(1-m^{2})
  2. Pentru m∈R∖{−1,1}\displaystyle m\in\mathbb{R}\setminus\{-1,1\} avem 1−m2≠0\displaystyle 1-m^{2}\neq 0, deci det⁡(A(m))≠0\displaystyle \det(A(m))\neq 0 și sistemul are soluție unică.
    det⁡(A(m))≠0\displaystyle \det(A(m))\neq 0
  3. Scădem prima ecuație din a doua: (4x+y+mz)−(2x+y+mz)=6−4\displaystyle (4x+y+mz)-(2x+y+mz)=6-4, adică 2x=2\displaystyle 2x=2.
    x0=1\displaystyle x_0=1
  4. Înlocuim x=1\displaystyle x=1 în prima și în a treia ecuație: 2+y+mz=4\displaystyle 2+y+mz=4 și 1−my−z=−1\displaystyle 1-my-z=-1, deci obținem sistemul de mai jos.
    {y+mz=2my+z=2\displaystyle \begin{cases}y+mz=2\\my+z=2\end{cases}
  5. Din prima ecuație y=2−mz\displaystyle y=2-mz. Înlocuim în a doua: m(2−mz)+z=2\displaystyle m(2-mz)+z=2, adică z(1−m2)=2(1−m)\displaystyle z(1-m^{2})=2(1-m), adică z(1−m)(1+m)=2(1−m)\displaystyle z(1-m)(1+m)=2(1-m). Cum m≠1\displaystyle m\neq 1 și m≠−1\displaystyle m\neq -1, putem simplifica și împărți.
    z0=2m+1\displaystyle z_0=\frac{2}{m+1}
  6. Din y=2−mz\displaystyle y=2-mz obținem y0=2−2mm+1=2m+2−2mm+1\displaystyle y_0=2-\dfrac{2m}{m+1}=\dfrac{2m+2-2m}{m+1}. Soluția sistemului este deci cea de mai jos.
    (x0,y0,z0)=(1,2m+1,2m+1)\displaystyle (x_0,y_0,z_0)=\left(1,\frac{2}{m+1},\frac{2}{m+1}\right)
  7. Cum m≠−1\displaystyle m\neq -1, avem z0=2m+1≠0\displaystyle z_0=\dfrac{2}{m+1}\neq 0, deci raportul are sens. Atunci y0z0=2m+12m+1=1=x0\displaystyle \dfrac{y_0}{z_0}=\dfrac{\frac{2}{m+1}}{\frac{2}{m+1}}=1=x_0, pentru orice m∈R∖{−1,1}\displaystyle m\in\mathbb{R}\setminus\{-1,1\}.
    y0z0=2m+12m+1=1=x0, pentru orice m∈R∖{−1,1}\displaystyle \frac{y_0}{z_0}=\frac{\frac{2}{m+1}}{\frac{2}{m+1}}=1=x_0\text{, pentru orice }m\in\mathbb{R}\setminus\{-1,1\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=xy2+1+yx2+1\displaystyle x*y=x\sqrt{y^2+1}+y\sqrt{x^2+1}.

Arătați că 2∗(−2)=0\displaystyle 2*(-2)=0.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim definiția x∗y=xy2+1+yx2+1\displaystyle x*y=x\sqrt{y^2+1}+y\sqrt{x^2+1} și luăm x=2\displaystyle x=2, y=−2\displaystyle y=-2.
    2∗(−2)=2⋅(−2)2+1+(−2)⋅22+1\displaystyle 2*(-2)=2\cdot\sqrt{(-2)^2+1}+(-2)\cdot\sqrt{2^2+1}
  2. Calculăm (−2)2=4\displaystyle (-2)^2=4 și 22=4\displaystyle 2^2=4, deci sub ambii radicali avem 4+1=5\displaystyle 4+1=5.
    (−2)2+1=5\displaystyle \sqrt{(-2)^2+1}=\sqrt{5},22+1=5\displaystyle \quad \sqrt{2^2+1}=\sqrt{5}
  3. Înlocuim radicalii: avem 25+(−2)5\displaystyle 2\sqrt{5}+(-2)\sqrt{5}, adică 25−25\displaystyle 2\sqrt{5}-2\sqrt{5}, iar termenii opuși se reduc.
