Bac matematică M2 științe ale naturii 2012, model: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Într-o progresie aritmetică (an)n≥1\displaystyle (a_n)_{n\geq 1} se cunosc a1=5\displaystyle a_1=5 și r=2\displaystyle r=2. Calculați suma primilor 5 termeni ai progresiei.
Vezi rezolvarea
  1. Formula sumei primilor n\displaystyle n termeni ai unei progresii aritmetice este Sn=(2a1+(n−1)r)⋅n2\displaystyle S_n=\dfrac{(2a_1+(n-1)r)\cdot n}{2}. Pentru n=5\displaystyle n=5 obținem S5=(2a1+4r)⋅52\displaystyle S_5=\dfrac{(2a_1+4r)\cdot 5}{2}.
    S5=(2a1+4r)⋅52\displaystyle S_5=\frac{(2a_1+4r)\cdot 5}{2}
  2. Înlocuim a1=5\displaystyle a_1=5 și r=2\displaystyle r=2: S5=(2⋅5+4⋅2)⋅52\displaystyle S_5=\dfrac{(2\cdot 5+4\cdot 2)\cdot 5}{2}.
    S5=(2⋅5+4⋅2)⋅52\displaystyle S_5=\frac{(2\cdot 5+4\cdot 2)\cdot 5}{2}
  3. Calculăm paranteza: 2⋅5+4⋅2=10+8=18\displaystyle 2\cdot 5+4\cdot 2=10+8=18. Atunci S5=18⋅52=9⋅5=45\displaystyle S_5=\dfrac{18\cdot 5}{2}=9\cdot 5=45.
    S5=18⋅52=45\displaystyle S_5=\frac{18\cdot 5}{2}=45
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Determinați numărul real m\displaystyle m pentru care ecuația x2−(m+1)x+m=0\displaystyle x^2-(m+1)x+m=0 are soluții reale egale.
Vezi rezolvarea
  1. Ecuația x2−(m+1)x+m=0\displaystyle x^2-(m+1)x+m=0 are coeficienții a=1\displaystyle a=1, b=−(m+1)\displaystyle b=-(m+1), c=m\displaystyle c=m.
    a=1\displaystyle a=1, b=−(m+1)\displaystyle \ b=-(m+1), c=m\displaystyle \ c=m
  2. Ecuația are soluții reale egale exact când discriminantul este zero: Δ=0\displaystyle \Delta=0, unde Δ=b2−4ac\displaystyle \Delta=b^2-4ac.
    Δ=0\displaystyle \Delta=0
  3. Înlocuim coeficienții: Δ=(m+1)2−4⋅1⋅m\displaystyle \Delta=(m+1)^2-4\cdot 1\cdot m. Dezvoltăm (m+1)2=m2+2m+1\displaystyle (m+1)^2=m^2+2m+1, deci condiția Δ=0\displaystyle \Delta=0 devine o ecuație în m\displaystyle m.
    m2+2m+1−4m=0\displaystyle m^2+2m+1-4m=0
  4. Reducem termenii asemenea: 2m−4m=−2m\displaystyle 2m-4m=-2m, deci m2−2m+1=0\displaystyle m^2-2m+1=0, adică (m−1)2=0\displaystyle (m-1)^2=0.
    (m−1)2=0\displaystyle (m-1)^2=0
  5. Un pătrat este zero doar când baza este zero, deci m−1=0\displaystyle m-1=0. Verificare: pentru m=1\displaystyle m=1 ecuația devine x2−2x+1=0\displaystyle x^2-2x+1=0, adică (x−1)2=0\displaystyle (x-1)^2=0, cu soluția dublă x=1\displaystyle x=1.
    m=1\displaystyle m=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Determinați coordonatele punctelor de intersecție a graficului funcției f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=2x+1−1\displaystyle f(x)=2^{x+1}-1 cu axele Ox\displaystyle \text{Ox} și respectiv Oy\displaystyle \text{Oy}.
Vezi rezolvarea
  1. Intersecția cu axa Ox\displaystyle Ox se află din condiția ca ordonata punctului să fie zero, adică f(x)=0\displaystyle f(x)=0. Scriem ecuația: 2x+1−1=0\displaystyle 2^{x+1}-1=0.
    2x+1−1=0\displaystyle 2^{x+1}-1=0
  2. Trecem pe 1\displaystyle 1 în membrul drept și îl scriem ca putere a lui 2\displaystyle 2: 2x+1=1=20\displaystyle 2^{x+1}=1=2^{0}. Funcția exponențială de bază 2\displaystyle 2 este injectivă, deci exponenții sunt egali: x+1=0\displaystyle x+1=0, de unde x=−1\displaystyle x=-1.
