Bac matematică M1 mate-info 2016, model: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Determinați numărul real x\displaystyle x, știind că numerele 7\displaystyle 7, 3x\displaystyle 3x și x2+2\displaystyle x^2+2 sunt, în această ordine, termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
Vezi rezolvarea
  1. Trei numere a,b,c\displaystyle a, b, c sunt termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice dacă și numai dacă 2b=a+c\displaystyle 2b=a+c. Aici a=7\displaystyle a=7, b=3x\displaystyle b=3x, c=x2+2\displaystyle c=x^{2}+2.
    2⋅3x=7+x2+2\displaystyle 2\cdot 3x=7+x^{2}+2
  2. Reducem termenii asemenea în partea dreaptă: 7+2=9\displaystyle 7+2=9. Obținem 6x=x2+9\displaystyle 6x=x^{2}+9.
    6x=x2+9\displaystyle 6x=x^{2}+9
  3. Mutăm toți termenii în partea stângă și obținem ecuația de gradul al doilea x2−6x+9=0\displaystyle x^{2}-6x+9=0.
    x2−6x+9=0\displaystyle x^{2}-6x+9=0
  4. Recunoaștem pătratul unei diferențe: x2−6x+9=(x−3)2\displaystyle x^{2}-6x+9=(x-3)^{2}. Deci (x−3)2=0\displaystyle (x-3)^{2}=0, de unde x−3=0\displaystyle x-3=0.
    (x−3)2=0⇒x=3\displaystyle (x-3)^{2}=0\Rightarrow x=3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați numărul real m\displaystyle m, știind că parabola asociată funcției f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=x2−2x+m\displaystyle f(x)=x^2-2x+m este tangentă axei Ox\displaystyle Ox.
Vezi rezolvarea
  1. Parabola asociată funcției f\displaystyle f este tangentă axei Ox\displaystyle Ox atunci când ecuația f(x)=0\displaystyle f(x)=0 are o singură soluție reală, adică discriminantul este egal cu zero: Δ=0\displaystyle \Delta=0.
    Δ=0\displaystyle \Delta=0
  2. Identificăm coeficienții funcției f(x)=x2−2x+m\displaystyle f(x)=x^2-2x+m: a=1\displaystyle a=1, b=−2\displaystyle b=-2, c=m\displaystyle c=m.
    a=1\displaystyle a=1, b=−2\displaystyle \ b=-2, c=m\displaystyle \ c=m
  3. Calculăm discriminantul cu formula Δ=b2−4ac\displaystyle \Delta=b^2-4ac: Δ=(−2)2−4⋅1⋅m=4−4m\displaystyle \Delta=(-2)^2-4\cdot 1\cdot m=4-4m. Condiția Δ=0\displaystyle \Delta=0 devine 4−4m=0\displaystyle 4-4m=0.
    Δ=4−4m=0\displaystyle \Delta=4-4m=0
  4. Rezolvăm ecuația: 4m=4\displaystyle 4m=4, deci m=1\displaystyle m=1.
    m=1\displaystyle m=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația (12)4x−9=32x\displaystyle \left(\frac{1}{2}\right)^{4x-9}=32^x.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem baza ca putere a lui 2: 12=2−1\displaystyle \dfrac{1}{2}=2^{-1}. Partea stângă devine (2−1)4x−9\displaystyle \left(2^{-1}\right)^{4x-9}.
    (12)4x−9=(2−1)4x−9\displaystyle \left(\dfrac{1}{2}\right)^{4x-9}=\left(2^{-1}\right)^{4x-9}
  2. Scriem 32=25\displaystyle 32=2^{5}, deci partea dreaptă devine 32x=(25)x=25x\displaystyle 32^x=\left(2^{5}\right)^x=2^{5x}.
    32x=25x\displaystyle 32^x=2^{5x}
  3. Aplicăm (am)n=amn\displaystyle \left(a^m\right)^n=a^{mn} în partea stângă și obținem 2−4x+9=25x\displaystyle 2^{-4x+9}=2^{5x}. Funcția exponențială de bază 2\displaystyle 2 este injectivă, deci egalăm exponenții: −4x+9=5x\displaystyle -4x+9=5x.
    (2−1)4x−9=25x⇔−4x+9=5x\displaystyle \left(2^{-1}\right)^{4x-9}=2^{5x}\Leftrightarrow -4x+9=5x
  4. Mutăm termenul −4x\displaystyle -4x în dreapta: 9=9x\displaystyle 9=9x. Împărțim la 9\displaystyle 9 și obținem x=1\displaystyle x=1. Verificare: pentru x=1\displaystyle x=1 avem 4x−9=−5\displaystyle 4x-9=-5, iar (12)−5=25=32\displaystyle \left(\dfrac{1}{2}\right)^{-5}=2^{5}=32 și 321=32\displaystyle 32^{1}=32, deci egalitatea este adevărată.
    x=1\displaystyle x=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați probabilitatea ca, alegând o submulțime a mulțimii A={1,2,3,4,5,6}\displaystyle A=\{\sqrt{1},\sqrt{2},\sqrt{3},\sqrt{4},\sqrt{5},\sqrt{6}\}, aceasta să aibă cel mult două elemente.