    25−25=0\displaystyle 2\sqrt{5}-2\sqrt{5}=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=xy2+1+yx2+1\displaystyle x*y=x\sqrt{y^2+1}+y\sqrt{x^2+1}.

Verificați dacă e=0\displaystyle e=0 este elementul neutru al legii de compoziție „∗\displaystyle *”.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru ca e=0\displaystyle e=0 să fie element neutru, trebuie ca x∗0=x\displaystyle x*0=x și 0∗x=x\displaystyle 0*x=x pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}. Verificăm mai întâi egalitatea la dreapta, înlocuind y=0\displaystyle y=0 în definiția legii.
    x∗0=x02+1+0⋅x2+1\displaystyle x*0=x\sqrt{0^2+1}+0\cdot\sqrt{x^2+1}
  2. Calculăm: 02+1=1=1\displaystyle \sqrt{0^2+1}=\sqrt{1}=1, iar termenul înmulțit cu 0\displaystyle 0 dispare. Obținem x\displaystyle x pentru orice x\displaystyle x real, deci 0\displaystyle 0 este element neutru la dreapta.
    x∗0=x1=x, pentru orice numa˘r real x\displaystyle x*0=x\sqrt{1}=x\text{, pentru orice număr real }x
  3. Legea nu este dată ca fiind comutativă, așa că verificăm separat și egalitatea la stânga, înlocuind x=0\displaystyle x=0 în definiția legii.
    0∗x=0⋅x2+1+x02+1\displaystyle 0*x=0\cdot\sqrt{x^2+1}+x\sqrt{0^2+1}
  4. Primul termen este 0\displaystyle 0, iar 02+1=1\displaystyle \sqrt{0^2+1}=1. Rezultă 0∗x=x\displaystyle 0*x=x pentru orice x\displaystyle x real. Cum x∗0=0∗x=x\displaystyle x*0=0*x=x, numărul 0\displaystyle 0 este element neutru al legii.
    0∗x=x1=x, pentru orice numa˘r real x, deci e=0 este elementul neutru al \displaystyle 0*x=x\sqrt{1}=x\text{, pentru orice număr real }x\text{, deci }e=0\text{ este elementul neutru al }legii de compoziție ∗\displaystyle \text{legii de compoziție }*
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∗y=xy2+1+yx2+1\displaystyle x*y=x\sqrt{y^2+1}+y\sqrt{x^2+1}.

Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=e2x−12ex\displaystyle f(x)=\frac{e^{2x}-1}{2e^x}. Arătați că f(x)∗f(y)=f(x+y)\displaystyle f(x)*f(y)=f(x+y), pentru orice numere reale x\displaystyle x și y\displaystyle y.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem legea de compoziție pentru numerele f(x)\displaystyle f(x) și f(y)\displaystyle f(y): în definiția lui x∗y\displaystyle x*y înlocuim x\displaystyle x cu f(x)\displaystyle f(x) și y\displaystyle y cu f(y)\displaystyle f(y).
    f(x)∗f(y)=f(x)f2(y)+1+f(y)f2(x)+1\displaystyle f(x)*f(y)=f(x)\sqrt{f^2(y)+1}+f(y)\sqrt{f^2(x)+1}
  2. Înlocuim expresia f(x)=e2x−12ex\displaystyle f(x)=\dfrac{e^{2x}-1}{2e^x} în fiecare termen.
    f(x)∗f(y)=e2x−12ex(e2y−12ey)2+1+e2y−12ey(e2x−12ex)2+1\displaystyle f(x)*f(y)=\frac{e^{2x}-1}{2e^x}\sqrt{\left(\frac{e^{2y}-1}{2e^y}\right)^2+1}+\frac{e^{2y}-1}{2e^y}\sqrt{\left(\frac{e^{2x}-1}{2e^x}\right)^2+1}
  3. Aducem la același numitor expresia de sub radical, folosind 4e2y=(2ey)2\displaystyle 4e^{2y}=\left(2e^y\right)^2: (e2y−12ey)2+1=(e2y−1)2+4e2y4e2y\displaystyle \left(\dfrac{e^{2y}-1}{2e^y}\right)^2+1=\dfrac{\left(e^{2y}-1\right)^2+4e^{2y}}{4e^{2y}}.