    2x+1=20⇒x+1=0⇒x=−1\displaystyle 2^{x+1}=2^{0}\Rightarrow x+1=0\Rightarrow x=-1
  3. Punctul de intersecție cu Ox\displaystyle Ox are abscisa −1\displaystyle -1 și ordonata 0\displaystyle 0, deci este A(−1,0)\displaystyle A(-1,0).
    A(−1,0)\displaystyle A(-1,0)
  4. Intersecția cu axa Oy\displaystyle Oy se află pentru abscisa x=0\displaystyle x=0, deci calculăm f(0)=20+1−1=2−1\displaystyle f(0)=2^{0+1}-1=2-1.
    f(0)=20+1−1=2−1=1\displaystyle f(0)=2^{0+1}-1=2-1=1
  5. Punctul de intersecție cu Oy\displaystyle Oy are abscisa 0\displaystyle 0 și ordonata f(0)=1\displaystyle f(0)=1, deci este B(0,1)\displaystyle B(0,1). Răspuns: A(−1,0)\displaystyle A(-1,0) și B(0,1)\displaystyle B(0,1).
    A(−1,0) și B(0,1)\displaystyle A(-1,0)\text{ și }B(0,1)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Calculați 2C42−3A41\displaystyle 2C_4^2-3A_4^1.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem formula combinărilor: Cnk=n!k! (n−k)!\displaystyle C_n^k=\dfrac{n!}{k!\,(n-k)!}. Pentru n=4\displaystyle n=4 și k=2\displaystyle k=2 obținem C42=4!2!⋅2!\displaystyle C_4^2=\dfrac{4!}{2!\cdot 2!}.
    C42=4!2!⋅2!\displaystyle C_4^2=\dfrac{4!}{2!\cdot 2!}
  2. Calculăm factorialele: 4!=24\displaystyle 4!=24, iar 2!=2\displaystyle 2!=2. Atunci C42=242⋅2=244=6\displaystyle C_4^2=\dfrac{24}{2\cdot 2}=\dfrac{24}{4}=6.
    C42=6\displaystyle C_4^2=6
  3. Scriem formula aranjamentelor: Ank=n!(n−k)!\displaystyle A_n^k=\dfrac{n!}{(n-k)!}. Pentru n=4\displaystyle n=4 și k=1\displaystyle k=1 obținem A41=4!3!=246=4\displaystyle A_4^1=\dfrac{4!}{3!}=\dfrac{24}{6}=4.
    A41=4\displaystyle A_4^1=4
  4. Înlocuim valorile găsite în expresie: 2C42−3A41=2⋅6−3⋅4=12−12=0\displaystyle 2C_4^2-3A_4^1=2\cdot 6-3\cdot 4=12-12=0.
    2C42−3A41=0\displaystyle 2C_4^2-3A_4^1=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
Se consideră vectorii v1⃗=2i⃗+aj⃗\displaystyle \vec{v_1}=2\vec{i}+a\vec{j} și v2⃗=(a+3)i⃗+2j⃗\displaystyle \vec{v_2}=(a+3)\vec{i}+2\vec{j}, unde a∈R\displaystyle a\in\mathbb{R}. Determinați numărul a>0\displaystyle a>0 pentru care vectorii v1⃗\displaystyle \vec{v_1} și v2⃗\displaystyle \vec{v_2} sunt coliniari.
Vezi rezolvarea
  1. Doi vectori sunt coliniari când coordonatele lor sunt proporționale. Vectorul v1⃗\displaystyle \vec{v_1} are coordonatele 2\displaystyle 2 și a\displaystyle a, iar v2⃗\displaystyle \vec{v_2} are coordonatele a+3\displaystyle a+3 și 2\displaystyle 2.
    v1⃗=(2,a)\displaystyle \vec{v_1}=(2,a), v2⃗=(a+3,2)\displaystyle \ \vec{v_2}=(a+3,2)
  2. Scriem condiția de proporționalitate a coordonatelor: 2a+3=a2\displaystyle \dfrac{2}{a+3}=\dfrac{a}{2}.
    2a+3=a2\displaystyle \frac{2}{a+3}=\frac{a}{2}
  3. Înmulțim pe diagonală: 2⋅2=a(a+3)\displaystyle 2\cdot 2=a(a+3), adică 4=a2+3a\displaystyle 4=a^{2}+3a.
