Bac matematică M2 științe ale naturii 2025, model: subiecte rezolvate pas cu pas

Rezolvările sunt generate cu AI și verificate. Nu reprezintă baremul oficial.

Subiectul I.1

5 puncte
Determinați termenul a1\displaystyle a_1 al progresiei aritmetice (an)n≥1\displaystyle (a_n)_{n\geq 1}, știind că a3=19\displaystyle a_3=19 și a4=25\displaystyle a_4=25.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie formula termenului general al unei progresii aritmetice, folosind primul termen și rația r\displaystyle r.
    an=a1+(n−1)r\displaystyle a_n=a_1+(n-1)r
  2. Se observă că diferența a doi termeni consecutivi ai progresiei aritmetice este egală cu rația r\displaystyle r, deci r\displaystyle r se poate calcula din termenii a3\displaystyle a_{3} și a4\displaystyle a_{4} cunoscuți.
    r=a4−a3\displaystyle r=a_4-a_3
  3. Se înlocuiesc valorile numerice date, a3=19\displaystyle a_{3}=19 și a4=25\displaystyle a_{4}=25, pentru a obține rația progresiei.
    r=25−19=6\displaystyle r=25-19=6
  4. Se scrie relația dintre a3\displaystyle a_{3} și a1\displaystyle a_{1}, folosind formula termenului general pentru n=3\displaystyle n=3, adică a3=a1+2r\displaystyle a_{3}=a_{1}+2r.
    a3=a1+2r\displaystyle a_3=a_1+2r
  5. Se izolează a1\displaystyle a_{1} în relația de mai sus, exprimându-l în funcție de a3\displaystyle a_{3} și r\displaystyle r.
    a1=a3−2r\displaystyle a_1=a_3-2r
  6. Se înlocuiesc valorile a3=19\displaystyle a_{3}=19 și r=6\displaystyle r=6 pentru a determina valoarea finală a lui a1\displaystyle a_{1}.
    a1=19−2⋅6=19−12=7\displaystyle a_1=19-2\cdot 6=19-12=7
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.2

5 puncte
Se consideră funcția f:R→R\displaystyle f:\mathbb{R}\to\mathbb{R}, f(x)=2x+a\displaystyle f(x)=2x+a, unde a\displaystyle a este număr real. Determinați numărul real a\displaystyle a, știind că f(2)=8\displaystyle f(2)=8.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie expresia funcției f(x)=2x+a\displaystyle f(x)=2x+a și se înlocuiește x\displaystyle x cu valoarea 2\displaystyle 2, conform condiției f(2)=8\displaystyle f(2)=8.
    f(2)=2⋅2+a\displaystyle f(2)=2\cdot 2+a
  2. Se efectuează calculul 2⋅2\displaystyle 2\cdot 2, obținându-se expresia simplificată a lui f(2)\displaystyle f(2).
    f(2)=4+a\displaystyle f(2)=4+a
  3. Se folosește condiția din enunț, f(2)=8\displaystyle f(2)=8, și se scrie ecuația corespunzătoare în necunoscuta a\displaystyle a.
    4+a=8\displaystyle 4+a=8
  4. Se rezolvă ecuația obținută, izolând necunoscuta a\displaystyle a, și se obține valoarea căutată.
    4+a=8, de unde obținem a=4\displaystyle 4+a=8\text{, de unde obținem }a=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.3

5 puncte
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 52−x−1625⋅25x=0\displaystyle 5^{2-x}-\dfrac{1}{625}\cdot 25^{x}=0.
Vezi rezolvarea
  1. Observăm că 625=54\displaystyle 625=5^{4}, deci 1625=5−4\displaystyle \dfrac{1}{625}=5^{-4}.
    1625=5−4\displaystyle \dfrac{1}{625}=5^{-4}
  2. Scriem 25=52\displaystyle 25=5^{2}, deci 25x=(52)x=52x\displaystyle 25^{x}=\left(5^{2}\right)^{x}=5^{2x}.
    25x=52x\displaystyle 25^{x}=5^{2x}
  3. Înlocuim în ecuație: 52−x−5−4⋅52x=0\displaystyle 5^{2-x}-5^{-4}\cdot 5^{2x}=0. Înmulțind puterile cu aceeași bază, adunăm exponenții: 5−4⋅52x=52x−4\displaystyle 5^{-4}\cdot 5^{2x}=5^{2x-4}. Deci 52−x=52x−4\displaystyle 5^{2-x}=5^{2x-4}. Funcția exponențială de bază 5\displaystyle 5 este injectivă, deci egalăm exponenții.
    52−x−5−4⋅52x=0, deci 52−x=52x−4, de unde 2−x=2x−4\displaystyle 5^{2-x}-5^{-4}\cdot 5^{2x}=0\text{, deci }5^{2-x}=5^{2x-4}\text{, de unde }2-x=2x-4
  4. Rezolvăm ecuația 2−x=2x−4\displaystyle 2-x=2x-4: adunăm x\displaystyle x și 4\displaystyle 4 în ambii membri și obținem 6=3x\displaystyle 6=3x, deci x=2\displaystyle x=2.
    x=2\displaystyle x=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.4

5 puncte
Determinați câte submulțimi cu două elemente are mulțimea A={1,2,3,4,5,6}\displaystyle A=\{1,2,3,4,5,6\}.
Vezi rezolvarea
  1. O submulțime cu două elemente a lui A\displaystyle A este o alegere de 2\displaystyle 2 elemente distincte din cele 6\displaystyle 6, fără a ține cont de ordine. Numărul acestor submulțimi se calculează cu formula combinărilor.
    C62=6!2!⋅(6−2)!\displaystyle C_6^2=\dfrac{6!}{2!\cdot(6-2)!}
  2. Se scrie explicit numărul de elemente rămase, 6−2=4\displaystyle 6-2=4, obținându-se forma din barem.
    C62=6!2!⋅4!=\displaystyle C_6^2=\dfrac{6!}{2!\cdot 4!}=
  3. Se descompune 6!\displaystyle 6! astfel încât să simplifice cu 4!\displaystyle 4!, rămânând doar produsul 6⋅5\displaystyle 6\cdot5.
    6⋅5⋅4!2!⋅4!=6⋅52!\displaystyle \dfrac{6\cdot5\cdot4!}{2!\cdot4!}=\dfrac{6\cdot5}{2!}
  4. Se calculează 2!=2\displaystyle 2! = 2 și se efectuează înmulțirea și împărțirea rămasă.
    6⋅52=302=15\displaystyle \dfrac{6\cdot5}{2}=\dfrac{30}{2}=15
  5. Se obține rezultatul final: numărul de submulțimi cu două elemente ale mulțimii A\displaystyle A.
    =15\displaystyle =15
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.5