    (e2y−12ey)2+1=(e2y−1)2+4e2y4e2y\displaystyle \left(\frac{e^{2y}-1}{2e^y}\right)^2+1=\frac{\left(e^{2y}-1\right)^2+4e^{2y}}{4e^{2y}}
  4. Desfacem pătratul de la numărător și observăm un pătrat perfect: (a−1)2+4a=(a+1)2\displaystyle \left(a-1\right)^2+4a=\left(a+1\right)^2, cu a=e2y\displaystyle a=e^{2y}.
    (e2y−12ey)2+1=(e2y+12ey)2\displaystyle \left(\frac{e^{2y}-1}{2e^y}\right)^2+1=\left(\frac{e^{2y}+1}{2e^y}\right)^2
  5. La fel obținem pentru x\displaystyle x pătratul perfect corespunzător. Cum e2x+1>0\displaystyle e^{2x}+1>0 și 2ex>0\displaystyle 2e^x>0, radicalul dintr-un pătrat este chiar baza pătratului, adică (e2x+12ex)2=e2x+12ex\displaystyle \sqrt{\left(\dfrac{e^{2x}+1}{2e^x}\right)^2}=\dfrac{e^{2x}+1}{2e^x}.
    (e2y+12ey)2=e2y+12ey\displaystyle \sqrt{\left(\frac{e^{2y}+1}{2e^y}\right)^2}=\frac{e^{2y}+1}{2e^y},(e2x+12ex)2=e2x+12ex\displaystyle \quad \sqrt{\left(\frac{e^{2x}+1}{2e^x}\right)^2}=\frac{e^{2x}+1}{2e^x}
  6. Înlocuim radicalii în expresia lui f(x)∗f(y)\displaystyle f(x)*f(y).
    f(x)∗f(y)=e2x−12ex⋅e2y+12ey+e2y−12ey⋅e2x+12ex\displaystyle f(x)*f(y)=\frac{e^{2x}-1}{2e^x}\cdot\frac{e^{2y}+1}{2e^y}+\frac{e^{2y}-1}{2e^y}\cdot\frac{e^{2x}+1}{2e^x}
  7. Aducem la numitorul comun 4exey=4ex+y\displaystyle 4e^{x}e^{y}=4e^{x+y} și desfacem produsele de la numărător: (e2x−1)(e2y+1)+(e2y−1)(e2x+1)\displaystyle \left(e^{2x}-1\right)\left(e^{2y}+1\right)+\left(e^{2y}-1\right)\left(e^{2x}+1\right).
    f(x)∗f(y)=e2x+2y+e2x−e2y−1+e2x+2y+e2y−e2x−14ex+y\displaystyle f(x)*f(y)=\frac{e^{2x+2y}+e^{2x}-e^{2y}-1+e^{2x+2y}+e^{2y}-e^{2x}-1}{4e^{x+y}}
  8. Reducem termenii opuși, apoi simplificăm fracția prin 2\displaystyle 2. Obținem f(x+y)\displaystyle f(x+y), deci egalitatea cerută este adevărată pentru orice x,y∈R\displaystyle x,y\in\mathbb{R}.
    f(x)∗f(y)=2e2(x+y)−24ex+y=e2(x+y)−12ex+y=f(x+y)\displaystyle f(x)*f(y)=\frac{2e^{2(x+y)}-2}{4e^{x+y}}=\frac{e^{2(x+y)}-1}{2e^{x+y}}=f(x+y)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=exx2+1\displaystyle f(x)=\frac{e^x}{\sqrt{x^2+1}}.

Arătați că f′(x)=ex(x2−x+1)(x2+1)x2+1\displaystyle f'(x)=\frac{e^x(x^2-x+1)}{(x^2+1)\sqrt{x^2+1}}, x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim formula de derivare a câtului (uv)′=u′v−uv′v2\displaystyle \left(\dfrac{u}{v}\right)'=\dfrac{u'v-uv'}{v^{2}}, cu u=ex\displaystyle u=e^{x} și v=x2+1\displaystyle v=\sqrt{x^{2}+1}.