    4=a2+3a\displaystyle 4=a^{2}+3a
  4. Aducem toți termenii în membrul stâng și obținem ecuația a2+3a−4=0\displaystyle a^{2}+3a-4=0.
    a2+3a−4=0\displaystyle a^{2}+3a-4=0
  5. Calculăm discriminantul: Δ=9+16=25\displaystyle \Delta=9+16=25, deci a=−3±52\displaystyle a=\dfrac{-3\pm 5}{2}, adică a=1\displaystyle a=1 sau a=−4\displaystyle a=-4.
    a=1 sau a=−4\displaystyle a=1\text{ sau }a=-4
  6. Cerința impune a>0\displaystyle a>0, deci păstrăm doar rădăcina pozitivă. Pentru a=1\displaystyle a=1 vectorii sunt (2,1)\displaystyle (2,1) și (4,2)\displaystyle (4,2), proporționali, deci verificarea reușește.
    a=1\displaystyle a=1
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Aria triunghiului MNP\displaystyle MNP este egală cu 16\displaystyle 16, iar MN=NP=8\displaystyle MN=NP=8. Calculați sin⁡N\displaystyle \sin N.
Vezi rezolvarea
  1. Unghiul N\displaystyle N este cuprins între laturile MN\displaystyle MN și NP\displaystyle NP, deci aria triunghiului se poate scrie cu formula care folosește două laturi și sinusul unghiului dintre ele: AMNP=MN⋅NP⋅sin⁡N2\displaystyle \mathcal{A}_{MNP}=\dfrac{MN\cdot NP\cdot \sin N}{2}.
    AΔMNP=MN⋅NP⋅sin⁡N2\displaystyle \mathcal{A}_{\Delta MNP}=\frac{MN\cdot NP\cdot \sin N}{2}
  2. Înlocuim datele din enunț: aria este 16\displaystyle 16, iar MN=NP=8\displaystyle MN=NP=8. Obținem 16=8⋅8⋅sin⁡N2\displaystyle 16=\dfrac{8\cdot 8\cdot \sin N}{2}.
    16=8⋅8⋅sin⁡N2\displaystyle 16=\frac{8\cdot 8\cdot \sin N}{2}
  3. Înmulțim egalitatea cu 2\displaystyle 2 și împărțim la 8⋅8\displaystyle 8\cdot 8, pentru a-l izola pe sin⁡N\displaystyle \sin N.
    sin⁡N=2⋅168⋅8\displaystyle \sin N=\frac{2\cdot 16}{8\cdot 8}
  4. Calculăm fracția: 3264=12\displaystyle \dfrac{32}{64}=\dfrac{1}{2}. Deci sin⁡N=12\displaystyle \sin N=\dfrac{1}{2}.
    sin⁡N=12\displaystyle \sin N=\frac{1}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele An(n−1,n+2)\displaystyle A_n(n-1,n+2), n∈N∗\displaystyle n\in\mathbb{N}^*.

Determinați ecuația dreptei A1A2\displaystyle A_1A_2.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru n=1\displaystyle n=1 obținem A1(1−1, 1+2)\displaystyle A_1(1-1,\,1+2), adică punctul A1(0,3)\displaystyle A_1(0,3).
    A1(0,3)\displaystyle A_1(0,3)
  2. Pentru n=2\displaystyle n=2 obținem A2(2−1, 2+2)\displaystyle A_2(2-1,\,2+2), adică punctul A2(1,4)\displaystyle A_2(1,4).
    A1(0,3)\displaystyle A_1(0,3), A2(1,4)\displaystyle \ A_2(1,4)
  3. Un punct M(x,y)\displaystyle M(x,y) se află pe dreapta A1A2\displaystyle A_1A_2 dacă determinantul cu liniile (x,y,1)\displaystyle (x,y,1), (0,3,1)\displaystyle (0,3,1), (1,4,1)\displaystyle (1,4,1) este nul.
    A1A2:∣xy1031141∣=0\displaystyle A_1A_2:\begin{vmatrix}x&y&1\\0&3&1\\1&4&1\end{vmatrix}=0
  4. Dezvoltăm după prima linie: x⋅(3⋅1−1⋅4)−y⋅(0⋅1−1⋅1)+1⋅(0⋅4−3⋅1)=0\displaystyle x\cdot(3\cdot 1-1\cdot 4)-y\cdot(0\cdot 1-1\cdot 1)+1\cdot(0\cdot 4-3\cdot 1)=0.
    −x+y−3=0\displaystyle -x+y-3=0
  5. Din −x+y−3=0\displaystyle -x+y-3=0 rezultă y=x+3\displaystyle y=x+3.
    A1A2:y=x+3\displaystyle A_1A_2:y=x+3
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele An(n−1,n+2)\displaystyle A_n(n-1,n+2), n∈N∗\displaystyle n\in\mathbb{N}^*.