Vezi rezolvarea
  1. Mulțimea A\displaystyle A are 6 elemente distincte (4=2\displaystyle \sqrt{4}=2, iar celelalte valori sunt diferite între ele). Numărul tuturor submulțimilor este suma numerelor de submulțimi cu k\displaystyle k elemente, pentru k\displaystyle k de la 0\displaystyle 0 la 6\displaystyle 6.
    C60+C61+C62+C63+C64+C65+C66\displaystyle C_6^0+C_6^1+C_6^2+C_6^3+C_6^4+C_6^5+C_6^6
  2. Suma combinărilor este 26\displaystyle 2^{6}, deci numărul cazurilor posibile este 64\displaystyle 64.
    C60+C61+C62+C63+C64+C65+C66=26=64\displaystyle C_6^0+C_6^1+C_6^2+C_6^3+C_6^4+C_6^5+C_6^6=2^6=64
  3. Submulțimile cu cel mult două elemente au 0\displaystyle 0, 1\displaystyle 1 sau 2\displaystyle 2 elemente. Avem C60=1\displaystyle C_6^0=1, C61=6\displaystyle C_6^1=6, C62=6⋅52=15\displaystyle C_6^2=\dfrac{6\cdot 5}{2}=15.
    C60=1\displaystyle C_6^0=1,C61=6\displaystyle \quad C_6^1=6,C62=15\displaystyle \quad C_6^2=15
  4. Adunăm: numărul cazurilor favorabile este 1+6+15=22\displaystyle 1+6+15=22.
    C60+C61+C62=1+6+15=22\displaystyle C_6^0+C_6^1+C_6^2=1+6+15=22
  5. Probabilitatea este raportul dintre cazurile favorabile și cele posibile: p=2264\displaystyle p=\dfrac{22}{64}, iar prin simplificare cu 2\displaystyle 2 obținem 1132\displaystyle \dfrac{11}{32}.
    p=2264=1132\displaystyle p=\frac{22}{64}=\frac{11}{32}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(−1,0)\displaystyle A(-1,0), B(1,0)\displaystyle B(1,0) și C(1,4)\displaystyle C(1,4). Determinați ecuația dreptei care trece prin punctul B\displaystyle B și este paralelă cu mediana din A\displaystyle A a triunghiului ABC\displaystyle ABC.
Vezi rezolvarea
  1. Mediana din A\displaystyle A unește vârful A\displaystyle A cu mijlocul M\displaystyle M al laturii BC\displaystyle BC. Calculăm coordonatele lui M\displaystyle M ca medie a coordonatelor lui B\displaystyle B și C\displaystyle C: xM=1+12=1\displaystyle x_M=\dfrac{1+1}{2}=1 și yM=0+42=2\displaystyle y_M=\dfrac{0+4}{2}=2.
    M(1,2)\displaystyle M(1,2)
  2. Calculăm panta medianei AM\displaystyle AM cu formula pantei dreptei care trece prin două puncte, folosind A(−1,0)\displaystyle A(-1,0) și M(1,2)\displaystyle M(1,2): mAM=yM−yAxM−xA\displaystyle m_{AM}=\dfrac{y_M-y_A}{x_M-x_A}.
    mAM=2−01−(−1)=22=1\displaystyle m_{AM}=\dfrac{2-0}{1-(-1)}=\dfrac{2}{2}=1
  3. Dreptele paralele au pante egale, deci dreapta căutată are panta 1\displaystyle 1. Ea trece prin B(1,0)\displaystyle B(1,0), deci scriem ecuația dreptei prin punct și pantă: y−yB=m(x−xB)\displaystyle y-y_B=m(x-x_B), adică y−0=1⋅(x−1)\displaystyle y-0=1\cdot(x-1).
    y−0=1⋅(x−1)\displaystyle y-0=1\cdot(x-1)
  4. Simplificăm și obținem ecuația dreptei cerute: y=x−1\displaystyle y=x-1. Verificare: pentru x=1\displaystyle x=1 se obține y=0\displaystyle y=0, deci punctul B\displaystyle B se află pe dreaptă.
    y=x−1\displaystyle y=x-1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Calculați lungimea razei cercului circumscris triunghiului ABC\displaystyle ABC în care A=3π4\displaystyle A=\frac{3\pi}{4} și BC=2\displaystyle BC=\sqrt{2}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem teorema sinusurilor în triunghiul ABC\displaystyle ABC: raportul dintre latura BC\displaystyle BC și sinusul unghiului opus A\displaystyle A este egal cu dublul razei cercului circumscris, adică BCsin⁡A=2R\displaystyle \dfrac{BC}{\sin A}=2R.
    BCsin⁡A=2R\displaystyle \dfrac{BC}{\sin A}=2R
  2. Exprimăm raza din relația de mai sus: R=BC2sin⁡A\displaystyle R=\dfrac{BC}{2\sin A}. Înlocuim datele BC=2\displaystyle BC=\sqrt{2} și A=3π4\displaystyle A=\dfrac{3\pi}{4}.