    f′(x)=(ex)′x2+1−ex(x2+1)′(x2+1)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{\left(e^{x}\right)'\sqrt{x^{2}+1}-e^{x}\left(\sqrt{x^{2}+1}\right)'}{\left(\sqrt{x^{2}+1}\right)^{2}}
  2. Calculăm derivatele: (ex)′=ex\displaystyle \left(e^{x}\right)'=e^{x} și (x2+1)′=2x2x2+1=xx2+1\displaystyle \left(\sqrt{x^{2}+1}\right)'=\dfrac{2x}{2\sqrt{x^{2}+1}}=\dfrac{x}{\sqrt{x^{2}+1}}. Numitorul este (x2+1)2=x2+1\displaystyle \left(\sqrt{x^{2}+1}\right)^{2}=x^{2}+1.
    f′(x)=exx2+1−ex⋅xx2+1x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{e^{x}\sqrt{x^{2}+1}-e^{x}\cdot\dfrac{x}{\sqrt{x^{2}+1}}}{x^{2}+1}
  3. Aducem numărătorul la numitorul comun x2+1\displaystyle \sqrt{x^{2}+1}. Deoarece x2+1⋅x2+1=x2+1\displaystyle \sqrt{x^{2}+1}\cdot\sqrt{x^{2}+1}=x^{2}+1, numărătorul devine ex(x2+1)−xexx2+1\displaystyle \dfrac{e^{x}(x^{2}+1)-xe^{x}}{\sqrt{x^{2}+1}}.
    f′(x)=ex(x2+1)−xexx2+1x2+1=ex(x2+1)−xex(x2+1)x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{\dfrac{e^{x}(x^{2}+1)-xe^{x}}{\sqrt{x^{2}+1}}}{x^{2}+1}=\dfrac{e^{x}(x^{2}+1)-xe^{x}}{(x^{2}+1)\sqrt{x^{2}+1}}
  4. Dăm factor comun ex\displaystyle e^{x} în numărător: ex(x2+1)−xex=ex(x2−x+1)\displaystyle e^{x}(x^{2}+1)-xe^{x}=e^{x}(x^{2}-x+1). Am obținut expresia cerută, pentru orice x\displaystyle x real.
    f′(x)=ex(x2−x+1)(x2+1)x2+1, x∈R\displaystyle f'(x)=\dfrac{e^{x}(x^{2}-x+1)}{(x^{2}+1)\sqrt{x^{2}+1}}\text{, }x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=exx2+1\displaystyle f(x)=\frac{e^x}{\sqrt{x^2+1}}.

Calculați lim⁡x→0f(x)−f(−x)x\displaystyle \lim_{x\to 0}\frac{f(x)-f(-x)}{x}.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm f(−x)\displaystyle f(-x): la înlocuirea lui x\displaystyle x cu −x\displaystyle -x expresia de sub radical rămâne aceeași, deoarece (−x)2=x2\displaystyle (-x)^{2}=x^{2}, iar exponențiala devine e−x\displaystyle e^{-x}.
    f(−x)=e−xx2+1\displaystyle f(-x)=\dfrac{e^{-x}}{\sqrt{x^{2}+1}}
  2. Scriem diferența f(x)−f(−x)\displaystyle f(x)-f(-x) cu numitor comun x2+1\displaystyle \sqrt{x^{2}+1}, apoi o împărțim la x\displaystyle x.
    f(x)−f(−x)x=ex−e−xxx2+1\displaystyle \dfrac{f(x)-f(-x)}{x}=\dfrac{e^{x}-e^{-x}}{x\sqrt{x^{2}+1}}
  3. Descompunem fracția într-un produs de doi factori, ca să separăm factorul cu limită imediată de cel care duce la nedeterminarea 00\displaystyle \dfrac{0}{0}.