5 puncte
În reperul cartezian xOy\displaystyle xOy se consideră punctele A(2,2)\displaystyle A(2,2), B(2,0)\displaystyle B(2,0) și C(8,2)\displaystyle C(8,2). Determinați lungimea segmentului DE\displaystyle DE, unde punctele D\displaystyle D și E\displaystyle E sunt mijloacele segmentelor OA\displaystyle OA, respectiv BC\displaystyle BC.
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică originea O(0,0)\displaystyle O(0,0) și se scrie formula punctului mijlociu pentru un segment cu capetele (x1,y1)\displaystyle (x_1,y_1) și (x2,y2)\displaystyle (x_2,y_2): M(x1+x22,y1+y22)\displaystyle M\left(\dfrac{x_1+x_2}{2}, \dfrac{y_1+y_2}{2}\right).
    M(x1+x22,y1+y22)\displaystyle M\left(\dfrac{x_1+x_2}{2},\dfrac{y_1+y_2}{2}\right)
  2. Se calculează coordonatele punctului D\displaystyle D, mijlocul segmentului OA\displaystyle OA, folosind O(0,0)\displaystyle O(0,0) și A(2,2)\displaystyle A(2,2).
    D(0+22,0+22)=D(1,1)\displaystyle D\left(\dfrac{0+2}{2},\dfrac{0+2}{2}\right)=D(1,1)
  3. Se calculează coordonatele punctului E\displaystyle E, mijlocul segmentului BC\displaystyle BC, folosind B(2,0)\displaystyle B(2,0) și C(8,2)\displaystyle C(8,2).
    E(2+82,0+22)=E(5,1)\displaystyle E\left(\dfrac{2+8}{2},\dfrac{0+2}{2}\right)=E(5,1)
  4. Se scrie formula distanței dintre două puncte D(x1,y1)\displaystyle D(x_1,y_1) și E(x2,y2)\displaystyle E(x_2,y_2).
    DE=(x2−x1)2+(y2−y1)2\displaystyle DE=\sqrt{(x_2-x_1)^2+(y_2-y_1)^2}
  5. Se înlocuiesc coordonatele punctelor D(1,1)\displaystyle D(1,1) și E(5,1)\displaystyle E(5,1) în formula distanței.
    DE=(5−1)2+(1−1)2\displaystyle DE=\sqrt{(5-1)^2+(1-1)^2}
  6. Se calculează valoarea finală a distanței DE\displaystyle DE.
    DE=16=4\displaystyle DE=\sqrt{16}=4
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul I.6

5 puncte
Se consideră triunghiul ABC\displaystyle ABC, dreptunghic în A\displaystyle A, cu AB=6\displaystyle AB=6 și B=π6\displaystyle B=\dfrac{\pi}{6}. Arătați că raza cercului circumscris triunghiului ABC\displaystyle ABC este egală cu 23\displaystyle 2\sqrt{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Triunghiul este dreptunghic în A\displaystyle A, deci ipotenuza este BC\displaystyle BC, iar AB\displaystyle AB este cateta alăturată unghiului B\displaystyle B. Scriem cosinusul unghiului B\displaystyle B ca raport dintre cateta alăturată și ipotenuză.
    cos⁡B=ABBC\displaystyle \cos B=\dfrac{AB}{BC}
  2. Înlocuim valoarea cosinusului pentru unghiul de π6\displaystyle \dfrac{\pi}{6}, adică cos⁡π6=32\displaystyle \cos\dfrac{\pi}{6}=\dfrac{\sqrt{3}}{2}, și lungimea AB=6\displaystyle AB=6.
    32=6BC\displaystyle \dfrac{\sqrt{3}}{2}=\dfrac{6}{BC}
  3. Din proporție, înmulțind cruce, avem BC⋅3=12\displaystyle BC\cdot\sqrt{3}=12, deci BC=123\displaystyle BC=\dfrac{12}{\sqrt{3}}. Raționalizăm numitorul și obținem lungimea ipotenuzei.
    BC=123=1233=43\displaystyle BC=\dfrac{12}{\sqrt{3}}=\dfrac{12\sqrt{3}}{3}=4\sqrt{3}
  4. Într-un triunghi dreptunghic, centrul cercului circumscris este mijlocul ipotenuzei, deci ipotenuza BC\displaystyle BC este diametrul cercului circumscris. Raza R\displaystyle R este jumătate din BC\displaystyle BC.
    R=BC2=432=23\displaystyle R=\dfrac{BC}{2}=\dfrac{4\sqrt{3}}{2}=2\sqrt{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.a)