Demonstrați că punctele Am,An,Ap\displaystyle A_m, A_n, A_p sunt coliniare, oricare ar fi m,n,p∈N∗\displaystyle m,n,p\in\mathbb{N}^*.
Vezi rezolvarea
  1. Trei puncte sunt coliniare dacă determinantul format din coordonatele lor și o coloană de 1\displaystyle 1 este nul. Pentru Am(m−1,m+2)\displaystyle A_m(m-1,m+2), An(n−1,n+2)\displaystyle A_n(n-1,n+2), Ap(p−1,p+2)\displaystyle A_p(p-1,p+2) scriem determinantul Δ\displaystyle \Delta.
    Δ=∣m−1m+21n−1n+21p−1p+21∣\displaystyle \Delta=\begin{vmatrix}m-1&m+2&1\\n-1&n+2&1\\p-1&p+2&1\end{vmatrix}
  2. Scădem linia a doua din prima (L1−L2\displaystyle L_1-L_2) și linia a treia din a doua (L2−L3\displaystyle L_2-L_3). Determinantul nu se schimbă, iar ultima coloană devine 0,0,1\displaystyle 0,0,1.
    Δ=∣m−nm−n0n−pn−p0p−1p+21∣\displaystyle \Delta=\begin{vmatrix}m-n&m-n&0\\n-p&n-p&0\\p-1&p+2&1\end{vmatrix}
  3. Dezvoltăm după ultima coloană. Rămâne un determinant de ordin 2\displaystyle 2, care are cele două coloane identice, deoarece m−n=m−n\displaystyle m-n=m-n și n−p=n−p\displaystyle n-p=n-p.
    Δ=∣m−nm−nn−pn−p∣=(m−n)(n−p)−(m−n)(n−p)=0\displaystyle \Delta=\begin{vmatrix}m-n&m-n\\n-p&n-p\end{vmatrix}=(m-n)(n-p)-(m-n)(n-p)=0
  4. Deoarece Δ=0\displaystyle \Delta=0 pentru orice m,n,p∈N∗\displaystyle m,n,p\in\mathbb{N}^*, punctele Am,An,Ap\displaystyle A_m,A_n,A_p sunt coliniare.
    Am\displaystyle A_m,An\displaystyle A_n,Ap coliniare\displaystyle A_p\text{ coliniare}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele An(n−1,n+2)\displaystyle A_n(n-1,n+2), n∈N∗\displaystyle n\in\mathbb{N}^*.

Pentru fiecare p∈N∗\displaystyle p\in\mathbb{N}^* notăm Mp={n∈N∗∣AnAp≤2}\displaystyle M_p=\{n\in\mathbb{N}^*\mid A_nA_p\leq 2\}. Determinați elementele mulțimii M2011\displaystyle M_{2011}.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem condiția din definiția mulțimii pentru p=2011\displaystyle p=2011: n∈M2011\displaystyle n\in M_{2011} dacă AnA2011≤2\displaystyle A_nA_{2011}\leq 2. Punctul A2011\displaystyle A_{2011} are coordonatele (2010,2013)\displaystyle (2010,2013).
    AnA2011≤2\displaystyle A_nA_{2011}\leq 2,A2011(2010,2013)\displaystyle \quad A_{2011}(2010,2013)
  2. Aplicăm formula distanței dintre două puncte. Diferența abciselor este (n−1)−2010=n−2011\displaystyle (n-1)-2010=n-2011, iar diferența ordonatelor este (n+2)−2013=n−2011\displaystyle (n+2)-2013=n-2011.
    (n−2011)2+(n−2011)2≤2\displaystyle \sqrt{(n-2011)^2+(n-2011)^2}\leq 2
  3. Reducem suma de sub radical: 2(n−2011)2\displaystyle 2(n-2011)^2, deci radicalul este 2 ∣n−2011∣\displaystyle \sqrt{2}\,|n-2011|. Inegalitatea devine 2 ∣n−2011∣≤2\displaystyle \sqrt{2}\,|n-2011|\leq 2.
    2 ∣n−2011∣≤2\displaystyle \sqrt{2}\,|n-2011|\leq 2
  4. Împărțim la 2\displaystyle \sqrt{2}. Deoarece 22=2\displaystyle \dfrac{2}{\sqrt{2}}=\sqrt{2}, obținem că modulul lui n−2011\displaystyle n-2011 este cel mult 2\displaystyle \sqrt{2}.