    lim⁡x→0f(x)−f(−x)x=lim⁡x→0ex−e−xxx2+1=lim⁡x→0(1x2+1⋅ex−e−xx)\displaystyle \lim_{x\to 0}\frac{f(x)-f(-x)}{x}=\lim_{x\to 0}\frac{e^x-e^{-x}}{x\sqrt{x^2+1}}=\lim_{x\to 0}\left(\frac{1}{\sqrt{x^2+1}}\cdot\frac{e^x-e^{-x}}{x}\right)
  4. Primul factor are limită imediată: pentru x→0\displaystyle x\to 0 avem x2+1→1\displaystyle \sqrt{x^{2}+1}\to 1.
    lim⁡x→01x2+1=1\displaystyle \lim_{x\to 0}\dfrac{1}{\sqrt{x^{2}+1}}=1
  5. Al doilea factor este o nedeterminare de tipul 00\displaystyle \dfrac{0}{0}, deoarece e0−e−0=0\displaystyle e^{0}-e^{-0}=0 și numitorul x→0\displaystyle x\to 0. Aplicăm regula lui L'Hospital: derivăm separat numărătorul și numitorul, cu (e−x)′=−e−x\displaystyle (e^{-x})'=-e^{-x}.
    lim⁡x→0ex−e−xx=lim⁡x→0(ex−e−x)′x′=lim⁡x→0ex+e−x1=2\displaystyle \lim_{x\to 0}\frac{e^x-e^{-x}}{x}=\lim_{x\to 0}\frac{(e^x-e^{-x})'}{x'}=\lim_{x\to 0}\frac{e^x+e^{-x}}{1}=2
  6. Înmulțim limitele celor doi factori: 1⋅2\displaystyle 1\cdot 2. Limita cerută este 2.
    lim⁡x→0f(x)−f(−x)x=1⋅2=2\displaystyle \lim_{x\to 0}\frac{f(x)-f(-x)}{x}=1\cdot 2=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=exx2+1\displaystyle f(x)=\frac{e^x}{\sqrt{x^2+1}}.

Determinați imaginea funcției f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm derivata funcției ca derivată a unui produs: f(x)=ex⋅(x2+1)−12\displaystyle f(x)=e^{x}\cdot (x^{2}+1)^{-\frac{1}{2}}. Derivata lui (x2+1)−12\displaystyle (x^{2}+1)^{-\frac{1}{2}} este −x⋅(x2+1)−32\displaystyle -x\cdot (x^{2}+1)^{-\frac{3}{2}}.
    f′(x)=ex(x2+1)−12−x ex(x2+1)−32\displaystyle f'(x)=e^{x}(x^{2}+1)^{-\frac{1}{2}}-x\,e^{x}(x^{2}+1)^{-\frac{3}{2}}
  2. Dăm factor comun ex(x2+1)−32\displaystyle e^{x}(x^{2}+1)^{-\frac{3}{2}}. Rămâne x2+1−x\displaystyle x^{2}+1-x la numărător.
    f′(x)=ex(x2−x+1)(x2+1)x2+1\displaystyle f'(x)=\dfrac{e^{x}\left(x^{2}-x+1\right)}{\left(x^{2}+1\right)\sqrt{x^{2}+1}}
  3. Studiem semnul derivatei. Numărul ex\displaystyle e^{x} este pozitiv, iar numitorul este pozitiv. Trinomul x2−x+1\displaystyle x^{2}-x+1 are discriminantul Δ=1−4=−3<0\displaystyle \Delta=1-4=-3<0 și coeficientul lui x2\displaystyle x^{2} pozitiv, deci este pozitiv pentru orice x\displaystyle x real. Rezultă că f′(x)>0\displaystyle f'(x)>0 pe R\displaystyle \mathbb{R}, deci f\displaystyle f este strict crescătoare.
    f′(x)>0, pentru orice numa˘r real x⇒f este strict cresca˘toare\displaystyle f'(x)>0\text{, pentru orice număr real }x\Rightarrow f\text{ este strict crescătoare}
  4. Calculăm limita la −∞\displaystyle -\infty. Numărătorul ex\displaystyle e^{x} tinde la 0\displaystyle 0, iar numitorul x2+1\displaystyle \sqrt{x^{2}+1} tinde la +∞\displaystyle +\infty, deci fracția tinde la 0\displaystyle 0.
    lim⁡x→−∞f(x)=0+∞=0\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=\dfrac{0}{+\infty}=0
  5. Calculăm limita la +∞\displaystyle +\infty. Pentru x>0\displaystyle x>0 scriem x2+1=x1+1x2\displaystyle \sqrt{x^{2}+1}=x\sqrt{1+\dfrac{1}{x^{2}}}. Radicalul tinde la 1\displaystyle 1, iar exx\displaystyle \dfrac{e^{x}}{x} tinde la +∞\displaystyle +\infty, deoarece exponențiala crește mai repede decât x\displaystyle x.