5 puncte
Se consideră matricele I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1 & 0\\ 0 & 1\end{pmatrix}, A=(0−124)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0 & -1\\ 2 & 4\end{pmatrix} și M(a)=(a12−2a2−a)\displaystyle M(a)=\begin{pmatrix}a & 1\\ 2-2a & 2-a\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Arătați că det⁡A=2\displaystyle \det A=2.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie matricea A\displaystyle A și se identifică elementele acesteia: a11=0\displaystyle a_{11}=0, a12=−1\displaystyle a_{12}=-1, a21=2\displaystyle a_{21}=2, a22=4\displaystyle a_{22}=4.
    A=(0−124)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0 & -1\\ 2 & 4\end{pmatrix}
  2. Se aplică formula determinantului unei matrice de ordinul doi: pentru o matrice generală (a11,a12;a21,a22)\displaystyle (a_{11}, a_{12}; a_{21}, a_{22}), determinantul este a11⋅a22−a12⋅a21\displaystyle a_{11}\cdot a_{22} - a_{12}\cdot a_{21}.
    det⁡A=∣0−124∣=0⋅4−(−1)⋅2=\displaystyle \det A=\begin{vmatrix}0 & -1\\ 2 & 4\end{vmatrix}=0\cdot 4-(-1)\cdot 2=
  3. Se efectuează calculele: produsul elementelor de pe diagonala principală este 0\displaystyle 0, iar produsul elementelor de pe diagonala secundară este −1\displaystyle -1 înmulțit cu 2\displaystyle 2, adică −2\displaystyle -2, cu semn schimbat devine +2\displaystyle +2.
    =0−(−2)=0+2\displaystyle =0-(-2)=0+2
  4. Se finalizează calculul, obținând valoarea determinantului matricei A\displaystyle A.
    =0+2=2\displaystyle =0+2=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.b)

5 puncte
Se consideră matricele I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1 & 0\\ 0 & 1\end{pmatrix}, A=(0−124)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0 & -1\\ 2 & 4\end{pmatrix} și M(a)=(a12−2a2−a)\displaystyle M(a)=\begin{pmatrix}a & 1\\ 2-2a & 2-a\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numărul real x\displaystyle x pentru care M(2)⋅A=xM(1)\displaystyle M(2)\cdot A=xM(1).
Vezi rezolvarea
  1. Se determină matricea M(2)\displaystyle M(2) prin substituirea lui a=2\displaystyle a=2 în expresia generală a matricei M(a)\displaystyle M(a).
    M(2)=(212−2⋅22−2)=(21−20)\displaystyle M(2)=\begin{pmatrix}2 & 1\\ 2-2\cdot 2 & 2-2\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}2 & 1\\ -2 & 0\end{pmatrix}
  2. Se determină matricea M(1)\displaystyle M(1) prin substituirea lui a=1\displaystyle a=1 în expresia generală a matricei M(a)\displaystyle M(a), pentru a o folosi ulterior în comparație.
    M(1)=(112−2⋅12−1)=(1101)\displaystyle M(1)=\begin{pmatrix}1 & 1\\ 2-2\cdot 1 & 2-1\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}1 & 1\\ 0 & 1\end{pmatrix}
  3. Se calculează produsul M(2)⋅A\displaystyle M(2)\cdot A folosind regula de înmulțire a matricelor, element cu element.
    M(2)⋅A=(21−20)⋅(0−124)=(2⋅0+1⋅22⋅(−1)+1⋅4−2⋅0+0⋅2−2⋅(−1)+0⋅4)=(2202)\displaystyle M(2)\cdot A=\begin{pmatrix}2 & 1\\ -2 & 0\end{pmatrix}\cdot\begin{pmatrix}0 & -1\\ 2 & 4\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}2\cdot 0+1\cdot 2 & 2\cdot(-1)+1\cdot 4\\ -2\cdot 0+0\cdot 2 & -2\cdot(-1)+0\cdot 4\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}2 & 2\\ 0 & 2\end{pmatrix}
  4. Se scoate factor comun 2\displaystyle 2 din matricea obținută și se observă că matricea rămasă este exact M(1)\displaystyle M(1), obținându-se astfel forma cerută de barem.
    M(2)⋅A=(2202)=2(1101)=2M(1)\displaystyle M(2)\cdot A=\begin{pmatrix}2 & 2\\ 0 & 2\end{pmatrix}=2\begin{pmatrix}1 & 1\\ 0 & 1\end{pmatrix}=2M(1)
  5. Se compară relația obținută, M(2)⋅A=2M(1)\displaystyle M(2)\cdot A=2M(1), cu forma dată în enunț, M(2)⋅A=xM(1)\displaystyle M(2)\cdot A=xM(1), obținându-se ecuația 2M(1)=xM(1)\displaystyle 2M(1)=xM(1). Cum det⁡(M(1))=1⋅1−1⋅0=1≠0\displaystyle \det(M(1))=1\cdot 1-1\cdot 0=1\ne 0, matricea M(1)\displaystyle M(1) este inversabilă, deci se poate simplifica prin M(1)\displaystyle M(1), rezultând valoarea lui x\displaystyle x.
    2M(1)=xM(1), de unde obținem x=2\displaystyle 2M(1)=xM(1)\text{, de unde obținem }x=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.1.c)

5 puncte
Se consideră matricele I2=(1001)\displaystyle I_2=\begin{pmatrix}1 & 0\\ 0 & 1\end{pmatrix}, A=(0−124)\displaystyle A=\begin{pmatrix}0 & -1\\ 2 & 4\end{pmatrix} și M(a)=(a12−2a2−a)\displaystyle M(a)=\begin{pmatrix}a & 1\\ 2-2a & 2-a\end{pmatrix}, unde a\displaystyle a este număr real.