    ∣n−2011∣≤2\displaystyle |n-2011|\leq\sqrt{2}
  5. Cum n\displaystyle n este număr natural, n−2011\displaystyle n-2011 este număr întreg. Deoarece 2≈1,41\displaystyle \sqrt{2}\approx 1{,}41, singurele valori întregi posibile pentru n−2011\displaystyle n-2011 sunt −1\displaystyle -1, 0\displaystyle 0 și 1\displaystyle 1.
    n−2011∈{−1,0,1}\displaystyle n-2011\in\{-1,0,1\}
  6. Adăugăm 2011 la fiecare valoare și obținem n∈{2010,2011,2012}\displaystyle n\in\{2010,2011,2012\}. Toate sunt numere naturale nenule, deci convin.
    M2011={2010,2011,2012}\displaystyle M_{2011}=\{2010,2011,2012\}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+(m−3)X2−17X+(2m+7)\displaystyle f=X^3+(m-3)X^2-17X+(2m+7), cu m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Pentru m=4\displaystyle m=4 determinați câtul și restul împărțirii polinomului f\displaystyle f la X−3\displaystyle X-3.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim m=4\displaystyle m=4 în expresia polinomului: coeficientul lui X2\displaystyle X^2 devine m−3=4−3=1\displaystyle m-3=4-3=1, iar termenul liber devine 2m+7=2⋅4+7=15\displaystyle 2m+7=2\cdot 4+7=15.
    f=X3+X2−17X+15\displaystyle f=X^3+X^2-17X+15
  2. Aplicăm schema lui Horner pentru împărțirea la X−3\displaystyle X-3, deci folosim valoarea 3\displaystyle 3. Coeficienții lui f\displaystyle f sunt 1, 1, −17, 15\displaystyle 1,\ 1,\ -17,\ 15. Coborâm primul coeficient: 1\displaystyle 1.
    c2=1\displaystyle c_2=1
  3. Următorul coeficient al câtului este 3⋅1+1=4\displaystyle 3\cdot 1+1=4.
    c1=3⋅1+1=4\displaystyle c_1=3\cdot 1+1=4
  4. Apoi calculăm 3⋅4+(−17)=−5\displaystyle 3\cdot 4+(-17)=-5. Deci câtul are coeficienții 1, 4, −5\displaystyle 1,\ 4,\ -5, adică un polinom de gradul 2\displaystyle 2.
    C=X2+4X−5\displaystyle C=X^2+4X-5
  5. Restul este 3⋅(−5)+15=0\displaystyle 3\cdot(-5)+15=0. Restul fiind 0\displaystyle 0, polinomul f\displaystyle f se împarte exact la X−3\displaystyle X-3, iar f=(X−3)(X2+4X−5)\displaystyle f=(X-3)(X^2+4X-5).
    R=0\displaystyle R=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Se consideră polinomul f=X3+(m−3)X2−17X+(2m+7)\displaystyle f=X^3+(m-3)X^2-17X+(2m+7), cu m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Determinați m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R} pentru care polinomul f\displaystyle f este divizibil cu X−1\displaystyle X-1.
Vezi rezolvarea
  1. Folosim teorema restului: restul împărțirii lui f\displaystyle f la X−1\displaystyle X-1 este f(1)\displaystyle f(1). Deci f\displaystyle f este divizibil cu X−1\displaystyle X-1 dacă și numai dacă f(1)=0\displaystyle f(1)=0.
    f⋮(X−1)⇔f(1)=0\displaystyle f\vdots (X-1)\Leftrightarrow f(1)=0
  2. Înlocuim X\displaystyle X cu 1\displaystyle 1 în expresia polinomului: f(1)=13+(m−3)⋅12−17⋅1+(2m+7)\displaystyle f(1)=1^3+(m-3)\cdot 1^2-17\cdot 1+(2m+7).
    f(1)=1+(m−3)−17+(2m+7)\displaystyle f(1)=1+(m-3)-17+(2m+7)
  3. Grupăm termenii cu m\displaystyle m și termenii liberi: m+2m=3m\displaystyle m+2m=3m, iar 1−3−17+7=−12\displaystyle 1-3-17+7=-12.
    f(1)=1+m−3−17+2m+7=3m−12\displaystyle f(1)=1+m-3-17+2m+7=3m-12
  4. Punem condiția f(1)=0\displaystyle f(1)=0, adică 3m−12=0\displaystyle 3m-12=0, deci 3m=12\displaystyle 3m=12 și m=4\displaystyle m=4.