    R=22sin⁡3π4\displaystyle R=\dfrac{\sqrt{2}}{2\sin\frac{3\pi}{4}}
  3. Calculăm sin⁡3π4\displaystyle \sin\dfrac{3\pi}{4}. Unghiul 3π4\displaystyle \dfrac{3\pi}{4} are 135 de grade și este suplementul lui π4\displaystyle \dfrac{\pi}{4}, deci sin⁡3π4=sin⁡(π−π4)=sin⁡π4=22\displaystyle \sin\dfrac{3\pi}{4}=\sin\left(\pi-\dfrac{\pi}{4}\right)=\sin\dfrac{\pi}{4}=\dfrac{\sqrt{2}}{2}.
    sin⁡3π4=22\displaystyle \sin\dfrac{3\pi}{4}=\dfrac{\sqrt{2}}{2}
  4. Înlocuim în formula razei: R=22⋅22=22=1\displaystyle R=\dfrac{\sqrt{2}}{2\cdot\frac{\sqrt{2}}{2}}=\dfrac{\sqrt{2}}{\sqrt{2}}=1. Deci lungimea razei cercului circumscris este 1\displaystyle 1.
    R=22⋅22=22=1\displaystyle R=\dfrac{\sqrt{2}}{2\cdot\frac{\sqrt{2}}{2}}=\dfrac{\sqrt{2}}{\sqrt{2}}=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(1x0010002x)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}1 & x & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 2^x\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Arătați că det⁡(A(10))=1024\displaystyle \det(A(10))=1024.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim x\displaystyle x cu 10\displaystyle 10 în matricea A(x)\displaystyle A(x). Elementul din colțul din dreapta jos devine 210\displaystyle 2^{10}, iar elementul x\displaystyle x din prima linie devine 10\displaystyle 10.
    A(10)=(110001000210)\displaystyle A(10)=\begin{pmatrix}1&10&0\\0&1&0\\0&0&2^{10}\end{pmatrix}
  2. Scriem determinantul matricei A(10)\displaystyle A(10).
    det⁡(A(10))=∣110001000210∣\displaystyle \det(A(10))=\begin{vmatrix}1&10&0\\0&1&0\\0&0&2^{10}\end{vmatrix}
  3. Matricea este superior triunghiulară, deoarece toate elementele de sub diagonala principală sunt 0\displaystyle 0. Deci determinantul este produsul elementelor de pe diagonala principală: 1⋅1⋅210\displaystyle 1\cdot 1\cdot 2^{10}.
    det⁡(A(10))=1⋅1⋅210=210\displaystyle \det(A(10))=1\cdot 1\cdot 2^{10}=2^{10}
  4. Calculăm 210=1024\displaystyle 2^{10}=1024. Deci det⁡(A(10))=1024\displaystyle \det(A(10))=1024, așa cum trebuia arătat.
    det⁡(A(10))=210=1024\displaystyle \det(A(10))=2^{10}=1024
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(1x0010002x)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}1 & x & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 2^x\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Determinați numerele reale x\displaystyle x, știind că A(x)⋅A(2x)=A(x2+2)\displaystyle A(x)\cdot A(2x)=A(x^2+2).
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm produsul A(x)⋅A(y)\displaystyle A(x)\cdot A(y) pentru x,y\displaystyle x,y numere reale oarecare. Prima linie a produsului este (1, y+x, 0)\displaystyle (1,\ y+x,\ 0), a doua este (0, 1, 0)\displaystyle (0,\ 1,\ 0), iar a treia este (0, 0, 2x⋅2y)\displaystyle (0,\ 0,\ 2^x\cdot 2^y).
    A(x)⋅A(y)=(1x+y0010002x⋅2y)\displaystyle A(x)\cdot A(y)=\begin{pmatrix}1 & x+y & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 2^x\cdot 2^y\end{pmatrix}
  2. Folosim 2x⋅2y=2x+y\displaystyle 2^x\cdot 2^y=2^{x+y}. Rezultă că produsul este chiar A(x+y)\displaystyle A(x+y). Pentru y=2x\displaystyle y=2x obținem A(x)⋅A(2x)=A(3x)\displaystyle A(x)\cdot A(2x)=A(3x).
    A(x)⋅A(2x)=A(3x)\displaystyle A(x)\cdot A(2x)=A(3x)
  3. Ecuația din enunț devine A(3x)=A(x2+2)\displaystyle A(3x)=A(x^2+2). Două matrici de forma A(t)\displaystyle A(t) sunt egale dacă au același element de pe poziția (1,2)\displaystyle (1,2), adică t\displaystyle t este același. Deci 3x=x2+2\displaystyle 3x=x^2+2. Egalitatea de pe poziția (3,3)\displaystyle (3,3) dă 23x=2x2+2\displaystyle 2^{3x}=2^{x^2+2}, care conduce la aceeași ecuație.