Determinați numerele reale a\displaystyle a pentru care (M(a)−2I2)⋅M(a)=(a+2)I2\displaystyle \left(M(a)-2I_2\right)\cdot M(a)=(a+2)I_2.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie explicit matricea M(a)−2I2\displaystyle M(a) - 2I_2, scăzând din M(a)\displaystyle M(a) matricea 2I2\displaystyle 2I_2 (adică 2\displaystyle 2 pe diagonala principală și 0\displaystyle 0 în rest).
    M(a)−2I2=(a−212−2a−a)\displaystyle M(a)-2I_2=\begin{pmatrix}a-2 & 1\\ 2-2a & -a\end{pmatrix}
  2. Se calculează produsul (M(a)−2I2)⋅M(a)\displaystyle (M(a)-2I_2)\cdot M(a), înmulțind matricele linie cu coloană, element cu element.
    (M(a)−2I2)⋅M(a)=((a−2)⋅a+1⋅(2−2a)(a−2)⋅1+1⋅(2−a)(2−2a)⋅a+(−a)⋅(2−2a)(2−2a)⋅1+(−a)⋅(2−a))\displaystyle \left(M(a)-2I_2\right)\cdot M(a)=\begin{pmatrix}(a-2)\cdot a+1\cdot(2-2a) & (a-2)\cdot 1+1\cdot(2-a)\\ (2-2a)\cdot a+(-a)\cdot(2-2a) & (2-2a)\cdot 1+(-a)\cdot(2-a)\end{pmatrix}
  3. Se simplifică fiecare element al matricei produs, obținându-se o matrice diagonală, valabilă pentru orice număr real a\displaystyle a.
    (M(a)−2I2)⋅M(a)=(a2−4a+200a2−4a+2), pentru orice numa˘r real a\displaystyle \left(M(a)-2I_2\right)\cdot M(a)=\begin{pmatrix}a^2-4a+2 & 0\\ 0 & a^2-4a+2\end{pmatrix}\text{, pentru orice număr real }a
  4. Se scrie explicit matricea (a+2)I2\displaystyle (a+2)I_2, cu care se va compara rezultatul obținut.
    (a+2)I2=(a+200a+2)\displaystyle (a+2)I_2=\begin{pmatrix}a+2 & 0\\ 0 & a+2\end{pmatrix}
  5. Se egalează cele două matrice diagonale, element cu element, deoarece egalitatea de matrice implică egalitatea elementelor corespunzătoare.
    (a2−4a+200a2−4a+2)=(a+200a+2)\displaystyle \begin{pmatrix}a^2-4a+2 & 0\\ 0 & a^2-4a+2\end{pmatrix}=\begin{pmatrix}a+2 & 0\\ 0 & a+2\end{pmatrix}
  6. Din egalitatea elementelor de pe diagonală se obține ecuația a2−4a+2=a+2\displaystyle a^2-4a+2=a+2, care se aduce la forma a2−5a=0\displaystyle a^2-5a=0, adică a(a−5)=0\displaystyle a(a-5)=0.
    a2−4a+2=a+2⇒a2−5a=0⇒a(a−5)=0\displaystyle a^2-4a+2=a+2\Rightarrow a^2-5a=0\Rightarrow a(a-5)=0
  7. Se rezolvă ecuația de gradul doi obținută, găsind cele două soluții posibile pentru a\displaystyle a.
    a(a−5)=0⇒a=0 sau a=5\displaystyle a(a-5)=0\Rightarrow a=0\text{ sau }a=5
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.a)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∘y=(x−6)(y−6)+6\displaystyle x\circ y=(x-6)(y-6)+6.

Arătați că 9∘8=12\displaystyle 9\circ 8=12.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie legea de compoziție dată și se identifică valorile care trebuie înlocuite: x=9\displaystyle x=9 și y=8\displaystyle y=8.
    x∘y=(x−6)(y−6)+6\displaystyle x\circ y=(x-6)(y-6)+6, unde x=9\displaystyle \text{ unde }x=9, y=8\displaystyle \ y=8
  2. Se înlocuiesc valorile x=9\displaystyle x=9 și y=8\displaystyle y=8 în definiția legii de compoziție.
    9∘8=(9−6)(8−6)+6=\displaystyle 9\circ 8=(9-6)(8-6)+6=
  3. Se calculează diferențele din paranteze.
    (9−6)=3 și (8−6)=2\displaystyle (9-6)=3\text{ și }(8-6)=2
  4. Se înmulțesc cele două valori obținute.
    3⋅2=6\displaystyle 3\cdot 2=6
  5. Se adună 6\displaystyle 6 la rezultatul produsului pentru a obține valoarea finală a legii de compoziție.
    =6+6=12\displaystyle =6+6=12
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.b)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∘y=(x−6)(y−6)+6\displaystyle x\circ y=(x-6)(y-6)+6.

Arătați că e=7\displaystyle e=7 este elementul neutru al legii de compoziție „∘\displaystyle \circ”.
Vezi rezolvarea
  1. Reamintim definiția elementului neutru pentru o lege de compoziție: un element e∈R\displaystyle e\in\mathbb{R} este element neutru dacă x∘e=e∘x=x\displaystyle x\circ e=e\circ x=x, pentru orice număr real x\displaystyle x.
    x∘e=e∘x=x, pentru orice x∈R\displaystyle x\circ e=e\circ x=x\text{, pentru orice }x\in\mathbb{R}
  2. Determinăm valoarea candidată pentru e\displaystyle e impunând condiția x∘e=x\displaystyle x\circ e=x și folosind definiția legii de compoziție.
    (x−6)(e−6)+6=x⇒(x−6)(e−6)=x−6⇒e−6=1⇒e=7\displaystyle (x-6)(e-6)+6=x\Rightarrow (x-6)(e-6)=x-6\Rightarrow e-6=1\Rightarrow e=7
  3. Verificăm condiția de element neutru la dreapta, calculând x∘7\displaystyle x\circ 7 folosind definiția legii de compoziție.
    x∘7=(x−6)(7−6)+6=x−6+6=x, pentru orice numa˘r real x\displaystyle x\circ 7=(x-6)(7-6)+6=x-6+6=x\text{, pentru orice număr real }x
  4. Verificăm condiția de element neutru la stânga, calculând 7∘x\displaystyle 7\circ x folosind definiția legii de compoziție, și tragem concluzia finală.
    7∘x=(7−6)(x−6)+6=x−6+6=x, pentru orice numa˘r real x, deci e=7 este elementul neutru al \displaystyle 7\circ x=(7-6)(x-6)+6=x-6+6=x\text{, pentru orice număr real }x\text{, deci }e=7\text{ este elementul neutru al }legii de compoziție „∘”\displaystyle \text{legii de compoziție „}\circ\text{”}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul II.2.c)

5 puncte
Pe mulțimea numerelor reale se definește legea de compoziție x∘y=(x−6)(y−6)+6\displaystyle x\circ y=(x-6)(y-6)+6.