    3m−12=0⇒m=4\displaystyle 3m-12=0\Rightarrow m=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={−4x2+1,x≤0x−4,x>0\displaystyle f(x)=\begin{cases}\frac{-4}{x^2+1}, & x\leq 0\\ x-4, & x>0\end{cases}.

Demonstrați că funcția f\displaystyle f este continuă în punctul x0=0\displaystyle x_0=0.
Vezi rezolvarea
  1. Pentru continuitate în x0=0\displaystyle x_0=0 trebuie ca limita la stânga, limita la dreapta și valoarea funcției în 0\displaystyle 0 să fie egale. Calculăm mai întâi valoarea funcției în 0\displaystyle 0, folosind prima ramură, deoarece 0≤0\displaystyle 0\leq 0: f(0)=−402+1\displaystyle f(0)=\dfrac{-4}{0^{2}+1}.
    f(0)=−402+1=−4\displaystyle f(0)=\dfrac{-4}{0^{2}+1}=-4
  2. Limita la stânga: pentru x<0\displaystyle x<0 folosim f(x)=−4x2+1\displaystyle f(x)=\dfrac{-4}{x^{2}+1}. Când x\displaystyle x tinde la 0\displaystyle 0, numitorul x2+1\displaystyle x^{2}+1 tinde la 1\displaystyle 1, deci limita este −4\displaystyle -4.
    lim⁡x→0, x<0f(x)=lim⁡x→0−4x2+1=−41=−4\displaystyle \lim_{x\to 0,\,x<0}f(x)=\lim_{x\to 0}\dfrac{-4}{x^{2}+1}=\dfrac{-4}{1}=-4
  3. Limita la dreapta: pentru x>0\displaystyle x>0 folosim f(x)=x−4\displaystyle f(x)=x-4. Când x\displaystyle x tinde la 0\displaystyle 0, x−4\displaystyle x-4 tinde la −4\displaystyle -4. Obținem că limitele laterale și f(0)\displaystyle f(0) sunt toate egale cu −4\displaystyle -4.
    lim⁡x→0, x<0f(x)=−4\displaystyle \lim_{x\to 0,\,x<0}f(x)=-4, lim⁡x→0, x>0f(x)=−4\displaystyle \ \lim_{x\to 0,\,x>0}f(x)=-4, f(0)=−4\displaystyle \ f(0)=-4
  4. Deoarece limita la stânga, limita la dreapta și valoarea funcției în 0\displaystyle 0 coincid, funcția f\displaystyle f este continuă în punctul x0=0\displaystyle x_0=0.
    f este continua˘ ıˆn punctul x0=0\displaystyle f\text{ este continuă în punctul }x_0=0
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={−4x2+1,x≤0x−4,x>0\displaystyle f(x)=\begin{cases}\frac{-4}{x^2+1}, & x\leq 0\\ x-4, & x>0\end{cases}.

Calculați lim⁡x→4f(x)16−x2\displaystyle \lim_{x\to 4}\frac{f(x)}{16-x^2}.
Vezi rezolvarea
  1. Deoarece x→4\displaystyle x\to 4 și 4>0\displaystyle 4>0, pentru x\displaystyle x apropiat de 4\displaystyle 4 avem x>0\displaystyle x>0. Deci folosim ramura f(x)=x−4\displaystyle f(x)=x-4.
    f(x)=x−4 pentru x ıˆn vecina˘tatea lui 4\displaystyle f(x)=x-4\text{ pentru }x\text{ în vecinătatea lui }4
  2. Înlocuim f(x)\displaystyle f(x) în limită. La x=4\displaystyle x=4 atât numărătorul x−4\displaystyle x-4, cât și numitorul 16−x2\displaystyle 16-x^2 se anulează, deci avem cazul 00\displaystyle \dfrac{0}{0}.
    lim⁡x→4f(x)16−x2=lim⁡x→4x−416−x2\displaystyle \lim_{x\to 4}\frac{f(x)}{16-x^2}=\lim_{x\to 4}\frac{x-4}{16-x^2}
  3. Descompunem numitorul folosind diferența de pătrate: 16−x2=(4−x)(4+x)\displaystyle 16-x^2=(4-x)(4+x).
    lim⁡x→4x−4(4−x)(4+x)\displaystyle \lim_{x\to 4}\frac{x-4}{(4-x)(4+x)}
  4. Observăm că x−4=−(4−x)\displaystyle x-4=-(4-x), deci simplificăm factorul 4−x\displaystyle 4-x (în limită x≠4\displaystyle x\neq 4) și rămâne −14+x\displaystyle \dfrac{-1}{4+x}.