    lim⁡x→+∞f(x)=lim⁡x→+∞exx1+1x2=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{e^{x}}{x\sqrt{1+\frac{1}{x^{2}}}}=+\infty
  6. Funcția f\displaystyle f este continuă pe R\displaystyle \mathbb{R}, fiind câtul unor funcții continue cu numitor nenul, și strict crescătoare. Deci ia toate valorile dintre lim⁡x→−∞f(x)=0\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=0 și lim⁡x→+∞f(x)=+∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}f(x)=+\infty, fără a atinge 0\displaystyle 0. Imaginea este intervalul (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty).
    lim⁡x→−∞f(x)=0\displaystyle \lim_{x\to-\infty}f(x)=0, lim⁡x→+∞f(x)=+∞ și f este continua˘, deci Im⁡f=(0,+∞)\displaystyle \ \lim_{x\to+\infty}f(x)=+\infty\text{ și }f\text{ este continuă, deci }\operatorname{Im}f=(0,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=1x2+4\displaystyle f(x)=\frac{1}{x^2+4}.

Arătați că ∫02f(x) dx=π8\displaystyle \int_0^2 f(x)\,dx=\frac{\pi}{8}.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim expresia lui f(x)\displaystyle f(x) în integrală și scriem numitorul sub forma x2+22\displaystyle x^{2}+2^{2}.
    ∫02f(x) dx=∫021x2+22 dx\displaystyle \int_0^2 f(x)\,dx=\int_0^2\frac{1}{x^{2}+2^{2}}\,dx
  2. Folosim formula ∫1x2+a2 dx=1aarctg⁡xa+C\displaystyle \int\dfrac{1}{x^{2}+a^{2}}\,dx=\dfrac{1}{a}\operatorname{arctg}\dfrac{x}{a}+C cu a=2\displaystyle a=2. O primitivă a lui f\displaystyle f este 12arctg⁡x2\displaystyle \dfrac{1}{2}\operatorname{arctg}\dfrac{x}{2}, iar aplicăm formula Leibniz-Newton.
    ∫021x2+4 dx=12arctg⁡x2∣02\displaystyle \int_0^2\frac{1}{x^{2}+4}\,dx=\frac{1}{2}\operatorname{arctg}\frac{x}{2}\Big|_0^2
  3. Înlocuim limitele: pentru x=2\displaystyle x=2 obținem 12arctg⁡1\displaystyle \dfrac{1}{2}\operatorname{arctg}1, iar pentru x=0\displaystyle x=0 obținem 12arctg⁡0\displaystyle \dfrac{1}{2}\operatorname{arctg}0.
    12arctg⁡1−12arctg⁡0\displaystyle \frac{1}{2}\operatorname{arctg}1-\frac{1}{2}\operatorname{arctg}0
  4. Știm că arctg⁡1=π4\displaystyle \operatorname{arctg}1=\dfrac{\pi}{4} și arctg⁡0=0\displaystyle \operatorname{arctg}0=0. Deci integrala este egală cu π8\displaystyle \dfrac{\pi}{8}.
    12⋅π4−0=π8\displaystyle \frac{1}{2}\cdot\frac{\pi}{4}-0=\frac{\pi}{8}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=1x2+4\displaystyle f(x)=\frac{1}{x^2+4}.

Pentru fiecare număr natural n\displaystyle n, considerăm numărul In=∫01fn(x) dx\displaystyle I_n=\int_0^1 f^n(x)\,dx. Arătați că lim⁡n→+∞In=0\displaystyle \lim_{n\to+\infty}I_n=0.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R} avem x2≥0\displaystyle x^{2}\ge 0, deci x2+4≥4\displaystyle x^{2}+4\ge 4. Prin urmare f(x)\displaystyle f(x) este pozitivă și cel mult 14\displaystyle \dfrac{1}{4}.
    0<1x2+4≤14\displaystyle 0<\frac{1}{x^{2}+4}\le\frac{1}{4}
  2. Ridicăm inegalitatea la puterea n\displaystyle n. Cum toți termenii sunt pozitivi, sensul inegalităților se păstrează.