    3x=x2+2⇔x2−3x+2=0\displaystyle 3x=x^2+2\Leftrightarrow x^2-3x+2=0
  4. Rezolvăm ecuația de gradul al doilea. Discriminantul este Δ=9−8=1\displaystyle \Delta=9-8=1, deci x=3±12\displaystyle x=\dfrac{3\pm 1}{2}. Soluțiile sunt x=1\displaystyle x=1 și x=2\displaystyle x=2, ambele numere reale, deci convin.
    x1=1 și x2=2\displaystyle x_1=1\text{ și }x_2=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricea A(x)=(1x0010002x)\displaystyle A(x)=\begin{pmatrix}1 & x & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 2^x\end{pmatrix}, unde x\displaystyle x este număr real.

Știind că A(n)=A(1)⋅A(2)⋅A(3)⋅…⋅A(2016)\displaystyle A(n)=A(1)\cdot A(2)\cdot A(3)\cdot\ldots\cdot A(2016), demonstrați că n\displaystyle n este număr natural divizibil cu 2017\displaystyle 2017.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm produsul A(x)⋅A(y)\displaystyle A(x)\cdot A(y). Înmulțind matricele, elementul din poziția (1,2)\displaystyle (1,2) este x+y\displaystyle x+y, iar ultimul element de pe diagonală este 2x⋅2y=2x+y\displaystyle 2^x\cdot 2^y=2^{x+y}.
    A(x)⋅A(y)=(1x+y0010002x+y)\displaystyle A(x)\cdot A(y)=\begin{pmatrix}1 & x+y & 0\\ 0 & 1 & 0\\ 0 & 0 & 2^{x+y}\end{pmatrix}
  2. Rezultă A(x)⋅A(y)=A(x+y)\displaystyle A(x)\cdot A(y)=A(x+y). Prin înmulțiri succesive, produsul celor 2016\displaystyle 2016 matrice este A\displaystyle A de suma indicilor.
    A(1)⋅A(2)⋅…⋅A(2016)=A(1+2+3+…+2016)\displaystyle A(1)\cdot A(2)\cdot\ldots\cdot A(2016)=A(1+2+3+\ldots+2016)
  3. Calculăm suma cu formula 1+2+…+k=k(k+1)2\displaystyle 1+2+\ldots+k=\dfrac{k(k+1)}{2}, pentru k=2016\displaystyle k=2016. Simplificăm 2016\displaystyle 2016 cu 2\displaystyle 2 și obținem 1008\displaystyle 1008.
    1+2+3+…+2016=2016⋅20172=2017⋅1008\displaystyle 1+2+3+\ldots+2016=\dfrac{2016\cdot 2017}{2}=2017\cdot 1008
  4. Înlocuim suma în produs și obținem A(n)=A(2017⋅1008)\displaystyle A(n)=A(2017\cdot 1008).
    A(n)=A(1+2+…+2016)=A(2017⋅1008)\displaystyle A(n)=A(1+2+\ldots+2016)=A(2017\cdot 1008)
  5. Matricele A(n)\displaystyle A(n) și A(2017⋅1008)\displaystyle A(2017\cdot 1008) sunt egale, deci elementele din poziția (1,2)\displaystyle (1,2) coincid: n=2017⋅1008\displaystyle n=2017\cdot 1008. Acesta este număr natural și multiplu de 2017\displaystyle 2017, deci n\displaystyle n este divizibil cu 2017\displaystyle 2017.
    n=2017⋅1008∈N\displaystyle n=2017\cdot 1008\in\mathbb{N}, 2017∣n\displaystyle \ 2017\mid n
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−5X+a\displaystyle f=X^3-5X+a, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că f(0)=a\displaystyle f(0)=a.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru a calcula f(0)\displaystyle f(0), înlocuim nedeterminata X\displaystyle X cu 0\displaystyle 0 în expresia polinomului f=X3−5X+a\displaystyle f=X^3-5X+a.
    f(0)=03−5⋅0+a\displaystyle f(0)=0^3-5\cdot 0+a
  2. Calculăm puterea și produsul: 03=0\displaystyle 0^3=0, iar 5⋅0=0\displaystyle 5\cdot 0=0.
    03=0\displaystyle 0^3=0,5⋅0=0\displaystyle \quad 5\cdot 0=0
  3. Înlocuim aceste valori: f(0)=0−0+a=a\displaystyle f(0)=0-0+a=a, ceea ce trebuia demonstrat.
    f(0)=0−0+a=a\displaystyle f(0)=0-0+a=a
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−5X+a\displaystyle f=X^3-5X+a, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real a\displaystyle a pentru care x13+x23+x33=2016−4a\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=2016-4a, unde x1\displaystyle x_1, x2\displaystyle x_2 și x3\displaystyle x_3 sunt rădăcinile polinomului f\displaystyle f.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru f=X3+0⋅X2−5X+a\displaystyle f=X^3+0\cdot X^2-5X+a relațiile lui Viète dau suma rădăcinilor egală cu minus coeficientul lui X2\displaystyle X^2, adică x1+x2+x3=0\displaystyle x_1+x_2+x_3=0.