    lim⁡x→4x−4(4−x)(4+x)=lim⁡x→4−14+x\displaystyle \lim_{x\to 4}\frac{x-4}{(4-x)(4+x)}=\lim_{x\to 4}\frac{-1}{4+x}
  5. Trecem la limită, înlocuind x=4\displaystyle x=4 în −14+x\displaystyle \dfrac{-1}{4+x}, care acum este definită în 4\displaystyle 4. Obținem −14+4\displaystyle \dfrac{-1}{4+4}.
    lim⁡x→4f(x)16−x2=−18=−18\displaystyle \lim_{x\to 4}\frac{f(x)}{16-x^2}=\frac{-1}{8}=-\frac{1}{8}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)={−4x2+1,x≤0x−4,x>0\displaystyle f(x)=\begin{cases}\frac{-4}{x^2+1}, & x\leq 0\\ x-4, & x>0\end{cases}.

Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f\displaystyle f în punctul A(−1,−2)\displaystyle A(-1,-2).
Vezi rezolvarea
  1. Punctul A\displaystyle A are abscisa −1≤0\displaystyle -1\leq 0, deci în jurul lui −1\displaystyle -1 funcția este dată de f(x)=−4x2+1\displaystyle f(x)=\dfrac{-4}{x^{2}+1}. Verificăm că A\displaystyle A aparține graficului: f(−1)=−42=−2\displaystyle f(-1)=\dfrac{-4}{2}=-2.
    f(−1)=−2\displaystyle f(-1)=-2
  2. Ecuația tangentei la grafic în punctul de abscisă −1\displaystyle -1 este y−f(−1)=f′(−1)(x+1)\displaystyle y-f(-1)=f'(-1)(x+1).
    y−f(−1)=f′(−1)(x+1)\displaystyle y-f(-1)=f'(-1)(x+1)
  3. Derivăm f\displaystyle f pentru x<0\displaystyle x<0, folosind formula derivatei unui cât: f′(x)=0⋅(x2+1)−(−4)⋅2x(x2+1)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{0\cdot(x^{2}+1)-(-4)\cdot 2x}{(x^{2}+1)^{2}}, adică f′(x)=8x(x2+1)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{8x}{(x^{2}+1)^{2}}.
    f′(x)=8x(x2+1)2\displaystyle f'(x)=\dfrac{8x}{(x^{2}+1)^{2}}
  4. Calculăm derivata în −1\displaystyle -1: f′(−1)=8⋅(−1)(1+1)2=−84=−2\displaystyle f'(-1)=\dfrac{8\cdot(-1)}{(1+1)^{2}}=\dfrac{-8}{4}=-2.
    f′(−1)=−2\displaystyle f'(-1)=-2
  5. Înlocuim în ecuația tangentei: y+2=−2(x+1)\displaystyle y+2=-2(x+1), deci y=−2x−2−2=−2x−4\displaystyle y=-2x-2-2=-2x-4.
    y=−2x−4\displaystyle y=-2x-4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcțiile fm:R→R\displaystyle f_m:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, fm(x)=3m2x2+6mx+9\displaystyle f_m(x)=3m^2x^2+6mx+9, unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Determinați mulțimea primitivelor funcției f0\displaystyle f_0.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim m=0\displaystyle m=0 în fm(x)=3m2x2+6mx+9\displaystyle f_m(x)=3m^2x^2+6mx+9. Termenii 3m2x2\displaystyle 3m^2x^2 și 6mx\displaystyle 6mx devin 0\displaystyle 0, deci f0(x)=9\displaystyle f_0(x)=9 pentru orice x∈R\displaystyle x\in\mathbb{R}.
    f0(x)=9\displaystyle f_0(x)=9
  2. Mulțimea primitivelor lui f0\displaystyle f_0 este integrala nedefinită ∫f0(x) dx\displaystyle \int f_0(x)\,dx, adică integrala constantei 9\displaystyle 9.
    ∫9 dx\displaystyle \int 9\,dx
  3. Scoatem constanta în fața integralei: ∫9 dx=9∫1 dx\displaystyle \int 9\,dx=9\int 1\,dx. O primitivă a lui 1\displaystyle 1 este x\displaystyle x, deci obținem 9x\displaystyle 9x. Adăugăm constanta C∈R\displaystyle C\in\mathbb{R}. Verificare: (9x+C)′=9=f0(x)\displaystyle (9x+C)'=9=f_0(x).