Determinați numerele reale nenule x\displaystyle x pentru care x∘6x=6x\displaystyle x\circ \dfrac{6}{x}=6x.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie legea de compoziție pentru perechea (x,6x)\displaystyle (x, \dfrac{6}{x}), unde x\displaystyle x este un număr real nenul, înlocuind y\displaystyle y cu 6x\displaystyle \dfrac{6}{x} în definiția lui x∘y\displaystyle x\circ y.
    x∘6x=(x−6)(6x−6)+6\displaystyle x\circ \dfrac{6}{x}=(x-6)\left(\dfrac{6}{x}-6\right)+6
  2. Se aduce paranteza (6x−6)\displaystyle (\dfrac{6}{x} - 6) la același numitor, obținând 6−6xx\displaystyle \dfrac{6-6x}{x}, adică 6(1−x)x\displaystyle \dfrac{6(1-x)}{x}, apoi se înmulțește cu (x−6)\displaystyle (x-6) și se adaugă 6\displaystyle 6.
    x∘6x=6(x−6)(1−x)x+6, pentru orice numa˘r real \displaystyle x\circ \dfrac{6}{x}=\dfrac{6(x-6)(1-x)}{x}+6\text{, pentru orice număr real }nenul x\displaystyle \text{nenul }x
  3. Se pune condiția din enunț ca rezultatul legii de compoziție să fie egal cu 6x\displaystyle 6x, obținând ecuația de rezolvat.
    6(x−6)(1−x)x+6=6x\displaystyle \dfrac{6(x-6)(1-x)}{x}+6=6x
  4. Se amplifică ecuația cu x\displaystyle x (posibil deoarece x\displaystyle x este nenul), obținând o ecuație fără fracții.
    6(x−6)(1−x)+6x=6x2\displaystyle 6(x-6)(1-x)+6x=6x^2
  5. Se dezvoltă produsul (x−6)(1−x)=−x2+7x−6\displaystyle (x-6)(1-x)=-x^2+7x-6, se înmulțește cu 6\displaystyle 6 și se aduc toți termenii într-o singură parte a egalității.
    −6x2+42x−36+6x=6x2⇔12x2−48x+36=0\displaystyle -6x^2+42x-36+6x=6x^2\Leftrightarrow 12x^2-48x+36=0
  6. Se simplifică ecuația prin împărțire cu 12\displaystyle 12, obținându-se forma redusă a ecuației de gradul al doilea.
    x2−4x+3=0\displaystyle x^2-4x+3=0
  7. Se rezolvă ecuația de gradul al doilea, de exemplu prin factorizare, (x−1)(x−3)=0\displaystyle (x-1)(x-3)=0, obținându-se soluțiile x=1\displaystyle x=1 și x=3\displaystyle x=3.
    (x−1)(x−3)=0⇔x=1 sau x=3\displaystyle (x-1)(x-3)=0\Leftrightarrow x=1\text{ sau }x=3
  8. Se verifică faptul că ambele soluții obținute sunt nenule, deci respectă condiția inițială x≠0\displaystyle x\neq 0, prin urmare ambele convin ca soluții ale ecuației date.
    6(x−6)(1−x)x+6=6x⇔x2−4x+3=0, de unde obținem x=1 sau x=3, care convin\displaystyle \dfrac{6(x-6)(1-x)}{x}+6=6x\Leftrightarrow x^2-4x+3=0\text{, de unde obținem }x=1\text{ sau }x=3\text{, care convin}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x2−5)x\displaystyle f(x)=(x^2-5)\sqrt{x}.

Arătați că f′(x)=5(x−1)(x+1)2x\displaystyle f'(x)=\dfrac{5(x-1)(x+1)}{2\sqrt{x}}, x∈(0,+∞)\displaystyle x\in(0,+\infty).
Vezi rezolvarea
  1. Se identifică cei doi factori ai produsului: u(x)=x2−5\displaystyle u(x)=x^2-5 și v(x)=x\displaystyle v(x)=\sqrt{x}, pentru a aplica regula de derivare a produsului (u⋅v)′=u′v+uv′\displaystyle (u\cdot v)'=u'v+uv'.
    f(x)=u(x)⋅v(x), unde u(x)=x2−5, v(x)=x\displaystyle f(x)=u(x)\cdot v(x)\text{, unde }u(x)=x^2-5\text{, }v(x)=\sqrt{x}
  2. Se calculează derivatele celor doi factori: derivata lui u(x)=x2−5\displaystyle u(x)=x^2-5 este 2x\displaystyle 2x, iar derivata lui v(x)=x\displaystyle v(x)=\sqrt{x} este 12x\displaystyle \dfrac{1}{2\sqrt{x}}.
    u′(x)=2x, v′(x)=12x\displaystyle u'(x)=2x\text{, }v'(x)=\dfrac{1}{2\sqrt{x}}
  3. Se aplică formula derivatei produsului, f′(x)=u′(x)v(x)+u(x)v′(x)\displaystyle f'(x)=u'(x)v(x)+u(x)v'(x), înlocuind expresiile obținute mai sus.
    f′(x)=2xx+(x2−5)⋅12x=\displaystyle f'(x)=2x\sqrt{x}+(x^2-5)\cdot\dfrac{1}{2\sqrt{x}}=
  4. Se aduc cei doi termeni la același numitor, 2x\displaystyle 2\sqrt{x}, scriind 2xx\displaystyle 2x\sqrt{x} ca 4x22x\displaystyle \dfrac{4x^2}{2\sqrt{x}}, deoarece x⋅x=x\displaystyle \sqrt{x}\cdot\sqrt{x}=x.
    f′(x)=4x22x+x2−52x\displaystyle f'(x)=\dfrac{4x^2}{2\sqrt{x}}+\dfrac{x^2-5}{2\sqrt{x}}
  5. Se adună fracțiile cu același numitor și se reduc termenii asemenea la numărător: 4x2+x2−5=5x2−5\displaystyle 4x^2+x^2-5=5x^2-5.
    f′(x)=5x2−52x\displaystyle f'(x)=\dfrac{5x^2-5}{2\sqrt{x}}
  6. Se factorizează numărătorul: 5x2−5=5(x2−1)=5(x−1)(x+1)\displaystyle 5x^{2}-5=5(x^{2}-1)=5(x-1)(x+1), obținându-se forma finală a derivatei, definită pentru x\displaystyle x în (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty).
    =5x2−52x=5(x−1)(x+1)2x, x∈(0,+∞)\displaystyle =\dfrac{5x^2-5}{2\sqrt{x}}=\dfrac{5(x-1)(x+1)}{2\sqrt{x}}\text{, }x\in(0,+\infty)
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x2−5)x\displaystyle f(x)=(x^2-5)\sqrt{x}.