    x1+x2+x3=0\displaystyle x_1+x_2+x_3=0
  2. Fiecare rădăcină xk\displaystyle x_k verifică f(xk)=0\displaystyle f(x_k)=0, adică xk3−5xk+a=0\displaystyle x_k^3-5x_k+a=0, deci xk3=5xk−a\displaystyle x_k^3=5x_k-a pentru k∈{1,2,3}\displaystyle k\in\{1,2,3\}.
    xk3=5xk−a\displaystyle x_k^3=5x_k-a, k∈{1,2,3}\displaystyle \ k\in\{1,2,3\}
  3. Adunăm cele trei relații: x13+x23+x33=5(x1+x2+x3)−3a\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=5(x_1+x_2+x_3)-3a. Cum x1+x2+x3=0\displaystyle x_1+x_2+x_3=0, obținem x13+x23+x33=−3a\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=-3a.
    x13+x23+x33=5(x1+x2+x3)−3a=−3a\displaystyle x_1^3+x_2^3+x_3^3=5(x_1+x_2+x_3)-3a=-3a
  4. Înlocuim în egalitatea din enunț: −3a=2016−4a\displaystyle -3a=2016-4a. Adunăm 4a\displaystyle 4a în ambii membri și obținem a=2016\displaystyle a=2016.
    −3a=2016−4a⇔a=2016\displaystyle -3a=2016-4a\Leftrightarrow a=2016
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3−5X+a\displaystyle f=X^3-5X+a, unde a\displaystyle a este număr real.

Demonstrați că polinomul f\displaystyle f are cel mult o rădăcină în mulțimea numerelor întregi.
Vezi rezolvarea
  1. Presupunem prin reducere la absurd că f\displaystyle f are cel puțin două rădăcini întregi distincte x1,x2∈Z\displaystyle x_1, x_2\in\mathbb{Z}. Fie x3\displaystyle x_3 a treia rădăcină a lui f\displaystyle f, care este un număr complex. Scriem relațiile lui Viète pentru f=X3+0⋅X2−5X+a\displaystyle f=X^3+0\cdot X^2-5X+a.
    x1+x2+x3=0\displaystyle x_1+x_2+x_3=0,x1x2+x1x3+x2x3=−5\displaystyle \quad x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=-5
  2. Din suma rădăcinilor, x3=−x1−x2\displaystyle x_3=-x_1-x_2. Deoarece x1\displaystyle x_1 și x2\displaystyle x_2 sunt întregi, rezultă că x3\displaystyle x_3 este întreg.
    x3=−x1−x2∈Z\displaystyle x_3=-x_1-x_2\in\mathbb{Z}
  3. Ridicăm la pătrat suma rădăcinilor: x12+x22+x32=(x1+x2+x3)2−2(x1x2+x1x3+x2x3)\displaystyle x_1^2+x_2^2+x_3^2=(x_1+x_2+x_3)^2-2(x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3). Înlocuim suma rădăcinilor cu 0\displaystyle 0 și suma produselor cu −5\displaystyle -5.
    x12+x22+x32=02−2⋅(−5)=10\displaystyle x_1^2+x_2^2+x_3^2=0^2-2\cdot(-5)=10
  4. Rădăcinile sunt întregi, deci pătratele lor sunt pătrate perfecte mai mici sau egale cu 10\displaystyle 10, adică 0,1,4\displaystyle 0, 1, 4 sau 9\displaystyle 9. Dacă un pătrat este 9\displaystyle 9, celelalte două au suma 1\displaystyle 1, deci sunt 1\displaystyle 1 și 0\displaystyle 0. Dacă nu apare 9\displaystyle 9, pătratele sunt din {0,1,4}\displaystyle \{0,1,4\} și nicio sumă nu dă 10\displaystyle 10, deoarece 4+4+4=12\displaystyle 4+4+4=12, 4+4+1=9\displaystyle 4+4+1=9, 4+4+0=8\displaystyle 4+4+0=8, 4+1+1=6\displaystyle 4+1+1=6. Deci, în afară de ordine, pătratele sunt 9\displaystyle 9, 1\displaystyle 1 și 0\displaystyle 0.
    x12=9\displaystyle x_1^2=9, x22=1\displaystyle \ x_2^2=1, x32=0\displaystyle \ x_3^2=0
  5. Rezultă x1=±3\displaystyle x_1=\pm 3, x2=±1\displaystyle x_2=\pm 1, x3=0\displaystyle x_3=0. Suma lor poate fi doar 4\displaystyle 4, 2\displaystyle 2, −2\displaystyle -2 sau −4\displaystyle -4, deci nu poate fi 0\displaystyle 0. Aceasta contrazice relația x1+x2+x3=0\displaystyle x_1+x_2+x_3=0. Presupunerea făcută este falsă, deci f\displaystyle f are cel mult o rădăcină întreagă.
    x1+x2+x3∈{−4,−2,2,4}≠0, contradicție; deci f are cel mult o ra˘da˘cina˘ \displaystyle x_1+x_2+x_3\in\{-4,-2,2,4\}\neq 0\text{, contradicție; deci }f\text{ are cel mult o rădăcină }ıˆntreaga˘\displaystyle \text{întreagă}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex−12x2−x−1\displaystyle f(x)=e^x-\frac{1}{2}x^2-x-1.