    0<(1x2+4)n≤14n\displaystyle 0<\left(\frac{1}{x^{2}+4}\right)^{n}\le\frac{1}{4^{n}}
  3. Integrăm inegalitatea pe intervalul [0,1]\displaystyle [0,1], care are lungimea 1\displaystyle 1. Integrala constantei 14n\displaystyle \dfrac{1}{4^{n}} pe [0,1]\displaystyle [0,1] este chiar 14n\displaystyle \dfrac{1}{4^{n}}.
    0≤In≤∫0114n dx=14n\displaystyle 0\le I_n\le\int_0^1\frac{1}{4^{n}}\,dx=\frac{1}{4^{n}}
  4. Șirul 14n\displaystyle \dfrac{1}{4^{n}} tinde la 0\displaystyle 0, deoarece 4>1\displaystyle 4>1. Deci In\displaystyle I_n este strâns între 0\displaystyle 0 și un șir care tinde la 0\displaystyle 0, iar din criteriul cleștelui obținem limita 0\displaystyle 0.
    lim⁡n→+∞14n=0, deci lim⁡n→+∞In=0\displaystyle \lim_{n\to+\infty}\frac{1}{4^{n}}=0\text{, deci }\lim_{n\to+\infty}I_n=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=1x2+4\displaystyle f(x)=\frac{1}{x^2+4}.

Determinați numărul real a\displaystyle a, a>0\displaystyle a>0, pentru care ∫0axf(x) dx=12ln⁡54\displaystyle \int_0^a x f(x)\,dx=\frac{1}{2}\ln\frac{5}{4}.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim f(x)=1x2+4\displaystyle f(x)=\dfrac{1}{x^{2}+4} în integrală și obținem o fracție cu x\displaystyle x la numărător.
    ∫0axf(x) dx=∫0axx2+4 dx\displaystyle \int_0^a x f(x)\,dx=\int_0^a \frac{x}{x^{2}+4}\,dx
  2. Observăm că (x2+4)′=2x\displaystyle (x^{2}+4)'=2x. Scriem x=12⋅2x\displaystyle x=\dfrac{1}{2}\cdot 2x, deci la numărător apare derivata numitorului.
    12∫0a(x2+4)′x2+4 dx\displaystyle \frac{1}{2}\int_0^a \frac{(x^{2}+4)'}{x^{2}+4}\,dx
  3. Integrala de forma ∫g′(x)g(x) dx\displaystyle \int \dfrac{g'(x)}{g(x)}\,dx este ln⁡g(x)\displaystyle \ln g(x). Cum x2+4>0\displaystyle x^{2}+4>0, nu este nevoie de modul. Calculăm între limitele 0\displaystyle 0 și a\displaystyle a.
    12ln⁡(x2+4)∣0a=12ln⁡(a2+4)−12ln⁡4\displaystyle \frac{1}{2}\ln(x^{2}+4)\Big|_0^a=\frac{1}{2}\ln(a^{2}+4)-\frac{1}{2}\ln 4
  4. Folosim ln⁡p−ln⁡q=ln⁡pq\displaystyle \ln p-\ln q=\ln\dfrac{p}{q} și obținem valoarea integralei în funcție de a\displaystyle a.
    ∫0axf(x) dx=12ln⁡a2+44\displaystyle \int_0^a x f(x)\,dx=\frac{1}{2}\ln\frac{a^{2}+4}{4}
  5. Punem condiția din enunț: integrala este egală cu 12ln⁡54\displaystyle \dfrac{1}{2}\ln\dfrac{5}{4}.
    12ln⁡a2+44=12ln⁡54\displaystyle \frac{1}{2}\ln\frac{a^{2}+4}{4}=\frac{1}{2}\ln\frac{5}{4}
  6. Funcția ln⁡\displaystyle \ln este injectivă, deci a2+44=54\displaystyle \dfrac{a^{2}+4}{4}=\dfrac{5}{4}, de unde a2+4=5\displaystyle a^{2}+4=5 și a2=1\displaystyle a^{2}=1. Cum a>0\displaystyle a>0, rezultă a=1\displaystyle a=1.
    a2+4=5⇒a2=1, iar cum a>0, obținem a=1\displaystyle a^{2}+4=5\Rightarrow a^{2}=1\text{, iar cum }a>0\text{, obținem }a=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.