Arătați că lim⁡x→+∞f′(x)xx=52\displaystyle \displaystyle\lim_{x\to+\infty}\dfrac{f'(x)}{x\sqrt{x}}=\dfrac{5}{2}.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie funcția ca sumă de puteri ale lui x\displaystyle x, pentru a putea deriva mai ușor: f(x)=(x2−5)x=x2⋅x1/2−5x1/2\displaystyle f(x)=(x^2-5)\sqrt{x}=x^2\cdot x^{1/2}-5x^{1/2}.
    f(x)=x52−5x12\displaystyle f(x)=x^{\frac{5}{2}}-5x^{\frac{1}{2}}
  2. Se derivează folosind regula de derivare a puterilor: (xn)′=nxn−1\displaystyle (x^n)'=n x^{n-1}.
    f′(x)=52x32−52x−12\displaystyle f'(x)=\dfrac{5}{2}x^{\frac{3}{2}}-\dfrac{5}{2}x^{-\frac{1}{2}}
  3. Se dă factor comun 52x−1/2\displaystyle \dfrac{5}{2}x^{-1/2} și se aduce la forma cu radical, obținând o diferență de pătrate la numărător.
    f′(x)=52x−12(x2−1)=5(x−1)(x+1)2x\displaystyle f'(x)=\dfrac{5}{2}x^{-\frac{1}{2}}(x^2-1)=\dfrac{5(x-1)(x+1)}{2\sqrt{x}}
  4. Se scrie limita cerută și se înlocuiește derivata găsită, simplificând x\displaystyle \sqrt{x} de la numărător cu x\displaystyle \sqrt{x} din numitor.
    lim⁡x→+∞f′(x)xx=lim⁡x→+∞5(x−1)(x+1)2xxx=lim⁡x→+∞5(x−1)(x+1)2x2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{f'(x)}{x\sqrt{x}}=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{\dfrac{5(x-1)(x+1)}{2\sqrt{x}}}{x\sqrt{x}}=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{5(x-1)(x+1)}{2x^2}
  5. Se dă factor comun x2\displaystyle x^2 atât la numărător (prin scrierea lui x−1\displaystyle x-1 și x+1\displaystyle x+1 în funcție de x) cât și se pregătește simplificarea, pentru a evidenția forma de tip ∞∞\displaystyle \dfrac{\infty}{\infty} rezolvabilă prin factor comun de grad maxim.
    lim⁡x→+∞5(x−1)(x+1)2x2=lim⁡x→+∞5x2(1−1x)(1+1x)2x2\displaystyle \lim_{x\to+\infty}\dfrac{5(x-1)(x+1)}{2x^2}=\lim_{x\to+\infty}\dfrac{5x^2\left(1-\dfrac{1}{x}\right)\left(1+\dfrac{1}{x}\right)}{2x^2}
  6. Se simplifică x2\displaystyle x^2 de la numărător cu x2\displaystyle x^2 de la numitor.
    =lim⁡x→+∞5(1−1x)(1+1x)2\displaystyle =\lim_{x\to+\infty}\dfrac{5\left(1-\dfrac{1}{x}\right)\left(1+\dfrac{1}{x}\right)}{2}
  7. Se trece la limită: 1x→0\displaystyle \dfrac{1}{x}\to 0 când x→+∞\displaystyle x\to+\infty, iar limita se calculează direct.
    =5⋅(1−0)⋅(1+0)2=52\displaystyle =\dfrac{5\cdot(1-0)\cdot(1+0)}{2}=\dfrac{5}{2}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.1.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=(x2−5)x\displaystyle f(x)=(x^2-5)\sqrt{x}.