Arătați că f′(x)=ex−x−1\displaystyle f'(x)=e^x-x-1, x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
Vezi rezolvarea
  1. Funcția f(x)=ex−12x2−x−1\displaystyle f(x)=e^x-\dfrac{1}{2}x^2-x-1 este o sumă algebrică de termeni, deci o derivăm termen cu termen, folosind (u±v)′=u′±v′\displaystyle (u\pm v)'=u'\pm v'.
    f′(x)=(ex)′−(12x2)′−(x)′−(1)′\displaystyle f'(x)=(e^x)'-\left(\dfrac{1}{2}x^2\right)'-(x)'-(1)'
  2. Scoatem constanta 12\displaystyle \dfrac{1}{2} în fața derivatei și folosim formulele: (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x, (x2)′=2x\displaystyle (x^2)'=2x, (x)′=1\displaystyle (x)'=1, (1)′=0\displaystyle (1)'=0.
    (ex)′=ex\displaystyle (e^x)'=e^x, (12x2)′=12⋅2x\displaystyle \ \left(\dfrac{1}{2}x^2\right)'=\dfrac{1}{2}\cdot 2x, (x)′=1\displaystyle \ (x)'=1, (1)′=0\displaystyle \ (1)'=0
  3. Înlocuim derivatele în expresia lui f′(x)\displaystyle f'(x) și simplificăm, pentru că 12⋅2x=x\displaystyle \dfrac{1}{2}\cdot 2x=x. Obținem relația cerută, valabilă pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
    f′(x)=ex−12⋅2x−1−0=ex−x−1\displaystyle f'(x)=e^x-\dfrac{1}{2}\cdot 2x-1-0=e^x-x-1, x∈R\displaystyle \ x\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex−12x2−x−1\displaystyle f(x)=e^x-\frac{1}{2}x^2-x-1.

Calculați lim⁡x→+∞f′(x)f(x)\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{f'(x)}{f(x)}.
Vezi rezolvarea
  1. Calculăm derivata funcției: f′(x)=(ex−12x2−x−1)′=ex−x−1\displaystyle f'(x)=\left(e^x-\dfrac{1}{2}x^2-x-1\right)'=e^x-x-1.
    f′(x)=ex−x−1\displaystyle f'(x)=e^x-x-1
  2. Scriem raportul f′(x)f(x)=ex−x−1ex−12x2−x−1\displaystyle \dfrac{f'(x)}{f(x)}=\dfrac{e^x-x-1}{e^x-\frac{1}{2}x^2-x-1}. Când x→+∞\displaystyle x\to+\infty, numărătorul și numitorul tind la +∞\displaystyle +\infty (exponențiala crește mai repede decât polinomul), deci avem nedeterminarea ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty} și putem aplica regula lui l'Hospital.
    lim⁡x→+∞ex−x−1ex−12x2−x−1 de forma ∞∞\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x-x-1}{e^x-\frac{1}{2}x^2-x-1}\text{ de forma }\frac{\infty}{\infty}
  3. Aplicăm prima dată regula lui l'Hospital. Derivata numărătorului este (ex−x−1)′=ex−1\displaystyle (e^x-x-1)'=e^x-1, iar derivata numitorului este (ex−12x2−x−1)′=ex−x−1\displaystyle \left(e^x-\dfrac{1}{2}x^2-x-1\right)'=e^x-x-1.
    lim⁡x→+∞ex−x−1ex−12x2−x−1=lim⁡x→+∞ex−1ex−x−1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x-x-1}{e^x-\frac{1}{2}x^2-x-1}=\lim_{x\to+\infty}\frac{e^x-1}{e^x-x-1}
  4. Limita obținută este tot de forma ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty}, deci aplicăm din nou regula lui l'Hospital. Derivata numărătorului este (ex−1)′=ex\displaystyle (e^x-1)'=e^x, iar derivata numitorului este (ex−x−1)′=ex−1\displaystyle (e^x-x-1)'=e^x-1.
    lim⁡x→+∞ex−1ex−x−1=lim⁡x→+∞exex−1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x-1}{e^x-x-1}=\lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{e^x-1}
  5. Calculăm ultima limită: împărțim numărătorul și numitorul la ex\displaystyle e^x, obținem exex−1=11−1ex\displaystyle \dfrac{e^x}{e^x-1}=\dfrac{1}{1-\frac{1}{e^x}}. Cum 1ex→0\displaystyle \dfrac{1}{e^x}\to 0 când x→+∞\displaystyle x\to+\infty, limita este 1\displaystyle 1.
    lim⁡x→+∞exex−1=lim⁡x→+∞11−1ex=1\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\frac{e^x}{e^x-1}=\lim_{x\to+\infty}\frac{1}{1-\frac{1}{e^x}}=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=ex−12x2−x−1\displaystyle f(x)=e^x-\frac{1}{2}x^2-x-1.

Demonstrați că f(23)<f(32)\displaystyle f(2\sqrt{3})<f(3\sqrt{2}).