    ∫9 dx=9x+C\displaystyle \int 9\,dx=9x+C, C∈R\displaystyle \ C\in\mathbb{R}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcțiile fm:R→R\displaystyle f_m:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, fm(x)=3m2x2+6mx+9\displaystyle f_m(x)=3m^2x^2+6mx+9, unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}. Calculați aria suprafeței cuprinse între graficul funcției f1\displaystyle f_1, axa Ox\displaystyle Ox și dreptele de ecuații x=0\displaystyle x=0 și x=1\displaystyle x=1.
Vezi rezolvarea
  1. Înlocuim m=1\displaystyle m=1 în expresia funcției și obținem f1(x)=3x2+6x+9\displaystyle f_1(x)=3x^{2}+6x+9.
    f1(x)=3x2+6x+9\displaystyle f_1(x)=3x^{2}+6x+9
  2. Arătăm că funcția este pozitivă pe [0,1]\displaystyle [0,1]: pentru x∈[0,1]\displaystyle x\in[0,1] termenii 3x2\displaystyle 3x^{2} și 6x\displaystyle 6x sunt pozitivi sau nuli, iar 9>0\displaystyle 9>0, deci f1(x)>0\displaystyle f_1(x)>0. Prin urmare modulul dispare, iar aria este integrala funcției pe [0,1]\displaystyle [0,1].
    A=∫01∣3x2+6x+9∣dx=∫01(3x2+6x+9)dx\displaystyle A=\int_0^1\left|3x^{2}+6x+9\right|dx=\int_0^1\left(3x^{2}+6x+9\right)dx
  3. Aflăm o primitivă a funcției, integrând fiecare termen: primitiva lui 3x2\displaystyle 3x^{2} este x3\displaystyle x^{3}, a lui 6x\displaystyle 6x este 3x2\displaystyle 3x^{2}, iar a lui 9\displaystyle 9 este 9x\displaystyle 9x. Aplicăm formula Leibniz-Newton.
    A=(x3+3x2+9x)∣01\displaystyle A=\left(x^{3}+3x^{2}+9x\right)\Big|_0^1
  4. Calculăm valoarea în 1\displaystyle 1 și în 0\displaystyle 0 și facem diferența: (1+3+9)−0=13\displaystyle (1+3+9)-0=13.
    A=13\displaystyle A=13
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcțiile fm:R→R\displaystyle f_m:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, fm(x)=3m2x2+6mx+9\displaystyle f_m(x)=3m^2x^2+6mx+9, unde m∈R\displaystyle m\in\mathbb{R}.

Calculați ∫12f2(x)−9x⋅ex dx\displaystyle \int_1^2\frac{f_2(x)-9}{x}\cdot e^x\,dx.
Vezi rezolvarea
  1. Scriem funcția f2\displaystyle f_2: înlocuim m=2\displaystyle m=2 în formula funcției, deci f2(x)=3⋅22x2+6⋅2 x+9=12x2+12x+9\displaystyle f_2(x)=3\cdot 2^{2}x^{2}+6\cdot 2\,x+9=12x^{2}+12x+9.
    f2(x)=12x2+12x+9\displaystyle f_2(x)=12x^{2}+12x+9
  2. Calculăm f2(x)−9=12x2+12x\displaystyle f_2(x)-9=12x^{2}+12x, apoi împărțim la x\displaystyle x și simplificăm: 12x2+12xx=12x+12\displaystyle \dfrac{12x^{2}+12x}{x}=12x+12.
    f2(x)−9x=12x+12\displaystyle \frac{f_2(x)-9}{x}=12x+12
  3. Integrala devine ∫12(12x+12)ex dx\displaystyle \int_1^2(12x+12)e^x\,dx.
    ∫12(12x+12)ex dx\displaystyle \int_1^2(12x+12)e^x\,dx
  4. Găsim o primitivă a funcției (12x+12)ex\displaystyle (12x+12)e^x. Derivăm 12xex\displaystyle 12xe^x cu regula produsului: (12xex)′=12ex+12xex=(12x+12)ex\displaystyle (12xe^x)'=12e^x+12xe^x=(12x+12)e^x. Deci 12xex\displaystyle 12xe^x este o primitivă.
    ∫12(12x+12)ex dx=12xex∣12\displaystyle \int_1^2(12x+12)e^x\,dx=12xe^x\Big|_1^2
  5. Aplicăm formula Leibniz-Newton: 12xex∣12=12⋅2⋅e2−12⋅1⋅e=24e2−12e\displaystyle 12xe^x\Big|_1^2=12\cdot 2\cdot e^{2}-12\cdot 1\cdot e=24e^{2}-12e.
    24e2−12e\displaystyle 24e^{2}-12e
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.