Arătați că f(x+2)−f(x)≤26\displaystyle f(x+2)-f(x)\leq 26, pentru orice x∈(0,2]\displaystyle x\in(0,2].
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie funcția sub forma unei sume de puteri ale lui x, pentru a putea deriva mai ușor.
    f(x)=(x2−5)x=x2⋅x1/2−5x1/2=x5/2−5x1/2\displaystyle f(x)=(x^2-5)\sqrt{x}=x^{2}\cdot x^{1/2}-5x^{1/2}=x^{5/2}-5x^{1/2}
  2. Se derivează funcția folosind regula de derivare a funcțiilor putere.
    f′(x)=52x3/2−52x−1/2\displaystyle f'(x)=\dfrac{5}{2}x^{3/2}-\dfrac{5}{2}x^{-1/2}
  3. Se aduce derivata la o formă cu numitor comun, dând factor comun pe x−1/2\displaystyle x^{-1/2}, pentru a-i studia mai ușor semnul.
    f′(x)=52x−1/2(x2−1)=5(x2−1)2x\displaystyle f'(x)=\dfrac{5}{2}x^{-1/2}\left(x^{2}-1\right)=\dfrac{5\left(x^{2}-1\right)}{2\sqrt{x}}
  4. Se rezolvă ecuația f′(x)=0\displaystyle f'(x)=0 și se stabilește semnul derivatei pe (0,+∞)\displaystyle (0,+\infty), ținând cont că x>0\displaystyle x>0 (deci 2x>0\displaystyle 2\sqrt{x}>0, iar semnul lui f′\displaystyle f' este dat de semnul lui x2−1\displaystyle x^2-1). Se obține astfel monotonia funcției.
    f′(x)=0⇒x=1; pentru orice x∈(0,1]\displaystyle f'(x)=0\Rightarrow x=1\text{; pentru orice }x\in(0,1],f′(x)≤0, deci f este descresca˘toare pe (0,1] și, pentru orice x∈[1,+∞)\displaystyle f'(x)\leq 0\text{, deci }f\text{ este descrescătoare pe }(0,1]\text{ și, pentru orice }x\in[1,+\infty),f′(x)≥0, deci f este cresca˘toare pe [1,+∞)\displaystyle f'(x)\geq 0\text{, deci }f\text{ este crescătoare pe }[1,+\infty)
  5. Se calculează valorile funcției în punctele de interes, x=1\displaystyle x=1 și x=4\displaystyle x=4, care vor servi drept margini pentru inegalitatea cerută.
    f(1)=(12−5)1=−4⋅1=−4 și f(4)=(42−5)4=11⋅2=22\displaystyle f(1)=(1^2-5)\sqrt{1}=-4\cdot 1=-4\text{ și }f(4)=(4^2-5)\sqrt{4}=11\cdot 2=22
  6. Se observă că, pentru x∈(0,2]\displaystyle x\in(0,2], valoarea x+2\displaystyle x+2 parcurge intervalul (2,4]\displaystyle (2,4], care este inclus în [1,+∞)\displaystyle [1,+\infty), unde f este crescătoare; totodată x∈(0,2]\displaystyle x\in(0,2] este vecin punctului de minim x=1\displaystyle x=1, astfel încât f(x)\displaystyle f(x) are valoarea minimă f(1)\displaystyle f(1) pe acest interval.
    x∈(0,2]⇒x+2∈(2,4]⊂[1,+∞)\displaystyle x\in(0,2]\Rightarrow x+2\in(2,4]\subset[1,+\infty)
  7. Se aplică monotonia: cum x=1\displaystyle x=1 este punct de minim pe (0,2]\displaystyle (0,2] (f\displaystyle f descrescătoare pe (0,1]\displaystyle (0,1], crescătoare pe [1,2]\displaystyle [1,2]), rezultă f(x)≥f(1)\displaystyle f(x)\geq f(1) pentru orice x\displaystyle x din (0,2]\displaystyle (0,2]; iar cum f\displaystyle f este crescătoare pe (2,4]\displaystyle (2,4], rezultă f(x+2)≤f(4)\displaystyle f(x+2)\leq f(4). Înlocuind valorile calculate anterior și scăzând inegalitățile, se obține inegalitatea cerută.
    x∈(0,2]⇒x+2∈(2,4], deci f(x)≥f(1) și f(x+2)≤f(4) și, cum f(1)=−4 și f(4)=22, obținem f(x+2)−f(x)≤26, pentru orice x∈(0,2]\displaystyle x\in(0,2]\Rightarrow x+2\in(2,4]\text{, deci }f(x)\geq f(1)\text{ și }f(x+2)\leq f(4)\text{ și, cum }f(1)=-4\text{ și }f(4)=22\text{, obținem }f(x+2)-f(x)\leq 26\text{, pentru orice }x\in(0,2]
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.a)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=x2+4ln⁡x\displaystyle f(x)=x^2+4\ln x.

Arătați că ∫12(f(x)−4ln⁡x)dx=73\displaystyle \displaystyle\int_{1}^{2}\left(f(x)-4\ln x\right)dx=\dfrac{7}{3}.
Vezi rezolvarea
  1. Se scrie expresia funcției și se observă că termenul 4ln⁡x\displaystyle 4\ln x se reduce cu cel scăzut sub integrală, rămânând doar x2\displaystyle x^2.
    f(x)−4ln⁡x=x2+4ln⁡x−4ln⁡x=x2\displaystyle f(x)-4\ln x = x^2+4\ln x-4\ln x = x^2
  2. Se scrie integrala definită cu expresia simplificată sub integrală și se calculează o primitivă a lui x2\displaystyle x^2, aplicând formula de integrare a funcției putere.
    ∫12(f(x)−4ln⁡x)dx=∫12x2dx=x33∣12=\displaystyle \int_{1}^{2}\left(f(x)-4\ln x\right)dx=\int_{1}^{2}x^2dx=\dfrac{x^3}{3}\Big|_1^2=
  3. Se aplică formula Leibniz-Newton, adică se evaluează primitiva la capătul superior și la cel inferior al intervalului de integrare.
    233−133=83−13\displaystyle \dfrac{2^3}{3}-\dfrac{1^3}{3}=\dfrac{8}{3}-\dfrac{1}{3}
  4. Se efectuează scăderea fracțiilor cu același numitor pentru a obține rezultatul final al integralei.
    =83−13=73\displaystyle =\dfrac{8}{3}-\dfrac{1}{3}=\dfrac{7}{3}
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.b)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=x2+4ln⁡x\displaystyle f(x)=x^2+4\ln x.