Vezi rezolvarea
  1. Derivăm funcția f(x)=ex−12x2−x−1\displaystyle f(x)=e^x-\dfrac{1}{2}x^2-x-1 și obținem prima derivată.
    f′(x)=ex−x−1\displaystyle f'(x)=e^x-x-1
  2. Derivăm încă o dată: f′′(x)=ex−1\displaystyle f''(x)=e^x-1. Pentru x>0\displaystyle x>0 avem ex>e0=1\displaystyle e^x>e^0=1, deci f′′(x)>0\displaystyle f''(x)>0 pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty).
    f′′(x)=ex−1>0\displaystyle f''(x)=e^x-1>0, ∀x∈(0,+∞)\displaystyle \ \forall x\in(0,+\infty)
  3. Din f′′(x)>0\displaystyle f''(x)>0 rezultă că f′\displaystyle f' este strict crescătoare pe [0,+∞)\displaystyle [0,+\infty). Calculăm f′(0)=e0−0−1=0\displaystyle f'(0)=e^0-0-1=0.
    f′(0)=0\displaystyle f'(0)=0
  4. Pentru x>0\displaystyle x>0 avem f′(x)>f′(0)=0\displaystyle f'(x)>f'(0)=0, deci f\displaystyle f este strict crescătoare pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty).
    f′(x)>0\displaystyle f'(x)>0, ∀x>0 ⇒ f strict cresca˘toare pe (0,+∞)\displaystyle \ \forall x>0\ \Rightarrow\ f\text{ strict crescătoare pe }(0,+\infty)
  5. Comparăm 23\displaystyle 2\sqrt{3} cu 32\displaystyle 3\sqrt{2}. Ambele sunt pozitive, iar pătratele lor sunt (23)2=12\displaystyle (2\sqrt{3})^2=12 și (32)2=18\displaystyle (3\sqrt{2})^2=18. Cum 12<18\displaystyle 12<18, rezultă 23<32\displaystyle 2\sqrt{3}<3\sqrt{2}.
    0<23<32\displaystyle 0<2\sqrt{3}<3\sqrt{2}
  6. Cum f\displaystyle f este strict crescătoare pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty) și 0<23<32\displaystyle 0<2\sqrt{3}<3\sqrt{2}, obținem f(23)<f(32)\displaystyle f(2\sqrt{3})<f(3\sqrt{2}), ceea ce trebuia demonstrat.
    f(23)<f(32)\displaystyle f(2\sqrt{3})<f(3\sqrt{2})
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01(1−x2)ndx\displaystyle I_n=\int_0^1\left(1-x^2\right)^n dx.

Arătați că I1=23\displaystyle I_1=\frac{2}{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru n=1\displaystyle n=1 definiția devine integrala funcției 1−x2\displaystyle 1-x^{2} pe intervalul [0,1]\displaystyle [0,1].
    I1=∫01(1−x2)dx\displaystyle I_1=\int_0^1\left(1-x^2\right)dx
  2. Căutăm o primitivă a funcției: o primitivă a lui 1\displaystyle 1 este x\displaystyle x, iar o primitivă a lui x2\displaystyle x^{2} este x33\displaystyle \dfrac{x^{3}}{3}. Aplicăm formula Leibniz-Newton.
    I1=(x−x33)∣01\displaystyle I_1=\left(x-\frac{x^3}{3}\right)\Big|_0^1
  3. Calculăm primitiva în limitele 1\displaystyle 1 și 0\displaystyle 0 și facem diferența: în 0\displaystyle 0 valoarea este 0\displaystyle 0, iar în 1\displaystyle 1 valoarea este 1−13\displaystyle 1-\dfrac{1}{3}.
    I1=(1−133)−(0−033)=1−13\displaystyle I_1=\left(1-\frac{1^3}{3}\right)-\left(0-\frac{0^3}{3}\right)=1-\frac{1}{3}
  4. Aducem la același numitor: 1−13=33−13\displaystyle 1-\dfrac{1}{3}=\dfrac{3}{3}-\dfrac{1}{3}, deci obținem rezultatul cerut.
    I1=23\displaystyle I_1=\frac{2}{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01(1−x2)ndx\displaystyle I_n=\int_0^1\left(1-x^2\right)^n dx.

Demonstrați că In+1≤In\displaystyle I_{n+1}\le I_n, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem diferența In+1−In\displaystyle I_{n+1}-I_n ca diferență de două integrale pe același interval [0,1]\displaystyle [0,1].
    In+1−In=∫01(1−x2)n+1dx−∫01(1−x2)ndx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_0^1\left(1-x^2\right)^{n+1}dx-\int_0^1\left(1-x^2\right)^n dx
  2. Folosim liniaritatea integralei și scriem (1−x2)n+1=(1−x2)n(1−x2)\displaystyle \left(1-x^2\right)^{n+1}=\left(1-x^2\right)^n\left(1-x^2\right). Dăm factor comun (1−x2)n\displaystyle \left(1-x^2\right)^n.