Arătați că ∫1ef(x)−x2xdx=2\displaystyle \displaystyle\int_{1}^{e}\dfrac{f(x)-x^2}{x}dx=2.
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează expresia f(x)−x2\displaystyle f(x) - x^{2}, folosind definiția funcției date.
    f(x)−x2=x2+4ln⁡x−x2=4ln⁡x\displaystyle f(x)-x^2=x^2+4\ln x-x^2=4\ln x
  2. Se scrie integrala cerută și se simplifică fracția de sub integrală, împărțind fiecare termen la x\displaystyle x.
    ∫1ef(x)−x2xdx=∫1e4ln⁡xxdx\displaystyle \int_{1}^{e}\dfrac{f(x)-x^2}{x}dx=\int_{1}^{e}\dfrac{4\ln x}{x}dx
  3. Se observă că derivata funcției ln⁡x\displaystyle \ln x este 1x\displaystyle \dfrac{1}{x}, deci fracția 4ln⁡xx\displaystyle \dfrac{4\ln x}{x} se poate scrie ca produsul dintre ln⁡x\displaystyle \ln x și derivata sa, înmulțit cu 4\displaystyle 4.
    4ln⁡xx=4ln⁡x⋅1x=4ln⁡x(ln⁡x)′\displaystyle \dfrac{4\ln x}{x}=4\ln x\cdot\dfrac{1}{x}=4\ln x\left(\ln x\right)'
  4. Se rescrie integrala folosind forma recunoscută de tip funcție compusă cu derivata ei.
    ∫1e4ln⁡xxdx=4∫1eln⁡x(ln⁡x)′dx\displaystyle \int_{1}^{e}\dfrac{4\ln x}{x}dx=4\int_{1}^{e}\ln x\left(\ln x\right)'dx
  5. Se determină o primitivă a expresiei ln⁡x(ln⁡x)′\displaystyle \ln x (\ln x)', știind că derivata funcției (ln⁡2x)2\displaystyle \dfrac{(\ln^{2} x)}{2} este exact ln⁡x(ln⁡x)′\displaystyle \ln x (\ln x)'.
    ∫ln⁡x(ln⁡x)′dx=ln⁡2x2+C\displaystyle \int\ln x\left(\ln x\right)'dx=\dfrac{\ln^2 x}{2}+C
  6. Se înmulțește primitiva găsită cu 4\displaystyle 4 și se aplică formula Leibniz-Newton pe intervalul [1,e]\displaystyle [1,e].
    4∫1eln⁡x(ln⁡x)′dx=4⋅ln⁡2x2∣1e=2ln⁡2x∣1e\displaystyle 4\int_{1}^{e}\ln x\left(\ln x\right)'dx=4\cdot\dfrac{\ln^2 x}{2}\Big|_1^e=2\ln^2 x\Big|_1^e
  7. Se evaluează expresia obținută la capetele intervalului, folosind ln⁡e=1\displaystyle \ln e = 1 și ln⁡1=0\displaystyle \ln 1 = 0.
    =2ln⁡2e−2ln⁡21=2⋅12−2⋅02=2\displaystyle =2\ln^2 e-2\ln^2 1=2\cdot1^2-2\cdot0^2=2
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

Subiectul III.2.c)

5 puncte
Se consideră funcția f:(0,+∞)→R\displaystyle f:(0,+\infty)\to\mathbb{R}, f(x)=x2+4ln⁡x\displaystyle f(x)=x^2+4\ln x.

Determinați numărul real m\displaystyle m pentru care ∫12(f(x)f′′(x)+(f′(x))2)dx=m(f(2)−f(1))\displaystyle \displaystyle\int_{1}^{2}\left(f(x)f''(x)+\left(f'(x)\right)^2\right)dx=m\left(f(2)-f(1)\right).
Vezi rezolvarea
  1. Se calculează derivata întâi și derivata a doua a funcției f\displaystyle f, necesare pentru identificarea integrandului.
    f′(x)=2x+4x, f′′(x)=2−4x2, x∈(0,+∞)\displaystyle f'(x)=2x+\dfrac{4}{x}\text{, }f''(x)=2-\dfrac{4}{x^2}\text{, }x\in(0,+\infty)
  2. Se observă că suma din integrandă este exact derivata produsului f(x)f′(x)\displaystyle f(x)f'(x), folosind formula de derivare a produsului.
    (f(x)f′(x))′=f′(x)f′(x)+f(x)f′′(x)=(f′(x))2+f(x)f′′(x)\displaystyle \left(f(x)f'(x)\right)'=f'(x)f'(x)+f(x)f''(x)=\left(f'(x)\right)^2+f(x)f''(x)
  3. Se rescrie integrala folosind identitatea de mai sus și se aplică formula Leibniz-Newton pentru a calcula integrala ca o diferență de valori ale primitivei în capetele intervalului.
    ∫12(f(x)f′′(x)+(f′(x))2)dx=∫12(f(x)f′(x))′dx=(f(x)f′(x))∣12=f(2)f′(2)−f(1)f′(1)\displaystyle \int_{1}^{2}\left(f(x)f''(x)+\left(f'(x)\right)^2\right)dx=\int_{1}^{2}\left(f(x)f'(x)\right)'dx=\left(f(x)f'(x)\right)\Big|_1^2=f(2)f'(2)-f(1)f'(1)
  4. Se calculează valorile derivatei f′(x)\displaystyle f'(x) în punctele x=1\displaystyle x=1 și x=2\displaystyle x=2, folosind expresia obținută anterior pentru f′(x)\displaystyle f'(x).
    f′(1)=2⋅1+41=6, f′(2)=2⋅2+42=6\displaystyle f'(1)=2\cdot1+\dfrac{4}{1}=6\text{, }f'(2)=2\cdot2+\dfrac{4}{2}=6
  5. Se înlocuiesc valorile derivatelor în expresia obținută la pasul anterior, se factorizează și se compară cu forma cerută m(f(2)−f(1))\displaystyle m(f(2)-f(1)), determinând astfel valoarea lui m\displaystyle m, folosind faptul că f(1)\displaystyle f(1) și f(2)\displaystyle f(2) sunt distincte.
    f′(x)=2x+4x, x∈(0,+∞); f′(1)=f′(2)=6, deci 6(f(2)−f(1))=m(f(2)−f(1)) și, cum f(1)≠f(2), obținem m=6\displaystyle f'(x)=2x+\dfrac{4}{x}\text{, }x\in(0,+\infty)\text{; }f'(1)=f'(2)=6\text{, deci }6\left(f(2)-f(1)\right)=m\left(f(2)-f(1)\right)\text{ și, cum }f(1)\neq f(2)\text{, obținem }m=6
Înregistrează-te ca să exersezi orice problemă și să ai acces la mai multe funcții

În aplicație îți corectăm rezolvarea scrisă de mână pe barem

Creează cont gratuit

Folosim doar cookie-uri strict necesare (sesiune, limbă, banner, dispozitivul de pe care te-ai autentificat și cele temporare pentru autentificarea cu Google) — niciun cookie de publicitate sau de urmărire de la terți. Detalii în Politica de confidențialitate.