    In+1−In=∫01(1−x2)n[(1−x2)−1]dx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_0^1\left(1-x^2\right)^n\left[\left(1-x^2\right)-1\right]dx
  3. Simplificăm paranteza dreaptă: (1−x2)−1=−x2\displaystyle \left(1-x^2\right)-1=-x^2. Obținem integrala din barem.
    In+1−In=∫01(−x2)(1−x2)ndx\displaystyle I_{n+1}-I_n=\int_0^1\left(-x^2\right)\left(1-x^2\right)^n dx
  4. Studiem semnul funcției de sub integrală pe [0,1]\displaystyle [0,1]. Avem −x2≤0\displaystyle -x^2\le 0. Pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1], x2≤1\displaystyle x^2\le 1, deci 1−x2≥0\displaystyle 1-x^2\ge 0, iar o putere naturală a unui număr pozitiv sau nul este pozitivă sau nulă.
    −x2≤0\displaystyle -x^2\le 0, (1−x2)n≥0⇒(−x2)(1−x2)n≤0, pentru x∈[0,1]\displaystyle \ \left(1-x^2\right)^n\ge 0\Rightarrow \left(-x^2\right)\left(1-x^2\right)^n\le 0\text{, pentru }x\in[0,1]
  5. Integrala unei funcții negative sau nule pe [0,1]\displaystyle [0,1] este negativă sau nulă. Deci diferența este ≤0\displaystyle \le 0, adică In+1≤In\displaystyle I_{n+1}\le I_n pentru orice n\displaystyle n natural nenul.
    In+1−In≤0⇒In+1≤In\displaystyle I_{n+1}-I_n\le 0\Rightarrow I_{n+1}\le I_n
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Pentru fiecare număr natural nenul n\displaystyle n, se consideră numărul In=∫01(1−x2)ndx\displaystyle I_n=\int_0^1\left(1-x^2\right)^n dx.

Demonstrați că (2n+3)In+1=2(n+1)In\displaystyle (2n+3)I_{n+1}=2(n+1)I_n, pentru orice număr natural nenul n\displaystyle n.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem In+1=∫01(1−x2)n+1dx\displaystyle I_{n+1}=\int_0^1\left(1-x^2\right)^{n+1}dx și observăm că 1=x′\displaystyle 1=x', deci putem integra prin părți cu f(x)=(1−x2)n+1\displaystyle f(x)=\left(1-x^2\right)^{n+1} și g(x)=x\displaystyle g(x)=x.
    In+1=∫01x′(1−x2)n+1dx\displaystyle I_{n+1}=\int_0^1 x'\left(1-x^2\right)^{n+1}dx
  2. Aplicăm formula ∫01fg′ dx=fg∣01−∫01f′g dx\displaystyle \int_0^1 f g'\,dx=fg\Big|_0^1-\int_0^1 f'g\,dx. Derivata lui (1−x2)n+1\displaystyle \left(1-x^2\right)^{n+1} este (n+1)(1−x2)n(−2x)\displaystyle (n+1)\left(1-x^2\right)^n(-2x).
    In+1=x(1−x2)n+1∣01−∫01x(n+1)(1−x2)n(−2x)dx\displaystyle I_{n+1}=x\left(1-x^2\right)^{n+1}\Big|_0^1-\int_0^1 x(n+1)\left(1-x^2\right)^n(-2x)dx
  3. Termenul din afara integralei este 1⋅0n+1−0=0\displaystyle 1\cdot 0^{n+1}-0=0. În integrală scoatem constanta și obținem x⋅x=x2\displaystyle x\cdot x=x^2, iar minusul din −2x\displaystyle -2x se anulează cu minusul dinaintea integralei.
    In+1=2(n+1)∫01x2(1−x2)ndx\displaystyle I_{n+1}=2(n+1)\int_0^1 x^2\left(1-x^2\right)^n dx
  4. Scriem x2=−(1−x2−1)\displaystyle x^2=-\left(1-x^2-1\right), deci integrala devine cu semn schimbat.
    In+1=−2(n+1)∫01(1−x2−1)(1−x2)ndx\displaystyle I_{n+1}=-2(n+1)\int_0^1\left(1-x^2-1\right)\left(1-x^2\right)^n dx
  5. Desfacem paranteza: (1−x2)(1−x2)n=(1−x2)n+1\displaystyle \left(1-x^2\right)\left(1-x^2\right)^n=\left(1-x^2\right)^{n+1}, deci integrala este In+1−In\displaystyle I_{n+1}-I_n.
    In+1=−2(n+1)(In+1−In)\displaystyle I_{n+1}=-2(n+1)\left(I_{n+1}-I_n\right)
  6. Din In+1=−2(n+1)In+1+2(n+1)In\displaystyle I_{n+1}=-2(n+1)I_{n+1}+2(n+1)I_n rezultă (2(n+1)+1)In+1=2(n+1)In\displaystyle \left(2(n+1)+1\right)I_{n+1}=2(n+1)I_n, adică (2n+3)In+1=2(n+1)In\displaystyle (2n+3)I_{n+1}=2(n+1)I_n, pentru orice n\displaystyle n natural nenul.
    (2n+3)In+1=2(n+1)In\displaystyle (2n+3)I_{n+1}=2(n+1)I_n
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.